Redactluea, Admistratinnea Tipoiiafla: ' BRAŞOVU, piaţa mare Nr 22. Scrisori nefrancate ru ae pri-mescfl, Manusjrir» e nu ae re* trimi u! Biroarile de ouam; Braşovu, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai urimescfl în Viena: Rudol/Mosse, Jaasenstem & Vogltr ((Mo Ma<’.\), Heinrich Soţia1"!:, Âloi* Herndl, M.Dukes, A. Oppelik, J. Dati-neberg; în Budapesta: A. V. Coli-berger. Anton Metei, Eckstein Bemat; înFrankfurt: O.L.Daube; înHam-burQ : Steiner. Preţul ii inserţiunilorii: o aeriă garmondfl pe o col6nâ 6 cr. şi 30 or. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă si învoială. Reclame pe pagina IlI-a o ae-riă 10 cr. v. a. sAu 30 bani. li. „Gazeta* iese în fle-onre 4>. Abonamente pentru Anstro-Ongaria Pe un* anu 12 fl., pe şAse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Fentrn România si străinătate: Pe un ti anu 40 franci, peşAse luni 20 franci, pe ^rei luni 10 franci. Seprenumeră la t6te ofi-ciele poştale din întru şi din afară şi la dd. colectori. Abonamentele pentrn BraşoYt: laadministraţiune, piaţa mare Nr. 22, etagiulă I.: pe undând 10 fl., pe şese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dus u 1 fl în casă: Pe unfl anfi 12 fl.. pe fAse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unfl. esemplarfl 5 cr. v. a. sAu 15 bani. Atâtfl abonamentele c&td şi inserţiunile sunt a se plăti înainte- Nr. 150. Braşovt, Sâmbătă. 9 (21) Iulie 1888. 3^0*0. a/too:na:meiitvi „GAZETA TRANSILVANIEI". Cu I Iulie 1888 st. v. s’a deschişii nou abonamentu la care învit&md pe toţi amicii şi sprijinitorii fâiei nostre. Preţulfi abonamentului: Pentru Anstro-Ungaria: pe trei luni 3 fl. pe şese luni t» fl. pe unii anii 12 fl. Pentrn România şi străinătate: pe trei luni 10 franci, pe şese luni 20 franci, pe unii anii 40 franci. Abonarea se pote face mai uşorii şi mai repede prin mandate poştale. Domnii, cari se vorii abona din nou, să binevoescă a scrie adresa lămuriţi! şi a arăta şi posta ultimă. AdmnistraţiMea „Gazetei Transilvaniei". Cine ameninţa ue Saşi? I. Braşovu, 8 Iulie st. v. 1888. Gogoriţa, cu care Ungurii dela guvemu sparie mereu pe Saşii ardeleni, este pretinsulu periculfi, de care aceştia ar fi ameninţaţi în aşa numitulu „funda regescu“ din partea elementului românescu. De câte ori se ivesce vr’o ces-tiune, care reclamă cu necesitate conlucrarea Saşilorîi şi a Româ-niloru spre a se apSra în contra asupritorului comunu, foile guvernului ungurescu le vinu Saşiloră cu acesta gogoriţă, avendu de scopu a-i ţine astfelu în viaţa publică politică isolaţl şi desbi-naţî de Români. Şi alegerile din urmă comunale, întâmplate aici în Braşovu, au datu prilegiu fdiei subvenţionate maghiare din Cluşiu de a-le vorbi din nou Saşiloră de primejdia în care s’au băgatu, aliându-se într’unu cercu electorală cu Românii spre a trânti pe Unguri, „aliaţii loru naturali “. Să cercetămă puţinii pe ce se întemeieză părerile ce le desfăşură „Kolozsvarw în articululu său reprodusă în numărulu nostru de erl. „La satew, (\ice foia guvernamentală maghiară „în multe locuri suntu în maioritate prepon-derantă Românii, cari din <\i în cji cuprindă mai mulţii teritoriu din fostulu „pământii regescii.u Cu alte cuvinte li se 4i°e Sa* şiloră: nu vedeţi că vă cuple-şescă Românii, de ce le mai daţi der mână de ajutoră ca să învingă pe Maghiari la alegerile comunale ? Să vedemu mai întâiu cum stă lucrulu cu pretinsa cupleşire. Este în deobsce cunoscută, că Românii se înmulţescă mai tare ca Saşii şi că în unele locuri, fiindă muncitori şi păstrători, le-a succesă în cursulă aniloră a se întări şi în privinţa materială pe pămentulă