ttfictiua, AdmlAistraţimiea Tipocralla: BRAŞOVU, piaţa mare Nr 22. Scrisori netrancate au oe pri-mescft. Manuscnp e nu aeie- trimi'.a! Birourile de asumnri: Braşovfi, piaţa nare Nr. 22. Inserate mai primesciiţnViena: hwio^fMosx*, Haasensietn & Vogltr (Qifi> Maas). Ht inrich Sehaltk, Aloi» Htmdl,JH.£Hikes,A.Oppehk,J. Dan-ntberg; In Budapesta: A. Y.Qold-berger. Anton Met si, Eckstein Bernat; InFrankfurt: O.L.Daube; tnHam-burg: A. Steiner. Preţul fi inserţiunilorfi: oaeriă garmondfi pe o col6n& 6 cr. şi 80 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi tnvoiălă. Reclame pe pagina Ill-a o şerifi 10 cr. v. a. $6u 90 bani. ... ..„Oaaeta" ieae In Ae-care tţi. ADota mente pentru Anstro-Ungaria Pe ubfi anfi 12 fi., pe şăse luui 6 fi., pe trei luni 3 fi. Patru Româiia şi străisăta te: Pe unfi anii 40 franci, pe sfise luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. S'eprenumeri Ia t6te oficiale poştale din intru şi din afară şi la dd. colectori. AMfiameitulu pentru Braşori: la administraţiune, piaţa mare ' Nr. SS, etagiulfi I.: pe unfi anfi (0 fi., pe şâse luni 5 fi., pe trei luni 2n. S0 cr. Ou dusulfi in casă: Pe unfi anfi 12 fi., pe şăse luni 6 fi., pe trei luni 3 fi. Unfi esemplarfi 5 cr. v. a. său 15 bani. Atfttfi abonamentele cfttfi şi inscrţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 160. BraşavB, 21 Iulie st. v. 1888. N’ară fi nici o mirare, că pe căldurile aceste mari s’au aprinsă şi creerii şoviniştiloră unguri şi i-au făcută era-şl se. ia câmpii. Suntă şi aşa destulă de infier-bântaţî bieţii şoviniştî de planurile şi utopiile nebune, după cari a-lergă în ruptulă capului mai amară decâtu îndrăsneţii călăreţi cu pantalonii largi de pe pustele Ungariei. Der’ pe lângă buruienele otrăvi-ci<5se, ce se plodescă în (filele a-cestea ale caniculei în creerii scrîn-tiţî ai şoviniştiloră, mai este şi metodă în svercolirile acestora, este o agitaţiune sistematică a loră, cu care avemă de a face. Totulă se ’nvertesce, precum bine este cunoscută, inprejurulă ideei de maghiarisare şi cestiunile cu cari se frământă şoviniştii se referă numai |la aflarea modulni celui mai potrivită spre a tace posibilă şi a grăbi acestă maghiari-sare. înainte cu vr’o cincî-spre4ece ani şoviniştii unguri îşi făceau calcululă, in câtă vreme voră pute se cufunde naţionalităţile nemaghiare în cazanulă de maghiarisare. „Douec[eci de ani de pacew, 4iceau ei „ne trebuescă şi contopirea naţionalităţiloră cu rassa maghiară va fi asigurată.w Etă că mai lipsescă încă numai câţî-va ani ca se se împli-nescă acestă timpă; în cursulă lui monarchia nostră s’a bucurată de cea mai adâncă pace; guver-nulă ungurescă a putută se ia în linisce măsurile ca se-şl mai pătă cârpi din când în când popularitatea sdruncinată la massele maghiare, cele aţîţate de strigătele nebune ale pressei şoviniste, strigăte ce pretindeau şi pretindă mereu ca se se restrîngă şi puţinele legi, cari mai favorisau încâtva '*** ™22 "P,3 *»-*> desvoltarea individuală a naţionalităţiloră nemaghiare. Ce se ^e4î însă? * După atâta timp㻺i după tâta muncă pentru pretinsa „întărire a statuluiu numită în limba-giulă comună şovinistică maghiarisare, unulă din 4iarele cele mai de frunte unguresc!, care a nutrit mereu acestă curentă nenorocită, se vede constrînsă a mărturisi, că în locă se se slăbescă resistenţa naţionalităţiloră nemaghiare, ea din contră a devenită mai puternică şi că acţiunea guvernului n’a adusă pănă acum mai nici unu folosă maghiarisărei, care numai ici şi colo a prinsă puţină c6ja. Şi care să fiă causa acestei apariţiunî ? „Peşti Naplo“, 4ian*lă de care vorbimă — o găsesce în atitudinea bărbaţiloră de stată unguri. Aceştia, 4ice elă, n’au înţelesă pe deplină „spiritulă timpului14 şi nici consecvenţele, ce trebuia să le tragă din istoria, de aceea totă ce a făcută până acuma guvemulă ungurescă a fostă numai o sprijinire fără plană şi făcută în ascunsă a tendinţeloră de maghiarisare. Ceea ce trebue să facă însă guvernulă este: a părăsi cu totulă politica de precauţiune Şe-ehenyiană, care cerea să li se lase deocamdată naţionalităţiloră limba neatinsă şi se li se inspire cu încetulă numai „spiritulă maghiară/1 Spiritulă timpului pretinde a4î, după „Peşti Naplow, ca bărbaţii de stată unguri, se stăruiascâ pe faţă pentru perfecta maghiarisare a Slaviloră, Româniloră şi Grerma-niloră din Ungaria şi Ardelă căci numai astfeliu p6te fi resolvată cestiunea naţionalităţiloră. Cea mai bună ocasiune li se pare Junkerilor dela „PestiNaplo“, că a sosită tocmai acuma spre a indrepta „greşele comise în trecutău prin punerea în fiinţă a ar- tâculeloră de lege XXX şi,XLIV din 1838. Suntă eră-şl prospecte pentru susţinerea păcii şi fără in-doială, că împeratulă G-ermaniei nA s’ar fi hotărîtă se visiteze pe şi să delăture ««rtefeu-eon-fliatele decă nu s’ar fi gândită şi la aliaţii săi dela „Peşti Naplo,w cari aveu