Relactloea, Admiiistratiniea sl Tipofljafla:
DRAŞOVU, piaţa mare Nr 22.
Scrisori ueiranciue nu se pri-muaofl. Manus.up e nu se re-trimi ii!
Birourile de anticinn:
Braţovu, piaţa mare Nr. 22.
Inserate no ai primesc* în Viena: Hudnlf Moaşe. Haasenstetn <fe Vogler (Otto Maas), Ueinrich Schalek, Abis llandl, M. Ihtf.es, A. Oppelik, J. Dan-ntbtrg; în Budapesta: A. 7. Oold-berger, Anton Mesei, ScksteinBemat; în i-'rankfurt: O.L.Daube; înHam-Burfl: A. Steiner.
Preţul* lnserţiunilortt: o seri* Bftnnond* pe o colină 6 cr. ii HO cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă si învoială. Reclame pe pagina III-a o senă 10 cr. v. a. său 30 bani.
-A-XTTXX/Cr I_iX
“Gazeta* iese In ne-oare (H.
Abonamente ptrn Aistro-ltali.
Pe un* anu 12 fl., pe şAse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl.
Pentru România şi străinătate:
Pe un* an* 40 franoI,peş6se luni 20 franci, pe trei luni 10 franci.
Seprenumeră la tdte ofi-ciele poştale din întm şi din afară şi la dd. colectori.
Abonamentul!! pentru BraşoTih
laadministraţiune, piaţa mare Nr. 22, etagiul* I.: pe un* an* 10 fl., pe săae luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusul* în casă: Pe nn* an* 12 fl., pe şăse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Un* esemplară 5 or. v. a. său 15 bani.
Atăt* abonamentele cătfi şi inserţiunile sunt a se plăti înainte.
Nr. 193.
Braşovt, Vineri 2 (14) Septemvre
1888.
„Originea flnalismnlni io Austria."
(După „Reme Bleueu.)
II.
„Sub Maria Theresia se scie în ce felu de circumstanţe Ungurii au obţinut confirmarea tuturoru pri-vilegieloru loru vechi şi cum li s’a plătitfi înainte, în 1741, devota-mentulu lord cătră coronă prin noue concesiuni. Acesta mare prin-cesă a trebuită, sub presiunea împrejur ăriloru, să se supună exi-genţeloru apărătoriloru ei ultimi şi să sancţioneze preponderanţa ce şî-au arogat’o asupra Slovaciloru, Oroaţilorfi, Serbilom din Sirmia ş. a. constituindu astfelu pe Maghiari în oligarchiă dominantă şi preparandii dificultăţi grave succesori-lord ei“.
„Numai dela octroarea acestei charte numită „sancţiunea prag-matică“, Ungurii au formatu unu adevărătu stătu independentă în sînulii monarchiei, supunendu ti-răniei loru mai multe miliăne de supuşi austriac! de diferite rasse, impunendu-le legi, limba loru şi visându totdeuna o putere, o mărire şi o autonomiă, ce nu se putea concilia cu existenţa imperiului
„Mai târziu Maria Theresia a vecjutu pericululu şi a voitu se-lu micşoreze. Ea a refusatu Ungu-rilorii Transilvania şi confiniile militare; însă acesta restricţiune târ4iă n’a fostu de ajunsu spre a opri orgoliulii maghiară în espan-siunea sa. Sub aceleaşi preocupări, fiulu său Iosifu alu II-lea a făcută în acelaşi sensu o încercare mai seriosă. Elu a sperată chiar de-a tăia reulu dela rădăcină, atacându pe Maghiar! în pre-judeţele loru cele mai scumpe, în obiceiurile, tradiţiunile şi prerogativele loru şi asimilându-i cu celelalte naţionalităţî ale monarchiei. Intenţiunea lui a fost de-a grupa elementele deosebite ale imperiului seu într’o massa homogenă, care ar fi înfăţişată la răsăritul
FOILETONUL ti „GAZ. TRANS.
AXSTJŞICii.
Poveste.
(Urmare.)
Doinna cea răutăciosă Pismăreaţa ’mpărătesă Şciindă cumcă ea mâncase Din fetiţa cea frumosă Şi maiulă şi splina friptă,
Şedea acum liniştită,
Credendu-se mai frumosă Şi la toţi mai drăgostosă.
Voindă însă să se’ncreadă Merge astădi să se vedă Şi pe-oglindă o întreabă :
—	„Oglinduţă sciutore „De frumseţă spunătăre,
„Spune-mi mie adevărată „Priu ală tău graiu minunată „Cine’n ţeră-i mai frumosă
Şi la toţi cea mai aleasă ?...“
Ear oglinda-i răspundea Cătră ea dicendă aşa:
—	„Precum mie mî-s’arată „Prin vedenie formecată „Tu ai fi cea mai frumosă „Şi la toţi cea mai aleasă,
„Deră peste şepte munţi „Cu come do brac]! cărunţi
Europei imaginea monarchiei fran-cese.w
„Concepţiunea a fostă seducă* t6re, marea greşelă a lui Iosifu alu Il-a a fostă că a voită s’o re-aliseze impuindă tuturoru supnşi-loră săi folosirea oficială a limoei germane, crimă cuvântă căutândă unitatea în germanisarea Austriei. In acestă imperiu nu se află Germani decâtă numai în cele două provincii ale Austriei de susă şi de josă, în Tirolă şi într’o parte a teritorului Bohemiei; cu totulă 6 miliăne locuitor! la finea secuiului din urmă, şi astăfţî celă multă 8—9 miliăne. Cum ar fi putută acestă minoritate să absorbă şi să asimileze 20 sen 30 milione de supuşi car! vorbescă limb! străine ? încercarea lui Iosifă ală II-le n'a isbutită der nicidecum ?“
„La mdrtea sa, Maghiarii au profitată de reacţiunea care s’a produsă în contra Iosefismului spre a-ş! reînoi vechile loră pretenţiunî şi a reclama reconstituirea totală a regatului loră primitivă, care va se	suzeranitatea, apoi în-
corporarea Croaţiei, a Transilvaniei, a Banatului timişiană şi a Confinieloră militare11.
„Dela acestă epocă a începută între dieta ungurescă şi guvernulă imperială o luptă care a durată mai t6tă jumătatea secolului ală XlX-lea şi care pe la 1840 a luată la Ungur! ună caracteră pe faţă revoluţionară spre a se termina la 1848 cu insurecţiune armată“.
„Este de remarcată, că în totu cursulă acestui lungă conflictă, principala plângere a Maghiariloru în contra cabinetului de Viena a fostă totdeuna refusulă guvernului austriacă de-a le da concursulă seu spre a sdrobi, spre a sfurîma rassele slave şi române, asupra cărora îşi arogau proeminenţa. Acesta resistenţă a fostă causa pentru care administraţia austriacă fu stigmatisată de cătră oratorii maghiar! ca Deak, Kossuth, Eotvds Teleky şi consoţi şi tratată din
„La cei şepte Omeni mici „Ce le dică: şepte pitici, — „Fata, mândra Albuşică,
„De mii de-ori e mai voinică „De mii de-ori e mai frumosă „Ca şi tine ’mpărăteasă!...“ Domna când o au(fia Tare mi-se spăria Şi sângele ’n ea ferbea, Inima’n peptă ’i sărea Totă mereu la feţi schimba Când roşa, când înver4a Apoi âr îngălbinea,
Căci prea bine ea scia Că oglinda drepta spunea...
Şi când ea se afla ’ndată De vânătoră înşălată,
FOrte multa se năcăja Şi ’n gândiri se cufunda, Mintea multa îşi frământa Ore cum s’o prăpădească Vieţa să-io nimicească?
