letecflma, Âdmifiisrratiuaef si '........TlwzraBa: 1 IRAŞOVU, piaţa mare Br 22. Săritori n«irano«£.o nu ae pri-Boaeă, Manna jnp v au te re- triiaa a! fflrairile ie sirami; Brtftvii, piaţa mare «r. 22. luarate maiprimesciitnVIena: MioţfMbsse, Raaxtnstem A Yogler (OU» Baco), litmriţh Schalek, Aloi» Etmdl, M.Duketr, A. Oppelik, J. Dan-iobag; In Budapesta: A. F. Gold-btrger. Anton Ret ei, Eckstein Bemol; t&Frsnkflirt: G. L. Duule; în Ham-burj; A. Stetncr. Pieţnlii inserţiunilorfi: o aeriă farmondfi pe o colini 6 or. ai 80 cr. timbra pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi Învoială. Reclame pe pagina III-a o serii 10 cr. v. a. s4u 90 bani. „Gazeta* iese In fiecare cţi* .îbosameiitB Kattr.il AwtrHJM&ria Pe uni anu 12 fi., pe şeaelunl 6 fl., pe trei luni 3 fi. Peitrn România si străinătate: Pe unfi anii 40 franci, pe săae luni 10 franci, pe trei iunl 10 franci. Seprenumeră la tite ofi-ciele poştale din întru pi din afară şi la dd. colectori. Atauumii nutri Braşorî: laadministraţiune, piaţamare Nr. 22, etagiulfi I.: pe unii ană 1011., pe şăse luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. S0 or. Ou dusulti în casă: Pe ună anu 12 fl., pe şâse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unii esemplaru 5 or. v. a. său 15 bani. Atfttă abonamentele oătii fl ittserţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 208. Braşovt, Joi 22 Septenrm (4 Octomvriej 1888. £T©ia. a.'boiiGixri.erLfCh. „GAZETA TRANSILVANIEI". Cu I Octomvrie 1888 8t. v. se deschide no« âbonamentu la care învitămd pe tojî amicii şi sprijinitorii foiei nostre. Preţultt abonamentuluie Pentru Anstro-Ungaria: pe trei luni 3 fi. pe şese luni 6 fl. pe unii anii 12 fl. Pentru România şi străinătate: pe trei luni 10 franci, pe şese luni 20 franci, pe unii anii 40 franci. Abonarea se pote face mai uşorii şi mai repede prin mandate poştale. Domnii, cari se voră abona din nou, să binevoescă a scrie adresa lămuritii şi a arăta şi posta ultimă. Administraţinnea „Gazetei Transilvaniei". Braşovu, 21 Septemvrie v. Astă seră şi mâne Românii naseudem serbătorescu inaugurarea nouei clădiri a gimnasiului loru. Se împlinesc!! 25 de ani, de când sub scutul!! şi sub înaltulu patronagiu ală monarchului nostru s’a înfiinţată gimnasiulu din Nă-seudă, în 1863. Ce mare deosebire între timpurile de atunci, şi de acuma! La 1863 Românii ardeleni începuseră a spera, că după atâtea jertfe aduse pe altarulă patriei, voru fi împărtăşiţi şi ei în egală mesură de drepturile, de cari se bucurau şi celelalte naţiuni ale ţerii. Dieta din Sibiiu proclamase egala îndreptăţire a naţiunei române cu celelalte naţiuni ale Ardealului şi monarchulu sancţionase hotărîrile ei. In mijloculu însufleţirei generale se redicâ şcola secundară din NăsSudu ca unu viu documentă, ca şi Românii din părţile nordice ale Ardeiului vreau se se bucure de binefacerile culturii, ale libertăţii şi ale progresului. Accentuămă acestă împrejurare nu spre a pune în legătură şcola cu politica, cu care n’are nici ună amestecă, ci numai spre a arăta, că nici sămenţa culturii unui poporu nu păte încolţi şi re-sări decâtă numai în timpuri favorabile desvoltării ei. De când s’a înorată erăşl ce-riulă nostru politică, nimicindu-se hotărîrile dietei ardelene dela 1863, nici nu ni s’a mai oferită bucuria de a asista la deschiderea unui nou gimnasiu românescă. De unu şiră lungă de anî Românii din Caransebeşă şi cei din Aradu aşteptă cu sete sg-şl vedă realisată vechia loru dorinţă de-a ave şi ei gimnasiele loru. Totulu s’a pusă în mişcare. S’au adunată mijlăcele şi s’a făcută apelă la facultatea, ce le-o dă legea de a’şl înfiinţa asemeni institute de cultură naţionale. Der înzadară, căci noulă sistemă nu mai vrea să în-călcjescă cu ra4ele sale şi cultura neamului românescă. Remas’amu der cu scolele, câte amu apucată a ni le înfiinţa în vremuri mai bune şi multe lupte şi năcazuri au avutu să sufere omenii noştri iubitori de cultură spre a conserva aceste pepiniere ale culturei ndstre românesc! fe-rindu-le de stricăciunile vijeliei, ce s’a ridicată asupra-le. Luptatu-s’au şi Românii nă* seudenî destulă pentru susţinerea şi desvoltarea gimnasiului loră şi cu mare greu au isbutitu în fine a*şî face o clădire nou, mai co-respuncjătore, din veniturile fon-duriloru loru. Mâne se va sânţi noua zidire a gimnasiului. Se va desvolta şi drecare pompă, forte îndreptăţită la asemeni ocasiunî, mai alesu după ce se serbeză şi aniversarea de 25 de ani a gimnasiului. FOILETONUL!