Itttttiim, Ainisisiiatium Tiwnlbc BRASOVU, piaţa mare Nr 22. Scrisori uetranctrie nu se pri-mescu, Manus np' o no se re-trinu d! Birourile de micim. Braţovit, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primesed în Vlena: Rudblf Moest. Haasemlem & Vogltr (OtttHaas), Hrinrich SchaUk, Aloi* Hirndl, M.iMtkes, A.Oypelik.J. Dan-tuberg; în Budapesta: A. 7. Oold-btrgtr. Anton Metri, Eckstein Bernat; InFrsnkfUrt: G.L.Danbe; înHam-burg: A. Steiner. Preţuiţi inserţitinilorii: o şerifi, ţarmondil pe o colină, 6 cr. « 80 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarilă si învoiălă. Reclame pe pagina IlI-a o senă 10 cr. v. a. său 30 bani. Nr. 175. ■A.liTTT'ILffir XsX. — — -nM - .<'.R ’ ’ ... BraşovH, Mercurf. 10 (22) Augustii •^*aie1şs^ ie»ş frifle-CRre (Ji. Abesameate pentru Aastro-Uaîaris Pe ună anii 12 fl., pe ş£se luai 6 fl.; pe trei luni 3 fl. Peşin Sonâaia si străinătate: Pe unu ană 40 franci, pe săse luni 20 franci, pe trei Ioni 10 franci. Bsprenamerâ la t6te oficiale poştale din întru şi din afară Şi la dd. coleotori. AăonpjnBstnln pestro Braşovă: laadministraţiune, piaţa mare Nr. 22, etaniulă I.: pe unăan& Î0 fi., pe şese luni 5 fi., pe trei lunţ2fl. 80 cr. Cu dusulătn casă: Pe ună ană 12 fl., pe şĂse luni fi fl., pe trei luni 3 fl. Ună esemplaru 6 cr. v. a. bău i 15 bani. At&tă abonamentele cfttă şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. 1888. Braşovâ, 9 Augustă st. v. 1888. Nu puţină sensaţiă va face pretutindeni soirea ce vine dela Pa-risu, că generalulu Boulanger a fostă alesă eraşl în trei departamente deodată, şi adecă în Lille, Charente infeiienr şi Amiens. Este surprinc|Storă succesulă a-cesta după netăgăduitulă fiasco ce l’a făcută Boulanger în cameră şi după duelulă, ce l’a avută cu ministrulu;-'preşedinte Floquet, a caruiaresultatu de asemenea a fostă nefavorabilă pentru elă. Se vorbia de scăderea rapidă a popularităţii generalului Boulanger şi i se preejicea, ca cu a-nevoe va mai pute reuşi la vre-o alegere. Foile germane se întreceau cu foile republicane din Fran-cia în a-lu numera între cei poli-ticesce morţi. Se părea unu mo-mentă ca în adeveru steua acestui aspirantă modernă la dictatură ar’ fi în apunere şi că tdte stăruinţele lui de-a ajunge la putere nu voru lăsa în urma loră decâtu împresiunea ridiculului. Per s’a întîmplatu altfelă. Generalulu Boulanger, necum să nu fia alesă precum se credea, a reportată chiar o victoriă electorală întreită. Ce dovedesce acesta alegere întreită ? Credemă că amu greşi decă amă atribui-o înseşi persbnei lui Boulanger. Victoria lui nu însemnă atâtu că popularitatea lui lui este erăşî în crescere, câtă mai vîrtosă că popularitatea re-publicei este în decrescere. Generalulu Boulanger, mai a-lesă după enunciaţiunile sale din urmă, s’a presentată Framcesiloră ca o uneltă a monarchismului şi deca poporulu francesu din trei departamente se pronunţă în fa-vorea lui, acesta dovedesce numai că elu nu este mulţumită cu re-gimulă de faţă republicană. Pote că nu ne înşelămă decă admitemă, că la succesulă acesta a lui Boulanger a contribuită multă şi impresiunea ce au pri-mit’o Francesii din cele ce s’au petrecută în afară în timpulu din urmă. Apropierea Germaniei de Rusia a trebuită să facă pe Francesî să simţă îndoită situaţiunea loră politică isolată şi părerea, că principala causă a isolărei acesteia este forma de guvernare republicană, prinde în asemeni împrejurări totu mai mari rădăcini în ţeră. Piarulă rusescu „Graşdanin44 făcu de curendu aspre imputări foiloră rusesc! din causă ca se a-rată atâtu de simpatice formei de stată republicane din Francia. Ruşii, cjice „Graşdanin44, trebue se sprijinescă tradiţiunile monar-chice în Francia, căc! numai în monarcliiă îşi pote ea afla scăpare. Din starea de astăcjî la care a redusă republicanismulupe Francia — adauge „Graşdanin* — numai Germania pote profita, căci ea prevede că prin republică se slăbesce puterea Francesiloru, pregătindu-se baioneteloru germane calea spre inima Franciei; de aceea ren facă foile rusesc! că dorescă Franciei totu aceea, ce-i doresce principele Bismarck şi se temu pentru Francia de-a-ceea, ce Bismarck nu-i doresce : de-ună monarchismă puternică şi energică. In adevSru că politica germană consideră forma de stată actuală a Franciei ca forte favorabilă ni-suinţeloru ei de a-o isola şi e fbrte probabilă, că consideraţiunî de fe-liulă celoru amintite au contribuită multă în momentele de faţă la suc-cesulu electorală ală lui Boulanger. Crisa din Francia a luată ast-feliu unu caracteru torte seriosu şi prinţulă Victorii Bonaparte s’a şi grăbită a’şi identifica aspiraţiu-nile sale cu ale lui Boulanger, prevestindu apropiatulă sierşitu ală Republicei. Speranţele lui însă cu greu se voru împlini aşa curendu şi ne tem emu, că Francia va ave se trecă încă printr’ună şiră de lupte crâncene interiore pănă când se va pute decide odată definitivă s6r-tea republicei ori a monarchiei. Scrisorea primatelui Simor cătră ministrul# Trefort, (Urmare.) Instrucţiunea acesta importantă în feliulă ei s’a redactată cu adevărată sen-timentă pedagogică şi cu consideraţiunî la legile esistente. In § 59 se prevede, că inspectorului şcolară „nu-i se pote concede să facă planuri de înveţămentil44 şi după aceea în punctă 4 astfelă determină obligamentele inspectorelui şcolară: „4. In urma puncteloră principale ce se cuprindă în suscitatele numere, in-spectorulă şcolară de stată este datoră să se convingă decă în preparandiile confesionale se propună ori nu obiectele ce se prevădă în § 88, şi că ore se urmeză planulă de învăţămentă şi se întrebuin-ţeză rechisitele şcolare ce suntă prescrise de lege? Că ore institutele memorate au şcole de eserciţm pe lângă ele, şi de asemenea se propună ore obiectele de învăţămăntă prescrise în cele 3 puncte ale §-lui 11 din legea pentru şcolele poporale; că ore se ţină esamenele publice de peste ană, şi se trimită despre decursulă acestora raporte ministrului de instrucţiune publică? In fine să se convingă şi des-pre-aceea, că ore în sensulă § 102 din legea şcolară, candidaţii de învăţători, cari au făcută cursulă întregă, fost’au supuşi de cătră autoritatea confesională la ună strictă esamenă? Pentru ca se se potă convinge despre împlinirea acurată a condiţiuniloră acestora, inspecto-rulă trebue să esamineze matriculele in-stituteloră preparandiale, şi decă aceste nu voră fi aflate în ordine, primo loco să facă atentă suprema autoritate biseri-câscă asupra faptului, şi la casu de lipsă să facă arătare şi