Şi multa nici că se gândi Pănă’n minte ’i plesni Una mijloca de-a prăpădi Pe mândra copila mică,
Pe frumose Albuşică!...
Atunci ea să apuca Faţa iute şi-o schimba,
Şi aşa mi se-’mbrăcâ Câta ori cine se gândescă,
partea loră ca tiranică, opresivă şi inimică a libertăţii!“
„E de ajunsu a percurge istoria Croaţiloră, a Slovaciloră, a Româniloru din Transilvania, car! formeză ca poporaţiune şi ca teritoriu două din trei părţi ale regatului ungurescă şi cărora Maghiarii le refusă dreptulu de existenţă, despreţuindă astfelă princi-piele cele mai elementare ale dreptului modernă, este de ajunsă de a receti t6te documentele constituţionale ale acestoru naţionalităţî spre a se convinge, că pretenţiunea Maghiariloră de a-i reduce la starea de aservire, nu găsesce te-meiu nici chiar în archivele feudale şi în jurisprudenţa trecutului. u
„Astfelă etnografia şi istoria Ungariei permită de-a constata faptulu caracteristică, că cea mai mare parte a acestui regată este locuită de naţionalităţî nemaghiare (La nordă Slovacii: la sudu Croaţii şi Serbii; la răsărită Românii) şi că tătă sforţarea Unguriloru de mai multe veacuri încăce tinde a opri sborulă acestoru poporaţiunî, a confisca vieţa loră naţională spre ai absorbi apoi în maghiarismă. Slovacii suntă o poporaţiune de
3,500,000	suflete; Croaţii şi Serbii 2,300,000; Românii 3,400,000; totală aprăpe 10 milidne suflete. Ungurii din contră cu totă meşteşugită falsificare a statisticei loră, n’atingă cifra de 5,400,000 suflete. Se vede der că pretenţiunea este. contrară tuturoră pre-cedenteloră, a tuturoră legiloră puse de istoriă.
„ Că o naţiune numerosă supe-rioră în civilisaţiune, avendă pres-tigiulă puterei şi fala culturei literare, vrea se asimileze o provincia, că vrea se impună legile şi limba sa, acesta este operă deja fărte primejdidsă, care arare or! reuşesce. Cum ar pute însă Ungurii reuşi cu încercările loră, ei car! formeză câteva insule mic! împrăştiate ic! colo în mijloculă
—	Nici prin minte sâ-i plesnească Că ea e împărătesă —
Ci că-i o negustoresă.
Şi-aşa gata cum era La drum iute ml-o lua,
Şepte munţi în sborCî trecea Până-’ndată şi-ajungea La casa celorft pitici Celortl şepte omeni mici!
Ea spre uşă se ’ndreptâ S’o deschidă-apoi cercâ Der află atunci îndată Cumcă-i bine încuiată Albuşică mândră fată.
Ea la uşă tocăni
Ear din graiu aşa-i grăi:
—	„Nu-i cumpăra boeresă „Marfă bună şi alesă „Adusă din depărtare
„Şi-o dau lesne, lesne tare!“ Albuşică aucfindti Şi că ciue-i nesciindă Capu-afară îşi scotea Pe ferestra mititea Şi femeia când vedea Astfelă blândă ’i cuvânta:
—	„Bună diua dragă nană!
„Ce marfă ai înnăffamă?u
—	„Marfă bună şi curată „Ce-i în ţeră multă cercată:
„De mâtasă am curele
populaţiuniloră multu mai nume-r6se, ce se îmulţescu multă mai tare, avândă consciinţa forţei lor şi fiindu pline de încredere în viitoră ?u
Apărarea reginei Serbiei Mia.
Nu de multă amâ luată şi noi după „Timesu notiţă despre răspunsulă reginei Natalia cătră consistorulă din Bel-gradă în afacerea sa de divorţă. „ Timesu însă declară acum apocrifă acelă răspunsă. Ună corespondentă ală lui „N. fr. Pr.u comunică din Belgradă din cuvântă în cuvântă apărarea reginei ce a înaintat’o ea Consistoriului sârbescă. Părţile mai însemnate suntă următorele: „ Cătră ConsistoriulU eparchiei Belgradu.
„Intru adevără e de mirată şi unic în felulă său destinulă patriei nostre bătută de sorte! Serbia întregă turburată şi îngrijată urmăresce cu atenţiune acele întâmplări neplăcute, cari se petrecă adl înjurulă tronului abia stabilită.
„Maiestăţii Sale regelui Serbiei, şi înaltului meu bărbată, i-a plăcută să a-lunge de lângă sine pe soţia sa, cu care era legată după lege, pe femeia sa cre-dinciosă, pe femeia înaintea căreia a făcută jurămentă înaintea sântului altară că-i va râmânea credinciosă, că o va iubi şi o va scuti pănă la mormentă; pe femeia care i- a dăruită ună moştenitorii pentru tronulă serbescă! A aflată de bine a despărţi pe mama de fiu, care i-a fostă singura singura bucuriă şi singura mângăere pe pământă. A aflată de bine ca pe cea dintâiu regină sârbescă s’o ridice pe tronulă vacantă de 500 de ani şi după aceea s’o alunge din ţâră ca pe cea mai comună fâeătore de rele; din ţâra aceea, pe care ea a iubit’o aşa de ferbinte şi cu atâta sinceritate, pentru a cărei gloriă vibreză pănă şi cea din urmă picătură din sângele ei, ceea ce mărturisescă faptele sale îndeplinite în (filei© bune ca şi [în (filei© cele din urmă, de grea cercare pentru ea. S’a hotărîtă în fine, ca pe cea dintâiu pagină a istoriei regatului de nou alcătuită să scrie întâmplarea fatală despre care vorbesce nu numai Serbia şi Consistorulă din Belgradă, ci întrâga lume
„Bune de încinsă cu ele!“
Şi cum asta o (fmea Din năframă îşi scotea Cureluşe strălucite Din mătase împletite.
Albuşică când vedea Ea în sine îşi (ficea:
—	„Muerea-asta de omenie „Potă s’o lasă la min’ să vie !•... Atunci uşa descuia
Şi ’n lăuntru o lăsâ.
Streina ’n casă întrândă O cureua întintfândă pişe fetei cu glasă blândă :
—	„Copiliţă frumuşea „Domne bine-’ţl stă cu ea,
„Las’ dragă eu să te ’ncingă „Cum se cade, să te strîngă!....“ Albuşică fără frică
Se lăsâ ca s’o încingă „Cum se cadeu să o strîngă.
Er muerea s’apuca Cu cureaua o-’ncingea;
Şi în mâni când îşi vedea Pe mare-a duşmană-a sa Aşa tare mî-o strîngea Câtă feteţa mai plesnea Nu putu nimică grăi Ci pe locă îngălbini,
Resuflarea-i se opri Şi ’naintea ei muri....
Nr. 195
GAZETA TRANSILVANIEI.
1888.
cultă, şi despre care va judeca aţâţă presentulă câtă şi viitorulă. Der odini-6ră, când nu voră mai fi pe acestă lume nici judecătorii, nici părţile învrăjbite şi interesele pământesc! şi alte pretenţiunî egoiste vor fi câştigată satisfacţiune, când pasiunile voră adurmi şi când în fine vom sta cu toţii înaintea tronului prea dreptului judecătoră, atunci pote şi istoria lumei va enuncia cu liniştire şi fără patimă sentinţa imparţială....