} „GAZ. TRANSA (3) Cipariu şi filologia română. Iu fine, făcendă ore-carl concesiuni principiului foneticii, se declară cu unanimitate pentru ortografia cipariană, care are de normă principiulă etimologică şi care este „conservatorulă formeloră celoră bune, regulatorulă de anomaliă, aducăto-rulă la unitate a diferenţeloră fonetice ; cu ună cuvântă: e ună principiu de perfecţionare a limbei,u (Vecfi dr. G. Silaşi în f&soiora a III din „Renascerea limbei ro-luâuescl, în vorbire şi în scriereu p. 391). Apoi la 1862 ortografia lui Cipariu îşi ţinu triumfulfi său; der cu tdte acestea isprăvile sale ulteriore au fostă mai multă morale. Am comisă o mică digresiune, însă să ne erte lectorulă, căci ne vomă e-menda în viitoră. Purismulă limbei a fostă o problemă de vieţă pentru decedatulă nostru filologă. Obiectulă purismului limbei după Cipariu nu e numai a depărta din limbă totă ce se afla archaicu, cuvinte, forme, sintactică şi totă ce se trage din limbi de caracteră diversă de ală limbeloră române, — ci încă şi din cele române a nu cuprinde nimică, ce ori e străină întru sine, subîntrodusă de aiurea, ori e caracteristică pentru acele dialecte, (ve^I principii de limbă şi scriptură p. 11). Ba „nici ce se află în limba latină nu judecămă a se pute recepe totă şi fără aleger3 în limba românescă, — nu din temere de străinismă, — ci din acelă motivă, că limba românescă nu e latină, precum nici italiană, de şi semănă multă şi în multe una eu altau. o. c. p. 12). Nu, cu atâtă mai vîrtosă nu, cu câtă dialectele şi monumentele românescl de prin secolii XV—XVII ne servescă ună materială abundentă de forme şi termi-nalogii pe cari a le reînoi nu e lucru greşită. In casulă însă, când recurgerea la limba latină devine indispensabilă, atunci, luândă elemente din densa, să fimă precauţi şi avari cu privire la aplicarea formelor ă şi terminaţiuniloră, bine sciindă, că în forme şi termin aţiunl suntemă a-vuţl, de alta, că forma şi terminaţiunea dispune de o forţă magică, ce asimilezâ elementele diverse, (op. c. p. 12.) Der în fine nici din motivulă, că suntă forme Ceea ce va apare însă în mij-loculfi serbăriloră din NăsSuda ca 6 amara ironia a sorţii, va fi împrejurarea, ce o releveză mai mulţi articol! ai foilorti guvernamentale maghiare din Cluşu, după care faimosul!! fişpană dela Bistriţă, br. Banffy Dezsti, voiesce să formeze centrul!! aqestoru serbări, afcnbuindu-şî • şieşî meritulîi în privinţa desvoltării şi propăşirei sco-lelorO. din Năsăudă. Nimeni altulfi, decâtu însuşi inspectorul!! de scole Dr. Havas G-yula, care îi dăfişpanului mană de ajutorii spre a înfiinţa în ţinutul u Năsăudului scdle comunale cu limba maghiară, ca să facă concurenţă scdleloră române confesionale, acăsta uneltă a lui Banffy vine şi laudă pe măiestrulu său pentru minunile ce le-ar fi fâcutu de când se află la cârma comitatului, vine şi declară, că noua clădire a gimnasiului din Năsăud este „monumentulu, care şi peste secul! va anunţa lumei, că a lost zidită de romanofagulfi br. Banffy Dezsă pentru fiii setoşî de cultură ai naţionalităţii române.“ Va să numai valorezăni- micu sângele vărsată de bravii gră-niţerî pentru tronu şi patria timpu de unu veacu, nu nimică averea ce şî-au câştigat’o prin jertfe şi merite şi scutulă şi patronagiulă ce li l’a oferită monarchulă, ci to-tulă se reduce la graţia unui fişpană, care este preamărită de ai săi pentru „meritele“, ce şi le-a câştigată ca „isteţă maghiarisator! “ Comedia politică ce au de gândă şoviniştii să-o joce la serbătorea de mâne din Năsăudă, nu va pute însă întuneca nicidecum importanţa ei culturală, nu va pute şterge nimică din adevăratele stăruinţe şi jertfe aduse de fii poporului nă-săudenă pentru acestă aşe4ămentă de cultură. In acesta firmă credinţă adre- de ale limbei latine ante-ciceroniane, cari ş’au perdutti cu totulii din latina clasică, au rămasă însă intacte în limba românescă. (o. c. p. 20). Convingerea lui T. Cipariu, că limba română e adevărată latină era aşa de desvoltată şi pronunţată, încâttt face conclusiunea: „Noi nu mai putemă suferi apoi să ne (fică, că a nostră s’a schimbată, depărtându-se de formele vechi latine, care suntă şi ale nostre şi apropi-indu-se cătră cele grecescl“. Obiectulă mai de aprope — clice T. Cipariu, — la care ne concentrarămă tote puterile a fostă acestă Jdulce limbă, căreia se închinară părinţii noştri ca unui idolă viu şi însufleţitoră, singurulă te-saură , ce nl-a rămasă dela ei, ereditate neînstrăinată şi necomună cu alţii, şi care ca ună firă roşiu singură e în stare de a ne conduce prin tote labirintele întunecate ale istoriei acestui poporă antică.u Şi mândru de misiunea sa continuă : „Noi, cari crescurămă şi amă îmbătrânită în braţele filologiei limbe-loră, de care nu nî-a fostă ruşine şi din care spusemă cele mai dulci bucurii ale inimii, na putemă fără pecată negligea singură acestă ereditate părintescă, ce o sămîi urările ndstre sincere fraţi-loru năsăudenl în ajunulu marei loru serbătorî culturale şi le 4i* cernu: Numai înainte! „Peşti Naplo“ despre noulu ministru de instrucţiune. Intr’ună articula publicată în numărul ă său dela 27 Sept., „Peşti Naplou recomandă ministrului de instrucţiune înainte de tote tactă, spre a evita conflicte nefolositore. Multele „esperimentew ale predecesorului său dovedesc deja acuma astfelă de scăderi, încâtă trebue să se afle ună remediu pentru delăturarea lor. „Legea pentru scdlele medie*,—[qfice „P. Naplo“ — are numai din punctă de vedere politică nisce avantage, la