MictiiiB&a, iiaiisistraţinueî si
SRAŞOVU, piaţa mare Nr 22. Scrisori nefraneato nu se pri-nescii, Manusiiip o nu se re-trimi.il!
Birourile de asmcmii:
Irejjovu, piaţa mare Nr. 22.
Inserate mai primescil !n VI ena: BttiolfMoste, Hansensietn & Vogler (Qtte Haas), Heinrich Schalek, Aloi* Htmil,M.ihtke*,A.Oppelik,J. Jkm-mberg; In Budapesta: A. V.Oold-Urgtr, Anton Metei, Eckstetn Bernat; tn Frankfurt: O.L.Daube; InHam-burg: A. Steitur.
Preţul■& mserţiuniloru: o seria, gamondu pe o colină 6 cr. fi 30 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă si învoială. Reclame pe pagina III-a o seriă 10 cr. v. a. său 80 bani.
•Gaaeta* iese In fie-care <ţi.
ADonameitB pentru Aistro-Un&ria
Pe unfi anii 12 fl., pe şăse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl.
Pentru România şi străinătate:
Pe unu anu 40 franci, pe săse Ioni 20 franci, pe trei luni 10 franci.
Seprenumeră la tăte ofi-ciele poştale din intru şi din afară şi la dd. colectori.
Abonament nln pentru Braşorn:
laadministraţiune, piaţa mare Nr. 22, etagiulâ I.: pe unu anii 10 fl., pe şăse luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu du sulâ In casă: Pe unii anu 12 fl., pe săse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. său 15 bani.
Atâtu abonamentele c&tu şi inserţiunile sunt a se plăti înainte.
Nr. 203.
Braşovti, Joi, Vineri 16 (28) Septemvre
1888.
Cu se contraijicn şmoiştii.
I.
BraşovG, 14 Sept. v.
Este interesantă a face studii despre starea sufletescă a şoviniş-tiloriî unguri, urmărindu cu atenţiune nebunescile sărituri ce le face spiritulu lorii turburată de patime şi de pofte nebune.
In acelaşi timpu când strigă în gura mare, că numai „câţiva agitatori fără consciinţău suntu causa tuturoru nemulţămiriloru, ce amârăscu vieţa naţionalităţiloru nemaghiare ; în acelaşi moinentu când cu furia unoru bachanţî aclameză verdictulu pronunţată în contra generalului Do da, fără a mai cerceta în ce triste condiţiunî a fostă adusă, numai şi numai pentru că Doda trece înaintea loră ca ună „duşmană înverşunată ală statului şi ală naţiunei maghiare — şoviniştii unguri se ocupă de naţionalităţile nemaghiare şi variază vechia temă despre „mulţămirea" loră. .
Din incidentulu condamnărei lui Traiană Doda archi-şovinistulă „Peşti NaploLi de pildă găsesce cu cale a’şî uşura consciinţa vorbindă de „mulţămirea naţionalităţiloru “ şi resolvându acesta cestiune după pofta inimei lui.
Este în adeverii ciudată lucru, că condamnarea nnui „duşmană ală statului*4, care „stă singurii44 şi este însoţită celu multă de „câţiva a-gitatorî44, face deodată pe şoviniştii dela „Peşti Naplo44 de a se ocupa de-o cestiune aşa de gravă, cum este aceea a „mulţămirii naţiona-lităţiloru/'.
Ei bine, onorabili şoviniştî, cum se potrivesce acesta cu întrega vostra atitudine? Cum veniţi deodată se ne vorbiţi de ceşti unea naţionalităţiloru, când după a vos-tră părere n aveţi de a face decât cu nisce „ rebeli în contra statului? “
Căci bine se luamu aminte! Ori ca lucrurile stau aşa cum le
descriu şoviniştii: atunci este cea mai mare absurditate a vorbi de îndestulirea şi neîndestulirea po-poreloră, când ar trebui se se tracteze numai de pedepsirea câtorva rei-facetorî; ori că lucrurile stau cu totul ă altfelă decâtă ni le în-fâţişeză şoviniştii: atunci este curată mişeliă a declara ca turburători de profesiune pe nisce bărbaţi, cari nu tacă alta decâtă a da viuă espresiune nemulţămirei generale, ce domnesce în sînulă naţionalităţiloră nemaghiare. Ter-tium non datur.
Destulă că „Peşti Naplo,w — care, deşi este oposiţională, seu mai bine cţish tocmai pentru că este oposiţională, conduce corulă pressei şoviniste maghiare — de-buteză, spre mai mare glorificare a procesului Doda, c’ună articulă despre „îndestulirea naţionalităţiloră. “
îndată ce este vorba de îndes-tulire trebue să se recundscă ipso fado, că naţionalităţile nemaghiare din Transilvania şi Ţera ungu-rescă suntă neîndestnlite, se re-cunosce prin urmare o stare de lucruri, care reclamă unu grabnică remediu. Şi „Peşti Naplo “ crede a fi aflată :acestă remediu.
Articululă şi-lă începe cu ur-mătorele cuvinte:
„După cum 1 se pote prevede, condamnarea lui Traian Doda va oferi naţionalităţiloru ocasiunea de a se plânge şi de a acusa.u
Aşa este cum susţine „Peşti Naplo “.	Acestă c[iarh preserate
fărte bine şi corectă consecenţele verdictului dela Aradu.
Şi stândft* lucrulă astfelă ne luămă voia a întreba pe domnii şoviniştî: de ce n’au prevăcţută înainte de verdictă, ceea ee prevedu astăijî după jverdictă ? Cine i-a silită se dea pe generalulă Doda în judecată pentru nisce cuvinte, ce le-a comunicată în scrisă cu alegătorii săi, în calitate de deputata? A stată în puterea loră de anu
oferi naţionalităţiloră, prin condamnarea lui Doda, prilejulă de a se plânge şi de a acusa, de ce n’au facut’o?
Este clară, că decă îlă lăsau înfpace pe Traiană Doda, respec-tandă imunitatea lui de deputată alesă, era celă puţină pentru mo-mentă linişte în sînulă naţionalităţiloră şi aceste aveau cu-o causă mai puţină „de a se plânge şi de a acusa“.
Decă însă, cu tote că putea se prevadă lucrulă şi mai înainte, cum îlă prevede acuma, „Peşti Naplo “ totuşi a cerută condamnarea lui Doda, trebue se credemă, că a făcut’o cu intenţiunea de a provoca acea nemulţămire a naţionalităţiloră.