„Eu nu potă lua asupra mea responsabilitatea nici unui paşă greşită şi cu deplină linişte aşteptă judecata pre-sentului ca şi a viitorului, deşi inima mea este torturată de o rană nevindecabilă. Nici într’ună stată nu esistă lege seu foră judecătorescă pentru personele domnitore. Legile statului nu-i potă face responsabili despre faptele şi lucrările loră; pentru ei nu se aducă legi ; ei suntă responsabili numai înaintea con-sciinţii, judeţului eternă şi înaintea dreptăţii. Şi decă tronulă cuprinde cea mai înaltă posiţiune în societate, atunci cu atâta mai mare şi mai grea este responsabilitatea acelora, cari ocupă acestă tronă.u
„Der fiindă că Maiestatea Sa regele ' Serbiei, Inaltulă meu bărbată, a aflată de bine a se supune judecăţii acelora, cari au căpătată puterea dela dânsulă, cari în numele său pronunţă sentinţa loră, cari depună în mânile lui jură-mentulă sărbătorescă, că voră judeca numai după informaţiunile cele mai bune, după consciinţa loră şi după rigorea le-giloră, astfelă şi eu mă învoescă să mă supună judecăţii loră. Nu esistă omă, cu atâtă mai puţină domnitoră, celă din-teiu chemată a apăra dreptatea şi în numele căruia se pronunţă dreptulă şi a-devărulă, nu esistă fiică domnitoră care să dorescă ca judecătorii să păcătueseă în contra datoriei sale, ca să-şi calce ju-rămentulă şi să judece strîmbă în contra legii şi a consciinţii sale. Fără de dreptă nu pote esistă nici o societate şi nici nu pote fi în interesulă domnitorului, ca să scadă înalta şi sfânta cbiămare a judecătorului. Şi eu, care în totă vieţa mea am avută ţinta supremă să-mi facă datoria, nu am causă să tremură înaintea judecăţii, să tremură în faţa ăstor-felă de bărbaţi, cari suntă chiămaţl să judece după lege în tote cele ce în societatea omenescă se consideră ca lucruri înalte şi sfinte. Eu însă totodată sunt domnitore şi regină şi mă întris-teză, mă dore şi trebue să plângă în su-fletulă meu, că am ajunsă până acolo, ca să mă presentă ca acusată înaintea judecătoriloră — eu care am dată probe aşa de mari de abnegaţiune faţă cu băr-batulă meu şi de iubire faţă cu fiulă meu; eu care am înălţată cătră tronulă cerescă atâtea rugăciuni fierbinţi când patria era în periculă. Lucrulă acesta cu atâtă e mai întristătoră pentru mine,
Ea atunci josă o lăsa Şi din gură-i cuvânta:
— „Acum fi tu mai frumosă „Şi în ţâră mai alesă! !u Şi cum asta o 4i°ea Multă ea fiău se bucura Văfiendă chiar cu ochii săi Că-’i mortă duşmana ei!... Aci apoi o lăsa Eră ea se depărta Cătră casă se-’ndreptâ....
Sera se apropia....
Multă vreme nici trecea, Până şi cei omeni mici Cei voinici şâpte pitici Lucrulă pentru a4l îşi lasă Şi vină veseli cătră casă. Der vai! cum se spăriară Când în casă toţi întrară Şi pe mândra Albuşică Fata loră cea frumuşică Josă pe vatră o afla Mortă der totă frumuşea, Căci deşi densa murisă Deră faţa nu ’i perisă,
Ci tot mândră că era:
Albă ca şi alba nea;...
Lângă ea ei s’adunară De josă susă o ridicară Şl-o cătară şl-o cercară
cu câtă eu cu cea mai mare linişte su-fletescă potă susţinâ, că n’am greşită niciodată nimicfi în contra datorinţei mele şi că în adevără nimeni nu va pute să’ml spună vre-o faptă, ori publică, ori privată, ori familiară, care ar justifica bănuielile ce se ridică în contra mea. Intru adevâră sortea mea e vrednică de compătimită şi ar trebui şi din petră să curgă lacrimi — der eu nu ceră aici îndurare, ci dreptate.
„Tote acelea ce le-a aflată înălţatulă meu bărbată de bune pentru ună divorţă, le-a scosă din două scrisori panslaviste. Maiestatea Sa ll-a aruncată în spinarea mea; der nimenea nu va pute c^ice, că ele cuprindă în sine recerinţele acele, cari, pe basa legiloră civile ori a cano-neloră bisericescl, ară pute forma destulă materială pentr’ună divorţă....
„In prima scrisore de acusare nu se aduce nici o causă de despărţire; într’â doua se enumără ce-i dreptă câte-va der acele nu suntă nici destulă de seri-ose, nici nu potă trece în categoria cau-seloră, pe basa cărora s’ar pute face divorţulă. De altmintrelea în sensulă contractului , ce l’am încheiată cu bărba tulă meu rege, mie îmi compete dreptulă să ţină pe copilă la mine.
Maiestatea Sa nu avea dreptulă să nimiceşcă contractulă, cu atâtă mai ver-tosă, cu câtă acesta a fostă opera mâ-niloră sale şi eu numai silită de împrejurări l’am subscrisă. Demnitatea de regină şi ambiţiunea de mamă nu m’au iertată să dau pe fiulă meu în mânile d-lui ProticI, pe care l’am scosă afară din casa mea; decă n’aşă fi făcută şi n’aşă fi simţită astfelă, aşăfi fostă vrednică de osânda lumei întregi.
(Va urma).
Papa i catolicii germani.
Catolicii germani au ţinutu a-nultt acesta o mare întrunire la Freiburg, unde s’a luată între altele următorea resoluţiune:
1.	Adunarea generală esprimă din nou convingerea, că restabilirea suvera-nităţei teritoriale a sfântului scaună este o necesitate indispensabilă pentru independenţa lui şi pentru deplina libertate şi independinţă în guvernămentulă bise-ricei, şi că orice putere mirenă instituită de Dumnefieu lucrâză în adevăratulă său interesă şi pentru restabilirea ordinei sociale sdruncinate, decă sprijinesce din tote puterile pretenţiunile ridicate de sfântulă părinte.
2.	Adunarea generală regretă în specială măsurile cele mai nouă ale guvernului italiană contra sfântului scaună, şi înainte de tote disposiţiunile proiectului pentru ună nou codă penală italiană, care atacă drepturile scaunului a-postolică, şi se alătură cu totulă la scri-
Pân’-aflară că-i încinsă Şi-’n curele greu ’i strînsă. Atunci iute s’apucară,
Şi cureua i-o tăi ară,
Şi oh, câtă se bucura Când cu ochii ei vedea Că începe-a se mişcă Semne de viâţă da,
Şi multă timpă nici că trecea Pănă viă âr era!....
Apoi ea le povesti Cum veni le ea aci 0 muere blăstămată Cu-a ei marfă necurată.
Şi-’n ce chipă o-a înşelată Si ’n lăuntru o-a lăsată,
Eră când o a încinsă Aşa tare o-a strînsă Câtă îndată josă pica
Şi mai multă nu răsufla!.....
Cei pitici cum au4iră La aceea se gândiră Că muerea blăstămată N’a putută să fie altă Decâtă reua împărătesă Maştera răutăciosă Care aşa s’a îmbrăcată Pe fetiţă de-a’nşelată.
Acum ei o sfătuescă
:Şi mai multă o dojenescă
Că mai multă să nu mai lasă
sorea episcopiloră întruniţi la Fulda cătră sfântulă părinte datată la 29 Augustă a. c., esprimândă în acelaşă timpă cea mai căldurosă mulţămire înaltului episcopată pentru acâstă puternică iniţiativă întru sprijinirea sfântului scaună.
3.	A 35 Adunare generală a cato-liciloră din Germania esprimă cea mai intimă mulţumire pentru deosebita căl-durosa primire ce a făcută Emin. Sa papa Leo XIII peregriniloră germani cu ocasiunea ducerei loră la Roma.