cari trebue să ţinemă cu tăriă. Acestă lege a deschisă ideei de stată o potecă mai largă decâtă a avută pănă acuma. Der problema şcolară nu a resolvat’o nici decum, instrucţiunea în scolele medii este încă totă defectuosă. Exemplele •esterne ce se imiteză, nu se potrivescă cu cerinţele nostre. „In cadrulă resortului Calteloră şi Instrucţiunii este însă şi mai delicată şi mai importantă, decâtă cestiunile confesionale, cestiunea naţionalitâţiloru. Şi bărbatulu, care în fruntea acestui resortu va şei să exploateze scolele în cestiunile de naţionalitate,, îşi va câştiga înaintea naţiunii mai mari merite decâtu orice beliduce victorioşii Cestiunea de naţionalitate stă în strînsă legătură cu cestiunile confesionale. Afacerile şcolare ale biserici-loră serbescl, române şi slovace, dau prilegiu pentru câştigarea unoră astfeliu de merite, cari potă fi seducătore pentru nobila ambiţiune, der suntă chiar imperative pentru datoria patriotică.u „Energiă, cutezare aşteptămă dela politica de culte şi instrucţiune publică, der tote acestea le esprimămă cu cuven-tulă: tactă; căci suntemă convinşi, că cu mijlocele, ce stau la disposiţiune, cu tactă putemă ajunge totă, fără tactă nimica. Contele Albin Csaky cu prima avemă dela cei ce după D-^eu ne deteră vieţa.* Diversitatea sistemeloră ortografice, seu mai bine or!l 4e 69,4$6 de alegători petffce listele4, ^fiului/ lij»7 -f 1ާ8. 4pestă : sporire .pe raportă mai |n fote districtele. * La Gleichenberg s’a: ţinută, sub pre-şedinţa regelui Milană, ună consiliu compusă din d-nii CristicI, Georgevici, Mi-jatovicl, Milojovicî; unde s’a discutată afacerea divorţului. S’a luată hotărîrea ca ori şi ce a-rangiamentă cu M. S. Rqgina Natalia să nu se facă, ci procesul! să-şi urmeze cursulă său. SOIRILE JpIEEL Maiestatea Sa împăratulă Franciscă losifă a conferită ministrului-preşedinte italiană Crispi marea cruce a ordinului S-lui Ştefană. * Ună studentă română ne presintă o monedă de argintă de pe timpulă împăratului romană Adriană (117—138 d. Chr.), pe care nisce ciobani o au găsită în muntele Jidu (munţii celoră 6 judeţe, comitatul! Sibiiu). Pe aversul! acestei monede se observă forte bine capulă încoronată ală lui Adriană. In faţa şi dosulă capului se vădă cuvintele vHa-drianus augustus11. Pe reversă se vede o femeia. Acestă femeiă se pare că are aripi. Mâna dreptă o ţine la capă, şi în mâna stângă are ună spică ală cărui paiu atinge pământul!. In faţa femeii se vede ună III romană, er în dosulă femeii literele C. 0. S. — Din cartea de numismatică a d-lui Dr. I. G. Th. Grăsse (o carte lucrată cu deosebită privire la cabinetele numismatice din Germania) reese,} că pănă la anulă 1860 acestă monedă nu se afla în nici ună cabinet! numismatică din totă Germania. * * * Mersulu trenuriloră pe timpulă de ernâ s’a publicată deja, fără să fi suferită nici o modificare. Numai pe linia Braşovă-Predeală voră comunica trenurile accelerate Nr. 301 şi 302 numai pănă la 15 Noemvre inclusivă. In celelalte ordinea a rămasă neschimbată. * * * Ni-se comunică, că cailele acestea au plecată de aici spre Berlină trei musi- canţl, cari făceau parte dintr’o musică ţigănescă. Ei surită angagiaţl de şeful! unei musice din Viena cu diurnă de 3 fl. 50 cr. Din Berlină eventuală voră pleca spre America cu diurnă de 10 dolari. * * * Totă aşa de puţină resunetă a avută aici în România liberă, şi trecerea din vieţă a celui mai renumită şi mai eru-nită cunoscător! ală limbel nostre, a bărbatului, carele prin ştiinţa şi patriotismul! său luminată şi desvoltată, era privită ca şi ultimul! părinte şi reazimă ală acelei părţi din românime, ce încă nu’i părtaşă la independenţa română. Negreşită, că ară fi fostă cu totul! într’altă felă, decă octogenarul! erudită şi patriotă română dela Blaşiu, s’ară fi brodită să fie de 4®ce ori ministru la Peşta, seu aiurea. Elă a fostă mai multă decât! atâta! Totă renumele zadarnică ală omeniloră de stată se va risipi ca cenuşa în ventă, atunci cândă flacărea lucitor© ce’i împresoră în timpulă domnirel, va fi mistuită |în trufaşa loră tulpină; der meritele bărbatului, carele o vieţa întregă a muncită spre a desţeleni şi a prăsi ţarina cea mai temeinică a naţionalităţel nostre, adecă spre a descurca iţele îm-pletecite ale limbei strămoşeşci meritele aceluia, din di în 4b se voră ivi mai vii şi mai mărite !u (,,KomânuItl“) Valentină Dioniu. Clârulă şi poporultt română*din trac-■, tulă Oiişirij&ultu a sărbătorită* în d*11* de 3 15 (27) Septemvre jubileulă Se 50 de unt de prefaţă a'venerabilului protopresbifceră Petru 'Wiiriţescu. — Efrimâscă’fşi din parte^ nostră vrednicul# jubilantu sincere felicitări! ■■ .■ ■■ ■* ■••• ••• ■ * * Epoca scrie, că d-şora Carlota Leria, care se‘află la Sinaia, a fostă chemată grabnică la Parisă, unde i se propune ună angajament! strălucită la opera mare. D-şora Beria a plecată imediată. * * * Călătoria cu velocipedulu dela Braşov! la Bucuresci, despre care amintirăm! 