Atunci de ce se mai plângă şovi-niştii dela numita foia despre a-cesta nemulţămire ? Şi după ce odată recunoscă, că condamnarea lui Doda este de natură a produce ună adencă resentimentă nu numai între Români, ci chiar şi între tote celelalte naţionalităţi nemaghiare din aceste ţerî, cu ce obrază mai potă susţine ei, că Doda nu representă opiniunea publică a conaţionaliloră săi?
Recursul ie nulitate alt i-lni Traianu Doda.
(Compuşii de ap§£ă,torulă Edtvos)
(Fine.)
In comitatele Pesta şi Heves, deputaţii Nyari Pal şi Nemeth Albert au păşită la an. 1869 cu astfelă de proiecte, care conţineau coordinarea comitateloră, agitau contra autorităţii generali a guvernului statului şi ţinură spiritele în mare iritaţiune: lucruri, contra cărora s’ar fi putută aplica nu numai unulă, ci mai mulţi din articulii codicelui penală.
Guvernulă însă a respectată şi a ţinută de sfântă dreptulă de liberă cuvântă ală deputaţiloră şi când agitaţia ajunsese să fiă forte mare, elă (guvernulă) a trimisă în numitele comitate fiş-panl noi şi comisari reg., der asupra de-
putaţiloră n’a făcută presiuni, intentând contra loră procese criminale. înainte de asta cu 8 ani, deputatulă dietală Sza-lay Imre a convocată pe alegătorii săi la Lolle şi în tormă de programă a des-voltată înaintea loră necesitatea şi o-portunitatea întroducerei republicei. Ună astfel de program, la cas decă s’ar realisa, ar aduce cu sine răsturnarea sistemului nostru constituţională monarcbică şi detronarea dinastiei; guvernulă însă nici pentru acesta n’a voită să-i vateme dreptulă de liberă cuvântă, ce în cons-tituţiune stă pe o basă atâtă de puternică.
Prin atacarea unui dreptă, pe care constituţia patriei năstre îlă garanteză flăcărui membru ală parlamentului şi pe care dela introducerea representanţei poporului fiăcare guvernă legală l’a respectată necondiţionată: se premerge cu ună esemplu, care acum, jce-i dreptă, apasă numai pe uniculă deputată de naţionalitate română, der în urma căruia fiă-care bărbată oposiţională din legis-laţiune va fi trasă înaintea judecăţii pentru declaraţiunile ce le-a făcută alegăto-riloră săi. La ce resultată duce acesta, las’ s’o judece stimatorii sinceri ai adevăratei libertăţi.
Suntă epoce, când omenii nu sciu să se însufleţescă, nu vreu să-şî tragă seină de ceea ce facă şi percfendă tim-pulă cu lucruri mărunte, preocupaţi de micele loră frecări, perdă din vedere principiile şi libertăţile cele mari, şi pe neobservate suferă, ca, în manile unui guvernă dextru şi poftitoră de domniă, drepturile şi libertăţile să se nimicescă şi să rămână la rolulă de simple parole. După cum se vede, o asemenea epocă este şi epoca de acum. Şi se pote, că acum ’i va succede acusatorului publică acestă procesă, der sciu abună-semă, că er va veni ună timpă, şi încă nu peste multă, cândă acestă procesă şi acestă condamnare se va privi ca o caricatură a justiţiei şi ca o vătămare a constituţiei, precum suntă privite procesele acelea, asupra cărora Franciscă Deak şl-a pronunţată părerea sa condamnatore la an. 1839.
împrejurarea, că eu sunt de g -
FOILETONULUI „GAZ. TE,ANS.u

(Subiect ulii unei conferinţe ţinute la Ateneului (lin Craiova).
(Urmare.)
Pentru acestă scopă îşi făcu la înce-putăocărtişoră, pe care o înlocui mai târcjiu prin ună albumă cu plăci de fildeşă; trase pe fiă-care pagină seu placă câte şepte linii verticale, uua pentru fiecare c]i a săptămânii; peste acestea trase alte treisprezece linii transversale cu roşu, în-semnândă pe fiă-care numele uneia din cele trei-spră-deee virtuţi. ExaminândiUţI în fiă-care seră faptele şi întâmplările petrecute în timpulă acelei cjile, însemna cu o mică trăsură greşelile ce găsea că făcuse în contra fiă-cărei virtuţi.
Când în dreptulă unui nume reuşia s6 aibă liniă albă la sfîrşitulă săptămânii, socotia deprinderea acelei virtuţi deplină şi-sI concentra luarea aminte asupra celei următore.
Ca cercetarea fapteloră şi purtării
sale din fiă-care di să-i fiă mai lesne, îşi împărţea şi diua, însemnându-şl pe o pagină din libretă întrebuinţarea celoru 24 ore ale dilei; pentru studiu, mâncare, repausă, somnă, distracţiunî şi felurite afaceri. Cestiuuea de dimineţa era: ce bine aşw pute face astăcTi? cea de sera: ce bine am făcută astăzi ?
Acestă plană îlă urma mai multă timpă, făcendă la începută patru cursuri pe ană, adecă reuşindă a şterge de câte patru ori pe anu tote însemnările greşelii oră de pe fiăcare liniă. Deşi aceste însemnări de coctrolă asupra sa însuşi erau întrerupte uneori şi în urmă uitate cu totulă din causa călătoriiloră şi a multorO afaceri, controlulă însă îlăfăcea neîncetată şi chiar libretulă îlă purta la sine.
rFuiu surprinsă, — dice Franklin, — văcjendă că eram mai plină de defecte cîecâtu îmi închipuisemu ; însă avui mulţumirea de a le vedeîmputinandu-se.w A-cestei silinţe de ameliorare personală avu elă de a mulţumi o vieţă fericită şiglo-riosă pană la adânci bătrâneţe. Elă atribuia sobrietăţii îndelunga şi statornica
sa sănătate; sirguinţei şi economiei datora averea, sciinţa, renumele şi comodităţile vieţii; dreptăţii şi buneivoinţe atribuia încrederea, de care se bucura în ţera şi funcţiunile onorifice, cu care a fostă însărcinată; şi tuturoră virtuţiloră cultivate de dânsulă atribuia voia bună şi blân-deţa moravuriloră în conversaţiunile şi relaţiunile sale, cari îlă făceau stimată şi iubită de toţi.