la ministeriulă de instrucţiune publică44. Nici chiar în acâstă instrucţiune, de-altmintrelea destulă de clară, nu se află nimică privitoră la subscrierea diplome-loru învăţătoreşcl. Urmândă mai departe disposiţiunile legiloră nostre precum şi instrucţiunile Exelenţiei Vostre, ajungă la art. de lege XVIII din 1879, care a fostă făurită de legislatorii noştri cu scopă de a oferi cetăţeniloră mijlo-culă de lipsă spre a-şl însuşi limba maghiară, ca limbă a statului. Credă că v’aduceţl încă bine aminte Escelenţă, că episcopii ce se aflau în camera magna-ţiloră cu ocasiunea desbaterei asupra le- gei aceştia au ennnciată într’ună glasă, că ci primescă proiectulă de lege din t6tă inima,*) pentrncă vădă într’însa ună faotoră puternică ală consolidărei statului maghiară. In legea acesta se cuprinde destulă de blară următdrea dis-posiţiune: ^La acele institute preparandiale, unde limba de propunere nu e cea maghiară, esamenele de cualificaţiune trebue să se facă în presenţa inspectorului şcolară său în lipsa lui în presenţa unui delegată ală ministeriului de instrucţiune publică/ er diplomele de cualificaţiune dela 30 Iuniu 1882 trebuescă subscrise şi de dănsulă, der diploma numai în ca-sulă acela se pote da, decă respectivulă scie limba maghiară, în sensulă legei. (§- 6 p. 1.) Cu legea acesta conglăsuesce pe deplină esecutarea artic. de lege XVIII din 1879 din partea Escelenţei Vostre, precum şi instrucţiunea dată în 29 Iuniu a. c. sub nr. 17.284, ală căreia capitolă n, arată chiar şi numai prin titlu, că legea însăşi are valăre numai pentru preparandiele confesiuniloră nemaghiare. Instrucţiunea acesta este pentru mine atâtă de importantă, încâtă cu tote că ea este pre bine cunoscută Escelenţei Vostre, totuşi trebue să citeză unele părţi din ea aici din cuvântă în cuvântă, şi anume: ' „CapitolulălI: Procedura inspectorului fată cu preparandiile confesiuniloru nemaghiare. § 18. Inspectorulă şcolară ori de-legatulă ministrului de instrucţiune publică este datoră a visita aceste institute preparandiale din când în când preste ană şi a fi presentă la 6rele când se propune limba r maghiară şi să caute a stărui şi influinţa ca elevii preparan-diall să facă progrese îmbucurătore în studiulă limbei maghiare.44 Inspectorulă ori substitutulă său mai departe are datorinţa să fiă de faţă la esamenele publice şi la esartfenele de cualificaţiune ale instiţuteloră preparandiale de fete, şi a figura ca esaminatoră în studiulă limbei maghiare.44 „Der fiindă că dela 30 Iuniu 1882 în astfelă de institute nu se p^tă împărţi diplome decâtă indivitfiloră cari suntă capabili a scrie şi instrui în limba maghiară, esamenele de cualificaţiune trebue să se ţină în presenţa inspectorului şcolară seu a substitutului aceluia; şi fiindă că diplomele acestora n’au nici o valore fără subscrierea şi punerea sigilului oficiosă a inspectorului seu substitutului a-cestuia, urmeză că diplomele ce se voră da dela 30 Iuniu 1882 încependă der nu voră purta subscrierea desamintită nu voră ave nici o valore.44 Deja încă mai înainte am făcută observarea, că însuşi titlulă capitolului II din legea acesta vorbesce despre institutele preparandiale confesionale cu limba de propunere nemaghiară, institutulă preparandială din Sâmbăta-mare însă este tocmai aşa ună institută cu limba de propunere maghiară, precum este şi celă din Debreţină, ca şi celă din Se-ghedină şi ca orl-care altă institută preparandială de stată. încă înainte de 1879 eu am făcută din preparandia din Sâmbăta-mare ună adevărată institută maghiară, şi încă în aşa măsură încâtă din cursulă primă încependă fiecare o-biectă deosebită se propune numai în limba maghiară, limba slovacă este deja scosă afară dintre obiectele de învăţă-mântă, profesorală limbei maghiare nici nu scie limba slovacă, preparandiştii comunică între ei numai în limba maghiară şi deja din cursulă primă înce-pândă cu toţii cunoscă pe deplină limba maghiară, şi nutrescă astfelă de sentimente încâtă îşi ţină de cea mai mare vătămare când li se trage la îndoielă maghiarismulu, afară de aceea ei au o societate maghiară şi o bibliotecă con-stătătore din mai multă de 600 volume *) Primatele se vede câ se gândesce aici numai la episcopii romano-catolicl, căci episcopii noştri, de pildă, au fostă de altă părere. — Red. cuprindândă scrierile coloră mai aleşi autori maghiari.. ’ împrejurarea, că limba ţinutului: aee&tuia este cea slovacă, nu pote schimba de locă caracterulă maghiară ală preparandiei, tocmai aşa precum nici instihitulă preparandială de stată din Vecinătate nu încâtă a fi maghiară. pentru că- locuitorii din jurulă lui nu suntă Maghiari. Dealtmintrelea preparandia confesională din Sâmbăta-mare e maţ maghiară decâtă cea din Modor şi acâsta pentru că în preparandia de stată din Modor se propune şi limba slovacă, pe când în cea din Sâmbăta-mare nici de-cum. Aşaderă nici legea amintită nici instrucţiunea ministerială nu se referescă la preparandia catolică de aici fiindc& pe când se făuri acestă lege, şi chiar înainte de promulgarea ei ea era cu desăvârşire maghiară. Eu nu credă că organele Excelenţiei vostre voră fi putută constata bareml odată, că preparandia, din Sâmbăta-mare n’are limba maghiară ca limbă de propunere ci din contră că ea este curată maghiară, astfelă ve ţi binevoi a vă convinge, că desă amintitele instrucţiuni şi legi nu privescă de locă preparandia nostră. (Va urma). Germanisarea Budapestei. Câte ună casă de tristă desamăgire îi face din când în când şi pe Maghiarii şoviniştl să se deştepte din ameţela loră şi să vedă, că în prea mare copaciu şl - au plântaţă săcurea, când,} şl - au pusă ca problemă maghiarisarea naţio-nalităţiloră nemaghiare din Ungaria şi mai alesă din. Transilvania, în timpă ce ei nici cele mai însemnate oraşe din Ungaria nu suntă în stare a-le maghiarisa conformă nisuinţeloră loră utopiste. Scimă, că nu de multă constatară diarele ungurescl, că Timişora e germa-nisată, altă dată că Sopronulă nu e un-gurescă, acuna vine „Egyetertes44 şi constată, că nici chiar Budapesta, capitala 'Ungariei, nu este scutită de pericululă germanisărei. Etă ce scrie în privinţa acesta „E-gyetertes44 dela 18 Augustă. „In cronica scandalosă a veterani-loră nu ocupă ultimulă locă casulă a-cela ne mai pomenită, că s’au pronunţată contra imnului ungurescă şi şi-au alesă ca cântare a loră pe „G-ott erhalte.44 (imnulă împărătescă) Acum din nou au comisă ună astfelă de faptfi, care a scan-dalisată pe toţi bunii patrioţi maghiari. Casulă s’a întâmplată în sînulă unei reuniuni, care face forte multă sfară’n ţâră. Preşedintele primei societăţi a ve-teraniloră militari din Budapesta, societate ce portă numele Alteţii Sale ces. reg. archiducele Iosifă, — care celă puţină după cum îlă arată uniforma, este generală de artileriă, — a invitată pe pompierii voluntari din Budapesta la a-niversarea înfiinţării societăţii printr’o scrisore scrisă în limba germană.... Acesta este faptulă, care în colori triste ilustreză convingerea nostră, pe care de atâtea ori amă esprimat’o, că reuniunile veteraniloră, cari cutropesctt poporaţiunea din clasa mai săracă şi mai puţină cultă, suntă nisce pepiniere ale germanisărei. Uniculă remediu contra acestui rău este, ca locuitorii fruntaşi să nu mai sufere ca numele loră să figureze pe stindardele veteraniloră. Celă mai maghiară archiduce de sigură nu va privi în tăcere la nepatriotismulă acestei reuniuni, care a cerşită patronisarea lui44... ivr. i / u UAZJUTA ’l'liMSlLVANIEI. 