încă mare lipsă de pace, ca să pătă duce la sfârşită, după programulă loră smintită, „perfecta maghiarisare “. Şi tâte acestea năsdrăvănii ale aprinsei fantasii şovinistice voiesc voinicoşii dela „Peşti Naplo“ se le arunce în spinarea „spiritului timpului. “ Au4iţî acolo! Spiritulă timpului se fiă acela, care pretinde ca Românii, Slovacii, Sârbii şi Saşii se fiă despoiaţi de limba şi naţionalitatea loră, de datinele şio-biceiurile loră; spiritulă timpului se fiă acela, care cere uciderea morală şi intelectuală a acestoră po-p6re ; spiritulă timpului se fiă a-cela, care reclamă ca milibne de Nemaghiari se fiă jertfiţi pentru utopiile unoră nebuni. Şi când susţină asemeni mon-struosităţl nu le ruşine celoră dela -„Peşti Naplow a se gera ca liberali, ca 6menî patrioţi şi a-şl da chiar aerulă de bărbaţi de stată. Ei, cari altădată se laudă, că-şl iau pe EnglesI ca modelă de imitată, n’ar fi trebuită se trecă cu vederea ceea ce a scrisă marele bărbată de stată englesă Fox despre libertate, asemânându-o cu cursulă repede ală unui rîu, care nu p6te fi oprită printr’o stavila mi-serabilă şi pe care o încercare ne-putinciăsă de ală opri pe ună ţimpă drecare, l’ar întări numai, căci şi-ar face drumă prin noue canalurî, devastândă şi ruinândă totă ce i-ar sta în cale. „Politică de naţionalitate". Sub titlulă acesta publică „Peşti Naplou în nr. 209 dela 29 Iulie a. 1888. c. ună ciudată articulă privitoru la naţionalităţi, despre care amă făcută amintire în numerulă trecută. 6tă cuprinsulă lui din cuvântă în cuvântă : ' , Evenimentele ce făceau să tremure lumea s’au domolită, răsboiulă s’a amânată din nou, erăşie linişte. Avemă timpă în fine să ne ocupâmă şi de acele ceş-tiunl, de cari, în urma continueloră prevestiri de răsboiu, era p’aci să ne uitămă, deşi resolvarea loră constitue cea mai ponderosă problemă a acestei generaţiuni. Astfeliu de cestiunl suntă: cestiunea financiară şi cestimea naţionalitâţibru. In in-teresulă celei dintâi s’au întămplată multe lucruri în anii din urmă, însă în intere-sulă celei de a doua fdrte puţină, aşa cjicendă nu s’a făcută nimică pentru ca mai curendă să se dobândescă o resol-vare definitivă. In părţile locuite de naţionalităţi, mişcarea socială în sînulă inteliginţii unguresc!, nefiindă protegiată din partea statului, pe lângă tote jertfele cele mari, ea nu pote reporta decâtă nisce succese forte neînsemnate şi aceste succese — chiar decă massa naţiunei unguresc! s’ar alătura la aceşti anteluptători ai ideei de stată maghiară — nu voră deveni cu multă mai însemnate pănă atunci, pănă când însa-şi puterea de stată nu va păşi în fruntea acestei mişcări cu totulă pe faţă şi cu tote puterile dreptului şi ale dreptăţii, căci pe lângă actualele legi pri-vitore la naţionalităţi şi la instrucţiunea publică, ce suntă la noi în vigore, totă activitatea societăţii ungurescl nasce în tabăra contrară o reacţiune cu atâtă mai intensivă, cu câtă se validiteză mai multă adevăratele nostre succese, cari altmintrelea suntă fdrte problematice. Măcară de ne-amă desmeteci odată pe deplină în privinţa articuliloră de lege XXX şi XLIV din 1868, der pănă în (Jiuade astătjl nu ne-am desmetecită. Ba încă — în locă de a ne sili să ascundem greşala, ce amu comis’o înainte de asta cu 20 de cmî, lâsându-ne se fimu seduşi de doctrinarii cei cu gura mare — noi, când e vorba de a sta faţă cu ţările din streinătate, mereu ne provocâmă FOILETONULtr „GAZ. TRANS.“ Paul Hervian ----- (4) TAINA GHEŢARULUI DE JOSU, XTovelS. Traducere de I. S. Spartali. H. (Fine.) ...Gheţarulă înainta mereu. Pe loculă unde venise piramidele d’inteiu şi cari se topiseră, se coborau alte piramide, caii se topeau şi ele după ce ocupau o bucată de terenă. Năvălitorului îi trebuiră încă 4ece primăveri pănă când în sfîrşită isbi în dărâmătura Iui Ulric. Nouă deci de ani, din cari şese-4eci de ani de miseriă cumplită, martirisaseră corpulă acestui omă, îndoindu-i umerii, furându-i perii cei albi, pilindu-i carnea, scămoşindu-i ochii... Au4i cu bucuriă cum mortea îi bă-tea la uşă. îşi închipui că terminulă suferinţeloră lui se împlinise şi că zidurile surpate pe densul o să-i slujescă de mormentă. Insă treceau săptămânile şi starea locuriloră se modifica ciudată. GHeţarulă se oprise încă odată şi temelia lui se topea cu iuţelă din pricina căldurii de cuptoră a lui Iulie. Intr’o dimineţă Ulric se năpusti ca ună nebună spre sată împiedecându-se aprdpe la fiăcare pasă. Străbătu stradele Grindelwaldului strigândă câtă putea: — Domnulă Schuch s’a întorsă!.... D. Schuch s’a întorsă!... O ceată de excursionişti, care sta dinaintea otelului la „Marele Călugără" ţinută de nepoţii Moeren, gata să plece călări pe catâri, rîse de densu. Şi avea ori cine dreptă să rî4ă de elă, cu barba sburlită, cu părulă lungă pe spate ciufulită, cu ochii plini de lacrimi şi cu rîsulă pe buze. Elă însă nu se turbura şi 4ise