de odinioră „regescuw. Ei bine, ce denotă acestă faptă ? Nimică mai multă nici mai puţină decâtă o progresare a Ro- mâniloră în cursulă naturală ală desvoltării loră, o progresare, care nu oferă nimică surprincjetoru. Se nasce acum din punctă de vedere politică întrebarea, că bre compatrioţii noştri saşi fire-ară în stare să împedece şi să pună stavilă acestei desvoltărî naturale a elementului românescă printr’o a-lianţă cu Ungurii seu prin altă mijlocă ? Decă puterea, fiă şi numai în-câtu privesce administraţia comunală pe fostulă „fundă regescău, ar fi în mâna Româniloră, atunci ar ave brecare înţeles ă ca Saşii să voiască cu ajutorulă Unguriloră să le ia Româniloră puterea din mână. Der bine este cunoscută că ac[î în ţeră şi în comitate domnesce esclusivă Ungurulă, er câtă pentru administraţia comunală în fostulă „fundă regescu“ ea se află aprbpe cu desăvârşire în mânile Saşiloră. Ce ară pute der dobândi Saşii dintr’o alianţă cu elementulă un-gurescă ca să se pdtă îngrădi în contra sporirei şi a întărirei elementului românescă? Şi bre de douăcjecî de anî şi mai bine, de când suntă Ungurii la putere n’au mersă Saşii ardeleni totă cu ei, lăsându-se a fi amăgiţi de promisiunile ce li le făceau sub cuvântă, că-i voru apăra în contra preponderanţei elementului românescu şi a periculului ce i-ară ameninţa din partea lui ? Nu i-au sprijinită ei multă puţină — deşi numai indirectă prin ratiha-biţiunea actelor loră de violenţă — cu atitudinea loră politică în campania, ce avuse de scopă a des-poia Ardelulu de autonomia sa şi pe Români de tote drepturile loră politice-naţionale ? De ce der cu tbte aceste Saşii •n’au putută împiedeca sporirea şi înaintarea elementului românescă In fundulă regiu? Pentru că era o absolută imposibilitate de a dicta Românului ca se nu mai înainteze, când cu totă vitregitatea timpuriloră, elă mai ave orecarî condiţiunl, în cari putea şi trebuia să progreseze. Şi acestă fenomenă nu s’a petrecută numai pe „pământulu re-gescă“, ci şi în celelalte comitate îlă vedemă în multe locuri. Este puterea elementară a procesului de desvoltare, care mână pe Română înainte pe tbte cărările în mânia necurmateloră prigoniri, asupriri, urgisirî şi năpăstuirî, ce le întâmpină din tbte părţile. Amă vrea să scimă acum decă pbte fi lucru cu minte şi politică a voi să te opui unui procesă naturală şi decă nu cumva Saşii, declarându-se pe faţă ca duşmani ai desvoltării Româniloră, ar face ca acesta desvoltare, care se petrece aŢî pacînică şi neotensivă, — căci locă destulă este în acestă ţeră pentru toţi — să ia deodată ună caracteră duşmănosă făţă cu elementulă săsescă, devenindu astfelu în adevără ameninţătbre pentru elă? [Ungurii şi întâlnirea împeraţiloru. întâlnirea împăratului germani: ou Ţarulă Rusiei o consideră „Egyetertesu în articolulă său de fondu dela 18 Iulie ca unu „eve-nimentă cu totulă neplăciită“ pen-tfU Maghiari. „Este faptă, — cfice numita foiă, — că, "Wilhelm II de aceea umblă după prietinia Ţarului, ca să stabilescă rela-ţiunî mai bune între Germania şi B-usia. Acesta însă numai aşa se pote întâmpla, decă Germania va face ună astfeliu de compromisă în cestiunea Bulgariei, care deşi nu va satisface întru tote preten-siunile Rusiei, der celă puţină va împăca egoismulă guvernului rusescă şi va recunosce ca corectă procederea consecvenţă a lui în timpulă celoră doi anî din urmă. Acesta este adevărata însemnătate a călătoriei la Petersburgă şi în acesta se cuprinde cu privire la noi tendinţa periculosă. Niciodată n’am dată espre-siune unei încrederi orbe faţă cu politica berlinesă, der că prinţulă Bismark ar vre