Nu orî-cine pote urmări cu aceeaşi tăria planulu de a se ameliora. Pe lângă o voinţă şi o inteliginţă deosebită, se ceru pentru acesta înăscute aplicări spre bine. Der, mai îngustă seu mai largă, tuturoră le este deschisă aceeaşi cale şi nu lipesce decâtă hotărîrea statornică de a o urma. Mulţi socotescă însă, fiindă tineri, că îşi potă permite orecarî abateri dela preceptele moralei şi igienei, pen-tru-căle rămâne destul timp de a se îndrepta. Nu cugetă la perderea celei mai bune părţi a vieţii şi la dificultatea de a părăsi mai târcliu relele îuveţurl. La o etate mai înaintată mulţi află că e prea târdiu a începe o lucrare, care li-se pare cu neputinţă sen de puţină însemnă- j
tate. Binele însă, ce neîngrijeseă, este atâtă de mare, încâtă trebue se se bu-cuţe cineva, când pote mântui din ruina vieţii chiar numai o mică parte; şi pentru acesta nicl-odată nu e prea târdiu.
Kant publică o cărticică scrisă după îndemnulă lui Hufeland, autorulă macro-bioticei, „Despre puterea sufletului de a deveni prin simpla propunere domnu peste simţimentele sale bolnăriciose.u In acestă cărticică elă numesce îndreptarea minţii şi voinţei spre propria ameliorare şi domniă de sine, cunoscută în filosofiă sub numele de stoicismă, o numesce ună principiu ală dieteticei, care ţine nu numai de filosofiă practică, ca învăţătura morală, ci şi de medicină. „Medicina, cjice dânsulă, atunci este filosofiă, adecă sci-inţifică şi deplină adevărată, când puterea raţiunii în omă, de a deveni stăpână pe simţămintele sale sensuale, determină modulă vieţii. Din contră, când ea caută afară din omu, (prin farmaciă seu chirnrgiă), mijlocel6 de a înlătura simţirile rele şi a deştepta pe cele bune, medicina nu e decâtă empirică seu mecanică.u
Nr. 203
GAZETA TRANSILVANIEI.
1888.
ţionalitate Română şi că şi alegătorii mei suntă Români, nu-i p6te servi de pretextă nici guvernului, nici acusato-rului său publică pentru ca în persona mea să calce în piciore unulă dintre cele mai preţios© drepturi constituţionale ale ţărei. Faptulă guvernului eu nu-lă consideră ca faptă ală naţiunei maghiare şi în tragerea mea înaintea judecăţii eu privescă mai vîrtosă espresiunea poftei de a-şl lăţi peste măsură puterea. Dis-posiţiunea ţărei este acum favorabilă pentru asemenea procese, sentimentulă pentru drepturile cele mari constituţionale acum este apatică, acum n’are să se temă guvemulă, că sentimentulă de dreptate ală societăţii se va deştepta cu vehemenţă — şi va pretinde cu tonă tare dreptulă — vătămată — de liberă cuventă în legislaţiune: aşa-deră guver-nulă, cu ajutorulă disposiţiei produse şi nutrite de densulă în modă măestrită, în timpulă de ţaţă pote risca tragerea în judecată a deputatului pentru principiile şi propunerile, ce acesta le-a comunicată alegătoriloră săi în modă oficială. Şi prin acesta se premerge cu ună simplu, care acum, ce-i dreptă, a-pasă numai pe uniculă deputată de naţionalitate română, der în urma căruia, (după cum s’a disă mai susă) fiă-care bărbată oposiţională din legislaţiune va fi trasă înaintea judecăţii pentru decla-raţiunile ce le-a făcută alegătoriloră săi.
Departe sunt de a crede şi de a afirma, că deputatului tote ’i suntă permise şi că elă, fără a fi trasă la răspundere, pote aţîţa pe alegătorii săi în ori ce direcţiune. Dreptulă de a vorbi liberă îşi are restricţiunile lui acolo, unde este vorba de alegerile mijloceloră pentru a ajunge la scopă. Precum depu-tatulă nu pdte folosi mijloce ilegale şi contrare moralităţii publice şi nu pote folosi procederî contrare constituţiei pentru învingerea principiilor sale: astfel nu pote agita nici pe alegători să folosâscă asemenea mijloce.
Că la ce scopuri şi la folosinţa că-roră mijloce am îndemnată pe alegătorii mei prin imprimatulă incriminată: des-voltare acestei întrebări se ţine de apărarea mea meritoriă, er nu de cererea de nulitate. Atâta însă trebue să observă şi aici, că cuprinsulă imprimatului meu şi îndemnulă ce l’am dată prin acela alegătoriloră mei, nu este altulă, decâtă ca:
1.	Să aprobe şi să admită hotărîrea mea de a rămâne în atitudine passivă şi a nu intra în parlamentă
2.	Decă va veni lucrulă acuşa la o nouă alegere de deputaţi, să alegă ună astfeliu de deputată, care în cestiunea acesta să aibă aceeaşi convingere cu mine, şi în fine:
3.	Ca la noua alegere viitore alegătorii să se ferescă de amăgiri, ameninţări şi mituiri.
In cultura morală trebue să deose-bimă două părţi: una care privesce individualitatea nostră cu propriele ei interese, alta care privesce binele seme-niloră noştri. Prima e multă mai uşoră pentru-că nu e nimeni, care să nu vo-iescă- fericirea sa.j Dela inteliginţa şi cultura fiă-căruia şi dela deprinderea de a fi stăpână pe sine însuşi atârnă posibilitatea de a-şl pune interesele sale în armoniă cu ale altora, a-şl mărgini dorinţele şi aspiraţiunile şi a-şl asigura astfelă bunăstarea şi liniscea.
Multă mai grea, deşi nu pentru toţi, este cultivarea simţăminteloră morale privitore la alţii, a simţăminteloră dise de positiviştî altruiste, cum ăste dreptatea şi iubirea deapropelui.
In acestă privinţă este între omeni varietate nesfîrşită, dela ucigaşă pănă la omulă gata a-şi da vieţa pentru binele altora. Puţini suntă atâtă de buni, în-câtă să-şi facă o misiune din binefacere şi sacrificiu; puţini er atâtă de răi, în-câtă să-şi caute mulţumirea în durerea şi suferinţele altora. Majoritatea omeni-loră suntă, mai multă seu mai puţină,
Lasă în judecata fiă-cărui omă în-tregă şi cu principii sănătose să judece, decă se cuprinde în imprimatulă meu altă scopă, altă direcţiune, decâtă scopulă întreită definită aci? Lasă să judece fiă-care omă cu mintea sănătosă, decă se face amintire în imprimatulă meu de naţiunea maghiară? Decă este acolo vorbă de altă luptă, decâtă de lupta politică şi electorală? Şi decă este acolo suspi-ţionată altă partidă, afară de partidulă guvernamentală, ce formeză astădî majoritatea în parlamentă?