Pe t6te tonurile: — A venită domnulă Schuch!... A venită d-nulă Schuch! Omenii începeau să se strîngă şi se întrebau cine este acestă domnă Schuh, care făcuse pe unchiaşă să’şi plar4& sărita. Bătrânulă însă se duse dreptă la o casă veche, frumosă încă, şi începu să strige şi mai tare. — D-nule sindică!.. d-le sindică! Degeaba se sileau 6menii să-lă facă | să tacă şi să pricepă, că actualulă sindic şedea într’altă parte. Elă le răspundea forte seriosă: — Lăsaţi-mă în pace !.. îlă chemă p’acesta fiindcă este sindiculă meu! Peste câteva minute se deschise o ferestră şi se ivi ună obrază măestosă. — Bună 4iua> domnule sindică.... Eă sunt Ulric Tagmer......... Trebue să vii numai decâtă să primescl pe domnulă Schuch.... 0 graţiă melancolică înflori er în privirea lui şi 4is© oftândă: — îmi aducă aminte de numele a-cestea şi de întâmplare.... însă nu pricepă ce vrei să spui. — Ascultă, domnule sindică.... Po- lele Gheţarului de Josă se topescă de căldură şi domnulă Schuch.... îţi aduci aminte?.... Domnulă Schuch!.... care a pierită odată cu mine....Ulric Tagmer?... — Da, sciu. — Ei bine! D. Schuch a fostă a-dusă pănă la uşa mea, în gaura în care picase.... i se vede capulă.... Oh! l’am cunoscută eu.... Este totă acelaşă........ Domnule sindică, alergă, trebue să vii numai decâtă!... Bătrânulă nu prea vrea să creadă şi nu vrea să plece. Murmura: — Domnulă Schuch!... Ulric Tag- mer !.... ce voescă cu mine strigoii a-ceştia ? Şi îşi aducea aminte de amănuntele întîmplării şi de alte împrejurări cari nu se legau de felă. — Trebue să vă4ă! 4ise ©lă în sfârşită. Să m’aşteptaţi! Mă întorcă curendă. Dete la o parte pe sluşnică fiindcă nu’lă lăsa să plece, îşi luâ pălăria de mătase, bastonulă cu măciulia de argintă şi eşi. Lumea se strînsese pilcuri. Se striga unulă pe altulă şi îşi spunea întâmplarea. — Mergi înaintea mea! 4is© ©in-diculă. — Ve4i bine! că o să mergă înaintea dtale, domnule! răspunse Tagmer* Faţa i se înveseli de ună zîmbetă. Fără să se uite la sindică şi fără să răspundă întrebăriloră lumei Ulric pleca cu pasulă lui mare, sigură şi încetă ca altădată. Martorii acestei întâmplări se luară după dânşii şi cu anevoe se ţineau după aceşti doi bătrâni spătoşi dintre cari ună seculă îlă cocoşase pe unulă, pe când pe celălaltă îlu făcuse şi mai drept şi mai mândru încă. Sindiculă deşi obosită nu răsufla decâtă în loculă unde’i arăta Tagmer cu ună gestă poruncitoră. Nr. 160 GAZETA TRANSILVANIEI. 1888. cu fală la aceste legi, cu fală ne provo-cămă la libertatea ce le este dţită naţionalităţilor ii de-a agita. Şi astăt^C aste încă în plină putere fraşa sunătore despre „maghiarisarea spiritului4* şi despre susţinerea naţionalităţii. Cei mai mulţi dintre bărbaţii noştri de stată şi-au ridicată deja cuventulă în cestiunea acesta, der cei mai puţini dintre ei au dată a înţelege, că s’ar fi ocupată seriosă cu acestă afacere, fiă în principiu, fiă în praxă. încă şi acum se crede, că cestiunea naţionalităţiloră este o simplă mină a „streberiloră44 politici, cari fără ostenelă potă să-o esplo-ateze pentru a câştiga renume, mandate ori distincţiunl ; acesta este o temă, despre care orl-cine p<5te să vorbescă fără a ave lipsă ea să facă ună studiu asupra ei. Astfelă se nască apoi nisce mons-struosităţl ale politicei naţionale, cum este reuniunea de cultură slovacă din ţâra de susă şi protegiarea ei de cătră guvernă. In întregă imperiulă maghiară Slovacii suntă, proporţională, cei mai puţină infectaţi de agitaţiunea anti-ma-ghiară. Agitatorii răsară numai din şirurile destrăbălate ale claseloră mai culte, în timpă ce poporală este cu to-tulă indiferentă şi e multă mai necultă decâtă să-şî mai bată capulă cu altceva afară de munca pentru a-şl câştiga pâ-nea de t6te dilele. Prin urmare faţă cu aceştia problema maghiarisârii e uşor de deslegat; mii. de esemple atestă, că dintre tineri cei mai însufleţiţi amici ai statului maghiară suntă aceia, cari şi-au primită cultura în scoli unguresc! bine conduse. Şi chiară faţă cu acestă poporă, care s’ară pute maghiarisa mai uşoră ca ori care altuia, guvernulă urmăresce o politică ca aceea, că „în limba slovacă, cu învăţători slovaci, în cercuri slovace voiesce să-i cultive în spirită ungurescă.44 In adevără, este greu a nu isbucni în rîsete faţă cu unele ca acestea. De unde şi-au adunată bre acei domni cu-noscinţele loră politice? N’au învăţată ei nicl-odată istoriă şi n’au umblată ni-căirl afară de Budapesta? Ei nici mă-cară ideiă nu au despre ceea ce va să însemne mişcarea naţionalităţiloră. Ună singură mijlocă esistă pentru resolvarea cestiunei naiionalităţiloră în modă favorabilă pentru noi : perfecta maghiarisare. Acesta au începută s’o presemţă în cele mai estinse cercuri. Numai colo susă, cei dela guvernă, ţină încă cu tenacitate la procedura străbună şi cu mare patosă se provocă la trecut din care îşi scotă mucedele argumente