4i-lele trecute, a fostă făcută de d-lă Alexandru Rosner. Dsa a plecată |din Braşov! în 23 Septemvre la orele 6 şi 7 minute dimineţa şi a ajunsă în Bucuresci 4iua următore la 7 ore sera. Anume: dela Braşov! la Predeal! d. Rosner a făcută 3 ore şi 43 m., dela Predeal! la Sinaia 1 oră şi 4ece minute, dela Sinaia la Plo-eştl 10 ore, er dela Ploeştl la Bucureşcl 3 ore. Aşa der d. Rosner a făcută a-cestă călătoriă în 24 de ore şi 53 de minute. Adunarea Societăţii pentru fonda de teatru românu. Discursulu d-lui preşedinte Iosifă Vulcanii; cu care a deschisa adunarea generală a Societăţii în Lugoşti la 29 Septemvre st. n. Onorabilă adunare generală! întâmpinarea simpatică, ce s’a făcută în oraşulă acesta Societăţii nostre acum a doua-oră, îmi impune plăcuta datoriă, ca primele cuvinte ce le rostesc! din locul! ce am onorea a-lă o-cupa, să fă ale sentimentului de mulţă-mită ferbinte. Ori câtă de căidurosă este însă simpatia ce manifestaţi faţă de noi şi cu acestă ocasiune, aceea nu ne surprinde, căci am sciută că stegulă pe care stră-lucesce cuvântul! „culturău pe aici nu pote fi primită decât! cu entusiasmă. Trecutul! acestui ţinută nl-a inspirată convingerea acesta. Acel! trecută ne-a deprinsă să vedem! sprijinindu-se la d-văstro tote mişcările nostre culturale; ba am avută ocasiune să zărim! isbuc-nindă din acestea părţi chiar unele din primele seîntei ale deşteptării intelectuale române. Bănatul! îşi are pagina în istoria desvoltării nostre culturale. Paulă Ior-govicl şi Chichindeală suntă nisce columne ale acevteia. Generaţiunea actuală, depositara stăruinţelor! bătrâne, nu nu pote decât! să mergă înainte pe calea începută. * înaintarea nostră în cultură, pornită din mai multe puncte, reclamă ca toţi să ne tăcem! datoria. Şi în deosebi societatea nostră are neapărată trebuinţă de ajutoruJu tuturora, căci numai cu puteri unite va pute realisa scopul! ce şi l’a fixată. Suntă opt-spre-4ece ani de când ne constituirămă şi abia acuma putem! să constatăm!, că avem! o te-meliă, care ne asigureză trăinicia ideii ce voim! să întrupăm!. Cam târdiu atingem! resultatulă a-cesta; der şi acuma ne umple de bucuriă, căci are să convingă pe ori cine, că întreprinderea nostră nu este £o luptă sterpă în care ne risipim! de prisos! puterile, că nisuinţa nostră din ană în ană se învertoşeză mai tare şi că realisarea scopului finală este asigurată. Când s’a înfiinţată Societatea nostră o seină de omeni de ai noştri, pessimiştl afară din cale, clătinându din capă, 4^" ceau că umblăm! după utopii şi că ’n caşul! celă mai bună numai generaţiunea a treia seu a patra va pute vede rcalisându-se scopul!. Ce vreţi?! — ne diceau şi ne 4ică ei. Der nu vedeţi, că idea vostră reclamă ună fond! colosală şi că n’aveţi s’apelaţi decât! la societatea românescă? ! Slabă nădejde. Societatea românescă are două slăbiciuni mari: nepăsarea şi sărăcia ; cei cu dare de mână nu pre au sentimentul! datoriei, er cei ce-lu au sunt săraci. Aceste două defecte suntă stâncile de cari se izbesc! la noi tote pornirile frumose, ele suntă stavilele pro-gressului nostru. Voiţi esemple ? Etă Associaţiunea transilvană! Sunt! aprope trei 4ecl de ani de când s’a înfiinţată şi la începută cu toţii ne-am! pusă ume-rulă s’o redicămă. Şi cum stă astădl! Are untf fond# din care abia se pote, a« jutora o mic# parte din aspiraţiunl. — (Se simte necesitatea d’a înfiinţa o şcolii 'mai în«lt| de feţe. Associaţiunea transilvană, aduce'* jertfe mari în interesulfi afeestacf >apoi facev apel! cătră publiculă rcgnâiţescă să contribue. Şi care e re-srâtatulă ? Şcbla. înfiinţată se luptă cu deficit!. — Literatura ? Der cine o spri-gineşce? Doră salonele? Insă prin cele clin Ungaria nu o pre înţeleg!, prin cele diu Ardeal! şi ’n părţile banatice se cultivă limba germană, în Bucovina le co-pleşeşce totă idiomulă acesta însoţită de cel! slavică; er în România n’au4l decât! franţuzeşce; în tote şi pretotindenl literatura română este orfană, părăsită. Seu doră casinele i dau spriginul! ? Nici acestea. Ele gândesc! că-şî împlinesc! misiunea, decă se abonez!. la.- câteva diare; insă cărţi, ‘ şi mai cu sămă cărţi de valore , nu cumpără. Publicul! ? A-cela îşi caută de treburi şi n’are timpii să se ocupe de literatură. — Artele ? Să nici nu vorbim! de acestea! Talente am ave, der unde-să MeOenaţii ? — ţSe 4ice, că suntem! săraci., Este adevărată. Ne lipsescă multe de tote, der sărăcia n6s-trâ de frunte e lipsa de zelă. Fără zel! nu faci nimica, să fi. chiar bogătoiulă lumei; de ai zelă, uiţi că eşti săracii, căci zelul! scote şi din busunarulă cer-şitornlui gologanulO. In timpulă mai nou, acestor! două scăderi li s’a mai a-dâugată una şi mai mare: disarmonia ce s’a verîtă în classa inteligentă română. Duceţi-vă ori unde, şi în tot! locul! veţi găsi-o sfâşiată. Avem! totă felul! de partide, ne sfădim! pentru politică, ne desbinămă pentru confesiune, ne cârăimă pentru posiţiunea socială, ne invidiămă starea materială şi pretutin-denea ne urîrnâ personalminte, ba în u-nele locuri am ajunsă pănă acolo, încât amicii