O discuţiă politică ar pute să aibă locă asupra întrebărei, că ore bună este scopulă ce se urmeză prin abstinenţa passivă şi că este ore acesta ună mijlocă bună pentru promovarea intereseloră publice ale Româniloră? Ar ave locă o discuţiă politică şi asupra întrebărei, că ore partida guvernamentală din dietă pote-se pe dreptulă suspiţiona cu ameninţări, cu seduceri şi cu corumperî la alegeri? Atâta însă este mai pe susă de ori ce îndoelă, că discuţiunea tuturoră acestoră întrebări nu vine în colisiune cu legea penală şi nu se ţine de judecătoria penală.
Pe basa tuturoră acestora, după ce nu încape nici o îndoelă, că imprimatulă meu incriminată, dela 14 Octomvre 1887, cu titlulă: „ Cătră alegătorii cercului e-lectorală ală Caransebeşului: Iubiţi alegători !“ este adresată directă alegătoriloră mei; — mai departe, după ce nu încape nici o îndoelă, că eu dela 20 Iunie 1887 pănă la 17 Decemvre 1887 am fostă deputată şi că imprimatulă incriminată, ca deputată l’am adresată în modă oficială alegătoriloră mei; — în fine, după ce nu încape nici o îndoelă, că constituţia nostră de secuii garanteză ne’ntre-ruptă dreptulă deputatului de a vorbi liberă cu alegătorii săi şi pentru eserciarea acestui dreptă, dela 1839 încoce, nimenea n’a fostă trasă în judecată, ba chiar şi atunci tabla deputaţiloră a declarată tragerea în judecată ca ilegală şi vătămare gravă a constituţiei: din t6te a-ceste cause procederea curţii cu juraţi este a se nimici prin judecătoria supremă a ţerii, care este tot-odată şi păzitorea constituţiei.
X.
Presidentulă a resumatu în modă unilaterală şi părtinitoră înaintea juraţiloru resultatulă întregei pertractări şi prin a-cesta s’a vătămată § 58 ală procedurei de pressă.
Presidentul adecă s’a mărginită a repeta în resumatu esclusivă numai ceea ce se cuprinde în acusă şi în expunerile acusatorului publică. După-ce însă în decursulă pertractării s’a cetită şi de-claraţiunea mea protocolară şi după-ce din acestă declaraţiune esă la ivelă forţele apărării: din aceste motive, la or-dinulă expresă ală legii, preşedintele ar
egoişti, puţină păsători la binele şi suferinţei e altora şi nesimţindă o legătura intimă decâtă cu cei mai deaprope ai loră.
De unde vine acesta? Este ună mare adevără, pe care religiunile caută a-’lă face cunoscută popărăloră sub forme simbolice, er sciinţa şi filosofia tindă a nl-lă arăta de-adreptulă, prin observa-ţiune şi argumente. Acestă adevără este identitatea fiinţei nostre cu a semeniloră noştri. Toţi omenii suntă fraţi între sine şi fii ai aceluiaşă părinte, cu care suntă de o fiinţă, dice religiunea creştină. Religiunile orientale ale Indiei, de acordă în acesta cu sciinţa modernă, întinde acestă unitate de fiinţă asupra naturei şi universului întregă; şi astfelă înţe-legă ele nemurirea sufletului, adecă e-ternitatea acelei substanţe, care se desprinde pe ună minută din nemărginirea puterii eterne, din care face parte, se in-dividualiseză în organismulă nostru, şi a-junge la consciinţa de sine şi de lumea în care trăesce.
Acestă adevără omenii buni din fire îlă simţescă în modă instinctivă. O
fi trebuită să le esplice şi pe acestea cu ocasiunea resumării.
D. e. în resumare a luată învinuirea acusatorului publică, că eu în imprimatulă mea agiteză la ură în contra naţiunii maghiare. Der în faţa acestei in-vinuirf nu amintesce, că în imprimatulă meu nu vine înainte numele naţiunii maghiare, ci vine înainte expresiunea „contrarii noştri politicîu şi în urma ei se (jic© că la alegere trebue să ne ferimă de seducerile şi corumperile acestora.
Mai departe a luată în resumare învinuirea acusatorului publică, că eu prin imprimatulă meu ţintescă la întemeierea Daco-României. Der în faţa acesteia nu observă, că în imprimatulă meu nici pe departe nu ocură astfelă de cuventă seu astfelă de idee, şi că acusatorulă publică a făcută acea invinuire numai dintr’o generală presupunere.
In sfirşită în resumatulă său presi-dentulă a cuprinsă tote împregiurările ©numărate de acusatorulă publică ca pretinse agravatore şi în faţa acestora n’a înşirată nici una dintre împregiurările e-videntă atenuante din declaraţiunea mea.
Resumarea o încredinteză legea înţelepciunii presidentului, der nu numai înţelepciunea presidială, ci orî-ce feliu de înţelepciune aduce cu sine, ca, nepu-tendu-se apăra acusatulă singură din causă de bolă grea şi fiindă oprită apă-rătorală legală a-’şl desfăşura apărarea, pe când acusatorulă publică în tote îşi folos esce dreptulă său, pănă chiar şi în aplicarea dreptului de respingere a ju-raţiloră, presidentulă judecătoriei bareml la resumare ar fi trebuită să aminteseă celă puţină forţele mărunte ale apărării, care se cuprindă în protocolulă de ascultare.
XI
Judecătoria a aplicată necorectă legea; anume:
1.	Libertatea mea de vorbire ca deputată şi imunitatea mea privitore la a-cesta încă nici nu s’a pusă dreptă o-biectă de consultare, conformă §-lui 71 ală procedurei de pressă. îndreptăţirea acestui gravamenă am expus’o mai sus.
2.	S’a aplicată maximulă de pedepsă atâtă ce privesce perderea libertăţii, cât şi în privinţa amendei în bani. Acesta e ună non sens juridică. Ore ce pedepsă s’ar croi pentru o astfelă de agitare, prin care o naţiune se numesce directă, lămurită şi cu escluderea orf-cărei îndo-ell dreptă obiectă de ură şi în care se cuprindă întru adevără neadevăruri potrivite de a produce ură şi agitaţiă şi a-firmaţiunl def&imătore şi dejositore?