pentru justificarea aserţiuniloră loră. Da, trecutulă!... Multe putemă învăţa din trecută, între altele putemă învăţa, că ună stată, care se opune prin- In mijloculă văgaşeloră pe unde se scurgea o apă albiciosă şi noroiu se vedea ună capă de omă înverzită odih-nindu-se pe Ună bolovană de ghiaţă. Frigulă oprise descompunerea, păstrase formele, tinereţea chiar; şi pe pele se vedeau încă favorite blonde. -Ulric Tagmer puse mâna p’ună tîr-nacopă. Sparse' ghiaţa dimprejură. Corpulă întregă ieşi de sub ghiaţă, lungită ca în coşciugă. Pe urmă: — Domnule sindică, îi clise elă cu glasă tare, caută chiar dta în buzunarele mortului. Fostulă sindică se supuse. Totă lumea vă4u pe bătrânu cum se silea să deschidă buzunarele îngheţate şi cum scose pe rândă o legătură de chei, ună pumnă de bani mărunţi, o pungă plipă cu aură şi ună ceasomică cu niţialele R. S. cari stabileau necontestabilă identitate a cadavrului cu Ru-dolf Schuchmann. Atunci Ulric Tagmer se ridica în susă, dreptă ca ună bradă, şi apostro-fândă pe sindică, care lăsa capu înjosă sub povara acestorfi vorbe: — Mai credl şi acum, că sunt ună hoţă? Ai avea inimă ca să susţii în faţa lumii acesteia că eu l’am omorîtă pentru că să’lă jăfuescă?.... Fostulă sindică ar fi cădută josă cipiului dominantă ală timpului, negreşită se nimicesce. Insă ce pţjvesce cestiunea naţionalităţiloră, trecutulă nu ne dă în modă nemijlocită lămuriri, pentru-că în •treoută n’a esistată cestiunea naţionali-tăţiloră. Odiniâră toţi locuitorii Ungariei erâu împărţiţi în, privinţa politică în îndreptăţiţi şi neîndreptăţiţi. Ţăranulă, ori a fostă maghiară, ori valahă, ori slovacă, a purtată de-o potrivă jugulă jobăgiei şi privilegiele nobililoră nu se deosibeau unele de altele, ori erau ei de nascere Maghiari, ori Slovaci. Deosebirea de limbă nu era luată în considerare. Omulă săracă nu eşia în veci afară din sătulă lui, cei din classele civilisate însă asemenea nu se prea avântau la vorbirea altoră limbi, afară de limba latină. Numai re-voluţiunea francesă a dată nascere acelei mişcări, din care a urmată mişcarea naţionalităţiloră, deşi influenţa acesteia la noi s’a ivită numai multă mai târziu. Der causa pornirei acestei mişcări a fostă totuşi revoluţiunea, pentru-că aj confirmată principiulă egalităţii de dreptă, a deschisă pentru fiecare porţile şcole-loră şi lî-a dată câtorva cetăţeni din ţâră posibilitatea de a se înălţa, de a lua parte la esercitarea puterei statului. A-oesta a causată ridicarea culturei comune „egalitatea44 acestă paradoxă care în-semneză dreptulă fiecăruia la neegalitate, la înălţare, la distincţiune, a causată aceea, ca cultura să devină în cercuri din ce în ce mai mari ună dreptă şi o datorinţă, ună luxă şi necesitate totodată. Şi reslăţirea culturei în aceste cercuri mai mari, naturală, că a nimicită monopolulă ce odinioră îlă avea la noi limba latină, şi a făcută, ca poporele singuratice să înveţe în limba loră, în acea limbă, pe care erau mai bine dedate a-o pronuncia, şi a făcută să în-câpă a-şî cultiva totodată şi limba propria. In prima liniă deosebirea de limbă, în a doua liniă tradiţiunile, raporturile specifice, au deşteptată în singuraticile popdre în măsură totă mai intensivă consciinţa, că ele se deosibescă de celelalte suntă egale între sine, constitue ună întregă, o personă. Cerculă activităţii individuale este prea îngustă în politică, pentru-că vieţei poporeloră nu i se pote da altă direcţiune, decum este direcţiunea ce i s’a dat de natură. Politiculă n’are alta de făcută, decâtă veghieze : care este spi-ritulă timpului, care este consecinţa istoriei şi ca să ia disposiţiile necesare pentru ca acestă spirită în statulă său să triumfeze şi consecinţele istorice să se validiteze, însă aşa ca să se ferescă câtă se pote mai multă de a înspăimânta pe locuitori. Der ai noştri bărbaţi de stată voiescă să schimbe aceea, ce nu este de a se decă n’ar fi sărită doi omeni ca să’lă sprijinescă. In sfîrşită, abia ţiindu-se pe piciore bătrânulă se întorse spre publică: — Nenorocite Tagmer! (fise elă...... Vai! prietinii mei, eu gândeamă că ’ml împlinisemă cariera fără ca să merită imputări. ErI chiar eram gata să moră cu consciinţa curată şi liberă de orice mustrare. Acum ml-am perdută odihna puţineloră dile câte am să mai tră- iescă... Vremea nu mai este a nostră, Ulric; şi eu te rogă aici chiar, în genunchi, în faţa acestora moşte trimise de Dumnedeu, casă-mî ierţi nedreptatea... îmi dai voe să te îmbrăţişeză? — Oh! domnule sindică! cfise Tagmer aruncându-se pe pieptulă bătrânului. Şi prin stângăcia nenorocitului, sdren-ţele lui atinseră şi mânjiră ună guleră frumosă pusă chiar în (fina aceea. Magistratulă dise: — Hei! . Der cum nu te-ai apărată tu mai bine? Omulă când este învinovăţită se desbate.... se indigneză... caută să aducă probe, ce dracu! — Ce vrei? răspunse Ulric Tagmer. Am fostă totdeuna