SCIRILE piJLM.
La adunarea generală a Heuniimei Gustav-Adolff ce s’a ţinută cailele aceste în Halle, episcopulă Teutsch a dăruită preşedintelui Societăţii ună preţiosă pahară, în numele tinerimei din Sebeşulă-săsescă.
V	*
* *
Precum se scrie din Aiudă, adunarea comitatensă de tomnă a comitatului Alba-inferioră, probabilă că se va deschide în prima jumătate a lunei Octomvre.
piua însă nu e fixată.
*
* *
Mişcarea comercială a României cu Spania în cele şese luni dela începutulă anului 1887 a fostă următorea: S’au importată în România mărfuri spaniole re-presentândă o cantitate de 2 tdne şi o valore de 4,052 lei. S’au exportată în Spania 3,957 t6ne de mărfuri române,
representândă o valore de 419,156 lei. *
* *
Celă din urmă onorară ală medicului Mackensie, care l’a primită fiilele aceste, este de 6300 mărci. Elă a primită onorarulă acesta pentru-că a pe-petrecută încă patru fiile după mărtea lui Friderică în Friedrichsruhe. Elă pentru aceea a primită aşa de târ4iu onora-rulă acesta, pentru-că n’a voită să răspundă la provocarea, decă asta este cea
din urmă pretensiune a lui?
*
* *
La 4 Septemvre d. Gladstone a ţinută în Wrexham ună lungă discursă, în care s’a ocupată şi despre Austro-Ungaria. Etă cuvintele ce le-a fiisă la adressa monarchiei nostre:
„Sciţi, că la împărţirea Poloniei, Galiţia a fostă dată Austriei. N’am a-vută adesea ocasiune să vorbescă cu multă satisfacţiune despre politica Austriei, totuşi am aflată, şi acesta cu o mare mulţumire, că nu de a4l seu de ieri, ci de mai mulţi ani, Austria a a-cordată Poloniloră din Galiţia o mulţime de măsuri administrative independente. De aceea Austria a apucată înaintea Engliterei prin libertăţile ce a acordată Poloniloră. Şi care a fostă consecinţa? Am cetită în aceşti din urmă timpi totă ce s’a scrisă în acestă privinţă, şi am constatat, că toţi autorii suntă de părere că poporaţiunea Galiţiei, care pănă aci
Chiar pe nime’n a loră casă Căci urîta’mpărătesă Cu-orI ce preţă ar vrea să fiă Rece’n gropă, der nu vie!...
Pismărâţa ’mpărătesă Cum ajunse er acasă Spre oglindă se’ndreptâ Şi voiosă o’ntrebâ:
—	„Oglinduţă sciutore „De frumseţă spunătore „Spune-acum adevărată „Prin ală tău graiu minunată „Cine’n ţeră’i mai frumosă „Şi la toţi mai drăgostosă?...u Er oglinda’i răspundea Cătră ea fiicendă aşa :
—	„Precum mie mi-s’arată „Prin vedenie fermecată „Tu ai fi cea mai frumosă „Şi la toţi mai drăgostosă, „Deră peste şâpte munţi „Coperiţî de bra4î cărunţi „La cei şâpte omeni mici „Ce le fiică şepte pitici „Frumuşica Albuşică
„De mii de ori e mai voinică, „De mii de ori mai frumosă „Decâtă tine ’mpărătesă !..u
Domna când o aufiia
era ostilă monarchiei, a începută acum a se apropia multă de dânsa*.
Compnâenia „Gazetei TransilTanieL"
Braşovu, 31 Augustă st. v.
Ca Română îmi place să mă inte-reseză de ori ce pasă, ceriă face popo-rulă meu; îmi place să privescă la pro-gresulă lui pe tote teren ele, der mai multă îmi place a mă străcura şi eu pe ici pe colo prin societăţile românesc! conlucrândă ou fraţii mei după câtă îmi permită slabele mele puteri. îmi place să mă interesază de tote , der mai multă îmi place să cunoscă modulă cum trăesce Română cu Română, c’ună ouventă vieţa socială care singură e dovadă despre puterea şi consolidarea unu poporă.
Sciinţa e o putere nivelătâre cu ala cărei ajutoră putemă aduce poporele la unulă şi acelaşă nivelă de cultură, sciinţa e arma de căpeteniă îu lupta pentru existinţă a unei naţiuni; vieţa socială însă este oglinda, în care fiecare popora pote ceti durata şi feliulă viitorului său.
Decă este vorba de vieţa socială, e lucru invederată, ca să o caute omulă mai întâi acolo, unde e societatea mai mare, în centre. în oraşe, cum este de pildă oraşulă nostru.
Gredă că n’ar fi nici inoportunii nici nefolositoră, de a vorbi şi despre vieţa socială a Româniloră din Braşovă, unulă din centrele nostre de frunte românesc!. Pănă ce însă va apăre o critică în ceea ce privesce socialitatea nos-tră, eu voiu să atingă numai o lăture a ei, ce am observat’o cu ocasiunea petrecerii mele mai îndelungate aici în vera acesta.
Fără îndoielă, că în contactulă societăţii jocă ună rolă principală tinerimea, mai alesă aceea parte a ei, care prin cultura şi aspiraţiunile sale formâză aşa fiicândă avantgarda tuturora între-prinderiloră pe terenulă socială.
Am convenită şi eu cu o mulţime de tineri români de acestă categoriă, mai alesă cu tineri universitari, veniţi pe timpulă feriiloră la familiile loră, şi m’am convinsă cu multă bucuriă, că între dânşii domnesce unu spirită bună şi accesibilă pentru adevăratulă progresă ala societăţii. Am văfiută o frumosă pleiadă de tineri români deştepţi, plini de iubire şi recunoscinţă faţă cu societatea în sînulă căreia au crescută, pătrunşi de sentimente adevărate românescl şi ar-fiendă de dorulă de a lucra pentru binele naţiunei lor, i-am văfiută şi ml-am fiisă: Aceşti tineri trebue să fiă încura-jiaţî printr’o căldurăsă îmbrăţişare din partea societăţii, căci ei suntă antepos-turile viitorului. Der se vede, că bine a fiisă cine a fiisă, că „nimenea nu-i prorocă în patria sa.
Totă, totă ’ncremenea Nu se mai putea mira Cum de ea s’a înşelată,
Albuşică de-a’nviată!...
De mâniă ea turba Părulă totă îşi despletea,
Totă mereu la feţi schimba,
Când roşea când înverfiea Apoi er îngălbinea!...
Apoi mi-se apuca Noptea mintea’şl frământa Doră pote să găsescă Vre-ună drumă cum să prăpădescă Pe fetiţa frumuşică Pe plăpânda Albuşică.
Şi gândindă ea şi afla Ună drumă bună, cum ar putea Pe fetiţă s’o înmoiă De vieţă s’o despoiă.
Dimineţa se scula Şi îndată s’apucâ Folosindă lucrări drăcescl Măestrii vrăjitorescl Şl-ună frumosă peaptănă făcea Care-aşa mi’lă fermeca,
Câtă cu elă de-a peptena Părulă mole de argintă Ală fetiţei cu chipă blândă Capulă să-i învenineze Şi vieţa să-i scurteze. (Ya urmi)
GAZETA TRANSILVANIEI.
18S8.
Indiferentismulă car© bântueşi societatea nostră braşovenă, mai alesă de ună tiinpă încoce, şl-a arătaţii tristele sale efecte şi faţă cu tinerimea nostră academică.