să pomescă contra nostră ună procesă de despărţire, cu acestă grozavă suspiţiune nici noi n’am învinovăţită „fidelitatea germanău, pe care discursulă de tronă ală lui "Wilhelm II a accentuat’o cu atâta putere. Mai multă ne tememă de aceea, că Germania va ave în modă esagerată să-şi validiteze faţă cu noi drepturile sale de aliată. „Blâncfii noştri optimiştîu — cjice mai departe „Egyetertesu — spereză, că întâlnirea dela Petersburgă nu va ave ună resultată intenţionată. Pote fi, der fără îndoielă că împăratului "Wilhelm îi zace la inimă, ca călătoria sa să aibă şi succesă şi şi politica germană va face totă posibilulă, ca pasulă solemnelă ală împăratului să nu fiă făcută de geba. Să nu ne facemă der nici o ilusiune despre aceea, că erăşl urmezâ o astfelu de faşă a politicei germane, când vomă vede mai multă paguba, decâtă folosulă lăudatei nostre alianţe. Astăcjl idea fundamentală a politicei germane se află în contrazicere cu ceea ce trebue să formeze idea fundamentală a monarchiei nostre. Germania voiesce să facă ună compromisă cu Rusia, ună astfelă de compromisă, care se pote câştiga cu concesiuni făcute numai în contulă programului de pănă acuma orientală ală monarchiei nostre. Noi însă credemă, că acestă programă nu suportă nici ună felă de concesiune. Să nu ne facemă der speranţe din partea Berlinului, der să ve-ghiămă asupra Vienei... Este Tipa oraş! nwesci? Pe când şoviniştii unguri dau năvală asupra naţionalităţiloră nemaghiare cu scopulă ca să le maghiariseze cu fier şi focă, pe atunci unele momente de tristă desamăgire îi facă din când în când să se deştepte şi să vedă', că suntă încă departe, de totă prea departe de ţînta loră. Astfelă „Egyetertesu în nu-mărulă său dela 18 Iulie vine şi se plânge contra oraşului Timişora, care deşi se află în Ungaria propriâ şi figureză înaintea şoviniştiloră unguri ca oraşă „neaoşău maghiară, în realitate nu este nici pe departe ună oraşă ungu-rescă. Dovâdă despre acesta este starea în care se află literatura diaristică ma- ghiară în acestă oraşă şi despre care „Egyetertesu scrie următârele : „Literatura Ziafisficâ maghiară este în Timişdra într’o stare încă fărte copi-lărescă, ceea ce în genere disă arată, că acestă împopulată şi inteligentă oraş ală Ungariei de meZă-cli Pr^ are interesă faţă cu idee* de maghiarisare... Faţă cu ună «jiară ungurescă, în acestă oraşă se vină trei Ziare germane. Din Ziarele ce sosescă cu posta, 80 percente suntă Ziare nemţescl... Singură „Pester Lloydu merge în atâtea esemplare la Timişora, câtă t6te Ziarele ungurescl din capitală împreună luate. „Mare trecere au în Timişora şi Ziarele nemţescl din Viena, ceea ce este cu atâtă mai tristă, cu câtă din Ziarele nostre beletristice abia mergă câteva e-semplare la Timişora, din contră Ziarele de modă şi Ziarele ilustrate din Viena şi Germania sosescă în* Timişora în nu-mâră considerabilă atâtă la adresa directă a abonanţilor, câtă şi a librariloră, cari le împartă între locuitori. “ „Totă aşa stămă şi cu Ziarele umoristice. Abonanţii tuturoră Ziareloră u-moristice ungurescl abia formeză a Zecea parte din suma abonanţiloră ce-i are în Timişora foia umoristică nemţescă „Flie-gende Blâtter,u care merge la Timişora mai multă decâtă în o sută de esemplare. u Astfelă stândă lucrurile, cum mai potă spera şoviniştii unguri sâ maghiariseze naţionalităţile nemaghiare, mai alesă cele din Ardeală, după-ce în cele mai principale oraşe ale Ungariei se află ei înşi-şl în periculă de a fi înghiţiţi de celelalte elemente? Monumentulu lui Gambetta. In Ziua de 14 Iulie st. nou, aniversarea republicei francese, s’a înauguratQ la Parisă statua lui Gambetta, ridicată pe piaţa Carrousel. 