pre sfiosă din pricina asta ml-a mersă mai totdeuna rău, domnule sindică, câtă am trăită! Borsecă, 1 Iulie. schimba ajută să se crescă daco-romaniştî şi pahslamşti pe cheltuiala statului şi în ală 21-lea ană ală independenţei nostre trebue să ajungemă la trista ^convingere că agitaţiunea naţionalitâţiloru s’a întărită că deşi ici colo maghiarisarea înainUză bine, der dintre cei indiferenţi au trecută în masse numerose din rândurile maghia-rimei în câstrele acelora, ce suntă duşmanii declaraţi ai statului maghiară. „Peşti Naplo“ discută mai departe în specială afacerea maghia-risărei Slovaciloru. Acestă parte a arti cuiului foiei pestane o vomu reproduce în numerulu de mâne. Conflictulfl între primatele Simor şi ministruiu Trefort. Ună conflictă nou s’a iscată cjil©!© aceste** între ministrulă de culte şi ins-tracţiă publică, Trefort, şi Primatele Simor. După ună raportă ală cfiaralui „Peşti Hirlap44 din Strigoniu se relateză următorele: Din ordinulă ministeriului se pre-sentâ inspectorulă şcolară din Strigoniu, B-udolf Bartal, ca comisară guvemială la esamenele finale dela preparandia din Sâmbăta mare. La conferinţa prealabilă a corpului profesorală i se făcu comisarului guvemială împărtăşirea surprincjătore, că densulă n’are ce căuta la aceste esa-mene, deârece institutulă nu este insti-tută de stată, ci institutulă archiepisco-pescă şi prin urmare aci nu i se pote permite a-şl esercita funcţiunea sa oficială. Comisarulă declară, că densulă a venită la ordinulă directă ală ministrului şi prin urmare nu pote permite , ca misiunea lui să fiă ignorată. La acesta ambele părţi cerură instrucţiuni dela organele superidre, şi pănă la sosirea instrucţiuniloră necesare se suspenda esamenulă. Ministrulă de culte telegrafâ categorică, că comisarulă guvernului nu are numai dreptulă de a a-sista la esamene şi a influinţa asupra loră, ci este chiară îndatorată să pună întrebări candidaţiloră, să ia parte la facereâ clasificaţiuni loră şi să subscrie atestatele. Durectorulă institutului primi însă dela oficiulă archiepiscopescă o instrucţiă telegrafică, în care se chce ca Direcţiunea să nu permită mmenui a ave vre-o influinţă asupra esameneloră şi să le facă şi conducă astfelă, ca şi cum n’ar fi de locă presentă comisarulă guvemială. In acestă dilemă inspectorulă şcolară se ţinu strictă de instrucţia ministerială şi luâ parte la esamene în-tr’ună modă demonstrativă. Să pare însă că afacerea nu se va termina numai cu acesta.44 „Neue Freie Presse44, care după cum scimă îşi primesce informaţiunile şi inspir aţiunile sale dela guvernulă ungu- 0 sSrbâtâre populară, în Serbia. Slava. (Urmare.) Celebraţiunea Slavei, în care se reflecta d’odată şi credinţa în supranaturală şi veneraţiunea fenomeneloră na-turei —trăsuri caracteristice pentru rassa slavă — a găsită numeroşi scriitori ca s’o descrie, Spiritele cele mai positive s’au inspirată de farmeculă naturală ală unui obiceiu naţională şi au scosă tablouri pline de vieţă. Avemă înaintea ochiloră descrierea unei Slave de d-nulă G. Militchevitz, etnografă sârbă bine cunoscută. Autorulă ne introduce într’o casă „ospitalieră şi care iubea forte multă sărbătorile44. După urmarea unorfi ceremonii săvârşite împrejurulă mesei amphi-trionulă luându-şl loculă său de onore, apucă paharulă în mână şi dice: — Fraţiloră, poftiţi şi vă luaţi paharele. — Norocă! răspunseră toţi ospeţii. — Să bemă fiăcare câte ună pahară de vină pentru sărbătorea de adl, şi pentru credinţă. Sfântulă patronă s’a- rescă în cestiunile unguresc!, dă acestui conflictă versiunea următore: „Tendinţa în procedura cardinalului Simor este destulă de clară, judecândă după tdte câte s au văcjută din faptele acestui prelată bisericescă în anii din urmă. Esercitarea dreptului de inspec-ţiune supremă din partea statului asupra instituteloră de cultură confesionale din patriă, încă n’a adusă în nici o die-cesă vre-o frecare, şi numai Primatele Simor caută cârta cu luminarea şi nu pentru întâia-dată caută elă cu stăruinţă a mobilisa în Ungaria biserica militantă, a provoca conflicte. încă ne este pros-pătă în memoriă, că Primatele Simor în anulă trecută a dată prilegiu Papei să aducă pe tapetă cestiunea, decă regele apostolică ală Ungariei are seu nu dreptulă de a disloca pe episcopl şi a-i transpune în episcopate mai bine dotate, şi nu mai puţină viu ne este în. memoriă rolulă, ce l’a jucată cardinalulă Simor la alegerile dietale din anulă trecută. Va fi acum ceva preste ună ană de când ministrul Trefort s’a vâc|ut silit să învino-văţescă într’o circulară cătră alegătorii săi pe Primatele, că a influinţată şi suferită să se facă alegerile în contra statului, că clerală său sprijinesce pe antisemiţi. Domnulă Trefort s’a esprimată atunci în modă torte blândă. Este sciută că Primatele a trimisă în comunele din Ungaria de susă capelani agitatori, cari pănă nu de multă erau