Sâmbăta trecută am asistată şi eu Ja o petrecere, pe care au aranjat* o tinerii academici pentr’ună scopă filantropică. M’am dusă acolo în aşteptarea, că voi găsi o societatea numârdsă, căci mi se părea f6rte naturală, că tinerimea sS întrunescă pe toţi amicii ei şi ’mî 4i-ceamă, că nimeni nu pote sâ fiă decâtă amiculă ei. Fusesemă cu o săptămână înainte la o petrecere analdgă aranjată de studenţii Saşi şi acolo vâ4usemă multă lume. De ce Românii să fiă mai pe josă decâtă saşii, când e vorba de a îmbrăţişa cu căldură pe studenţii loră ?
Cu asemeni cugete intrai în sala Hotelului Nr. 1. Insă ce desamăgire ? Pe tinerii îi vedeamă, dâr pe amicii şi protectorii loră nu’i zăriamă nicăirî. Puţini, cari urmaseră învitaţiunel, păreau jenaţi, că numărulă loră nu întrecea pe acela ală tineriloră.
Nu de petrecere mî-a fostă, nici chiar atâtă de scopulă, ei de binefacere, cât mai multă m’a întristată ideia, că societatea românescă de aici se pdrtă cu pre multă nepăsare faţă cu tinerimea ei.
Aşa să fiă ore în adevără?
Aşi dori mai bine să găsescă o altă causă pentru slaba cercetare, căci ar fi tristă decă legăturile dintre tinerime şi dintre societate s’ară fi răcită aşa de multă. Acesta ar însemna nu că pro-gresămă, ci că regresămă!
Der a regresa nu voimă şi de aceea am speranţă, că la altă ocasiune publi-cula română braşovenă va îndrepta ce a stricată acum prin nepăsătdrea sa absen-tare dela petrecerea studenţiloră noştri.
Statua lai Mirai Costii.
Statua lui Mironă Costină, după cum afirmă bărbaţi cunoscători de artă şi după cum cetimă în parele de dincolo, ar pute face onore ori căreia dintre capitalele Europei. Ea representă o perfectă lucrare de artă; este făcută din bronză şi are o înălţime de 8 metri şi 20 cmetri, der pe lângă totă colosalita-tea ei, cum se esprima mai dăunăcjl dia-rulu „Le Temps**, statua presintă ună totă perfectă, armonică şi proporţio-nată.
Nemuritorulă cronicară are la picio-rele sale volumele în folio ale manuscrip-teloră sale de istoriă şi ună pergamenă pe care e scrisă lapidara şi minunata lui declaraţiune despre originile romanice ale poporului nostru: „Stă der numele celu vechiu de Romanii ca unu temeiu neclătitu.
In mâna dreptă, Mironă Costină ţine ună condeiu şi în stânga ună hrisovă rotogolă dela care atârnă sigilulă dom-nescă ală lui Duca Vodă. Forte nimerită este aerulă meditativă şi ceva melancolică ală fisionomiei cronicarului. S’ar pute cjice, că este cea mai reuşită statuă ce are România. Piedestalulă statuei este lucrată din petră dela Buşteni (în România).
Numai puţină au să admire privitorii acestei statuefrumseţa rară a celoră două table de bronză — basă reliefuri, — cari represintă două episâde din cele mai interesante din viâţa lui Mironă Cos-tinâ.
Pe una din aceste table e represen-tată arestarea lui Mironu în luna lui Decemvrie 1691 în casa sa din sătulă Băr-beştî, actualminte Brăniştenî din distric-tulă Romană. — Pe câud soţia sa se afla mortă pe pată şi jăluită de Mironă şi copii lui, vătafulă de păhărnicei Maori întră cu mai mulţi soldaţi în odaia unde era morta, arătândă lui Mironă Costină porunca lui Const. Cantimiră Vodă d’ală aresta, fundă acusată de trădare. — A-tuncl unulă din soldaţi pune mâna pe
Mironă Costină, der cu ©xpresiune de disgustă şia silnici pentru acostă faptă; ună altă soldată însă îi şoptesce la ureche, ca să se dea de bună voe prisoneră şi arătându-i spre ferestră la câmpă, îi 4ise: „Acolo vei găsi ună cală, încale-că’lă şi fugi la mănăstirea Nemţă, care* este ocupată de armata leşescă (polonă) şi unde vei fi scăpată.u Costină respinge cu dispreţă acâstă propunere şi răspunde :
„Eu nu fugă ; ceră să fiu dusă la curtea domnească ca să mă judece şi decă sunt vinovată să-mi iau pedeapsa*1. — Costină simţindu-se cu desăvârşire nevinovată, nu avea de ce se teme. — In acestă momentă sosindă copii lui lângă cadavrulă mamei loră, fiulă lui celă mare voeşce să scoţă sabia pentru ca să a-pere pe tată-său de arestare; acesta îlă opreşce, asigurându-lă, că n’are nici o frică. Şi pe când se petrecă aceste scene, ună altă soldată ală vătafului de păhărnicei stă aplecată spre m6rtă închinân-du -se la iedna de pe pieptulă ei.
A doua tabelă represintă sala tronului lui loanu alu III de Polonia, unde Mironă Costină se află în robiă. Elă învăţase atâtă de bine limba poloneză, încâtă făcea versurile cele mai frumose. Regele Ionă şede pe tronă, înconjurată de demnitarii curţii şi în apropiere de densulă şi cei doi metropoliţî prisonieri, toţi şe4endă pe scaune, pe când Mironă stă în piciore în faţa regelui şi recitează versurile sale, care au mişcată atâtă de multă pe rege încâtă acesta a graţiată pe Costină, dându-i libertatea. Toţi ascultă în atitudini diverse, forte neme-merite, cum Mironă Costină ceteşce fru-mosulă său poemă în versuri poloneze, despre istoria şi mai alesă despre origi-nele romane, latine a neamului nostru. Acestă forte reuşită basso-reliev este sinteza cea mai strălucită a semnificaţiu-nei lui Mironă Costină, pentrucă elă este celă mai gloriosă apostolă ală lati-nitâţei poporului nostru.
Pe celelalte două laturi ale piedestalului statuei, care este lucrarea meri-tosului arhitectă română, d. Gabrielescu, va fi câte o inscripţiune. Pe o mare placă de bronză încoronată cu armele moderne ale României, stă scrisă:
Lui Mironu Costină 1633—1691
Naţiunea română recunoscetore.
Apoi mai josă vină numele princi-paliloră contribuitori, adecă aceloră, cari au donată dela 200 lei în susă. Lista începe cu numele MM. LL. Regele şi Regina.
A doua inscripţiune este pe o elegantă carte de hronz încinsă de ghirlande de lauri. Pe o pagină a acestei cărţi se citeşce istoriculă statuei, anulă şi luna înaugurărei ei în pieţa primăriei din Iaşi, anulă regnului MM. LL., şi cum s’a ridicată monumentulă prin subscriere publică şi că s’au pusă sub fundamentele ei osămintele aflate în ve-chiulă mormentă Costiniană din Bar-beştl. Pe a doua foiă a cărţei suntă numele membriloră comitetului organi-sătoră ală subscrierei.
Multă recunoscinţă se datoresce d-lui V. A. TJrechiâ, care a lucrată ani întregi pentru a aduna ună adevărată arsenală de documente istorice relative la Mironă Costină, şi în cele din urmă, prin sub-scripţiunl, ţinere de conferinţe şi alte a-semenea a isbutită să adune o sumă suficientă de bani pentru a realiasa acestă frumosă statuă, piarele de dincolo spun, că în totă timpulă câtă a fostă espusă acestă statuă în Bucurescî, d-lă Urechie, cu o stăruinţă ce întrece ori ce laudă, stetea 4iua întregă lângă statua lui Mironă Costină ţinendă conferinţe pentru a esplica mulţimei de visitatorî episo-dele marcante ce le representă acestă statuă din vieţa marelui şi nemuritorului patriotă moldoveană.