1888. SOIRILE PILEI. In Braşovtt, ca şi în {celelalte oraşe dela noi, a fostă serbată cţiua nascerii Maiestăţii Sale cu „Te-Deumu-urile şi paradele militare obicinuite. O deosebită pompă s’a desfăşurată de rânduiţi acesta în Austria şi mai alesă în Ischl, unde se află curtea, şi în Viena, deoreoe anulă acesta este ală patrucjecilea dela suirea pe tronă a împăratului şi se facă deja pregătiri pentru serbarea iubileului. * * * După informaţiunile ce le aremă, sediulă ambiloră arbitri pentru demarcarea fruntariei între Âustro-Ungaria şi România s’a mutată pe ună timpă nedeter-minată dela Sibiiu la Braşovă. Comisa-rulă română d-lă generală Pencovicl a şi sosită deja în Braşovă, de unde făcu astăcjl, Marţi, o escursiune la Brană spre a resolva cestiunea remasă deschisă în privinţa neînţelegeriloră ivite la punctulă numită la „Cruce“. Odată cu d. generală Pencovicl a sosită aici, în trecerea sa spre Bucurescî, şi d-lă Locot.-Colo-nelă Groza, care face parte din comisia de delimitare* * * * Archiducele Albrecht, care se află în Galiţia cu scopă de-a inspecta trupele de-acolo, se va reîntorce la 27 1. c. în Yiena de unde va pleca erăşî la 2 Sep-temvre cu împăratulă la manevrele din Pitek în Boemia. * * # Serbările reuniuniloru săsescî, ces’au ţinută în anulă acesta în Sebeşă, precum se anunţă, au fostă forte bine cercetate şî-a domnită în decursulă loră multă ani-maţiă. Reuniunea ardelenă evangelică „ Gusta v Adolf“ şl-a ţinută cu acestă o-casiune a 23-a adunare generală anuală. Ea a fost presidată de episcopulă Teutsch. Erau de faţă 47 membri votanţi din tdte părţile. In 12 1. c. s’a deschisă totă acolo esposiţia de unelte economice, apoi cea de producte şi de vite. Intre cei ce au primită diplome de recunos-cinţă pentru vitele comute expuse se află şi ună Română, Demetriu Popă, din Alba-Iulia. In 13 1. c. s’a ţinută adunarea reuniunei de agricultură, er în a-ceeaşl cji d. a. au ţinută şedinţă reuniunile rurale de păstrare şi împrumuta sub preşedinţa d-lui Dr. Wollff. Sera la 8 ore a fostă producţiunea coruriloră. * * * Regina României Elisabeta a plecată în 18 1. c. la Oderberg spre a visita pe mamă-sa. Aici va veni şi regele Carol dela Graefenberg şi la 27 Aug. s. n. suveranii se voră reîntorce înpreună în ţâră. * * * Părec-hea regală portugesă, regele \ Ludovicii şi regina Maria Pia, precum şi prinţulă Alfonso de Portugală se află de câteva 4*1® în Viena unde pentru prima <£ră sunttt ospeţii împăratului. Ei au fbstă primiţi cu tdte onorurile regale. * * * Se 4i°®> c& împăratulă Wilhelm că-tră finea lunei lui Septemvre va merge la curtea imperială din Yiena, Nu se scie încă cu siguritate, dâcă împăratulă va fi însoţită şi de Bismark; se asigură însă, că în săptămânile viitore corniţele Kalnoky se va întâlni erăşî cu cancela-rulă Bismark în Friedriclisruhe. Scota civilă de fete din Sibiiu susţinută de Associaţiunea transilvană pentru literatura română şi cultura poporului român. Apropiindu-se începerea anului scolastică .1888/9, subsemnata direcţiune îşi permite a atrage atenţiunea Onorabilului publică română asupra acestei scole, care pentru Românii din întregă impe-riulă austro-ungară este unica şcolă cu menirea de a da sexului femeescă o cultură mai înaltă şi mai alâsă şi carea prin escelenta sa organisaţiune internă şi externă, deşi funcţionâză abia numai de doi ani, a isbutită a întruni în sînulă ei eleve din tote părţile locuite de Români şi anume nu numai din Ungaria şi din părţile transilvane, der chiar şi din Bucovina şi din România. In şcâla acesta se primescă eleve, cari au eşită cu succesă bună din a patra clasă primară, seu cari, supunen-du-se unui examenă, potă dovedi, că posedă pregătirea necesară pentru şco-lele civile. Ea are patru clase cari for-mezâ patru cursuri anuale de învăţămentă şi pe deasupra încă ună cursă complementară, menită de-a profunda şi completa înveţămentulu din cele patru clase şi mai alesă a da aceluia o mai pronunţată direcţiune spre ocupaţiunile practice, ce le aşteptă pe eleve în vieţă. In-vâţămentulă din obiectele mai importante se provede în tote clasele de profesori cu cualificaţiune academică. Dotată astfelă cu puteri didactice de o cualificaţiune scienţifică şi pedagogică mai înaltă, şcola civilă a Associa-ţiunii a dovedită deja prin examenele, ce s’au făcută în ea, că e pe cale a se ridica la înălţimea instituteloră de a* ceeaşl categoriă din ţările cele mai înaintate. Cu şcola este împreunată şi ună internată (pensionată), întocmită după tote cerinţele pedagogice şi higienice. Scurtă, institutulă se presintă, graţiă sa-crificiiloră Associaţiunei şi îngrijirei comitetului, sub a cărui egidă funeţioneză astfelă, ca elă să pâtă corăspunde din tote punctele de vedere înaltei sale misiuni. Didactrulă (taxa pentru învăţămentă) ce trebue să plătescă o elevă pe ană este 20 fi. Eră taxa anuală pentru în-; treţipere, îngrijire şi instrucţiunea primată în internată este 200 fl. necompu-tându-se aci timpulă feriiloră de vâră, pentru care, dâcă o elevă ar voi a’lă petrece în internată, trebue să plătescă 40 fl. Elevele, cari voră să înveţe şi limba francesâ, au să mai plătâscă o taxă de câte 1 fl. pe lună. De aserftenea an să plătescă taxă deosebită şi cele ce Voră să înveţe la piană, şi anume o elevă luândă două ore pe săptămână plătesce 9 fl. la lună, âră dâcă se înso-ţescă două, una plătesce 6 fl. pe acelaşă timpă. Elevele, cari voră să fie în internată, au să aducă cu sine: ună ţolă pe saltea, ună covoraşă la pată, 2 perinl, 4 feţe de perinl, o plapomă, 4 ciarciafurl (le-ţ)edee,) 