Fracţiunea, idmmisiratiuiiea Tipografia: ' BRAŞOVU, piaţa mare Hr 22. Scrisori nefrancate nu se pri-mescă, Mannsjriprenu sere» trimi.u! Birourile ie ammcinii: Braţovu, piaţa mare Hr. 22. Inserate mai primescti. în Vlena: RudolfMosse, Haasensittn «fc Vogler ' (Otto Maus), Heinrich Schalek, Aloi» Eerndl, M.Dukes, A. Oppelik, J. Dan-ntberg; în Budapesta: A. V- Oold-btrger, Anton Metei, Eckstein Bernat; tnFrankflirt: G.L.Daube; în Ham» burg: A. Steiner. Preţulu inserţinnilorfi.: o seriă jjarmondii pe o col6n& 6 cr. ?i BO cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă si învoiălă. Reclame pe pagina IlI-a o seriă 10 cr. v. a. său 30 bani. Nr. 148. ZLnToul ebloorLainerLtTjL „GAZETA TRANSILVANIEI". Cu I Iulie 1888 st. v. s’a deschisu nou abonamentd la care învitămu pe toţi amicii şi sprl-jinitorii foiei nâstre. Preţulu abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: pe trei luni 3 fl. pe şese luni 6 fl. pe unii anii 12 fl. Pentru România .şi străinătate : pe trei luni 10 franci, pe ş6se luni 20 franci, pe unii ană 40 franci. Abonarea se pote face mai uşorii şi mai repede prin mandate poştale. Domnii, cari se vortl abona din nou, să binevoescă a scrie adresa lămurită şi a arăta şi posta ultimă. Adiinistraţinnea „Gazetei Transilvaniei". BraşovQ, 6 Iulie st. v. 1888. Dincolo de Laita s’a pronunţată erăşî, pentru întâia 6ră după unu timpu îndelungată, cuventulu „împăcare44. De nouă ani şi mai bine este la cârmă în Cislaitania ună cabi-netă, care din începută s’a numită „ministeriu de împăcare44, şi ca t6te aceste se vorbesce încă ac|I de „încercări de împăcare44 ca de ună lucru ce este încă departe de a se realisa. Fost’au într’unu timpu distinşi Omeni de stată austraci — şi vor mai fi şi astăiţî, der arareoră le aucjimu glasulă — caii pretindeau susă şi tare, că cea mai de căpeteniă problemă a monarchiei poliglote habstK.rgice este, de a căuta se se împace câtă mai cu-rendă popărele sale, ca ea să-şlpdtă aşecţa astfelă pe base durabile interesele ei cele mai vitale fiindă puternică în întru şi respectată în afară. Ce s’a făcută şi cum s’a lucrată pană acuma pentru resolvarea a-cestei probleme? In aparinţă t6te mergă calea loră liniştită, maşinăria dualistă funcţioneză regulată, pre câtă numai iertă complicata ei construc-ţiune, corpurile legiuităre voteză în fiecare ană bugetele ce li se presenteză de cătră guverne şi contribuabilii de diferite limbi şi moravuri muncescu câtă numai potu ca sS păta purta sarcinele grele ce li se impună mereu în mai mare măsură. Decă vomă cerceta înse starea lucruriloră mai afundă, numai „liniştire44 şi „mulţumire44 nu vomă afla ac}I la poporele diferite ale monarchiei. De vre-o împăcare între ele nici pomenire. Ba putemu flice, că niciodată spiritele între poporele acestei monarchii n’au fostă mai învrăjbite ca tocmai acum. Tristulă resultatu ală esperi-menteloră ce se tacă acum de apr6pe treidecî de ani.pentru „împăcare44 se pote caracterisa cu puţine cuvinte. In Cislaitania elementulă germană şi slavă se combate acjl mai „Gazeta* iese tio. fie-care «ţi. Abonamente pentru Austro-Dngaria Pe xmfi anti 12 fl., pe ş6se luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Pentru România şi străinăta te: Pe unu anii 40 franci, pe şâse luni 20 franci, pe trei luni 10 franol. Se prenumeră Ia t6te ofi-ciele poştale din întru şi din afară şi Ia dd. colectori. Abonamentnlfi pentrn Braşovn: la&dministraţiune, piaţa mare Nr. 22, etagiuiu I.: pe unu ană 10 fl., pe şese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusulu în casă: Pe untL anii 12 fl., pe şâse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. UntL esemplari 5 cr. v. a. său 15 bani. At&tu abonamentele câtă şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Braşovn, Joi 17 (19) Iulie ____ 1888. înverşunată ca ori şi când şi agitaţiunea naţională germană câştigă totă mai multă teremă între Germanii austriacl. In Translaitania scimă în ce; raporturi trăiescă diferitele ele? mente faţă cu celă dela putere. Aici mişcarea naţională a pop6-reloră nemaghiare este deocamdată