Intemplărî diferite.
Fenomend. „Democratulă** din Plo-
eştt scrie, că Joi, pe la ora 1 şi 60 m. p. m., fiindă cerulă puţină norosă, fără să plouă, (ca şi din senină) s’a produsă ună trăsnetă puternică cam în een-trulă comunei Ploescî; fulgerulă a apărută la răsărită şi că4endfi la pă-inentă în apropierea staţiunei telegrafo-poştale, lumina lui a trecută printre doi pietrari aflaţi în lucrarea pavagiului din eapulă unei strade, cari în acelă moment s’au cre4ută că voră rămână morţi pe locă. De aci, spună ei, că au vă4ută lumina apucândă în susă spre apusă. Aceeaşi lumină a înspăimântată în tre-oerea ei electrică şi pe omenii casei unui altă locuitoră. In fine detunătura trăsnetului s’a au4ită eclatândă cu totă tăria ei la depărtare, în partea de apus, şi puţină spre me4ă-nopte, fără a se sci unde a produsă lovirea.
Carmen Sylva şi victimele mării.
In comuna Westerland din insula Sylt se află ună mică cemiteriu în care se îngropă victimele mării, ale cărora cadavre, fără nume şi necunoscute, suntă aruncate la ţărmuri de valurile mării. — Carmen Sylva, Regina României, pe timpulă petrecerei sale din vera acesta în însula Sylt, a avută frumdsă ideă de a dedica o pâtră comemorativă pentru a-cestă cimiteră ală necunoscuteloră victime ale mării. Cu privire la^desvălirea acestui monumente se comunică acum din Westerland următorele:
„La 21 Augustă s’a luată solemnă în primire petra comemorativă, dedicată de regina României micului cimitiră ală celoră fără nume pe care marea puternică îi aruncă pe mală. Mai t6tă comuna şi toţi visitatorii băiloră au venită la acestă actă. Directorulă băiloră a pronunţată nisce cuvinte călduros© despre ideia frumdsă a reginei, despre iubirea, de care a fostă cuprinsă ospele regală ?pentru acestă locală mică, ce a-desea ne pune pe gânduri. Regina a vi-sitată acestă locaşă ală celoră fără patrie şi a împodobită mormintele isolate cu cele mai frumose flori.
Elă a cetită poesia lui Rudolf Koegel: „Patria celoră fără patrieu ală cărei ultimă versă Regina l’a alesă ca inscripţiă pe petră. După acestea direc-torulă, în numele fondatorei regale, a predată petra în posesia comunei Westerland. Dedicaţia reginei este:	„ Cu
gândulu la văduvele şi orfanii depărtaţi, dedicată de Carmen Sylva. Westerland în 5 Augustă 1888.u
Acestă dedicaţiă cu poesia predicatorului Koegel „Patria celoră fără de patrie**, pusă într’o capsulă de aramă, s’a zidită în fundamentă. Peatra de graniţă e de o formă prea frumosă aş©4ată în faţa porţii de întrare la capătulă cimitirului.
In aceea 4i directorulă băiloră a primită o depeşă din castelulă Peleşă în Sinaia dela regina României care-’şl transmite salutările pentru serbarea inaugurării."
Cununiă.
D-lă Iacobu Mureşianu, profesoră de musică în Blaşiu şi redactoră ală foiei musicale şi literare „Musa Română,** îşi va celebra Duminecă în 4 (16) Septemvre a. c. cununia sa cu domnişora Maria Otilia Brenduşianu, fiica d-lui advocată Dr. I. Brenduşianu, în biserica catedrală din Blaşiu.
Primescă tânăra păreche din parte-ne cele mai sincere urări de fericire!
SCIRÎ TELEGRAFICE.
Belovar, 13 Septemvre. Grozavă sensaţiă a produsă ne mai pomenita dojenire a episcopului Strossmayer, cu ocasiunea primirei clerului catolică din partea mo-narcliului. După ce Maiestatea Şa a vorbită cu cardinalulă Mihailo-vicî, s’a adresată mai de departe
catrâ episcopală Strossmayer cu observarea, că a luată la cunos-cinţă cu cea mai mare surprindere telegrama episcopului trimesă lajaniversarea din Kiev. Monar-chulă mâniată 4ise: «N’ai fostă la minţi! ai fostă bolnavă! Acesta este o faptă în contra monarchiei, în contra bisericei d-tale!w Strossmayer răspunse: „Maiestate! con-scinţa mea e curată. “ Cei de faţă au fostă consternaţi de atitudinea episcopului. Strossmayer s’a escusată după amâ4î că din cause de sănătate nu pote lua parte la prân4ulă curţii, şi a plecată din Belovar. Asemenea au făcută şi episcopii HranilovicI şi Pasilovici. Strossmayer a cerută audienţă la prinţulă de corănă, care însă nu i s'a dată.
Cătra clerulă catolică a 4isă Maiestatea Sa; „Suntă convinsă că vă ve-ţî cundsce în totdeuna şi vă veţi împlini datoria ca adevăraţi preoţi ai bisericei catolice, precum şi ca fideli cetăţeni ai ţă-riloră corbnei mele ungare, ce suntă legate deolalta nedespărţită.u
Câtră greco-orientali a 4isă: „Mă bucură că-mi esprimaţî alipirea fidelă. Voiu lua şi pe biserica greco-orientală şi pe credincioşii săi din statele mele totdeuna în scută dovedindu-le bunăvoinţă. Speră că şi de aici încolo ca şi pană acuma vă ve-ţl arăta demni prin atitudinea vostră leală patriotică.w
Haag, 10 Sept. Starea sănătăţii Regelui este desperată. Statele generale au primită în şedinţa comună legea de tutoratu pentru princesa de cordnă.
DIVERSE.
Puşca Lebef. Ministrulă francesii de râsboiu, Freycinet, a dispusă sâ se mai cumpere 300 maşine pentru fabricarea puşcei Lebel, aşa că la 1 Novembre voră funcţiona 8200 maşine de felulă acesta; 5000 în Saint-Etienne, 2000 în Chatelle-rault şi 1200 în Tulles. Aceste trei fabrici vorti fumisa la începutulă iernei 1600 pusei pe di. 680,000 pusei de repetiţia de 8 m. m. calibra se întrebuin-ţeză deja, sâu stau gata în arsenalurf. Producerea cartuşelorîi merge şi mai repede ; acum pentru fiăce puşcă suntă gata 5000 de cartuşe. La 1 Novembre se vor lua tote puscile de modelă din 1874 dela ştirea activă şi după ce voră fi gata
1,200,000	pusei, se va schimba la 1 A-prilie şi armamentulă miliţiiloră.
€ur§nlu pieţei Braşovu
din 13 Septemvre st. n. 1888
Bancnote românesc! Cump.		9.48 Vând.		9.52
Argintă românescă .	n	9.40	r	9.45
Napoleon-d’ori . . .	n	9.63	ii	9.65
Lire turcesc! . . .	r>	10.90	n	10.95
Imperial!		rt	9.90	»1	9.95
Galbin!		M	5.70		5.72
Scris. fonc. „Albina" 6u/0	n	101.-	n	——
» n a 57o	n	98—	n	98.50
Ruble rusesc! . . .	n	122—	n	123—
Discontulă ....	«Vi-	-8% pe	ană.	
Cursulă la bursa de Viena
din 12 Septemvre st. n. 1888.
Renta de aură 4%....................
Renta de liârtiă50/0................