6 ştergare, 6 şervete, cuţită, furculiţă, lingură, linguriţă, cari tote rămână proprietatea loră. Afară de a-cestea fiăcare elevă trebue să aibă schimburi (albituri) câte o jumătate duzină, ciorapi şi batiste câte o duzină, şi încălţămintea necesară. Elevele din internată voră ave să-şi procure şi o uniformă, carea însă pe câtă e de cu gustă,. pe atâtă e şi de ieftină. Alte toalete, ce părinţii voră dori să facă eleveloră, încă se potă face prin mijlocirea direcţiunii cu pfeţurl forte moderate. Insinuările pentru primirea în internată au să se facă cu câte-va cjd© înainte de 20 Aug. (1 Sept.), eră înscrierile voră urma a se face încependă din l-a până în 5 Septemvre c. n. în insti-tută în cancelaria direcţiunii (Sibiiu, strada morii Nr. 8) dela ărele 8—12 înainte de amâ4ă şi dela 3—5 după a-me4ă. Aducendă acestea la cunoscinţa o-norabilului publică română, subsemnata direcţiune nu pote a nu da expresiune viuei sale dorinţe de-a vedâ câtă mai multe Româncuţe întrunite în scola Asso-, ciaţiunii pentru a participa la salutara ei influinţă culturală! Sibiiu, 7/19 Augustă 1888. Direcţiunea scolei. Corespondenţa,,Gazetei Transilvaniei.' Din Sălagiu. Despre frumosa sărbătore naţională, ce au avut’o Românii din Sălagiu cu ocasiunea adunărei generale a Despărţ. XI ală Associaţiunei, împreunată cu a-dunarea Reuniunei femeiloră române, ţinută la 6 Augustă n. c. în comuna Dom-ninu, amă mai primită încă o corespondenţă, din partea d-lui Y. Yaida, în care, pe lângă cele memorate în numărulfi de erî, ne spune, că pregătirile ce s’au fă- cută pentru 4iua acesta, mai alesă din partea poporului, au fostă estraordinare. Casele ţăraniloră văruite din nou, feres-tlile văpsite cu galbenă şi roşu, păreţii în l&întru erau împodobiţi cu ştergare frumose şi blidprî văpsite, paturile aşternute frumosă cu covoră împănate, umplute cu perinl pline de înbroditurl; pe grindă era pusă ună şiră de busuiocă şi tămâiţă: aşa-şl împodobâscă ţăranii români din Sălagiu casele loră în 4il® de sărbătore. Sc61a din Domnină e forte frumâsă; la înfiinţarea ei a contribuită forte multă d-lă proprietară Ioană Popă. Premiile ce s’au împărţită în adunarea generală de ăstă ană a despărţământului au avută o valore de 300 fl. S’a luată hotărîrea ca în viitoră adunările să se ţină numai în comune, adecă în mijloculă poporului. D-lă corespondentă ar dori, ca a-ceste adunări să fiă împreunate în viitoră cu prelegeri publice. Faţă cu Reuniunea femeiloră române se arată mare interesă din partea |Româ-niloră selagianl. Pretutindenea se facă mari colecte pentru crescerea fondului. Comitetulă a distribuită nisce câle de colectare dintre cari unele încă nu i s’a înapoiată, din cele înapoiate însă fondulă Reuniunei s’a sporită cu 800 fl. S?a ho-tărîtă ca la 1 Septemvre st. îl. Reuniunea să-şi deschidă scola proiectată de fetiţe în Şimleulă-Silvaniei. Concertulă a avută unu succesă peste aşteptare bună. 0 escorsM la Poiana-Sărată. Estragemu dintr’o corespondenţă dela Slănicu a clarului „ Galaţii “ următorele pasage privitore la Poiana-Sărată: ErI am făcută o escursiune la Poiana Sărată, sată românescă pe terito-riulă Transilvaniei, situată pe ţărmulă dreptă ală Oituzului, distanţă de 21/., ore dela Slănică. Poiana Sărată este locuia sântă de peregrinagiu pentru visitatorii Slănicu-lui, nu dor că sătulă ar fi ună locă sântă, seu locuitorii lui ară fi mai sânţi ca alţi omeni, nu, ci pentru că în fruntea acestei frumose comune de vr’o 240 de case tote de bârne şi pietră, acoperite cu şindrile, se află ună bărbată escepţio-nală cunoscută de aprope toţi bărbaţii din România de ceva valore pe tere-nulă politică şi culturală sub numele de Popa Ionitâ. Acestă venerabilă bătrână are o forţă magnetică: Cine a avută fericirea a petrece o oră în casa lui, rămâne fermecată. Iată-mă şi pe mine în acestă mo-mentă răpită şi transportată lângă ve-nerabilulă şi veselulă septuagenară. Aşa FOILETONULtJ „GAZ. TRANSA Despre gradinele de copii- Conferinţă ţinută la ateneulă din Craiova. (Urmare.) Insă Frobel era ursită, ca nici în a-eesta încercare să nu reuşescă după dorinţa sa. Peste patru ani fu silită a închide institutulă din cansa lipsei de mij-loce. Atunci Frobel, însoţita de amicul seu Middendorf, întreprinse o călătoria prin mai multe oraşe mari ale Germaniei şi făcu, o zelosă propagandă a ide-iloră sale prin conferinţe ţinute în deosebite locuri. Urmarea fu înfiinţarea mai multoră grădini de copii. După acestă apostolatu, Frobel încerca din non punerea în practică a teoriei sale. La 1849, după ce în congre-sulă institutoriloră ţinută în Rudolstadt, în 1848, şi ur4ită de însuşi Frobel cu scopă de a-şl predica şi răspândi evanghelia sa pedagogică ; după ce, 4i°h, avu durerea de-a se vede desaprobatu şi după ce se vă4u părăsită de mai toţi elevii şi amicii săi, neobositulă apostolă se aşe4ă la Liebenstein, în ducatulă Saxen-Meiningen, unde începu unu nou | cursă pentru gregătirea „grădinăreseloru de copii“, punând ideile sale în practică cu micii copilaşi dimprejură. Aci Frobel avu fericirea să fiă cunoscută de cătră baronesa de Marenholz şi prin ea de renumitulă pedagogă Dies-terweg. D-na de Marenholtz-Brlilow se afla la băile dela Liebenstein, şi au4ia vorbindu-se de ună „bătrână nebună“, care făcea să joce copii ţăraniloră din apropiere. Frobel era atunci de 68 de ani. Baronesa întâlnind într’o 4* la Pre_ umblare pe aeestă „bătrână nebunău, vorbi cu elă şi rămase uimită de con-versarea lui; îlă visitâ la casa de ţară unde era stabilită, şi de atunci d-na de Marenholtz se făcu cea mai zelosă elevă şi propagatore a doctrinei frdbeliane. Prin scrieri, prin conferinţe, prin 4iare> prin cuvânt şi faptă, ea a respândit’o pe urmă, nu numai în totă Europa, ci şi în America. Totă atunci se găsia la Liebenstein şi Diesterweg direetorulă scolei normale din Berlin. D-na de Marenholtz îi vorbi de Frobel şi stărui să i-lă facă cunoscut personală. Diesterweg avea o falsă idea de Frobel; elă şi-iu închipuia ca pe un felă de şarlatană, şi numai cu orecare dificultate primi să-i visiteze institutulă. „Când ajunserămă, — 41°° d-na de Marenholtz, — Frobel îşi începuse lec-ţiunea şi era atâtă de preocupată de obiectulu ce predă, încâtu în înferbin-ţela propunerii sale nu ne observa, când întrarămă în sală. Diesterweg asculta la începută cu ună uşoru surisă de iro-niă cuvintele lui Frobel; der puţin câte puţină acestă espresiune dispăru, făcând locă espresiunei celui mai viu interesă, şi la urmă unei emoţiunl care se traduse în lacrimi. Diesterweg