3.	Ca împrejurări agravatore s’au luată, pe basa espuneriloră acusatorului, astfelă de împrejurări, care parte nu suntă împrejurări agravatore, parte nu suntă adevărate. Spre esemplu împrejurarea, că am fostă mai de multe ori
predisposiţiune înnăscută îi face să pătrundă mai lesne prin vălulă, ce ascunde tainele nepătransă ale firei. Aci estese-cretulă simţământului de dreptate, care ’i opresce de a face rău altora, chiar când ar cere-o interesulă loră; şi ală semţămentului de milă şi bunăvoinţă, care-i îndemnă a le face bine şi a le uşura suferinţele. Omulă dreptă şi bună vede în toţi omenii aceeaşi fiinţă, care simte, se bucură şi sufere cu densulă. Mai multă încă, elă are milă chiar de animalele necuvântătore şi sâmte o fericită simpatiă pentru întrega natură în mijloculă căreia omulă rău trăesce ne-păsătoră. — „Eu nu trăescă în mine însumi", — 4i°e unh mare poetă, — „ci mă identifică cu ceea-ce mă încunjură; suntă simţăminte pentru mine în munţii cei înalţi, er sgomotulă cetăţiloră îmi este o pedepsă. Munţii, valurile, cerulă, aceste lucruri nu facă ele parte din mine însumi şi din sufletulă meu, ca şi eu din ele ? Inima mea nu le iubesce cu o patimă curată şi adâncă? N’aşă despreţul eu 'orî-ce altă lucru în asemănare cu ele? N’aşă suferi mii de chinuri mai bine,
alesă deputată, precum şi posiţia mea socială, nu suntă împrejurări agravatore. fir afirmaţiunea acusatorului publică, că eu am vătămată naţiunea maghiară, de la care tragă penziă, nu |e adevărată, deorece eu nici nu am vătămată naţiunea maghiară, nici nu am voită să o vatămă, şi deorece eu nu tragă pensiunea delafnaţiunea maghiară, ci —în urma graţiei Monarchului nostru — dela Ungaria, dela propria mea patriă, prin urmare, afară de naţiunea maghiară, şi de la celelalte naţionalităţi, care constituesc acestă ţeră. Ce-i dreptă, acesta e o împrejurare ne’nsemnată, der decă odată acusatorulă publică a amintit’o pentru de a stîmi înjuraţi disposiţiunl duşmă-nose: atunci trebue să pretindă dela judecată cea mai deplină corectitate a es-presiuniloră.
4.	împrejurările uşurătore în genere disă nu s’au luată în considerare. Aceste împrejurări suntă urmă-torele :
a)	etatea mea, sunt de 66 ani, cu puteri individuale ce se află în decadenţă; b) greaua mea bolă, despre acesta judecătoria are cunoscinţă oficială; c) vieţa mea curată şi nepătată, — încă nici în cercetare n’am fostă trasă niciodată ; d) cariera mea militară^ grea şi lungă, ce-am petrecut’o cu cinste în ser-viciulă Regelui şi ală patriei mele; e) împlinirea cu credinţă şi zelă a dato-rinţeloră mele de legislatoră în timpă de cinci ani; f) împrejurarea, că eu ca deputată m’am adresată cu cuvintele mele cătră propriii mei alegători, convinsă fiindă de îndreptăţirea acesta, deci bona fide ; g) împrejurarea, că pretinsa a-gitare ce mî-a împutat’o acusatorulă publică a fostă cu totulă nemărginită şi nici măcar resultatele ei aparente nu s’au arătată altă undeva, decâtă în fantasia singuraticiloră; în fine: li) nobili-tatea morală a motivului meu; căci eu ceea ce am făcută, am făcut’o din alipire credinciosă cătră neamulă şi naţiunea mea, de a se regula raporturile publice ale patriei nostre şi în ceea ce privesce cestiunea naţională.
fită deci că judecătoria nu a luată în considerare nici una dintre aceste se-riose împrejurări uşurătore.
Pe basa acestoră gravamine înşirate sub punctele I—XI, rogă să se aşternă t6te actele la înalta curiă reg. spre a-nularea procedurii curţii cu juraţi şi a sentinţei judecătorescl.
Cu profundă stimă
supusă servă 'X’xstia.xî.'u. IDocLa.
Voci asupra procesului Doda.
„Siebbenb. d. Tgbltt.u a facutu a 2-a 4i după publicarea verdictului din Aradă urmatdrele observări :
decâtă să schimbă astfelă de sâmţăminte cu aspra şi profana nepăsare a aceloră omeni, ale căroră priviri suntă îndreptate în josă spre pământă şi ală căroră cugetă se teme de lumina c)ilei?ft*)
Acestă modă de a vede determină tote cugetările, sâmţămintele şi faptele omului bună. Pentru aceea elă consideră ca o problemă a existenţei sale de a lupta în contra răului şi a lucra pentru ameliorarea vieţii în ori-ce locă şi cu deosebire a societăţii din jurulă său.
Din acestă modă de vedere ală lu-cruriloră se espiică natura simpatică a omeniloră de bine, bunăvoinţa şi liniştea adâncă a sufletului, care se vede zugrăvită pe faţa loră si care face să ne sim-ţimă atâtă de bine în apropiere de ei. Pentru asemenea omeni însă-şl mortea, venită la timpă şi în împrejurări normale, este fără greutate; ea nu e decâtă o trecere dela o stare la alta a fiinţei, ună repausă asemenea somnului.
(Ya urma.)
*) Lord Byron : Child Harold. III 72, 75*
GAZETA TRANSILVANIEI.
1888.
r*.
Nr. 203
„Este ună ană durerosă acesta pentru publicistica română din Ungaria! Bobancu, Slavici, Albu, Traiană Doda— în scurtulă intervală de o jumătate de antt trimite verdictulă juriului acum deja pe alţi 4-lea omti ală poporului înînchi-sore. Este invederatti şi aceea, că pedepsele din casă în casă devină mai aspre. Bobancu, coredactorulă „Gazeteiu, a primită numai o pedepsă de patru luni. Generalului Doda însă, care a fostă mai în urmă judecată, ’i s’a dată pedepsa cea mai mare: 2 ani închisore pe lângă o amendă de 1000 fl. Acesta indică o încordare fOrte mare în atmosfera politică a Ungariei. Procesele politice înaintea juriului şi condamnările aspre, ori cum ar cugeta omulă asupra vinovăţiei, ori nevinovăţiei, se ţină de domeniulă represiunei, care trebue să-’şl manifeste urmările fatale şi în vieţa politică. A-cestă bolnăviciosă apariţiune trebuă să fiă adencă regretabilă de toţi amicii patriei, căci în locă de a face să se apropiă şi să se aplaneze principiile, ce se află dela natură în caracterele poporeloră, ea numai ne înderjesce şi nutresce astfeliu simţulă de înstrăinare între fiii unei ţări, cari totuşi trebue să trăescă împreună. La ce sfîrşită o să mai ducă tote a-cestea ?
„Ellenzekw reproducendu aceste observaţiunî sub titlulu „Bocitură sâsescăw (Szâsz nyoszorges), 4i°e:
Păşirea energică din partea facto-riloră chiămaţl a apăra autoritatea statului maghiară contra acelora, cari suntă duşmanii voinţei acestui stată, va ave în primulă locă resultatulă, că de sigură va face să-şi vină în ori acele elemente cari pănă acum credeau că potă să revolte nepedepsiţi pe ori ce nebună ne-mulţămită contra autorităţii statului maghiară.