vechi nu se mai cunosc! şi nici nu se salută. Noi între noi ne luptămă, ne sfăşiămă, ne consumăm! şi ne risipim! puterile. — Astfel! de societate nu pote să facă nici lucrul! celă mai mică, chiar nimica. E bine, cu astfel! de societate voiţi să faceţi teatrul! naţională, care cere sprijinul! material! şi intelectuală ală tuturora ?!u - Am audită de multe ori aceste ob-servaţiunl pesimiste. Şi tocmai de aceea sunt de părere, că trebue să le relevăm! în publicitate. E timpul şi locul!, maicii semă în o astfelă de adunare, să le'discutăm!, să le esaminămă şi să ne facem! conclusiunea. E bine, merită ore societatea română apostrofarea ce i se face? Ca so putem! răspunde, trebue să esaminăm! întâiu activitatea ei. Ce face societatea română ? Lucreză ea multă seu puţină, este 0 cestiune de apreţiare; der în o privinţă nu putem! decât! s’avemă toţi aceeaşi părere, că adecă ea ne produce totă ce avem!. Insă decă vomă constata, că în timp! relativă scurtă amă în-naintată forte răpede şi că cu ce factori s’a produsă progresul! acesta : erăşl trebue să fim! unanimi întru are-cunosce, că dău societatea română a făcută mult!, forte multu. Noi n’avem! aristocraţiă, căci timpurile vitrege ni-au răpit’o; aprope toţi câţi formăm! afli classa inteligentă, amă eşită din popor!; părinţii, moşii noştri cu mari jertfe ne-au ţinută pe noi seu pe înaintaşii noştri la şcoli; unii şi-au cheltuită cu băieţii loru totă avutul!, alţii le-au dusă hrana în desagi, până ce i-âu făcută omeni 6u carte. Gartep, a fostă aprope singura moştenire a gene-raţiunii actuale. Muncind! din greu trăiesc! omenii noştri şi cu sudărea feţei îşi facă unii câte o stăricică. Şi cu tote acestea, şcolile nostre dela sate se totă înmulţesc!, tinerimea de ambele secse înainteză în cultură, talentele alese studieză la universităţi cu stipendii, preoţimea se reîntorce cu titluri academice, avem! bărbaţi cu renume şi peste frontierele patriei nostre, din an! îu ană se infiinţeză câte o tipografia nouă, direcţiuuea literaturei a începută se dea pe 0 cale mai bună, institutele de învăţământ se sporesc! şi cele vechi iau ună avânt! mai înalt!, diecesele nostre dispun! de mari fonduri culturale, începem! să în-temeiămu institute de credită şi economii din prisosul! nostru dăm! şi artelor!, rădicăm! drapelul! Thaliei române, încetul! cu încetul!, crucer! cu cruceru, 1 adunăm! un! fond!... Un! progresă gigantic! în timp! de 30—40 de anî, repre-sentând! tote mişcările nostre culturale un! capital! de mai multe milione, adunat! din — sărăcia nostră. Un! resultatu uimitor! acesta! Trebue să ne luăm! pălăria şi se ne închinăm! activităţii care l’a produs!. Acesta pro-beză totodată puternicul! spirit! de con- GALETA TRANSILVANIEI. 1838. IC.tfr. 208 servare ala' elementului nostru şi puterea de vieţă a gintei căreia apaiţinemă. Este adevărata, că s’arfi, fi putută face şi mai multa, căci zelulfi uneori cam slăbasce, er de altă-dată indiferen-tismula ne veşte^esce multe iniţiative lăudabile şi nu arare ori disarmonia pune pedecl la realisarea unora idei salutare. Nu toţi ne facema datoria, mulţi lipsesca dela posturile lord; durere, oăcl decă toţi ard fi la înălţimea misiunii lord: cu talentele şi cu purtările nostre străvechi amd pută produce minuni. Der la alte naţiuni nu dămd de asemenea defecte ? Egoismuld, interesele familiare, ambiţiunea vanitdsă, invidia şi ura, pasiunea de îmbogăţire, iubirea luesului, nepăsarea de căuşele de obşte, n’au şi ’n ele un a rola însemnata ? Vieţa lord socială, în egale condiţiunl de esis-tenţă cu a nostră, lucreză ea mai multa decâta societatea română ? Ba. Cu ce dreptă puteinfi Seră pretinde, ca numai \ a nostră să n’aibă slăbiciuni, că numai ea să fie totă virtute şi să facă mai Aultfi decâta alte nemuri? ; 1 Disarmonia, ce e dreptd, dără e arăt. mare decâta la alte naţiuni. Der | ce să facema!? Sângele ni-i de" Vină. Ş. mai ferbinte, curge mai repede decâta «fi altora. Temperamentuld nostru e i ifaai impresionabila. Are timbruld rassei latine. Insă oricâtă de acute ard deveni a uneori raportele nostre sociale, sunta margini peste cari valurile ei nu străbată, suntd consideraţiunl, cari pund şjtavjlă isbirilord stricăciose, suntd cuvinte, cari faed punte deasupra prăpas-flei, ce desparte patimele înverşunate. Ori câtă de multa ne-amă urî, ori-0âtă de grozavd ne-amd vorbi de rău, ori câta de crâncenă ne-amd duşmăni : când vine vorba de cultura nbstră, câiid 89 cere concursuld nostru în interesulă ei, nimenea nu mai esiteză, se uită tote certurile de păn’ atunci, toţi ne-adunămd sub steguld ei, dămd mâna ca fraţi, şi lucrămd împreună. Adunările generale ale Societăţii nostre ne-au oferită destule ocasiunl, ca sS ne dobândimd convingerea acesta. La apropierea sfcegului nostru, societatea română pretotindene s’a schimbată ca prin farmecă; nenţelegerile s’au îmbinată în o frăţietate armoniosă şi roditore; indiferentismulă s’a prefăcută în zeld, ! hogatuld şi săraculd de-o potrivă ş’a .desch să pungile, ba şi văduvele şi-au. a-dusă oboluld. Astfelă, pe lângă multele trebuinţe ce-i reclamă ajutoruld, so-!