era cucerită. Mişcătorea simplitate şi vorbele de a-postolă inspirată ale acestui bătrână, care nu trăia decâtu pentru o ideă, a-tinseră inima vestitului pedagogă, care nu se mişca lesne de ori ce lucru; şi de atunci Diesterweg, deşi nu aproba tote amănuntele metodului lui Frobel, deveni şi elu ună convinsă şi ună energică sprijinitoră ală sistemei frobeliane în ideile ei fundamentalei Suferinţele, ce e dreptă, nu părăsiră pe Frobel până la mortea sa ; însă elu muri convinsă, de triumfulă ideii, căreia şl-a consacrată vieţă. Deşi minis- terulă prusiana la 1851 opri înfiinţarea grădineloră de copii în regatulă Prusiei prin ună decretă, care de abia la 1860, adecă optă ani după mortea lui Frobel, a fostă retrasă; ele se răspândiră cu re-pejune, şi aştă4l se află grădini de copii nu numai în totă Germania, ci în Austria, Rusia, Danemarca, Italia, Spania, pănă şi în Turcia, în Constantino-polă. Literatura acestei doctrine pedagogice este deja forte bogată; şi afară de cărţile de acestă felă, mai multe jurnale în Germania, Francia, Italia, Anglia şi aiurea, aducă ună mare serviciu educaţiunii miciloră copii. * * * Grădinile de copii, —numite mai nflinte în Francia „salles d’asileu, er dela organisarea scoleloră prin noua lege în anii trecuţi, numite „ecolles maternellesii; în Belgia „ecolles gardiannes“, în Italia vasiliu seu „scuole infantine^,—trebuescă deosebite de scolele pregătitore pentru cursulă primară, numite acum în Francia „ecolles infantinesu câtă şi de institutele de pază numite „creehesa, şi de şalele de asilă, cum erau organisate la începută. . 175 i e omultt•: Se simte f&ră roia lui atrasă de unele pers6ne, pe când alţii — şi aoeştia suntă cei mai mulţi — cu toti siCnţa ce-’şl dau, de a câştiga afecţiunea confraţiloră loră, suntti respingfi-torl.. Ca să ajungemă la Poiana Sftrată, trebuia să plecămti din Slănică călare, căci drumulti e greu pe josti, er de trăsură nici vorbă nu păte fi. Astfelă eu şi tovarăşii mei am per-cursă călare drumulti pe Slănictl în susti departe de pichetul ti română şi austriacă, departe de noua graniţă pe care ni e’a restituită ună întregă munte de-a stânga Slănicului, fixându-se ca graniţă pă-rănlă capreloră. De-a drâpta Slănicului teritoriulă României mai numără câţl-va chilometri înainte. După ce am mersă astfelă mai bine de 40 minute amă trecută Slăniculă şi amtt înoepută a ne urca pe muntele numită „Muntele 1» pichetă" acoperită de o pădure seculară de bracjl şi fagi. Urcarea şi scoborîrea muntelui e grea, dâr din cele mai frumâse. Caii mergeau singuri, înholbamă ochii când în drepta, când în stânga admirândă frmnseţa copaciloră, cari suntă de o înălţime colosală şi de ună aspectă măreţă. La fiă-care momentă era ceva nou de vă(|ută. Ceea ce m’a surprinsă în deosebi a fostă, că fagii, cari de obiceiu crescft groşi, crenguroşî şi de o înălţime puţină considerabilă, aci rivalisau cu bracjii: fagii erau totă aşa de drepţi şi înalţi ca cei mai frumoşi bra^I. Curiosă, forte curiosă fenomenă. Nisce copaci fără simţire au căutată să se ridice şi nobiliteze, imitândă pe confraţii loră bracll, cari totdeuna au esce-lată prin statura loră frumosă! Omulă nu e aşa. Deosebi în societatea nostră omenii nu caută a imita pe cei mai capabili şi mai morali decâtă ei — a se ridica la nivelulă loră morală şi intelectuală, nu; din contră, ei caută a tîrî pe aceştia în mocirla ignoranţei, a imoralităţii şi a sentimenteloră brute, în care se află ei.. Susă pe vârfulă muntelui este ună picheta românescft şi mai josă de elă noua graniţă. Acestă liniă merge spre suda pănă în vale în părău, de aici pă-rfiula e graniţă pănă unde se varsă în Oituza. Aci e şi Poiana Sărată sub polele colosalului munte, peste care amă trecuta.... Aci e şi Popa Ioniţă Băloi, tulpina întinsei familii Baloiescu din România, der popa nu-i popă; părintele Ioniţă e protopopă, are brâu roşiu. 0-brajii săi împresuraţi de o barbă mare, . albă, rivaliseză însă cu brâulă. Figura acestui eminentă bărbată e clasică în a-devăratulă înţelesă ală cuvântului. Casa lui ospitalieră a fostă visitată „Les crechesa primescă ca să îngri-jescă copii mici, dela cinclsprecjece cjil0 până la trei ani, ai femeiloră muncitore, «are suntă silite să plece la lucru afară ■din locuinţa loră. Aceste aşe4ăminte suntă forte necesare mai alesă în ţările unde clasa uvrieriloră este numerosă. Mama, neavândă cui încredinţa pruncul sân, îlti lasă pentru o mică plată în a-cestă asilă, unde vine să-lă lăpteze în orele mâncării; er noptea, precum şi Duminecile seu în alte cpl0 când nu e la lucru, îlă ia acasă. Prima creşâ, care a avută ună succesă durabilă, s’a înfiinţaţii în Parisă la 1844 ; de atunci ele s’au răspândit în totă Europa, unde, împreună cu o industriă desvoltată, există ţi clasa uvrieriloră. Creşele înlocuescă casa părintescă şi pregătescă pentru gră-dinele de copii. Şcolele pregătitore suntă de câte o singură clasă, în care copiii dela şese ani suntă duşi în cursă de ună ană, patru sâu cinci ore pe 4b ca sub îngrijirea unei institutricî, pe lângă felurite jocuri şi cântece copilăresc!, şi pe lângă învâţămentulă intuitivă, se înveţe într’un smod înlesniciosă, ca ună felă de jocă, GAZETA TRANSILVANIEI. aprâpe de toţi bărbaţii mari ăi' ţării." Aici vecpt pe lângă tablouri naţionale 4ecl de portrete, cu cart părintele Ioniţă a fostă onorată de cătră marii bărbaţi în semnă de înaltă stimă şi afecţiune. •■■■■** Yeselulă şi spiritualulă protopopă ne-a primită cu o estremă bucurîă şi ne-a ospătată, cum numai o inimă românescă oţălită în nevoile nâmului său o pdte face. Dâr prân4ulă, ort-câtă de bună a fostă elă, a fostă nimică pe lângă hrana sufletescă, cu care ne-a nutrită sufletulă şi inima inteligentulă şi spiritualulă bătrână.... Cine merge la Poiana Sărată, e răsplătită pe deplină pentru ostenelele făcute, decă a avută fericirea a petreoe o 6ră cu părintele loniţâ. Nici eu, nici alţii, n’amă mersă la Poiana Sărată, ca să vedemă frumâsele case ţărănescl, amă mersă să vedemă pe părintele Ioniţă. Când părintele Ioniţă nu va mai fi, Poiana-Sărată va fi ună sată — uitată! Comerpi României co Anstro-Ongaria Io 1886. n.