0 mulţime imensă a-sistâ la inaugurare şi discursuri călduros© s’au pronunţată. Iată descrierea monumentului precum o găsimă în Zlare^e francese: Monumentulă are o înălţime de 27 metri, 70 cm., adecă câtă o casă cu patru caturi. Are ună soclu şi ună pilonă de lespeZl pe a căruia faţă principală se detaşează statua marelui patriotă, încun-j urată de patru figuri. Gambetta, cu fruntea ridicată, cu braţulă dreptă întinsă, ca pentru a arăta fruntaria, este representatîl pronunţândă cuvintele elocuente din 1870, gravate d’asupra capului său: „FrancesI, ridicaţi-vă, în sufletele şi hotărîrile vostre, la înălţimea pericolului care ameninţă patria. Stă încă în puterea vostră să arătaţi lumii ce este ună poporă mare care nu vre să pârău. Cu. braţulă stângă împresdră gâtulă unui soldată rănită, care, sprijinindu-se pe ună tună şi ţinândă în mâna dreptă-o sabiă frântă, simboliseză armata sleită de puteri pe jumătate învinsă. La drepta oratorului suntă grupate celelalte trei figuri. La piciorele sale, ună adolescentă cu braţele gole şi cu gulerulă lată ală marinarului se plecă, cu ună genunchiu în pământă, ca pentru a lua o armă dejosă. Ochii săi plini Jde credinţă privescă cu iubire pe acela, care dă entusiasmulâ şi mândria bărbătească. E apărarea naţională pregătindu-se pentru cea din urmă opintire. D’asupra acestei figuri, şi răsărindă din petră, apare torsulă nervosă ală unui ofiţeră, care ţine cu amândouă mânele patulă unei pusei şi se esalteză de cu- Nr. 150. GAZETA TRANSILVANIEI. 1888 vintele înflăcărate ale marelui cetăţeană. E veteranulii care se uneşce cu tinerimea ce se ridică pentru apărarea pământului ţării. In fine ridicându-se în aeră şi fâ-cândă ună fundă de gloriă cupului energică ală lui Gambetta, geniulă înaripată ală Patriei, ţinândă rudulă unui stegă care se desfăşură şi se umflă d’asupra umeriloră săi, inspiră pe oratoră, solidă infiptă în redingota şi în pardesiulă său cu guleră de blană, ale cărui reverurî, largă drapate, se deschidă la bătaia ven-tului. De desuptulă grupului o placă de marmoră portă scrise cuvintele: „LUI GAMBETA Patria şi Republica,u SCmiLE PILEI. La Universitatea din Budapesta în a-nulă scolastic 1887-8 au fostă aplicaţi 221 profesori ordinari, estraordinarî şi suplenţi. Studenţi au fostă în semestrulă înteiu 3746, în ală doilea 3541. Anume 90 la facultatea teologică, 1650 la cea juridică, 1178 la cea medicinală şi 326 la cea filosofică; apoi au mai fostă 229 elevi de farmaciă şi 68 de moşărită. In privinţa religiunii au fostă 1491 romano-catolici, 1145 jidani, 409 reformaţi, 324 luterani, 95 gr. or., 68 gr. cat. şi 9 unitari. Din Ungaria au fostă 3476. din Croaţia 33, restulă din alte ţări. * * * Ginmasiulu de stătu din Sibiiu a fost cercetată în anulă acesta de 280 tineri între cari 124 români. înainte de 1868 gimnasiulă acesta era cercetată de câte 700 tineri. * * * Foile austriace aducă scirea, că Serbii din Dalmaţia, cari de mulţi ani încoce au alesă totă cu partida italiană de a-colo, s’au împăcată acum cu Croaţii şi s’au aliată cu ei. Resultatulă acesta se atribue stăruinţeloră episcopului Stross-mayer. * * * In BucurescI a reposată veteranulă profesoră şi directoră de pensionă Constantinii Codreanu în etate de 78 ani. Mica lui avere imobilă, ce dă ună venită de vre-o 1300 lei pe ană, a testat’o bisericei „Isvorulă de sub Mihaiu Vodă.u * * * Din o dare de semă a d-lui V. A. Ureche aflămă, că fondulu statuei lui Mi-roni> Costinu consta la finea lui Iunie din 15,500 lei depuşi la bancă. Din aceşti bani suntă a se mai plăti 