■ Cietatea română ne-a pusă la disposiţiă ■' ană fonda, care prin administraţia co-’ mitetului se urcă acjl aprope la 50,000 fi. Sumă mică încă spre a pute realisa scopuld finală, der îndestulitore spre a susţine — ceea ce cflsei la începută — că ftcuma avemd o temeliă, pe care pu-temă să clădimd credinţa neclătită, că realisarea acelui scopd este asigurată. * Constatândă cu bucuriă, c’a sosită şi timpuld acesta, am onore a deschide , adunarea generală. Representaţiune în afacerea rescum-părării regaliiloru. (Urmare.) i ; . Este und principiu generală juridică, ţ'iîCă |>e nimenea nu este permisă a’lă pedepsi cu pedepsă mai grea de cum este ac^ba, care a fostă statorită atunci, când s’a^comisă fapta penibilă. Pentru declararea falsă a venitului dreptului de , i cârcîmărită a fostă statorită ca pedepsă surpa de 1—4 ori luată a dării tăinuite, er Şa ridica acum acestă pedepsă la suma •' ,de 200— 300 ori luată, la nici und casă • nu este justă. ; Fiăcare cetăţenă este obligată a de-^clajşi sub contribuţia nu numai darea ^dreptului de cârcîmărită, ci interesele |'întregului seu capitală, er neguţătorulă .:,,întifegQ venitulă neguţători ei sale. Ore cutezare-ar legislatura a con-Iffisca întregă venitulă capitalului, seu ală * .întireprinderiloră, care n’au fostă de-f ^clafate sub contribuţia? Seu doră numai dreptulă de cârcîmărită formeză acea .specie de avere, care se pote confisca ►-■*sub firma tăinuirii contribuţiei? La a-.'câstă întrebare proiectulă de lege r<5-, ’mâne datorit, cu răspunsulă lămuritoră, r,îâr în expunerea motiveloră numai atâta ■se eflee în acestă privinţă, că statulft pentru desdaunare nu pote primi altă basă, decâtă venitulă pusă sub contri- buţia, pentru că alta nu cundsce şi după alta nu p6te calcula înainte suma des-daunării, pe când acesta este forte co-râspuntjâtore şi f6rte bună. Recunoscemă eu tdtă plăcerea, că venitulă pusă sub contribuţiă este o basă forte comodă şi din punctulă de vedere ală erariului f6rte sigură, după care stabilirea desdaunării, precum cflce motivarea, este numai o simplă operaţiune aritmetică: aşa este, der acestă punct de vedere ală comodităţii nu pote ave atâta ponderanţâ, încâtă de dragulă lui singuraticii posesori ai dreptului, parte fără vina loră, parte cu vină, să fiă condamnaţi la pagubă atâtă de mare, ca a-ceia, cu care îi ameninţă prgiectulă guvernului şi care nu stă în nici o proporţia ou vina loră. Faţă cu fleclaraţiunile false aşaderă este de neapărată necesitate să se afle chipulă şi ocasiunea, de a se'dtrvedi venitulă adevărată, decă legislaţiunea nu voesce să documenteze faţă cu proprietarii dreptulă de cârcîmărită, o procedură atâttl d© nedrepţă şi nedemnă, ca şi care numai în timpuri de sguduirl mari sociale şi politice ne arată istoria. Der mai este ună punctă de vedere care la noi mai pe susă de tote pledeză pentru resolvarea echitabilă a cestiunii acesteia: ună punctă de vedere, care stă mai susă ca interesele egoistice ale proprietariloră — decă se cuvine să efl" cemă .aşa — şi a cărei simplă amintire este deajunsă pentru a atrage asupra sa în cea mai mers măsură atenţiunea patrioticului nostru guvernă! Acestă punctă de vedere, care neapărată trebue luată în considerare, este situaţia proprietariloră maghiari din părţile ardelene, pentru care clasă exploatarea dreptului de cârcîmărită în forte multe caşuri este singurulă venită sigur. Acesta este ultima basă, pe. care se ra-cjimă, şi decă şi acesta se perde seă se ciungăresce în modă considerabilă, apoi şi acestă elementă susţinătoră ală statului merge spre perire, cade fără putere şi incapabilă de esistenţă. De altmintrelea afară de declaraţia falsă mai este ună casă, în care stato-rirea valorii de despăgubire cere îndreptare : anume acela, când pentru înterve-nirl oficiale, procese seu ori care alte cause, esploatarea dreptului regală se sisteză seu nu se întâmplă aşa, cum s’ar întâmpla între împrejurări normale. Posibilitatea acestoră felă de caşuri o re-cunosce şi proiectulă în § 3 punctă 1., der dă pasagiulă o astfelă de stilisare, încâtă pe basa lui nu s’ar pute aduce îndreptare nici într’ună singură casă. Pasagiulă arătată anume pretinde, ca împrejurarea, care a împedecată esploatarea dreptului, să fie resultatulă u-nei disposiţiunl oficiale greşite, contra căreia celă interesată să nu fi putută folosi remedii legale. Insă după ce scimă, că Gestiunile de controversă ale dreptului de cârcl-mărită se ţină de competenţa autorită-ţiloră politice, şi scimă, că contra dis-posiţiuniloră acestoră autorităţi numai atunci nu se pote folosi remediulă de dreptă, decă ministerulă de interne a adusă o hotărîre, apoi după textulă proiectului ministerulă de finanţe ar trebui să enunţe, că ministrulă de interne a făcută disposiţiunl în modă evidentă greşite, pentru ca la statorirea desdau-nârii să se potă face abatere dela basa contribuţiei. Der şi atunci este