în Ungaria o a-pariţiune necunoscută şi că acesta nu află nici o vină decă ei desvoltă o activitate agitătore în acelaşă timpă în fa-vorea panslavismului. Chiar propaganda panslavistică, care se face într’o parte a archidiecesei Strigoniului de tinerii clerici, precum şi de învăţătorii, cari şi-au primită instrucţiunea loră în seminariulO archiepiscopescă, îi impune guvernului cu deosebire datoria de a insista cu a-tâtă mai tare asupra esercitării dreptului de supremă inspecţiune şi acesta este şi unuia din punctele de vedere esenţiale sulevată de „Pester Lloyd44 la discu-ţiunea acestei cestiunî.44 „piarulănVaterlana44 naturală ia cu ună zelă nespusă partea Primatelui, re-nitenţa bisericescăîn contra puterii statului este fără îndoielă terenulă cultivată cu predilecţiune de foia junkeriloră şi cu atâtă mai multă cu câtă acestă re-nitenţă purcede dela ună amică ală contelui din concordată. Inse „Vater-land44 merge şi mai departe şi chiar pănă acolo încâtă acusă pe guvernulă ungurescă, că a turburată pacea şi: ţl-ai găsită beleaua: Primatele este* câtă se pote de indulgentă faţă cu uneltirile panslavistice şi tocmai din acestă causă a venită inspectorulă şcolară.44 — Acesta ne face să privimă forte profundă şi arată conexulă ce-’lă are între- jute la toţi cari îi sfinţescă diua şi să fiă preste totă loculă unde se bucură lumea pentru onorea şi mărirea lui. Căci acolo, unde va fi ajutorulă lui, voră fi şi fructe şi recolte bune, vieţă şi săne-tate, .unire şi dreptate. 'După- acestă toastă araphitrionulu ridică ună altulă pentru bâtrânulă Ar-sene, care şedea lângă preşedintele mesei. Şi pe când paharele se umpleau de vinii în onorea sărbătorei şi a credinţei, toţi ospeţii cântau doi câte doi: „Dumne4eu s’ajute, „Dumnecfeu s’ajute, „Sântulu patronă într’ajutoră, „Şi chiar Dumnecfeulă stapânitoru, „Şi chiar Dumnedeulă stăpânitoră.u Şi după acestă cupietă cântată de bărbaţi, femeile repetau dela masa loră, ca ună refrenă: ,, Sân tuia patronă într’ajutoru, „Şi chiar Dumnedeulă stâpâmtoru, „Şi chiar Dumnedeulă stăpfmitoră.u După încetarea cântecului, amphi-trionulă umple ună pahară cu vină pe care-lă pune înaintea preşedintelui mesei. Acesta ia atunci înaintea lui plăcinta şi ună cuţită, apoi adresându-se la invitaţi dice : T Nr. 160 QAZETA TRANSILVANIEI. 1888. fi gulă-curentă politică din Austria cu a-pariţiunile din Ungaria. Numai atunci paternă înţelege conivenţa Primatelui Ungariei faţă cu Panslavismulă dâcă ne gândimă că ac|I tote episcopatele aus-triace suntă aliaţii slavismului şi des* mierdă slaviemulă, numai ca să-şi întă-reşcă puterea. Curente de natura a-câsta nu respectă nici o graniţă geografică şi prin urmare e numai naturală că în Ungaria să îngrămădescă conflictele de când în reşedinţa primatelui din Strigoniu conştiinţa de sine a capului bisericei.a devenită mutare decâtft con-sciinţa datoriiloră ce trebue să le înde-plinescă cetăţânulă maghiară faţă cu statuia chiar şi atunci, când este îmbrăcată în haină de purpură. “ Cetimă în „F6ia bis. şi scol.“ din Blaşin: „In 24 Iulie a. c. Escelenţa Sa Prea*eânţitulă Metropolită Dr. Ioană Van-cea a instalată în biserica catedrală din locă pe canonicii metropolitani promovaţi Ioană M. Moldovauu, Dr. Ioană Raţă şi Alexandru Micu, şi pe noii canonici: Simebnă Păpti Mateiu şi Iosifu Hossu. * * * „Monitorulă oficială din Bucurescî scriej, că Regele României în călătoria sa spre Graefenberg, pe lângă tote că a păstrată celă mai strictă incognito, a fostă viu aclamată de ună num&rosă publică în tată percursulă drumului dela Oder-berg pănă la Graefenberg. Mai vîrtosă la fruntaria prusiană Maiestatea s’a a fostă primita cu mare entusiaşmă. * * • ţ>iarulă englesescă „Trutha spune, că M. S. Regina României ar fi scrisă o poemă asupra vieţei şi a morţii împăratului Friderică III şi că ar fi trimisă câte o copiă de pe densa reginei Angliei şi văduvei defunctului împărată. Poema nu va fi dată publicităţii, căci ar fi conţi-* fcendă alusiunl personale şi politice. ♦ * * n'Opiniunea* anunţă, că tînărulă C. Ţasilesm din Craiova, care studiază de doi ani sculptura în; Italia, a dobândită ‘Aulă. acesta premială ihtâiu (diplomă de j^nore) la concursulă: ţinută de academia îjbgalâ din Veneţia, la care au luf$ă par A ,|$f de concurenţi. Acestă bravă cetă-«Ană română este elevul artiştiloră Ferrari M Dalzotto. * * * Ih Blaşă s’a începută edificarea unei \e jşcoli românesci de gimnastică. * * $ ti congresulă de oftalmologiâ ce se ie (anulă acesta în Heidelbergă, Rola,niş. va fi representată de d. Dr. Crăi-îceaâu. k * îs * * Dlă Dr. Iosifu de Greissing, fostă fi-sică ală oraşului Braşovă, şl-a serbată Miercuri în 1 Augustă a. c. anouădecea onomastică. Cu asta ocasiune rudeniile şi amicii i-au adusă sincerile loră felicitări. Şi colegiulă de doctori de aici a luată parte la prâncjulă dată de bă-trânulă doctoră. Fisiculă