10,000 lei în aură sculptorului la Parisă şi restulă va servi la soclu şi transportulă statuei, împreună cu sumele ce suntă subscrise şi cari nu s’au primită încă, în valore de peste 30,000 lei. Este probabilă, că, graţiă serbăriloră din Iaşi, nu mai lipsesc decâtă vr’o 2000 lei, cari asemenea se speră cu siguritate, că se voră încassa după listele ce suntă încă răspândite în ţeră. Astfelă, fără nici o subvenţiune de la bugetulă ministeriului instr. publice, pentru prima oră se va fi ridicată, în Spet. în Iaşi ună monumentă de peste 30,000 franci! * * * D-lă Apostolă Mărgărita, cunoscu-tulă Română macedoneană, a fostu decoraţii de M. S. Sultanulă Abdulă-Hamid cu ordinulă „Medjidie“ clasa UE, er fi-iulă d-sale a fostă decorată cu ordinulă „Medjidiew clasa IV- * Acestă decorare a produsă în lumea grecă din Constan-tinopolă şi în lumea grecomană din Macedonia ună sgomotă nu tocmai plăcut. * * * Cetimă în „Rom. Libu din Bucu-, rescl: „ Guvemulu belgianu a comunicată ministerului nostru textulu proiectului de lege, care consacră o reformă penală şi introduce în legislaţiune o inovaţiă ne-esperimentată încă. Este vorba de liberarea condiţională a condamnaţiloră, liberare, care esistă în Francia, Danemarca, Germania, Anglia, şi de condanmaţiunea condiţională care nu esistă aiurea. După cea dintâiu, ună condamnată în certe condiţiunî pote fi liberată după ună timp orecare şi definitivă ertată, decă într’un întervală de timpă a dată probe de a-mendare şi moralisare. După cea de-a doua măsură, ună debutantă delicventă pote obţine o suspendare de 5 ani a o-sândei, în care intervală, decă nu încârcă o nouă pedepsă, prima condemnaţiune este consumată. După ună studiu serios ală materiei, ministrulă justiţiei a constatată, că starea serviciului nostru penitenciară şi a organeloră de suprave-ghiare nu permită, p6te pentru multă timpă încă, să sperămă asemenea îndreptări în legile nostre penale. Textele de legi se ţină la disposiţiunea specialişti- loră cari ar voi să le consulte. “ * * * Petrecere cu tragere la ţintă. Sâmbătă în 9 (21) Iulie se va ţine în casa de dare la semnă de sub Tâmpa cea din urmă petrecere cu dare la ţintă din vâra acesta, arangeată de oficerii şi funcţionarii gamisonei de aici sub cunoscutele modalităţi de participare. Inceputulă la 6 ore sera. Corespondenţa „Caretei Transilyaniei." Făgăraşu, 18 Iulie 1888. Un a modelu de foszolgabiro. Cerculă pretorială Şercaia dela restaurarea ul- timă a amploiaţiloră comitatensî a trecută prin multe fase în privinţa admi-nistrărei, avândă pănă de presinte patru conducători în patru ani, unulă mai debila ca celalaltă, afară de pretorele Gal Tamâs, care în timpulă scurtă câtă a funcţionată adusese cerculă în ordine ad-ministrândă după consciinţă şi lege, durere însă, căci fiindă sătulă de administraţia, ca fostă căpitană în pensiune, a îmbrăţişată din nou cariera militară şi astfelă cerculă Şercaia a rămasă din nou fără şefă administrându-se în timpă de 5 luni de pretorele Albert Molnâr; cu părere de rău însă, că după provisoriulă de 5 luni s’a denumită unulă, anume Pân-czel Zsigmond, fiulă parochului reformată din Făgăraşiu, ună omă tânără, răsfăţată şi îngâmfată, care numai pentru de a conduce ună cercă pretorială nu este, căruia îi place mai bine a lucra la lumina cea palidă a lampei decâtă la lumina clilei, şi atunci îi place mai bine a se uita la sticla cu vină decâtă la cea cu cemâlă. Spre ilustrare amintescă unu singură casă. — In 10 Iulie 1888 faimosulă foszolgabiro-substitută Pânczel Zsigmond a benchetuit cu mai mulţi soţi de ai lui totă cjma pănă noptea târtjiu în locă ca