Imprumutulă căiioră ferate ungare . Amortisarea datoriei căiloră ferate de ostă ungare (1-ma emisiune) . . Amortisarea datoriei căiloră ferate de ostă ungare (2-a emisiune) . . Amortisarea datoriei căiloră terate de ostă ungare (3-a emisiune) .	.
Bonuri rurale ungare................
Bonuri cu clasa de sortare .... Bonuri rurale Banată-Timişă . . .
Bonuri cu cl. de sortare...........
Bonuri rurale transilvane...........
Bonuri croato-slavone...............
Despăgubirea pentru dijma de vină
ungureseti.....................
Imprumutulă cu premiuld unguresc!! Dosurile pentru regular ea Tisei şi Se-
ghedinului.....................
Renta de hârtiă austriacă .... Renta de arginti! austriacă .... Renta de aură austriacă.............
100.60
91.—
146.50
97.80
113.25
105.—
104.75
104.75 104.50 104.40 104.—
100.—
130.25
126.51
81.70
82.45
110.7Q
Editoră şi Redactoră responsabilă: Or. Aurel Mureşianu.
Nr. 193
GAZETA TRANSILVANIEI.
1888.
Picăturile de stomachu MARIAZELLER,
care lucră escelentă în contra tuturor* bălelor* de stomachă.
Neîntrecute pentru lipsa de apetită, slăbiciunea stomacbului, res-piraţiunea cu mirosă greu, umflare (venturi), răgâelâ acră, colică, catarii de stomachă, acrelă, formarea de petră şi năsipă, producerea esce-sivă de flegmă, gălbinare, greaţă şi vomare, durere de capă (decă provine dela stomaehii), cârcei la stomaehii, constipaţiune seu încuiare, încărcarea stomachului cu mâncări şi băuturi, limbrici, suferinţe de splină, ficaţii şi de haemorhoide. — Preţuiţi unei sticle dinpreună cu pres-criereade întrebuinţare 40 cr., sticla îndoită de mare 70 cr. Espediţia centrală prin farmacistulii
Cari Brady, Kremsier (Moravia.)
Picăturile de stomachă Mariazeller nu suntă ună remediu secretă. Părţile conţinătore suntă arătate în prescrierea de întrebuinţare, ce se află la fie-care sticlă.
■Veritabile se află, mai în t6te farmaciile.
Ayertismentă î Picăturile de stomachă Mariazeller se falsifică şi se imităză de multe ori. — Ca semnă, că suntă veritabile, servesce învelitorea roşiâ provăcjută cu marca de protecţiune de mai susă, şi afară de acăsta pe fiecare prescriere de întrebuinţare, ce se află la fiecare sticlă, trebue se fie arătată, că acesta s’a tipărită în tipografia D-lui H. (fusek în Kremsier.
Veritabile se află: Braşovă, farmacia Franz Kellemen, farmacia la „Biserica Albă“; farm. I. Goos; farm. Iul.Hornung; farmacia F. Iekelius’ W-ive; farm. K. L. Schuster. farmacia Heinrich Gr. Obert-, farmacia Ed. Kugler la „Higiea“.
Băile Tuşnadă: farmacia Alex. Dobay. Cohalmă: farm. Ed. Melas, farmacia E. Wolff, Feldidră: (Marienburg), farm. Wil. Scfmeider. Fâgăraşd: farm. v. Bildner, farm. Hermann. Sz. Szt. Gyorgy î farm. Val. Beteg, iarmBarabds Fer.	• 18,52—26
ScUuizmarke.
A visu d-lort abonaţi!
Rugăm pe d-nii abonaţi ca la reînoirea prenumeraţiunei să binevoiască a scrie pe cuponul* mandatului poştală şi numerii de pe fâşia sub care au primită diarulă nostru până acuma.
*	Administraţ. „Gaz. Trans.“
DOI ŞCOLARI
se primescă într’o familia germană cu t6tă întreţinerea (costă şi cuar-tiră), unde vor* fi cu cea mai mare conscienţiositate suprave-ghiaţl şi pentru învăţarea lecţiilor*.
Informatiuni la Administraţiu-nea „Gazetei Transilvaniei44!
147,3—3
Numere singuratice
din -Gazeta Transilvaniei11
//
& 5 cr. se potă cumpera îs tutungeria I. Gross, în librăria Nicolae Ciurcu şi Al brecht & Zillich.
Se caută unu instructorii şSîf oSi
liă distinsă din Braşovu. Se cere cunoscinţa limbei române, germane şi încâtva a limbei francese. Voru fi preferiţi studenţii români, şi mai alesă aceia, cari suntă şi musicalî. Instructorulă va ave totă întreţinerea, cvartiră, mâncare, încălcţittt, luminată etc.
Tinerii cari dorescă a ocupa acestă postă de instructoră se se adreseze la d-lă Koeniges, strada Fure6iei nr. 72.	146,3-2
ra $1
Trenulă
Trenulă
Trenulă
Trenulă
Trenulă
Trenulii
si
A
11
I. Plecarea trenurilor*:
I. Dela Braşovfi la Pesta:
de persone Nr. 307: 7 6re 10 de minute sera. mixtă Nr. 315: 4 ore 10 minute dimineţa.
2. Dela Braşovu la Bucuresci: accelerată Nr. 302: 5 6re 37 minute dimineţa. mixtă Nr. 318: 1 6ră 55 minute după ameefi.
II. Sosirea trenurilor*:
I. Dela Pesta la Braşovii:
de persone Nr. 308: 9 ore 46 minute înainte de ameq|I. mixtii Nr. 316: 9 ore 52 minute săra.
Se deschide abonament* pre anul* 1888
la
AMICULU FAMILIEI. ţ)iar* beletristică şi enciclopedicu-literar*— cu ilustraţiunî.— Cursul* XII. — Apare în 1 şi 15 di a lunei în numeri câte de 2—3 cole cn ilustraţiunî frumose; şi publică articlii sociali, poesii, novele, schiţe, piese teatrali ş. a. — mai departe tracteza cestiunî literare şi scienţifice cn reflesiune la cerinţele vieţei practice; apoi petrece cu atenţiune vieţa socială a Românilor* de pretntindenea, precum şi a celorlalte poporaţinnî din patriă şi străinătate; şi prin glume în mare parte ilustrate nisnesce a face câte o 6ră plăcută familiei strivite de grijile vieţei; şi preste totă nisuesce a întinde tuturor* individiloră din familiă o petrecere nobilă şi instructivă. — Preţulă de prennmeraţinne pre anulă întreg* e 4 fl., pentru România şi străinătate 10 franci — lei, plătibilî şi în bilete de bancă orî maree poştali.
PREOTULU ROMĂNU. piară bisericescă, şcolară şi literară — cu ilustraţiunî. — Cursul* XIV. — Apare în broşuri lunare câte de 2V2 — 3Va c61e; şi publică portretele şi biografiile archiereiloră şi preoţiloră mai distinşi, precum şi alte portrete şi ilustraţiunî, — mai departe articlii din sfera tuturoră sciinţeloru teologice şi între aceştia mulţime de predice pre dumineci, serbă-torî şi diverse ocasiunî, mai alesă funebralî, — apoi studii pedagogice-didactice şi scienţifice-literarî; şi în urmă totă soiulă de a-mănunte şi scirî cu preferinţa celoră din sfera bisericescă, scolastică şi literară. — Preţulă de prenumeraţiune pre anulă întregă e 4 fl. — pentru România 10 franci — lei, plătibilî şi în bilete de bancă orî maree poştali.
Golectanţii primescu gratistt totă alu patrulea esemplară.
Numeri de probă se trimită gratisu ori-cui cere.
A se adresa la „CANCELARIA NEGRUŢU“ în Gherla—Sz-ujvâr.—Transilvania.