oraşului, D-ruI Fabritius, în numele tuturoră şl-a espri-mată deosebita stimă' şi recunoştinţă pentru multele merite ale bătrânului iubi-lantă. * * * Cu începutnlă anului şcolară 1888(9) suntă a se conferi din fondurile archi-diecesane din Sibiiu: Ună stipendiu de 60 fi. din fundaţiunea Francisc-Iosefinâ pentru ună studentă la şcdlele medii, şi două Stipendii câte de 60 fL din fundă-' ţiunea Gologea pentru studenţii de ori-ce categoriă. Aspiranţii la aceste stipendii au să-şi aştemă suplicele la consistoriulă archidiecesană din Sibiiu pănă la 19/81 Augustă a. c. * * * La 25 Iulie s’a;deschisă la facultatea de medicină dîn Parisă* congresulă docto-riloră şi aveterinariloră, avândă de obiectă studiulă stienţifică ală tubereuilosei la omă şi la celelalte animale. Din tote unghiurile Franciei şi chiar din străinătate ună număra mare de savanţi s’au hotărîtă a lua parte la discuţiunile congresului. România este representată la acestă con-gresă prin d-nii Calenderu, Babeşă, Asa-che şi alţi doi doctori din Iaşi. Discu-siunile voră fi, de sigură, fărte interesante, căci e vorba de tuberculosa, care ea singură seceră atâtă, câtă face Ia ună locă cOlera, vărsâtulă, tifusulti, crupululă şi anghina. Numai în Parisă, ea ucide mai bine de 4ece de persone pe ană, mai toţi copii tineri, speranţa şî fldrea naţiunei. * * * In convictulă gr. cat. dm Maramureşu s’au întreţinută g^atisă în anulă trecută 14 tineri români gr. cat., er în anulă şco-lastică viitără se voră întreţine gratisă 20 tineri şi se voră primi încă alţi 20 pentru plată. * * ... Regele şi Regina Italiei voră face în 9urendă o călătdriă în Iţalia de mijloci, prin Romagna. LâJ Ravenna, ,cch mitetulă Domneloră cari voră primi pe suverani au alesă de preşedinte pe principesele Constanţă GMca Rasponi şi Pub cheria Rasponi. Să scie, că* aceste 'd6u$ domne suntă fetele spătarului Costache Ghica şi că’âu luată înVcăsătoriă amândouă doi fraţi din familia Rasponi, a-liată cu Bonaparţii Italiei şi Franciei. : :* 4 * „Românulă^ scrie : „Vr’o câţl-va din marii negustori de vinUrî din Bucureşci şi Drăgăşani au primită erăşl propuneri din partea negustoriloră de vinuri din Bordeaux şi Cognac, pentru ca vinurile române să fiă exportate în Frantia.“ * * « In 29 Iulie n. s’a începută în Mun-chenă serbarea Centenarului dela nascerea regelui Ludovicu /., unulă din cei mai însemnaţi Domnitori atâtă în ceea ce pri-vesce activitatea lui pe terenulă literară şi artistică, câtă şi ca regentă. Acestă serbare se pare a fi fostă una dintre cele mai splendide, după cum raportâză corespondenţele relative. Mulţime mare de omeni din ţâră şi cam la 107,000 de streini sosiră -în Mănchenă. Ambasado-rulă Greciei din Berlină Angelos Bla-chos a fostă însărcinată să representeze pe Grecia la! festivilate, er din Atena s’âu trimesă la Mănchen primarulă oraşului Philimon şi consiliarii comun ah Ka&phronas şi Phillas, cari depuseră corona pe sarcofagele lui Otto de Grecia şi Ludovică I. Luni s’a serbată şi Te-Deum în Biserica grecescă. Prin acesta s’au restabilită relaţiunile diplomatice^ între Bavariâ şi Grecia întrerupte dela anulă 1862. Conbertu. Vomă avea plăcerea in curăfidă a au4i o tânără artistă română, Irena de Vludaia, care a cântată du udare succesă în Francia şi Italia. Acestă artistă a fostă angajată la Opera Comică din Parisă înainte de a arde. Cu ocasiunea concertului ce’lă va da în Sinaia va trece şi la Braşovă unde asemenea va concerta Marţa viitore. întâmplări diferite. Căzută în prăpăstii. Din Slănică (ju-deţulă Prahova, în România) i se scrie „'Democraţiei14, că ună- domuă profelofă, care plecase în escursitine călare la mănăstirea Cheia, însărândă’pe drumă, descălecare şi mergea cu câlulă de dârlogî. Neobservândă drumulă, acestă domnă a că4ută într’o prăpastia forte adâncă, âr calulă a rămasă pe mală. Pănă a doua 4i de dimineţă a rămasă în acea prăpastia, fără a i-sb întâmpla nimica, decâtă mici contusiunl. Nisce amici aisăi, cari Ţau urţiărităj l’au găsită a ddua 4iţşi 7 10.20 rt 10.24 GalbinI J7 5.88 n 5.91 Scris. fonc. „Albina“6u/o n 101.- n —.— n n n ^°/o n 98.- V 98.50 Ruble rusescl . . . 77 117.- rt 118. DiscontulU 61/*—8®/o pe mă. Cursulă la bursa de Vieaa din 1 Augustă st. n. 1883. , Renta de aură 4%.....................101.45 Renta de liârtiă 5%................ 90.80 Imprumutulă căiloră ferate ungare . 151.75 Amortisarea datoriei c&iloră ferate de osta ungare (1-ma emisiune) . . 98.30 Amortisarea datoriei căilorti ferate d#> ostă ungare (2-a emisiune) . . — Amortisarea datoriei căilorU terate de osta ungare (3-a emisiune) . . 115.— Bonuri rurale ungare............... 105 — Bonuri cu clasa de sortare . . . . 104.80 Bonuri rurale Banata-Timişd . . . 104.80 Bonuri cu cl. de sortare............104.80 Bonuri rurale transilvane ..... 104.40 Mărci 100 împ. germane............. 60.37 Londra 10 Livrea sterliuge .... 