numai ilusiă remediulă oferită de proiectă, pentru că, şit în acestă casă proiectulă permite numai atâta, ca desdaunarea proprietarului scurtată să se subtragă din desdaunarea celorlalţi proprietari din comună?, pe ' când este forte posibilă, ba aprope sigură, că venitulă pe care umflă dintre proprietari nu l’a folosită, ceilalţi proprietari nu l’a declarată sub contribuţia şi astfelă acestă remediu excepţională ală proiectului este numai la a-parenţă. Era f&ptele arată, că d. e. în comune, unde nu s’a făcută limitaţia drep-t tului, de multe ori cârcîmăfescă liberi şi fără ordine astfelă de dinenî, carţ n’au nici ună dreptă, şi nu cârclmăresce şi nu folosesce nimica acela, care are mai multă dreptă. In aceste comune neordonate venitulă dreptului regală e nimica seu atâtă de mică, încâtă decă proprietarii ară fi îndrumaţi sâ-’lă împartă, despăgubirea împărţită ar trebui să fie numărată cu groşiţa. Der deşi în în acestă stare adevărată, dreptulă de cârcîmărită totă există şi în asemenea comune, şi decă statulă va introduce darea generală a vânejării spirtuose, elă va primi venitulă întregă după con-sumpţia c^muneloră respective şi prin ^urmare este echitabilă ca elă să plătescă şi desdaunarea chiar aşa, ca-şi-cândă dreptulă ar fi deja regulată şi pe deplină folosită. Exploalârea mai multă seu mai puţină minuţîdsă a unei averi încă nu dă nimenui dreptulă ca să o potă con-fişca pe nimica seu ieftină. Când se ©apropriază o bucată de pămentă, pentru, aceea nu se plăteşte mai puţină decâtă valorea productivităţii sale, deşi proprie-tarulă de ani de (fii© pote l’a lăsată na-lucrată şi' nu a produsă nimică pe elă. Dela cine să ia dreptulă de cârcîmărită aceluia trebui dată valorea, pe care o are în adevără, fără considerare la aceea, că exploatat’a proprietarulă dreptulă deplină seu ba. (Va urma.)^ Desvelirea statuei lui Miron Costin. Duminecă s’a desvălită în Iaşi cu pompă deosebită statua lui Mironă Cos-tină, poetulă şi istoriculă română, Ictă o schiţă a ceremonialului desvălirei acestei statue: La orele 2, scolele, societăţile şi de-legaţiunile au percursă stradele principale ale Iaşiloră. In momentulă desvălirei statuei, mu-sicele şi corurile seoleloră intonară câte nnă imnă. D. V. Ureche, căruia se dato-resce iniţiativa ridicării statuei şi care cu asia ocasiune a dată dovadă de o stăruinţă şi o neobosielă lăudabilă, a cetită raportulă său asupra lucrăriloră statuei. D. M. Cogălniceanu a pronunţată ună discursă, prin care a pusă în lumină meritele marei figuri ce se numesce Mironă Costină. Acestui discursă a răspunsă d. V. Pogoră, primarulă oraşului Iaşi. Din partea Academiei a vorbită d. N. Ionescu, care a depusă şi o coronă. Guvemulă era representată prin d. Th. Rosetti, prim-ministru. Palatulă era representată de d. ad-jutantă regală, colonelă Robescu, care a depusă de asemenea o cordnă din partea Maiestăţiloră Loră. SCIRÎ TELEGRAFICE. Viena, 3 Octomvrie. Pe când Ma-jestăţile loru vom face venătore în Stiria, contele Herbert Bismark va visita Budapesta, acompaniaţii fiindu de şefulâ. de secţiune Szo-genyi. Berlinu, 3 Octomvre. In Ham-burg a sositu primu-procurorulu din Berlinu Groschuff, spre a conduce cercetarea stării lucrului în afacerea Grefîken. Rudele lui G-eff-ken au cerutu punerea lui în libertate pe temeiulu unei cauţiuni, der întrebarea ce s’a fâcutu în privinţa acesta la Friedrichsruhe a fostu negativă. Munchen, 3 Octomvre. La prân-c[ulii de gală prinţulii regenţii alii Bavariei a ridicaţii unu toastu în sănătatea împăratului şi a împărătesei Germaniei. îndată după a-cesta s’a ridicată Impăratulu şi a 4isu: Este de lipsă pentru popo-rulu nostru ca principii Germani să ţină cu credinţa unii cu alţii. Promită cu fidelitate de Hohen-zollern amiciţiă federală casei re-gescl Bavarese a Inalţimei Văstre. La despărţire s’au presentată la gară prinţulă regentă cu toţi prinţii casei bavarese. Imperatulă a îmbrăţişată pe prinţulă regentă şi l’a sărutată de mai multe ori. Intre bubuitulă tunuriloră şi cântări solemne ale coruriloră ar plecattă trenulă la 10 şi ]/4 la Viena fiindă aclamată în modă entusiastică de cătra publică. Londra, 3 Octomvrie. Chalifulă Abballah, aşa numitulă Madi, a răposată în Chartum. Alexandria, 3 Octomyrie. O corabia de răsboiu italiană şi una francesă au sosită în Suachim spre a lua pe bordă pe naţionalii loră, deorece se aşteptă în fiăcare oră capitularea oraşului. î ---------- • i * DIVERSE. Unu remediu contra filoxerei. Juraa-lulă de agricultură practică ,din 10 Maiu publică o scrisore a lui Maistre, oare a-nunţă, că Rohart trateză prin trisplfura de carbonti viile filocserate. Totă acelaşi! rjiarh în astă lună anunţă: că podgoriile din Herauli suntd pline de vieţă şi că multe persone de valore s’âu dusă a constata şi admira reuşita lui Rohart prin trisulfura de carbond. Somnuld pescilord. Unuld din natu- ralişti, şi anume Englesuld Carter, a făcută, nu de multd, cercetări fdrte interesante asupra somnului pescilord. Eld află că printre pescii cari trăescd în a-pele dulci, d. ’e. crapuld, linuld, precum şi alţi pescl, dormd periodied ca şi celelalte animale de pe uscatd. Totd astfeld şi mulţi pescl de mare suntd pu-pnnşl mai multd seu mai puţind de somnd. Carter arată mai departe, că ştiuca nu dorme mai de lood seu de totd rard. Schimbările meteorologice au mare influenţă asupra somnului |>es-cilord. Dânşii dormd totd atâtd de .bine (fiua ca şi noptea. Curs ui u pieţei Braşovu din 31 Septemvre st. n. 1888 Bancnote românescl Cump. 9.35 V'tnd 9.38 Argintă românescă . n 9.30 r» 9.34 Napoleon-d’orI . . . n 9.57 n 9.59 Lire turcescl . . . »> 10.86 M 10.90 Imperiali r» 9.86 m 9.90 GalbinI n 5.70 * n 5-74 Scris. fonc. „Albinau6°/o n 101.