_____' ________________
'	-J '	--
Totă de aci se mai potu procura şi următorele cărţi din editura propriă:
Apologie. Discusiuni filologice şi istorice maghiare privitore la Români, învederite şi rectificate de Dr. Gre-goriu Silaşi. — Partea I. Paulă Hun-falvy despre Cronica lui Georg. Gabr. Şincai. Preţulă 30 cr.
Renascerea limbei românesc! în vorbire şi scriere învederită şi apreţiată de Dr. Gregoriu Silaşi. (Op complet). Broşura I. II. şi III. Preţulă broş. I. II. câte 40 cr. — Broşura Ut. 30 cr. Tote trei împreună 1 fl.
Cuvântări bisericesc! la tote sărbătorile de peste and, de I. Papiu. Ună volumă de prestş 26 cole. Acest opă de cuvântări bisericesc! întrece tote opurile de acestă soiu apărute pănă acum — avândă şi o notiţă istorică la fiă-care sârbătore, care arată timpulă întrodneerei, fasele prin cari a trecută şi modul cum s’a stabilită respectiva sGrbătore. Preţulă e 2 fl.
Barbu cobzariulfi. Novelă originală de Emilia Lungu. Preţulă 15 cr.
Puterea amorului. Novelă de Pau-lina C. Z. Rovinaru. Preţulă 20 cr.
Idealul* perdutd. Novelă originală de Paulina C. Z. Rovinaru. Preţulă 15 cr.
Opera unui omd de bine. Novelă originală. —Continuarea novelei: Idea-lulu pierduţii de Paulina C. Z. Rovinaru. Preţulă 15 cr.
Fântâna dorului. Novelă poporală de Georgiu Simu. Preţulă 10 cr.
CodreanQ craiul* codrului. Baladă de Georgiu Simu. Preţulă 10 cr.
Ultimulif Sichastru. Tradiţiune de Georgiu Simu. Preţulă 10 cr.
Elu trebue să se însore. Novelă de Maria Schwartz, traducere de N. F. Negruţă. Preţulă 25 cr.
Branda seu Nunta fatală. Schiţă
din emigrarea lui Dragoşă. Novelă istorică naţională. Preţulă 20 cr.
Numerii 76 şi 77. Naraţiune istorică după Wachsmann, de Ioană Tanco. Preţulă 30 cr.
Probitatea în copilăria. Schiţă din sfera educaţiunei. După Ernest Le-gouve. Preţulă 10 cr.
Hermand şi Dorotea după W. de Goethe, traducţiune liberă de Constantină Morariu. Preţulă 50 cr.
Ifigenia în Aulida. Tragedia în 5 acte după Euripide, tradusă în versuri de Petru Dulfu. Preţulă 30 cr.
Ifigenia în Tauria. Tragedia în 5 acte după Euripide, tradusă în versuri de Petru Dulfu. Preţulă 30 cr.
Petulantulu. Comediă în 5 acte, dăpă Augustă Kotzebue, tradusă de Ioană St. Şuluţă. Preţulă 30 cr.
Carmen Sylva. Prelegere publică ţinută în şalele gimnasiului din Finme prin Vincenţiu Nicoră, prof. girnnas. — Cu portretulă M. S. Regina României. Preţulă 15 cr.	<’T
Poesii de Vasiliu Ranta-Buticeseu. Ună volumă de 192 pagine, cuprinde 103 poesii bine alese şi arangiate. Preţulă redusă (dela 1 fl. 20 cr.) la 60 cr.
Trandafir! şi viorele, poesii poporale, culese de Ioană Popă Reteganu. Ună volumă de 14 cole. Preţ. 60 cr.
Tesauruld dela Petrosa seu Cloşca cu puii ei de aurd. Studiu archeologic de D. O. Olinescu. Preţulă 20 cr.
Biblioteca Sătenului Romând. Cartea I, II, UT, IV, cuprindă materii forte interesante şi amusante. Preţulă la tote patru 1 fl. — câte una deosebi 30 cr.
Biblioteca Familiei. Cartea I. Cuprinde materii forte interesante şi amusante. Preţulă 30 cr.
Colectă de recepte din economia, industriă, comerciu şi chemiă. Preţulă 50 cr.
Economia pentru scolele popor, de T. Roşiu. Ed. II. Preţulă 30 cr.
Indreptaru teoreticu şi practicd pentru învăţământuld intuitivu în folosulă eleviloru normali (preparandiali), a în-văţătoriloră şi a altoră bărbaţi de scolă, de V. Gr. Borgovană, profesoră pre-parandială. Preţulă unui esemplară cu porto francată ■ 1 fl. 80 cr. v. a. In literatura nostră pedagogică abia aflămă vre-ună opă, întocmită după lipsele scoleloră nostre în măsura în care este acesta, pentru aceea îlă şi recoman-dămă mai alesă directoriloră şi învă-ţătoriloră ca celoră în prima liniă interesaţi.
Spicuire din istoria pedagogiei la noi — la Român!. De V. Gr. Borgovan. Preţulă 15.
Manuald de Gramatica limbei române pentru scolele poporali în trei cursuri de Maximă Popă, profesoră la gimnasiulă din Năsăudă. — Manuală aprobată prin ministeriulă de culte şi instrucţiune publică cu rescriptulă de dată 26 Aprilie 1886, Nr. 13,193. — Preţulă 30.
Gramatica limbei române lucrată pe base sintactice de Ioană Bnteanu, prof. gimn. Ună volumă de peste 30 cole. Preţulă 2 fl.
Manualu de stilistică de Ioană F. Negruţă, profesoră. Opă aprobată şi din partea ministeriului de culte şi instrucţiune publică cu rescriptulă de dato 16 Dec. 1885 Nru. 48,518. Partea practică forte bogată a acestui op — cuprincjendă composiţiuni de totă soiulă de acte obveniente în referinţele vieţei sociali—se pote întrebuinţa

cu multă folosă de cătră preoţi, învă" ţători şi alţi cărturari români. Preţulă 1 fl. 10 cr.
Nu mă uita. Colecţiune de viersuri funebralî, urmate de iertăciuni, epitafiă ş. a. Preţulă 50 cr.
Carte conducătore ia propunerea calculărei în scola poporală pentru învăţători şi preparau<jl. Broş. I. scrisă de Gavrilă Trifu profesoră preparan-dială. Preţulă 80 cr.
Cele mai eftine cărţ! de rugăciuni:
Mărgăritaruld sufletului. Carte bogată de rugăciuni şi cântări bisericescl forte frumosă ilustrată. Preţulă unui esemplară broşurată e 40 cr., legată 50 cr., legată în pânză 60 cr., legată mai fină 60, 80, 90 cr., 1 fl., în legătură de luxă 1.50—2.50
Miculd mărgăritard sufletescu. Cărticică de rugăciuni şi cântări bisericescl — frumosă ilustrată, pentru pruncii şcolari de ambe secsele. Preţulă unui esemplară broşurată e 15 cr., — legată 22 cr., legată în pânclă 26 cr.
Cărticică de rugăciuni şi cântăr!
pentru pruncii şcolari de ambe secsele, Cu mai multe icone frumose. Preţulă unui esemplară e 10 cr.; 50=3 fior.; 100=5 fl.
Visuld Prea Sântei Vergure Maria a Născătorei de D-(Jeu urmată de mai multe rugăciuni frumose. Cu icone frumose. Preţulă unui esemplară spedată franco e 10 cr., 50 esemplare 3 fl., 100 esemplare 5 fl. v. a.
Epistolia D. N. Isusd Christosu.
Preţulă unui esemplară legată şi spedată franco e 15 cr.
Tipografia A. MUREŞIANU Braşovu.