123.50 Imprumutula cu premiala ungurescă 130.80 Renta de hârtiă austriacă .... * 81.15 Renta de arginta austriacă f . . . 82.20 Renta de aura austriacă............111.— Losuri din 1860 ................... 139.10 Acţiunile băneai austre-ungare . . . 867.— Acţiumle bfincei dft credita ungur. . 807.50 Acţiunile băncei de credita austr . . 312.40 Losurile pentru rfgulaa-e%Tisei şi Se- ghedmului ......... 124.90 Despăgubirea pentru dijma de vina ungurescă.......................• 100.60 Bonuri croat o-slavone...............104.— Galbeni împărătesei ................. 5.83 Napoleon-d-orl . .................... 9.8$ Bursa de Bucureşti. Cotă oficială dela 19 Iulie st. v. 1888. Cump. vând. Renta română 5°/0 . . . . 91—4’ 92.— Renta rom. amort. 5°/0 . . . 92.^ 93- Renta convert. 6°/0. . . . 90.4 «•*/, Impr. oraş. Buc. 10 fr. . . 37.-4 42 - Credit fonc. rural 7% • . . 106.3/^ m% n v >1 5°/o . 92.7, 9^/4 n n urban 7°/0 • • ■ . 105.7| î^p— 11 11 11 t>°/0 • • . . 98.% ‘ ' *1 11 11 ^16 • : -'ii* f&'T «4/4 Banca naţ. a Rom. 500 Lei. . 940.-1 960.— Ac. de asig. Dacia-Rom.. . . 220.-jf- T-^r Dr. Aurel Mureşianu. î£\ ^--------------------------------------. I- ErtaţL şi -îngăiiniţlj Să tăiămă iţ| plăcintă pentru Dumne4eu şi sân-lăjorna. f- Pentru Dumne4eu şi pentru Isusă rireosă! replica^ comeş«snîi. , teşedintele mesei face atunci sem-lăicrucei şi începe a tăia plăcinta 4i‘ BndQ încă: pentru mărirea şi onorea sântului Donş! | |>er deodată elă opresce cuţitulă în lijlrc9 friptă, răspunde amphitrionulă su-lerŞa. Şi preşedintele încrucişândă cuţitulă i& plăcinta* tîp patru ibiK^ţL fără să le spirţescă, în urmă le stropeşce cu vină seflfia: • ‘ In numele Tatălui, amină ! In Smşe Fiului, ammăhjn numele'*âân-s' iuhjSpirită, amină!» • p? $i varsă în pahară cele câteva pi-de vină, cari rămăsese pe coja -. sAn. acestă. momentă Ioachknăl^tăpâ- nulă casei; s’apropiă de preşedint^. - Apoi ‘-aifrândoi ţină •plăemta^ ciF*a-mând.ouă mânile; er ospeţii apucă numai ou una.-; Dţtpă aeeea itoţl îtţj cepă să învârtescă plăcinta în aceeaşi direcţiă, încătrăn s’aruncă ' Sămânţă ; pe’: câmpă, şi 4ică: — DtimiQ i Bcapă-ne !i\ ^6mne<; eoa-î pă-ne! Domne scapă-ne! Ei întorcă plăcinta încă odată pe mânile loră 4icend0 de trei ori una după alta: —* Domne, dă sporă casei acesteia şi stăpânului qi! • _ ; Ospeţii retrăgându-şl mânile de pe plăcintă, preşedintele' şi .amphitrionulă o taiă în două, pună bucăţile una peste alta, le sărută; apoi să îmbrăţişezâ 4i" cândă: ) l — Xaiţsâ: ; „înainte d’a îngenunchia în onorea hatu (După „Revue Bleuu). fi * I Novakovitch, & ministrulti Serbiei la Constantinopole. i. v,., v- -j- •„jyQ <**• • ■v ,< Nr. 160 GAZETA TRANSILVANIEI. 1888. o c< g M O CD. P pc <1 “ , ' S?' ^ CD< ® g tti „ -P--» . pt g g I p ' p- •£ 2 < 1 »-l P I ■ ^( CD pj I ■ & £ g g -g i S^&gcgi o ►—• g, i &pg«g- _ O P Bi c< ! SJ Tî’. fi 00 o-g-g •§ ! ■ 8 ® g §*8.1 ’8 P R g»i M 01 P . 9 3 g- ! o t—I fi -fi fi fi fi OR? Câştigi laterali ie 101 pe ji fără capitalii şi fără risicu prin vân4area de losurî plătibile în rate în sensulu articnlnlui de lege XXXI din 1883. Oferte primesce Societatea de schimbă din Budapesta Adler & Comp., Budapest. w Veritabila făină pentru pane de casă. 2*3. g- S* >1 P 2. 2 £ V' S- Î2j & O J S SOTQ ^ ^ ‘ <£> o a £ Srg- p® N® *"•*§ PQ P=H Pentru a satisface dorinţei multoril;dintre onor. mei muşterii producă daci înainte SQgf* Veritabila făină pentru pâne de casă. Soiulă acesta de făină se produce din grâu escvisitti de curată, d’aceea făina prin puterea ei neslăbită se pdte cu totu dreptulă recomanda fiă-cărui menagiu ca cea mai bună. In aşteptarea comandeloră atâtă pentru acdstă făină, câtă şi pentru tote celelalte soiuri de făină şi legume, ce se află totdduna în depositulă meu, me subsemna cu înaltă stimă 108,8—2 Mt~ bsbd ap aired iiqnad buibj BţiqBţua^ jm TIPOGRAFIA A. MURESIANU, A PIAŢA ARE Np. înfiinţată cu începerea anului acestuia, provădută eu cele mai nou6 mijldce tehnice şi asor-' tată cu cele mai modeme tipuri, primesce şi efectueză totu felulti de lucrări tipografice, precum: Opuri şi broşure, statute, foi periodice, imprimate artistice în aurt, argintu şi colori, tabele, etichete de totu feliulu şi esecutat eleganţii. Pentru comercianţi: adrese pe scrisori, facture, liste cu preţuri curente, avisuri, reco- mandaţiunl, cerculare ş. a. Programe elegante, bilete de visită, bilete de logodnă şi de nuntă, după dorinţă şi în colore. Dispun&ndă de maşini perfecţionate şi de isvore eftine pentru procurarea hârtiei, sta-bilimentulă nostru tipografică este în posiţiune a eseuta ori-ce comandă în modulă celă mai esactă şi estetică precum şi cu preţurile cele mai moderate. Comandele eventuale se primescă în biuroulu tipografiei, Braşovu, piaţa mare Nr. 22, etagiulă I, cătră stradă. Comandele din afară rugămă a le adresa la Tipografia A. MUREŞIANU, Braşovu. Tipografia A. MUREŞIANU Braşovu.