*) Acum câţiva ani, România f&cea ună însemnată comerţă de vite cu Austro-Ungaria. Anuală esportam pentru acâstă ţâră animale vii în valdre de aprope 15 milione; comerţulă de porci cu deosebire întră cu o ţifră forte însemnată în acestă sumă; şi producătorii români ca şi proprietarii şi arendaşii de păduri, în care se hrăneau rîmători, realisau beneficii frumâse. De pe la 1882 în câce însă, Austro-Ungaria, şi mai cu semă Ungaria, au începută a face totă felulă de şicane esportatoriloră români cart, în-cetulă cu încetulă, au trebuită să renunţe şi la esportaţiune şi la cultura viteloră, De şi eramă legaţi printr’o convenţia de comerţă, care asigura libera intrare în Ungaria a viteloră române, guvernulă acestei puteri înventândă existenţa epizootiei în ţâră se găsea tot-d’auna în dreptă d’a ne închide graniţele, aci în modă absolută şi pe faţă, aci indirectă prin impunerea, la întrare aunorăcondi-ţiunl absurde şi ridicole. In anulă 1883 încă mai exportamă în Austro-Ungaria vite pentru suma de 10.315.085 lei; la anulă 1884 însă, acestă esportă a că4ută la 6.368.853; la 1885 ţifra esportaţiuniloră ajunsese la 2.987.428 pentru vite. Aplicarea măsuriloră represive din partea Austro-Ungariei, ca răspunsă la tarifulă nostru autonomă, n’a mai avută a produce nici ună efectă, valorea esportaţiuniloră în vite fiind ă deja redusă la minimulă posibilă prin şicanele practicate mai dinainte de ve- *) A se vede Nr. 170 ală „Gaz. Trans.“ din anulă curentă. ciriiî noştri.’ In anulă 1886 aceste espor-tăţiunl au fostă în adevără de 3.129.123, adecă mai multă ceva de câtă în 1885. O scădere mai simţitore decâtă a-câsta nici că se putea. Şi însă ce e mai de regretată e, că în acâstă ramură de producţiune debu-şeulă ce ne oferea pănă acum Austro-Ungaria n’a putută fi înlocuită cu nici o altă ţâră în aceleaşi proporţiunl. , Italia e singura ţâră pentru care silinţele făcute în ultimii ani de esporta-torii de vite au avută âre-care succesă. Pentru acâstă ţâră nu esportamă în adevără în 1883 nici o vită; în 1884 s’a făcută prima încercare şi s’a esportată pentru 1600 lei; la 1885 esportulă a a-tiusă 642.300 şi la 1886 s’a urcată la 1.939.063 lei. Resultă deci, că aplicarea tarifului autonomă faţă cu Austro-Ungaria şi măsurile represive ale acesteia, n’a făcută nici ună rău comerţului de vite română, acestă comerţă fiindă deja ucisă înainte de 1886 prin şicanele Ungariei. Ună ală doilea articolă, în care eons-tatămă însemnata scădere la esportulă română în Austro-Ungaria, suntă productele făinose şi derivatele loră. In 1886 esportulă aceştoră materii pentru Austro-Ungaria se cifra cu 46.333.06 lei; la 1884 figurau încă ou 45.920.917 şi la 1885, esportaţiunile se ridicase chiar la 59.996.426 din causa slabei recolte ce se făcuse atunci peste CarpaţI. In anulă 1886 însă acestă esportă a că4ută deodată la 15.953.696 lei, adecă la */4 parte de ce era la 1885. Austro-Ungaria sciindă, că România e o ţâră agricolă, şl-a îndreptată tote săgeţile în contra comerciului de espor-taţiă a cerealeloră nostre, ca măsură represivă. Silinţele sale n’au făcută decâtă să dea o altă direcţiune cerealeloră române; în locă do Austro-Ungaria, ele au luată drumulă Engliterei. Pentru a-cestă ţeră nu esportamă în adevără în 1883 cereale decâtă pentru lei 87.129.889 ; pentru 59.966.820 în 1884; în 1886, cifra s’a ridicată la 106.396.104 lei. Esportulă materieloră fertile şi in-dustrieloră derivate a suferită asemenea în 1886. Valorea lui se menţinuse în anii 1883, 1884 şi 1885 la 4 milione lei; în 1886 elă a că4ută deodată la 1.449.098 lei; esportulă fructeloră, legumeloră şi altoră produse vegetale în Austro-Ungaria, a că4ută la 218.904 în 1886, dela 2.040.260 în 1885. Esportulă de beuturl a crescută din contră în proporţiunl forte însemnate în 1886. In anulă 1883, Austro-Ungaria abia ne cumpăra băutură pentru 225.260 lei, în 1884 pentru 213.121; în anulă 1886 cifra esportaţiuniloră nostre a a-tinsă 5.669,295. şi lectura şi scrierea. Unde suntă gră-dine de copii, clasa pregătitore se consideră ca ultimulu gradă ală acestoră aşe4ăminte, şi este alipită seu de grădina de copii, seu de vre-o şcolă primară de fete. Ele suntă clase intermediare între grădinile de copii şi scolele primare. Sale de asilu se numeau mai nainte nisce aşe4ăminte asemenea grădineloră de copii, întocmite însă şi destinate mai multă pentru îngrijirea fisică decâtă pentru o adevărată educaţiune a copiiloră. Ele au începută a se înfiinţa în Germania încă de pe la capătulă vecu-lui trecută, er în Anglia, Francia, Belgia, de prin întâiele decenii ale acestui veacă. In Francia d. e. primele sale de asilu, cum s’au numită ele pănă la 1881, s’au fundată la 1825 de cătră o societate de dame, prin subscripţiunl particulare. In anulă 1834 erau în Parisă cin-spre4ece sale de asilă, er în departamente 102. Pe urmă s’au înmulţită astfelă, că la 1864 se aflau în totă Franţa 3308 sale de asilă, împoporate de 383 de mii 856 copii de ambele sexe. Asemenea în Belgia, la 1826 s’au înfiinţată primele sale de asilă totă prin o societate: vla societe des salles d’asile-ecoles gar-diennesu. Aşa în Austria, în Italia, Spania si aiurea. Insă aceste aşe4ămirite, o repetă, erau la începută ceea ce numescă Germanii Kinderbewahranstalten, adecă institute de pază ale copiiloră. Cu timpulă s’a vă4ută, că numai paza copiiloră, numai grija de a-i feri de pericule, de a-i ţinâ curaţi şi a-le îndestula trebuinţele fisice, nu este de ajunsă. Au începută deci a se lua măsuri şi pentru educaţi-unea facultăţiloră sufletescl şi a face, ca mintea, simţurile şi inima copilului să se desvolte deopotrivă cu corpulă. As-tă4l prin adaptarea sistemei frobeliane, şalele de asilă, seu ori ce ^ltă nume li se dă după localităţi, au primită o or-ganisaţiune forte deosebită de aceea ce o aveau la începută; din simple sale de asilu au devenită grădini de copii, deşi nu li se dă pretutindeni acestă nume. * * * Să vedem acum, pe ce principie sunt întemeiate grădinile de copii, cum suntă organisate, şi care suntă mijlocele şi metodele loră de educaţiune. ■ ,_______________1888., Esportulă de spirtă cu deosebire a sporită în modă considerabilă. De unde spirturile austro-ungare găseau debuşeuri pe pieţele române, acum nu numai că ele au fostă cu desăvârşire escluse de pe acestea, dâr încă suntă cu succesă concurate pe pieţele Austro-Ungariei. Esportulă celorlalte produse române în Austro-Ungaria ; presenfcă puţine va-riaţiunl în ultimii ani. (Cnrier. flnanc.) SCIBl TELEGRAFICE. Parisu, 21 Auguatu. Generalultf Boulanger a fostu aleşii în departamentele Lille, Charente infe-rieur şi Amiens. După ce s’a lăţită svonulă despre alegerea lui Boulanger în trei departamente în Parisă, mulţime de poporă s’a adunată înaintea redacţiunei „La Pressea. Bruxella, 21 Augustă. Victor Napoleonă a declarată, că victoriile electorale ale generalului Boulanger suntă victorii ale Bonapar-tiştiloră şi că ele însemnă inaugurarea sfârşitului Republicei. Ciirsulft pieţei Braşovu din 19 Augustă st. n. 1888 Bancnote românescl Cump. 8.98 Vend. 9.02 Argintă românescă . n 8.92 n 8.95 Napoleon-d’orI . . . n 9.77 n 9.79 Lire turcescl . . . r> 11.08 ti 11.10 Imperiali r> 10.08 îi 10.10 GalbinI n 5.72 fi 5.76 Scris. fonc. „Albinaw6u/0 n 101.