înăbuşită prin absolutismulu parlamentară ungurescă, der prin-tr’asta cresce numai înverşunarea celoră asupriţi în potriva asupri-toriloru. Şi decă nici înţerile austriaoe, unde guvernulu şî-a înscrisă egala îndreptăţire a popdreloră pe flamura lui, unde dreptulă de limbă ală fiecărui poporă este în mare măsură respectată şi scutită, decă nici aici nu se p6tervorbi încă de-o împăcare între popore, ce se va pute (\ice despre stările din Ungaria şi Transilvania, unde cei dela guvernă stăruiescă tocmai în direcţiunea contrară prigonindu naţionalităţile şi călcându cjilnicu în piciăre dreptulă loră de limbă şi interesele loră cele mai vitale naţionale ? Cumcă în asemeni împrejurări aici Ia noi nici măcară vorbă nu p6te fi de împăcare, este ună lucru forte firescu. De-o „împăcare44 totuşi mai aucjimă şi pe la noi vorbindu-se din când în când şi acesta este ciudata „împăcare44 a Saşiloră ardeleni cu guvernulu ungurescă, pe temeiulu respectării legiloru şi a esecutării loră conscienţiose. Der acesta nici că se păte numi împăcare, ci este mai multă o speranţă, că dără va veni la cârmă ună guvernă ungurescă, care să nu mai voiescă a maghiarisa cu forţa. O împăcare cu Ungurii ar ave sensă atunci, când ar fi vorba de a se cassa şi schimba tdte legile cari împiedecă desvoltarea popo-reloră nemaghiare, când cu alte cuvinte ar fi vorba de garanţii, er nu de speranţe deşerte. De-o astfelă de împăcare a fostă şi este vorba între Cehii şi Germanii Boemiei, der tocmai pentru aceea acţiile ei stau încă aşa de reu. Acum Cehii au adusă din nou pe tapetă cestiunea împăcării, cerendă ca Germanii, cari urmeza cu tenacitate politica loră de resistenţă passivă, sS dovedescă că voiescă în adevăru împăcarea şi să arate că suntă dispuşi a stabili o înţelegere durabilă între ambele popdre. Der e puţină speranţă ca împăcarea se va şi face, puţină dincolo şi încă şi mai puţină dincdce de Laita. Căile ferate orientale. . • (Fin e.) Din aceste se vede, că comunica-ţiunea Occidentului cu Varna (Marea Nâgră, cu golMă Enosului, (archipe-lagulă) şi cu Salonicula este mai apropiată decâta cu Constantinopole; de unde capitala imperiului turcescfi, cheia şi passulfi Orientului Constantinopole, Irimesce mai târcjiu atingerea sa prin ţăile ferate cu Occidentul!!; şi din acesta şstemtt al& căilorii se pote nasce o influenţă desastrubsă asupra comerciului şi af intereselora lui vitale. Decă privima linia Bosniacă (Viena, Agram, Seraievo, Mitroviţa, Salonica) şi linia ungaro-serbâ (Viena, Budapesta, Belgrada, Nişa, Vrania, Salonica), adecă cele mai scurte în legătură cu Europa centrală şi apusană, avema couclusiuuea naturală: că Salonicula va deveni punc-tula de culminaţiune ala comerciului şi a intereselora publice-politice europene, în Orienta; deja se şi văda semne, căci Oesterreichische Lănderbank întrunită cu Comptoir d’Escompte de Parisa, a şi înfiinţata o bancă nouă în Salonica c’una capitala de două milidne franci; naturalminte că vora urma şi altele; vora urma diverse întreprinderi, cari tote vora servi la decentralisarea Cons-tantinopolei, mai alesa decă dela Salo-nica se va clădi o liniă nouă pănă la Pirăus în Grecia, de unde năile accelerate s’ar aventa repede atâta ^la porturile Asiei, câta şi la Alexandria în Egipeta. Parisula încă păn’acum comunică cu Alexandria — Egipetula — prin căile ferate italiane, pănă la Brindisi-Otranso, şi de aci pe mare; der în casula mai susa amintita, de sigura că’şî va lua direcţiunea spre Salonica-Pirăus, căci co-merciula şi comunicaţiunea cercă tota-deuna calea cea mai apropiată. Dâcă se vora consolida basele liniei Belgrada, Nişa, Salonica, şi se va stabili siguranţa traficului, trenulfi espresfi „Ful-gerU“ încă va urma acestă direcţiune, pote cu părăsirea liniei Timişora, Orşova, BucurescI, Vama; şi România va perde avantagele ce le are din acestă comuni-caţiune; din contră Serbia, în considerare: că teritoriula său este tăiata de-a-lungula ţării dela Belgrada prin Nişa pănă la Vrania, şi dela Nişa pănă la Pirota, câştigândfi ăstmoda debuşeula intereselora sale în