Naţionalităţile mai mici ară trebui mai vîrtosă să se bucure, decă apărătorii legali ai autorităţii statului şi pe urma acestora autorităţile penale lovescă cu mai mare asprime în cei neastâmpăraţi decum au lovită pănă acum, căci lămurită lucru este, că agitatorii naţionalităţilor au stricată, nu statului maghiar, ci mai vîrtosă naţionalităţiloră, provo-cândă statulă, ca să ia măsuri escepţio-nale faţă cu naţionalităţile mai mici.
Aşa dâră nu se prea bocescă şi nu se prea vaete colegulă dela Sibiiu, căci înfrenarea celoră de feliulă lui Bobancu, Slavici, Doda, ţintesce dreptă la aceea, ca statulă să nu mai fiă după acesta silită a-şl perde timpulă cu înfrenarea conflicteloră îndreptate contra statului, în locă de a se îngriji de binele spirituală şi materială ală poporeloră aflătore sub autoritatea lui. Şi de acesta ar trebui sg se bucure tocmai naţionalităţile cele mai mici.
SOIRILE ţ)ILEI.
De scurtă timpă încoce „ Tclegra-din BucurescI, organă ală partidei liberale de dincolo de munţi, se ocupă cu multă interesă de situaţiunea Româ-niloră din Transilvania şi din Ungaria. Acesta este a se datori împrejurării, că dela I-a Septemvre anulă curentă a luată direcţiunea acestui cjiară distinsulă dia-ristă de dincolo D-lă Ioni* G. Bibicescu. „Ca Română“ — cfice d-lă Bibicescu în nr. dela 1 Sept. v. — „de Români suntemă datori să ne ocupămă mai de-
aprope şi mai cu inimă.Românii din
ţări streine aşteptă dela noi, suntă în dreptă să aştepte mângâiere, încurajare, ajutoră în lupta loră legală. Şi noi datori suntemă a le da totulă cu mâna plină. Pentru a popularisa acestă da-toriă patriotică, ne-amă propusă a da pe faţă suferinţele fraţiloră noştri din ţări streine, a înregistra luptele loră şi a întreţine la noi caldă şi viu interesulă pentru denşii, pentru binele, propăşirea şi fericirea loră.“
*
**
Ministerulă de finance austriacă are
să încaseze suma de trei miliont florini ca taxă de moştenire dela averea principelui Schwarsenberg, încetată de curendă din vieţă.
*
* *
Inaugurarea statuei lui Mironu Cos-ţinu se va săvârşi la Iaşi Dumineca vii-tore, 18 Septemvre v. Direcţiunea căi-loră ferate române se cjice că va reduce preţurile pentru aceia, cari voră voi să mergă cu ocasiunea acesta la Iaşi. La inaugurare voră ţine discursuri d-nii Kogâlniceanu, Nicolae lonescu, Urechiâ şi primarulă Iaşiloră, d. Pogoru.
*
* *
„Românulău scrie in n-rulă său mai nou: Alaltăerl, pe când trenulă ce venea dela Slatina spre Piteşti, în care se afla Alteţa Sa principesa Clementina, muma principelui Ferdinand de Coburg, ună individă necunoscută a aruncată cu două petre mari în .cupeulă principesei, spăr-gendu-i geamurile. Pietrile au cădută în compartimentulă domnişoreloră de onore. Altă accidentă nu s’a mai produsă. In-dividulă n’a putută fi prinsă.
*
* *
Acelaşă diară scrie, că din Bra-şovă a mersă la BucurescI ună domnă, care ’şl-a făcută călătoria pănă acolo cu velo-cipedulă. Timpulă în care apercursă acestă distanţă este de 24 de ore şi 53 de minute.
♦
* *
Cooperatorii din totă România or-ganisâză diferite serbări pentru a veni în ajutorulă cooperatoriloră, cari voră lua parte la exposiţia din Parisă. In scopulă participărei la acestă exposi-ţiune, în Caracalu s’a constituită ună comitetă sub preşedinţa d-lui maioră Bălăceanu. Acestă comitetă s’a pusă în relaţiune cu comitetulă naţională din BucurescI, ală căruia preşedinte este d-lă G. Bibescu.
*
* *
Călăoriâ la Viena cu preţuri, scâcţute. Aflămă că biroulă orăşenescă de 'călătoria din Braşovă, din incidentulă esposi-ţiei, ce se face în Viena cu ocasia iubi-leului, şi spre a uşura industriaşiloră vi-sitarea acestei esposiţii atâtă de instructive, va arangia unu trenu de plăcere dela Braşovu la Viena şi înderătu cu trenu separaţi* şi cu preţuri deosebită moderate. Trenulă plecă din Braşovă Luni în 8 Octomvre a. c. Pentru acestă călătoria se dau la tote staţiunile Ardelene ale călei ferate reg. ung. bilete de drumă cu preţuri deosebită moderate. Insinuările pentru participarea la acestă călătoria se primescă atâtă verbală câtă şi în scrisă numai de biroulu de călăoriâ o-râşenescu aiiî câiloru ferate reg. ung. în Braşovu mulţii până Miercuri în 3 Octomvre. Aici se dau şi tote desluşirile necesare la cerere. Biletele de drumă voră fi în ceea ce privesce reîntorcerea valabile 30 de cţile. La i^întorcere călătoria pote fi întreruptă de 2 ori, odată în Pesta şi încă odată.
Literatură.