— r> — n r> ti 5»/0 n 98.- fi 98.50 Ruble rusescl . . . ii 118.— » 119.- Discontulă .... «Va—8% pe ană. Cursulă la bursa de Viena din 20 Augustă st. n. 1888. Renta de aură 4%.......................101.25 Renta de hârtiă5°/0....................91.65 Imprumutulă căiloră ferate ungare . 149.25 Amortisarea datoriei căiloră ferate de ostă ungare (1-ma emisiune) . . 98.60 Amortisarea datoriei căiloră ferate de ostă ungare (2-a emisiune) . . —.— Amortisarea datoriei căiloră ferate de ostă ungare (3-a emisiune) . . 113.50 Bonuri rurale ungare.................104.80 Bonuri cu clasa de sortare .... 104.70 Bonuri rurale Banată-Timişă . . . 104.80 Bonuri cu cl. de sortare.............104.50 Bonuri rurale transilvane............104.60 Bonuri croato-slavone.............. 204.— Despăgubirea pentru dijma de vină ungurescă........................99.25 împrumutul!! cu premiulă ungurescu 129.75 Dosurile pentru regularea Tisei şi Se- ghedmului.......................125.75 Renta de hârtiă austriacă .... 82.25 Renta de argintă austriacă .... 82.85 Renta de aură austriacă..............111.55 LosurI din 1860 139.75 Acţiunile băncei austro-ungare . . . 870.— Acţiunile băncei de credită ungar. . 308.— Acţiunile băncei de credită austr . . 316.70 Galbeni împărătesei .................. 5.87 Napoleon-d’orI........................ 9.77 Mărci 100 împ. germane................6Q.25 Londra 10 Livres sterlinge .... 123.50 Editorii şi Redactorii responsabilii: Dr. Aurel Mureşianu. Activitatea este însăşi esenţa vieţii. Pentru aceea omulă nu pote fi fericită decâtă prin muncă, prin o activitate proporţionată cu puterile, cu aplicările şi trebuinţele sale. „Acei cart trăescă în nelucrare, clice ună Eglesă*), bărbaţi seu femei, oricare ar fi posiţiunea loră, de-a fi bogaţi, de-ar avâ tote lucrurile cu prisosă şi tote bunurile ce inimă do-resce, câtă timpă voră rămâne în nelucrare, nu voră fi niciodată mulţumiţi. Voră ave totdeuna vre-o durere în corpă seu în sufletă, voră suferi de urîtă, voră fi lâncec^î, bolnăvicioşi, desgustaţl de tote, îşi voră trece timpulă offcându şi plângându-se mereu, lumea, intrâgă îi; va supăra, ară voi să fugă de sine înşişi seu să moră, ori voră deveni 'Jucăria capricieloră unei fantasii absurde." Aşa e şi natura copilului. Vieţa lui e numai activitate, elă nu se repausâză decâtă când dorme. (Va urma). *) Citatu de S. Smiles în „Le carac-târe“ p. 101. Nrr 175 GAZETA TRANSILVANIEI. 1888. No. 2624—1888. Escriere d*e concuj:s\i- Pentru 6 stipendie din Fundaţiunea fericitului Dr. Simeonu Ramanţiai se escrie concursă cu terminală de 15 Septemvre a. c. st. nou, şi anume: pentru 1 stipendiu de 315 fl* Y.,a. devenită vacantă. Pentru două stipendie de câte 84 fl. y. a., unuia usuată de Iosifă Pintea, studentă la academia comercială din Cluşiu, şi altulă usuată de Ioană Cosma studentă ia academia montanistică din Schemnitz, ambe dechiarate de vacante din causă că celă dintâiu stipendiată nu s’a legitimată de locă, âr ală doilea n’a produsă atestată ‘scolastică satisfăcâtoră despre progresulă vfăcută în studie în. anulă scolastică 1887/8. Pentru trei stipendie de câte 63 fl. y. a., usuate de Corneliu Popă medicinistă, Titu Tilea gimnasistă absolută şi Alfonsă Poparadu, studentă de a IlI-a clasă gimnasială, dechiarate de vacante din motivă, că nici unulă dintre numiţii stipendiaţi nu s’a legitimată despre' progresulă făcută în studie în decursulă a-nului scolastică 1887/8. La cari stipendie potă concurge: а) numai tineri studenţi mişeii, cari suntă născuţi în Transilvania şi suntă români de nascere; б) cari pre lângă purtare morală bună au din studie calcull de Eminenţiă. c) ascultătorii de cursulă filosofică, cari se prepară de profesori pentru gim-nasie, cari au să fiă teologi absoluţi, mai încolo ascultătorii de medicină, de drepturi, de sciinţele reale, precum suntă: technică, montanistică, silva-nistică şi la vr’o academîă comercială. d) dintre concurenţi voră ave preferinţă în înţelesulă testamentului, ceteris paribus, cei de origine nobili şi consângenii piului fundatoră; e) dela concurenţi se recere, ca pre lângă testinioniele alăturate în copie autentice şi nu in origine la cererile concursuale, se mai producă: carte de boteză, atestată de paupertate, care să fiă subscrisă de antistia comunală politică şi de parochulă concernente, şi întărită cu sigilulă parochială şi celă cogiunală, precum şi cu subscrierea oficiului pretorială, âr în cetăţi şi opide cu subscrierea antistiei cetăţiene seu opidane, — în urmă f) concurenţii să numescă espresă institutulă, la care şi unde voră să continue sciinţele academice ori gimnasiale. Cererile concursuale ăstmodă adjustate să le subşternă pănă la terminulă prefiptă consistoriului metropolitană subsemnată. Concursele, cari nu voră fi astfeliu instruite şi nu se voră subşterne în terminulă prefiptă, nu se voră lua în consideraţiune. Blaşiu, din şedinţa consistorială ţinută în 11 Augustă 1888. Consistoriulil metropolitanii gr. cat. de Alba-Iulia. 120—123, 3—2 II. Escriere de coelcixts-u.. Pentru ună stipendiu de 60 fl. v. a. din Fundaţiunea fericitului Episcopii Ioan Bobii, usuată de Georgiu Anca gimnasistă absolută, şi dechiarată de vacantă din causă, că beneficiatulă nu s’a legitimată despre progresulă făcută în studie în anulă scolastică 1887/8 se escrie concursă cu terminulă pre 15 Sep-temyre 1888, Doritorii de a obţine acestă stipendiu au de a-şî instrui cererile sale ame-surată condiţiuniloră espuse mai susă în escrierea de concursă pentru stipendiele romanţiane, şi pre acele a le subşterne subsemnatului consistoriu. Blaşiu, din şedinţa consistorială ţinută în 11 Augustă 1888. Consistoriulil metropolitanii gr. cat. de Alba-Iulia. III. Escriere de concvusu. Pentru unii stipendiu de 50 fl. v. a. din Fundaţiunea fericitului Gavrilu Yaida, usuată de Dionisiu Vaida, gimnasistă absolută, şi dechiarată de vacantă din causă, că stipendiatulă nu s’a legitimată despre progresulă făcută în studie în anulă scolastică 1887/8, se escrie concursă cu terminulă pre 15 Septemvre 1888 st. n. Cei cari dorescă să obţină acestă stipendiu, concursele sale instruite conformă condiţiuniloră espuse