patru direcţiuni importante, adecă la Salonica, la golfula Enos şi la Constantinopole spre Orienta, eră în Occidenta spre Europa centrală, devine centrula şi inima comunicaţiunei prin care se scurge traficula Europei centrale şi occidentale cu orientula. Asupra acestei situaţiunl favorabile şi avantagiose ce inriurinţă desbărătore va avă acuşi deschiderea liniei Bosniace (Viena, Agram, Seraievo, Mitroviţa, Salonica) va arăta viitorula. Bărbaţii de stata ai Austro-Ungariei ll-au prevăcjuta aceste tote cu minte ageră, şi din acestă causă au stăruita pentrn ocuparea Bosniei, Herţegovinei şi a paşalicului novibazara; din acestă causă a atras’o pe Serbia îe sfera pu-terei sale. Bosnia şi Herţegovina încă nu sunta adnexate, încorporate; va să (jică posesiunea lora e numai timporală, căci încă nu constituesca parte întregitor© a imperiului austro-ungara; decă totuşi gu-veraula său lucră cu o celeritate febrilă la înfiinţarea căilorfi ferate pe acesta teritoriu' (deja e în lucrare linia Seraievo-Mostar), acestă împrejurare este şemnula invederata, ce ponda pune pe acesta petecă de pămenta şi ce‘ interese vitale trebue să aibă în acestă direcţiune. Bulgaria în partea ei sudică (Ţari-broda, Sofia, Vacarel) se împărtăşesce în binefacerile călei ferate, prin acesta a făcuta însă numai îneeputula; misiunea ei culturală şi economică recere, să se apuce cu stăruinţă şi de altele, precum o facă acesta şi alte state, după părerea ndstră interesele ei, ale Ost-Rumeliei ^în-câta nu se vora contopi finalmente) şi ale Turciei ara conveni în punctula eminamente înaintătora ala construirei unei linii dela Şumla peste Balcani, prin Ru-melia în Turcia cătră Ciatoldje la Constantinopole. Acestă liniă dreptă şi apropiată ar repara în moda orecare stricăciunea causată Constantinopolei prin căile ferate actuale; eră Ardealula şi România ara câştiga comunicaţiunea cea mai scurtă cu cheia Orientului. Decă Turcia n’ar fi sleită în puterile sale financiare, şi decă pote nu s’ar teme, că prin acăstă liniă inimicula ei seculara i-ar veni mai apropiata, s’ar putea spera realisarea ei înainte de es-pirarea acestui secula; de cumva înfricoşatele înarmări, cari precum se vede în acesta ana au ajunsa la culme, pănă atunci nu vora produce evenimente ce vora da alţi factori disponenţl în acestă parte a peninsulei Balcanice. Merită laudă guvemula actuala ala României, că şi pănă ce s’ar realisa, putema cjice acesta visa, se apucă de lucru să lege căile sale cu cele sârbesc!, ca ţera în acesta moda să aibă comu-nicaţiune cu Salonicula şi prin linia principală cu Constantinopole. Cetima că se plănuesce poda peste Dunăre între Turnu-Severina şi Cladova pe pămentula Serbiei; de aci urmând a şoseua spre Bărza-Pălanca, Negotin, Zai-ciar, Kneazevai^i la Nişa, o distanţă în linia dreptă cam de 140 kilometri, este aflată linia cea mai dreptă şi terenulă cela mai apta spre acesta scopa; de unde se pdte prevedea, că guvemula româna şi ala Serbiei vora sci să gă-sescă şi capitalele necesare la acâstă întreprindere folositdre pentru ambele regate. Oradea mare, luna Iunie 1888. los. Romanii. Saşii şi guvernulu ungurescu. Reproducemfi. din discnreulu-programu alu deputatului Iosifu W. Filtsch, alesu Dumineca trecută în cerculu Ghimbavului, urmă-torele pasage privitore la violarea legilorii şi la cestiunea săsescă, despre care amu vorbitu în revista nbstră de erî: Ceea ce creda a fi presupunerea neapărată pentru o împăcare a partidei naţionale săsescl cu guvemula, este stricta şi conscienţidsa respectare a le-gilora esistente, mai alesa a acelora, cari faca posibilă subsistenţa nostră naţională în prima liniă der, articulula de lege 44 din 1868 asupra egalei îndreptăţiri a naţionalităţilora (Aplause); Acestă lege de naţionalitate a data limbei maghiare, ca limbă a statului, privilegii forte es-tinse, după părerea mea încă mai es-tinse decâta ar fi pretinsa consideraţiile la unitatea statului şi la administraţiune. Der aceste privilegii sunta odată stabilite în lege şi noi, Saşii, suntema din vechime dedaţi a respecta legea. De a-aceea ne-ama şi împăcata cu prerogativele ce ’i le dă aceeaşi lege limbilora nemaghiare ale ţărei. Aceste sunta cea mai minimă măsură din ceea ce au tre- Nr. 148 GAZETA TRANSILVANIEI. 