— n ..— n r n °°/o n 98— n 98.50 Ruble rusescl . . . 11 128— M 129— Discontulă .... 6V2- -8% pe ană. Cnrsnlă la bursa de Viena din 2 Octomvre st. n. 1888. Renta de aurii 4°/0................. 100.15 Renta de hârtiă 5°/fl...................90^0 Imprumutulti câilorti ferate ungare . 146.26 Amortisarea datoriei căilorti ferate de, ostii ungare (1-ma emisiune) . . 97.60 Amortisarea datoriei căilorii ferate de ostii ungare (2-a emisiune) . . —.— Amortisarea datoriei căilorii terate de • ostii ungare (3-a emisimie) . . 112.50 Bonuri rurale ungare . L . . . . 104.50 Bonuri cu clasa de sortare . . . . 104-ŞO Bonuri rurale BanatU-Timişă . . . 104.WJ Bonuri cu cl. de sortare . ... . 104^50 Bonuri rurale transilvane.............104.60 Bonuri croato-slavone.................104.A- Despăgubirea pentru dijma de vină ungureseti...................... 99.75 Imprumutulti cu premiulU ungurescU 130.25 Losurile pentru regularea Tisei şi Se- ghedinului.......................122.T5 Renta de hârtiă austriacă ... * 81.— Renta de argintii austriacă .... 82.05 Renta de aurii austriacă..............109.80 LosurI din 1860 188.4- Acţiunile băncei austro-ungare . . . 871,r— Acţiunile băncei de credită ungar. . 302.75 Acţiunile băncei de credită austr . , 309.80 Galbenf împărătesc! 5.76 Napoleon-d’orI......................... 9.69 */« Mărci 100 imp. gerinane .....; 59.47 Londra 10 Livres sterlinge .... 121.90 Numere singuratice din »Ga-zeta Transilvaniei" â 5 cr. se potu eum-pera în tutungeria I. Gross^ în librăria IVicelae Ciurcit şi AdoU Alb^eclit.______________________________ Editorft şi Redactorii responsabilă: Or. Aurel Mureşianu. Nr. 208 OAZETA TRANSILVANIEI. 1868. -*l**=i**- coiTcunstr Pentru postulă de învăţătorii dirigente dela scdla grăniţărescă din Barumare, coinitatulu Huniedorei, cu salariu anualii de 300 fl. v. a. apoi cortelii şi lemne de focii, prin acesta se escrie concursă cu terminulu pănă la 15 Octomvrie st. n. a. c. Reflectanţii să-şi subşternă petiţiunile loră instruite cu documentele prescrise de lege la Comitetul!! administratorii! de fondulfi scolasticii altt foştiloril grăniţeri din regimentul!! românescti 163,2-1 I la Sibîîu. Sl Trenulii Trenulii Trenulii Trenulii Trenulii Trenulii Trenulii Trenulii trennriloffl si nostelorn î I. Plecarea trenurilor^: I. Dela Braşovd la Pesta: de persone Nr. 307; 7 ore 10 de minute sera. mixtă Nr. 315: 4 ore 10 minute dimineţa. 2. Dela Braşovd la Bucurescî: accelerata Nr. 302: 5 ore 37 minute dimineţa. mixta Nr. 318: 1 oră 55 minute după ame^I. D» Sosirea trenurilorfi: I. Dela Pesta la Braşovd: de persone Nr. 308: 9 6re 46 minute înainte de amecjî. mixta Nr. 316: 9 ore 52 minute sera. 2. Dela Bucurescî la Braşovd: mixta Nr. 317: 2 ore 32 minute după amecjî. accelerata Nr. 301: 10 ore 12 minute sera. î $ H APA MINERAL de introdusă numai de scurta timpii în comerţu. în urma cualităţiloriî ei superidre precum şi a gustului escelentu este deja în generala recunoscută şi plăcută. Se află totdeauna prospetă în cele mai multe băcănii, magazinurî de vina, farmacii şi restauraţiunî, precum şi pentru cumpărări en-gros la Depositul principala G. GESEL, BxsuşottCl, Stra,d_a, Teatr-u.l-u.1 2>Tr. 3±2. 130,12-11 ►I i m m pi TIPOGRAFIA A. MURESIANU, •9 PIAŢA MARE Nr. înfiinţată cu începerea anului acestuia, provedută cu cele mai nouS mijloce tehnice şi asortată cu cele mai moderne tipuri, primesce şi efectueză totu felulu de lucrări tipografice, precum: * Opuri şi broşure, statute, foi periodice, imprimate artistice iu auru, argintu şi colori, tabele, etichete de totu feliulu şi esecutat elegantu. Pentru comercianţi: adrese pe scrisori, facture, liste cu preţuri curente, avisurl, reco- mandaţiunl, cerculare ş. a. Programe elegante, bilete de visită, bilete de logodnă şi de nuntă, după dorinţă şi în colore. Dispunând a de maşini perfecţionate şi de isvore eftine pentru procurarea hârtiei, sta-bilimentula nostru tipografica este în posiţiune a eseuta ori-ce comandă în modula cela mai esacta şi estetica precum şi cu preţurile cele 'mai moderate. Comandele eventuale se primesca.în biuroulu tipografiei, Brasovil, piaţa mare Nr. 22, etagiulft I, cătră stradă. Comandele din afară rugăma a le adresa la Tipografia A. MTOEŞIAOTJ, Braşovt. Tipografia A. MUREŞIANU, Braşov ii- i