Amiculd poporului, călindară pe anulă 1889. Anulă XXIX. Editura W. Kraffc. în Sibiiu. Cuprinsulă: Cronologia pe anulă 1889; Partea curată calendaristică; Regenţii europeni; Calendariu poştală: a) Austro-Ungaria, b) România; Serviţiulă telegrafică; Banii deosebiteloră ţări în asemănare cu ai noştri; Scara taxeloră de timbru; Tabelă pentru com-putarea intereseloră, etc. Tabelă pentru socotirea veniteloră, a plăţiloră la diuaşl; Tabelă pentru socotirea arendei, a plăţiloră la servitori; Tabelă comparativă a măsuriloră de mare lungime; Tîrgurile (bâlciuri): a) Ungaria şi Transilvania, b) România. Partea literară: Aliuţă, novelă de Nicu Gane; Petre-Yoiniculă poveste de Gr. Sima ală lui Ionă; Pămentulă ca planetă şi lume, traducere prescurtată după Camilie Flammarion de Slova; Advocatulă gonită din raiu, snovă de P. Ispirescu; Poveţe higienice, de Slova; Originea baniloră, de Gr. Sima ală lui Ionă; Trebuinţa unui plană de lu-
crare în economia de câmpă şi de vite, de Idem; Cultivarea gardului viu, de Gr. Sima ală lui Ionă; Tragerea vinului nou de pe drojdii, de Idem; Păstrarea po-meloră nobile peste ârnă, de %*; Cele 10 porunci ale Pomăritului, de Slova; Sterpirea tăciunelui, de Idem; Sfaturi bătrâneşti de Gr. Sima ală lui Ionă; Poesii: Pohod na sibyr, de Y. Alexandri; Când amintirea, de M. Eminescă; Arătura, de N. Beldicână; Dumnecjeulă nostru (fragmentă), de Ionă A. Lăpădată; S’a dusă amorală de M. Eminescă; Ultima dorinţă, de M. Poni (Cugler); Se potă întinde, de Yeronica Micle; De multă, de Matilda Poni (Cugler); S’a dusă, de Ionă S. Neniţescă; Sultanulă şi cei trei înţelepţi. Anecdotă, de A. Pann; Ferală şi argintulă (Fabulă), de A. Donicl. — Cânele şi căţelulă (Fabulă), de Gr. Alexandrescu. — Şi omenii şi sortea (Epigramă), del. Negruzzi: Lege-dreptate, de I. Heliade Rădulescu; Cântece popurale, de Slova; Anecdote; Multe şi mărunte; Humoristică şi mulţime de anunţuri. Preţulă 50 cr. seu 1 francă 50 bani.
SCIRI TELEGRAFICE.
Berlinu, 26 Septemvre. Causa sosirei neaşteptate a lui Bismark în Berlinîi se 4ice a fi publicarea memoriiloru împăratului Friederic. O altă versiune spune, că confe-renţa lui Bismark cu împeratulu privesce viitdrea căletoriă a acestuia la Viena şi la Roma.
Hamburg, 26 Septemvre. Călătoria lui Bismark la Berlinu are de scopu, după cum scrie „Ham-burger Anzeigeru, rolulu de mijlocitori între Austro-Ungaria şi Rusia, ce va ave se ’lu ia asupră-şî Germania. Afacerea se va discuta | la viitorea întrevedere a monar-chiloru în Viena.
Londra, 26 Septemvre. Din Simla se anunţă: Colonelulu Graham a atacatu pe Thibethanf în pasulu Isla-Pala şi i-a bătutu. Thibethanii au pierdutu 400 morţi si răniţi.
Berlinu, 27 Septemvre. Ediţiu-nea memoriiloru împăratului a fostă sistată. Se pare a se fi esercitati o influinţă personală asupra editorului.
Bucurescî, 27 Septemvre. E ne-îndoiosi că maioritatea parlamentară de mai ’nainte va păşi la no-uăle alegeri ca oposiţiune necondiţionată.
sarcofag, totă de petră, în acestă din urmă ună scheletă, precum se crede de băr-bată, pe cuşca pieptului scheletulă p6rtă ună lanţă de aură, alături s’a găsită ună scută lucrată în aură, nişce lănci, ună pologă cu mânecă de aură şi mai multe săgeţi. Lucru celă mai curiosă este, că în loculă unui craniu de omă s’a găsită ună capă de bou cu corne înlănţuite cu ună lanţă de aură. Tote lucrurile găsite suntă aduse la Chişineu.
Câtă timpă dureză unu visă. După multe şi îndelungate observaţiunî s’a putută în cele din urmă constata, că durata visuriloră în realitate este numai de câte o secundă, celă multă şi arareori durâză ele câte o minută. Cu tote acestea noi credemă, că visămă ore întregi. Ne înşelămă însă amarnică. Cele cjise se confirmă prin însăşi observaţiunile Dr-ului F. Scholtz, carele împărtăşesce următorele: „După o muncă obositore a-tâtă spirituală câtă şi corporală de o cji, după ce ml-am trasă cesulă.şi m’am pusă în pată, adurmii îndată. Cum închiseiu ochii însă mă aflaiu pe catargulă unei năi pe mare. Autjiam valurile mărei vâ-jăindă şi nori de lumină mă împrejurară. Eram tânără şi îmi plăcea priveliscea. Câtă timpă am stată astfeliu, nu ţină minte, dâr pare că eram în infinită. In-tr’aceea însă se schimba scena. Eram pe uscată şi răposaţii mei părinţi veniră să mă salute, mă conduseră la biserică unde aucfiamă organele. Mă bucuram, şi mă miraiu cum de vădă acolo soţia şi copii mei. Preotulă se sui pe amvonă şi predica, nu înţelegeamă însă nimică, căci sunetulă organeloră îmi copleşa vocea. Apucaiu pe copilulă meu de mână şi mă şuii în tumulă bisericei, der âr se schimba scena. In locă de a fi lângă copilulă meu, mă aflam lângă ună ofiţeră vechiu, prietină răposată. Ca medică militară mă aflamă la manevră şi mă miraiu, că maiorulă nostru întinerise forte tare, când d’odată mă spăriâ o bombă, ce se sparse în apropierea nostră. Spăriată sării în piciore şi mă convinseiu, că bubuitura a fostă a unei uşi laterale. O veclniciă am petrecută în visă, der când mă uitaiu la orologiu, mirarea îmi fu, că nu trecură mai multă decâtă o minută.u Napoleonă I-iu într’ună visă de câte-va secunde făcuse tote planurile pentru ună crâncenă răsboiu, etc. De aici se conchide, că fenomenele acestea se reproducă cu o iuţelă estra-ordinară.
DIVERSE.