în concursulă pentru stipendiele romanţiane, au să le subşternă subsemnatului consistoriu metropolitană pănă la terminulă prefiptă. Blaşiu, din şedinţa consistorială ţinută în 11 Augustă 1888. Consistorialii metropolitanii gr. cat. de Alba-Iulia. IV. Escriere de c©rrc\xrs\i- Pentru ună stipendiu de 180 fl. v. a. din Fundaţiunea Clainiană, usuată de Augustină Berianu studente la academia montanistică din Schemnitz, şi dechiarată de vacantă din causă că nu s’a legitimată despre progresulă făcută în studie în decursulă anului scolastică 1887/8, se escrie concursă cu terminulă de 15 Septemvre a. c. st. nou. Concurenţii la acestă stipendiu au de a’şl instrui cererile sale în sensulă condiţiuniloră înşirate în concursulă pentru stipendiele romanţiane, şi pre acele pănă la terminulă indicată a le subşterne acestui consistoriu metropolitană. Blaşiu, din şedinţa consistorială ţinută în 11 Augustă 1888. Consistoriulil metropolitanii gr. cat. de Alba-Iulia. Nr. 8871-1888. PUBLICATIUNE Se aduce prin acesta la cunoscinţa publică, cumcă se voră da în arendă josă însemnatele arături, parţelele de păşunată, păşunile de munte în fostulă Domeniu, aparţinătore comunei Braşovă, asemenea pământurile aflătore pe teri-toriulă orăşenescă, pe cale de licitaţiune verbală şi în scrisă pe lângă ulteriora aprobare din partea representanţei comunale, conformă condiţiuniloră aflătore la oficiulă economică orăşenescă în orele de cancelariă în Braşovă pe timpulă de 6 ani, adică dela luna Septemvre 1888 pănă în luna Octomvrie 31, 1894 oferenţiloră. Licitaţiunea şi ofertarea începe Joi în 30 Augustă a. c. la 8 ore anteme-ridiane în sala de şedinţe, casa sfatului, în Braşovă, se va ţine şi în cliua viitore în. 31 Augustă a. c. pănă la darea în arendă a tuturoră obiecteloră. Fiăcare licitantă are a depune, înainte de a i se da voiă la oferirea verbală, ună vadiu de 10% din preţulă de strigare, în mânile comissiunii de licitare. Ofertele scrise, cari se voră deschide după licitaţiunea verbală, au să se predea închise, provecjute cu denumirea acelui obiectă, pentru care se ofereză, celă mai târc|iu pănă în 29 Augustă a. c. la orele 6 postmeridiane, diligentului oficiului economică E. Hintz. In ofertele, provăcjute cu 50 cr. timbru, este neapărată de lipsă să fiă conţinută întocmai acea denumire a obiectului pe care se ofereză, asemenea să conţină şi preţulă oferită pe arendă anuală, esprimată în cifre câtă şi în litere, totdeodată şi declararea, că oferentulă cunosce condiţiunile de arendare şi licitaţiunea în totă cuprinsulă loră şi se supune acelora. Asemenea are ofertulă să conţină acludată unu vadiu de 10°/0 din suma oferită de arendă. Arendatorulă este obligată să depună o cauţiune egală cu preţulă de arendă pe ună ană, şi decă arânda anuală trece peste 50 fl. este obligată pentru facerea contractului de arendare în forma unui documentă notarială. Obiectele de arendată suntă următorele, adică: I. Pământuri pe teritoriulu orăşenescă. 1. (Fleischauerweiher), 0 livadiă de lângă Racadeu preţulă de strigare fl. 8.- 2. Livadia Logofătului 77 77 77 îî 20.- 3. Pământurile de fer mare şi mică . . . n • T) n n 30.- 4. Livadia în Lipiasă V ,•? n TI 40.— 5. Livadia în Tratzko n n n 77 8.- 6. Stoffănulă mare şi mică ti n n n 35.- - 7. Livadia de lângă Ternbach T) V îi n 20.- 8. Două petece de pământă în Stoffănă şi lângă fântănioră TI n TI n 50.- 9. Livadia tricesimaliloră în Timişulă de josă TI 77 TI 77 10.- 10. Livadia viteloră în Timişulă de susă . . TI TI TI n 5.- 11. Ierba pe loculă numită „Honterusplatzu V n n n 20.- 12. Aşa numitulă „Stadtliauptmannshommu 77 77 T) n 10.- 13. 7 jugere de păşune în a V-a brazdă . . TI n n 17 75.- 14. Bodzauulă mică 77 TI 71 TI 800.- 15. Grădina în strada Katarina nr. 65 lângă casarmă T) 71 71 TI 8.— 16. Pământul ă comunală pe partea de josă a scolei ele înotare n n n 77 25.- 17. Parţelele Nr. 1—18 livadiei oficiose din-coce de Bârsă 77 n 77 71 600.- 18. Parţelele Nr. 1—4 livadiei oficiose dincolo de Bârsă n 77 77 77 30.- 19. Partela I în Tabăra mare n n n 71 120.- 20. 71 R- 77 77 71 preţulă de strigare fl. 110.- 21. 7, HI „ „ „ TI 71 77 57 120.- 22. 7, IV „ „ * n 77 7? 71 90.- 23. Parţelele I şi II în Tabăra mică . . n n 77 5 7 70.- 24. 16 parţele în Logoza mică » 77 i> 55 100.- 25. 2 petece de pământă lângă Bârsă în a IV brazdă 77 n 77 15.- 26. Parţela I în Ştoffânulă mică .... 7) 77 77 15.- 27. 71 R 71 71 n 71 n 77 77 35.- 28. n IR 77 71 71 11 17 11 77 35.- 29. IV ii A v n » n 7) 7? 77 77 85.- 30. Grădina lângă casarma „Lazaretău . . 77 77 77 77 10.= 31. Peteculă de pământă înaintea Blumănei mici 71 7? 7? 17 5.- 32. Livadia cerbului şi grop a lungă . . . 77 77 7? 77 50.- 33. Păşunea, Postovară şi Colţu Crucurului. fără păsiuuea de pădure 77 77 77 77 100.= 34. Păşunea în Pissiacă şi Piscu lungă . . 77 77 7.1 7? 100.- II. 1. Arături şi livezi Turcheşă .... preţulă de strigare fl. 190.- 2. i? ii n Apaţa 77 77 77 77 150.= 3. „ „ „ Crisbavă .... 77 11 7? 77 200.- 4. „ „ „ Satulă-nou .... 77 57 77 77 40.- 5. „ „ „ Brană .... 17 57 77 1? 250.- 6. „ ,, „ ZârnescI .... >1 77 7? 7? 170.- 7. „ ,, „ Tohanu-nou . . , . 77 71 77 5! 180.- 8. „ „ „ Vlădenî .... 1? 77 77 71 140.- III. Păşiunî de munte ailodiale în Secele, Brand şi Zernescî. 1. Zenoga Bratoki preţulă de strigare fl. 400.- 2. Orlată 77 77 77 71 300.- 3. Valea rece V n 77 71 300.- 4. Oberschi capri 77 7? 7? 77 300.- 5. Paltiu 7? 77 7? 77 400.- 6. Muntele cailoră 77 77 77 77 650.- 7. Piatra mare 7? 77 71 77 200.- 8. Zenoga lui Nană 77 7? 57 57 900.- 3. Vaida !? 7? 7? ’? 700.- 10. Tesla 7? 7? 77 5! 600.- 11. Ciucaşă şi Piâtra roşiă 77 5? 77 17 300.- 12. Piscu si Colţu Barbului 71 •7 77 77 600.- 13. Roşea 7? 7? 77 5? 400.- 14. Pirosca 7? 77 7? J1 300.- 15. Radille 77 77 7? 77 200.- 16. Păşiunile de munte Tămaşă în ZămescI a- fără de păşlunea de pădure 77 7? 77 ?! 60.- 17. Păşiunea de munte ,,Zănoga<£ în Brană 17 7? 7? 51 300.- 18. Păşiunea de munte „Grohotisch“ în Brană 77 77 77 17 200.- 19. Păşiunea de munte Clobucetă .... 77 7? 77 5) 200.- 20. Păşiunea de munte Măgura 77 77 17 15 50.- Braşovu, 1888 Augustă 4. mm ■ U V V Magistratulu orăşenescu. Rugămti pe domnii abonaţi ca la reînoirea prenumeraţiunei se binevoiască a scrie pe cuponulu mandatului poştală şi numerii de pe fâşia sub care au primitu diarula nostru până acuma. Administraţiunea „Gazetei Transilvaniei". • II. .... ■ ■ — ■■ -l ... ■■ . ■- ■— ——— — .. —■— ■■■■ — — — ' ■ 1 ' .. — — - —- -■ — — — ■■■" ■ ■■■■ ■ ■■ » ——* Tipografia A. MUREŞIANU Braşov ii.