să-şi va4ă de agendele oficiose grămădite. Noptea pe la 2 ore eşindă din birtulă din Şercaia inspirată prea multă de puterea vinului celui multă, consumată preste di pănă noptea târdiu, şi aflândă la porta birtului mai mulţi cărăuşi paclnicl nutrindu-şl vitele, s’a în-căerată cu ei, i-a bătută, deră a căpătată şi dânsulă peste spate destule. Desă de dimineţă o pălăriă domnescă s’a1 aflată pe uliţa Şercaii, în apropierea câmpului de luptă, totă petece, din care inferiorii faimosului foszolgabirău păstreză câte ună petecă ca suvenire a luptei purtate de faimosulă loră şefă. Vecjândă foszolgabirăulă că cu cărăuşii cei paclnicl nu o pote scote la cale, a alergată singură după gendarml, desbrăcată şi cu capulă golu, a venită cu gendarmii pe câmpulă de luptă, ll-a poruncită să împusce asupra âmeniloră pe răspunderea sa, der gendarmii, omeni trezi la minte, văcjândă starea în care se afla faimosulă fSszolgabjrău i-au dene-gată împlinirea poruncii, er fxjszolgabi-răulă cătrănita peste măsură a poruncită să aresteze pe toţi cărăuşii, ceea ce s’a şi întâmplată cu pccînicii cărăuşi circa 20 la numără fără de a se mai opune au urmată poruncei gendarmiloră respective a foszolgăbirăului. şi au intrată în temniţă unde au petrecuta noptea ca vai de ei lăsându-şl carăle. pustii în stradă. Dimineţă apoi a urmată dreptatea FOILETONUL# „GAZ. TRANS.“ O opiU de a.'CLX’U-- — Poveste. — (Urmare.) Atunci fata la elă sare Şi îi strigă-’n gura mare : — „Ori ce-i face, — n’oiu lăsa, „Ce-am legată n’oiu deslega, „Seu trăimă în lume noi „Seu ne-omoră pe-amândoi!... „Căci e-’n lumea de sub stele „Alesulă inimei mele, 760. „Fără elă nu potă trăi „Vieţa numai chină ml-ar fi!...u Astfeliu fata îi (jicea Căci pe june’lă cunoscea Şi scia cine era Păn’ pe tată-său-’ndoi De la asta să-’nvoi Şi-i lăsa să se cunune Ca să aibă (jil© bune Şi traiu dulce’n astă lume... 770. Der totă nu se liniscea Elă nici cum nu se’mpăca, Cu gândulă şi mintea sa, Că cum dânsulă a lăsată Fata, de s’a măritată Dup’ună omă aşa săracă Ca ună bietă de liliacă!... Dimineţă vrândă să vacjă înc’odată să se’ncrecjă Că cine-i acelă fecloru 780. Ce-a luată pe fata loră: De-ală lui pată s’apropiâ Şi la dânsulă căuta, Er în locă de ursă părosă Vede-ună june prea frumosă Totu de aura luminosă, Şi că pielea cea urîtă Ce-o purta elă învălită Acum nu pe elă era Ci josă pe pămentă zăcea... 790. Lăsândă junii amândoi Fugi iute înapoi Lui Dumne4eu mulţămindă Şi în sine-aşa cjico^dă: — „Oh, ce bine am făcută Că mânia ml-am ţinută, „Căci pe elă de’lă omoram „Domne ce păcatătrfâceam“ ! . . . Mirele însă visase Peste nopte: — că plecase 800. Ca să facă vânătore Printr’o luncă sunătore, Şi-i părea c’o 4i întrâgă Elă gonise’n lunca largă O frumosă căprioră Ageră şi sprinteniâră. Din somnă cum se deştepta Elă din pată că se scula Se’mbrăcâ şi se gătâ Ca să mergă la vânată 810. Cum în visă i s’ arătată. Elă de dramă mi-se găteşce Şi nevestei povestesce Că ce visă mândru-a visată Şi că plâcă la vânată. Er nevasta lui frumosă Tînără, — era fricosă Şi prea tare se temea Că mai multă nu l’a vede, Căci uşoră i s’a-’ntâmpla 820. Prin pădure ceva rău Şl-o să moră dragulă său... De aceea îi grăia Şi frumosă aşa-’lă ruga: — „Las’o-’n focă de vânătore „N’umbla după căpriore „Rămâi, rămâi dragă-acasă „Şi venătorea o lasă „Căci eu rău acjl mă simţescă „Şi rău ţie-ţl prorocescă 830. „Că nu bine vei umbla „Ac|I cu vânătorea ta!...“ Der pe mirele-i iubită Nu’lă îndupleca nimică, Elă vieţa nu-şl temea Venătâre când făcea, Ci nevestei frumuşele îi cfise spre mângăere: — „Nu te teme draga mea „Şciu eu vieţa a-ml păstra. 840. „Eu a