0 descoperire arheologică în Basarabia. Astă vâră s’a făcută o descoperire forte interesantă în judeţulă Bender din nenorocita Basarabiă. Doi ciobani, mocani din Transilvania, căutândă o comoră, au pusă ochii asupra unei movile, ce se afla în sătulă Sahaidac. Credendă că în acestă movilă s’a îngropată o comoră cu bani, ciobanii s’au pusă pe furişă să o desgrope. Lucrândă necontenită două săptămâni de printr’o săpătură laterală, căutătorii de comori au dată în fine peste nişte pietre cari păreau, că compună o adevărată zidire. Aci lucrarea loră s’a observată şi proprietarulă unei moşii vecine, d. Felitin, opri des-groparea şi telegrafâ la Petersburg so-cietăţei arheologice cerândă ajutoră pentru a urma cu săpăturile. Răspunsulă a fostă primită prin telegrafă, societatea imperială rusă de arheologiă încuviinţa săpăturile pe comptulă său propriu. Etă acum resultatulă acestoră săpături: In movilă s’au descoperită două odăi mor-tuale, zidite cu pietră şi unite cu ună coridoră largă. Păreţii odăiloră suntă tincuiţl, pe de asupra tincuielei suntă nişte frescurl, cari compună ună tablou de vînată. Uşa care ducea în coridoră a fostă închisă cu petre mari. Intr’una din odăi s’a găsită ună sarcofag de petră cu ună scheletă de femeie în elă. Scheletulă e îmbrăcată într’o ;haină bogată ţesută cu firă de aură. Pe craniu se găseşce o coronă triumfulară de aură. In odaia a doua s’a găsită ună altă
Cursul u pieţei BraşovA
din 27 Septemvre st. n. 1888
Bancnote românescl Cump.		9.40 Vând.		9.42
Argintă românescă .	n	9.36	r	9.38
Napoleon-d’orI . . .	»	9.55	n	9.58
Lire turcescl . . .	n	10.85	n	10.90
Imperiali .....	n	9.85	»	9.90
Galbinî		n	5.70	»	5-72
Scris. fonc. „Albinau 6°/0		101.—	n	—.—
n » ji 5%	n	98.—	»	98.50
Ruble rusescl . . .	V	128.—	V	129.—
Discontulă ....	«7*-	co ^0 a	ană.	
Cursulu la bursa de Viena
din 26 Septemvre st. n. 1888.
Renta de aură 4°/0..................
Renta de hârtiă 5°/0...............
Imprumutulă căiloră ferate ungare . Amortisarea datoriei căiloră ferate de ostă ungare (1-ma emisiune) . . Amortisarea datoriei căiloră ferate de ostă ungare (2-a emisiune) . . Amortisarea datoriei căiloră terate de ostă ungare (8-a emisiune) . .
Bonuri rurale ungare...............
Bonuri cu clasa de sortare .... Bonuri rurale Banată-Timişă . . .
Bonuri cu cl. de sortare...........
Bonuri rurale transilvane . ... .
Bonuri croato-slavone..............
Despăgubirea pentru dijma de vină
ungurescă.......................
Imprumutulă cu premiulă ungurescă Losurile pentru regularea Tisei şi Se-
gheduiului......................
Renta de hârtiă austriacă	.	.	.	.
Renta de argintă austriacă .... Renta de aură austriacă .	.	4	.	.
LosurI din 1860	..................
Acţiunile băncei austro-ungare	.	.	..
Acţiunile băncei de credită ungar. . Acţiunile băncei de credită austr . .
Galbeni împărătesc! ...............
Napoleon-d’orI.....................
Mărci 100 împ. germane.............
Londra 10 Livres sterlinge	.	.	.	.
100.60
90.60
145.74
97.60
122.50
104.50
104.50
104.50
104.50
104.50 104.—
99.75
181.25
123.50 81.45 82.20
110.50 140.— 874.—
306.25 313.30
5.75 9.58
59.277*
121.25
Editoră şi Redactoră responsabilă:
Dr. Aurel Mureşianu.
L
Nr. 203
GAZETA TRANSILVANIEI.
1888.
fi
î>
8
APA MINERALA
■Li
introdusă numai de scurtă timpu în comerţu, în urma cualităţiloru ei superiore precum şi a gustului eseelentu este deja1 în generală recunoscută şi plăcută.
Se află totdeauna prdspetă în cele inai multe băcănii, magazinurî de vină. farmacii şi restauraţiunî, precum şi pentru cumpărări en-gros la Depositul principalii
fi. GIESEL,
130,12-9	Srâ,soT7"CLr Stra^dLa, Tea,tru.l"a.i 2STr. 3±2-
►l
Nr. 41—1888. preş.
COKGUEStJ
Pentru ocuparea postului de înveţătoresă la scola comunală de fetiţe din Haţegu, se escrie concursu până la 10 Octomvrie 1888.
Emolhmintele suntîi :
a)	salariu anualii 400 fi. eventuală dela 1 Ianuarie 1889 300 fi.
b)	cuartiru liberă — 4 orgi lemne.
Concurentele au a documenta, că obţină diploma de cualifica-ţiune, şi că seiu perfectă limba română şi maghiară. '	■
• Eforia -şcolară comunală.
Haţegu, la 19 Septemvre 1888.	- BerScllltiV 1
160,3—2	preşedinte şcolarii.
Trenulă
Trenulă
Trenulă
Trenulii
Trenulă
Trenulii
I.	Plecarea trenuriloru:
I. Deia Braşovd la Pesta:
de persone Nr. 307: 7 ore 10 de minute sera. mixtă Nr. 315: 4 ore 10 minute dimin^ţa.
2. Dela Braşovu la Bucureşti:	>
accelerată Nr. 302 : 5 ore 37 minute dimineţa, mixtă Nr. 318: 1 oră 55 minute după amecjî.
II.	Sosirea trenurilorii:
I. Dela Pesta la Braşovd:
de persone Nr. 308: 9 ore 46 .minute înainte de amet}!. mixtă Nr. 316: 9 ore 52 minute sera.
Rugămă pe domnii abonaţi ca la reînoirea prenumeraţiunei să binevoiască a scrie pe cuponul u mandatului postalti şi numerii de pe făşia sub care au primiţii diarulă nostru până acuma.
Administraţiunea „Gazetei Transilvaniei".
[JIU
rrc
PIAŢA MAR E Nr.
înfiinţată cu începerea anului acestuia, proveţlută cu cele mai noue mijloce tehnice şi asortată cu cele mai moderne tinurî,
primesce şi efectuezâ totă felulu de lucrări tipografice, precum:
Opuri şi broşure, statute, foi periodice, imprimate artistice în auru, argintii şi colori, tabele, etichete de totu feliulu şi esecutat elegantu.
Pentru comercianţi: adrese pe scrisori, facture, liste cit1 preţuri curente, avisuri, reco-
mandaţiunl, cerculare ş. a.
Programe elegante, bilete de visită, bilete de logodnă şi de nuntă, după dorinţă şi în colore.
'm
Dispunendă de maşini perfecţionate şi de isvăre efline pentru procurarea hârtiei, sta-bilimentulă nostru tipograficîî este în posiţiune a eseuta orl-ce comandă în modulă celă mai esactă şi estetică precum şi cu preţurile cele mai moderate.
Comandele eventuale se primescă în biuroulu tipografiei, Bras ovă, piaţa mare
Nr. 22, etagiulfi I, cătră stradă. Comandele din afară rugămă a le adresa la
A. MUREŞIANU, Braşovu.
iii
JfO
iiii
:k
r/b
,*ii
%
ai
r,i
.ii«
f»t
nb
. rtriî
b
to)
ifcf
Tipografia A. MUREŞIANU, Braşov ii.