1888. buinţă Nemaghiarii în privinţa limbei pentru apărarea esistenţei lorii naţionale. Durere însă, concetăţenii noştri maghiari şi guvemulti însu-şl, precum şi organele lui, nu suntă însufleţiţi de a-celaşii respectă de lege, ea noi Saşii; de aici urmeză că drepturile garantate limbei orii nemaghiare prin legea de naţionalitate suntă în multe caşuri numai pe hărtiă, în realitate nu se ia în considerare, şi disposiţiunile respective ale le-gei de naţionalitate suntii în multe puncte călcate în piciore de organele guvernului. Acestă faptă întristătorii vă este bine cunoscută, credă însă, că va fi bine a vă aduce în memoriă caşurile singuratice în cari legea de naţionalitate este pe faţă ignorată de guvernă. §§. 7—12 ai legii de naţionalitate, (căci §. 13, care declară limba maghiară ca limbă esclusivă oficială a judecători-iloră regescl s’a restrînsă prin § 6 lit. d. Art. de lege IV. din 1860 expresă numai la judecătoriile mai înalte) asigură limbiloră nemaghiare anumite drepturi pe tărimulă justiţiei. Aceşti pără-grafi însă în praxă se ignorează cu desăvârşire. Rugările scrise în vre-o limbă nemaghiară se respingă din partea celoră mai multe judecătorii de prima instanţă; judecătoriile folosescă exclusivă limba maghiară atâtă în resoluţiunl, câtă şi în purtarea proceseloră verbale, în pertractările civile ca şi în pertractările finale penale, şi astfelă se întâmplă că po-poraţiunea nemaghiară primesce esclusivă resoluţiunl şi sentinţe numai în limba maghiară, ba — horribile dictu! — la cele mai multe judecătorii decurge pertractarea procesului, în care se trac-teză pote de vieţa şi mortea acusatului, în o limbă pentru elă cu desăvârşire ne-înţelesă. (Aprobare). Pledoarele procuro-riloră reg. şi ale apărătoriloră la tote judecătoriile trebue să se ţină în limba maghiară, fără ca acestă disposiţiune, introdusă pe calea ordinaţiuniloră, să fiă întemeiată în lege. Cărţile funduare în sfîrşită în contra §. 11 a legii de naţionalitate peste totă se portă esclusivă în limba maghiară. De asemenea, deşi nu chiară aşa de rău, stau lucrurile, pe terenulă adminis-traţiunii autonome interne. Prin §§2—6 şi 20—24 ai legii de naţionalitate, li-se se recunoscă limbiloră nemaghiare unele drepturi, cari în praxă prea, adeseori nu se validiteză. In contra § 22 comunele suntă constrînse în cele mai multe caşuri a se folosi de limba maghiară în relaţiunile loră cu guvemulă şi cu propria loră jurisdicţiune. In contra § 5 ală legei de naţionalitate în afacerile interne oficiale, încă de multă, sub nici o împregiurare nu e permisă oficialiloră întrebuinţarea vre-unei limbi nemaghiare. Totă asemenea în corespondenţele oficiale cu comunele, reuniunile, privaţii ş. a. nu se permite oficialiloră a se folosi „după putinţă" în sensulă § fi al legei de naţionalitate de limba aceStofa. * Conformă §§ 14—16 ai legei de naţionalitate corporaţiunile şi Organele bisericesc! îşi alegă ele înse-le limba loră oficială. Totuşi în thfipulă mat nou suntă constrînse a se folosi de limba maghiară în expediţiunile loră oficiale, decă voescă să se buCure de* libârărea de porto, asigurată loră prin lege. § 17 ală legii de naţionalitate ho-tăresce, că limba de instrucţiune la şco-lele de stată se stabilesce prin ministrulă de instrucţiune şi adauge espres, că ministrulă e obligată a îngriji după putinţă, ca cetăţenii orf-cărei naţionalităţi din ţâră, dâcă locuescă în masse mai mari laolaltă, să se cultive în limba loră maternă. Cu tote aceste, 6re stabilit’a ministrulă de instrucţiune măcară numai pentru o şcolă de stată altă limbă afară de cea maghiară ?! Din contră! Limbile de propunere, cari înainte erau în usă la numerose institute de învăţământă nemaghiare, suntă scose din tote institutele statului şi prin presiune şi din nenumărate şcole confesionale. Şi, nu e destulă cu atâta: Ministrulă instrucţiunii necurmată intemeieză şcole de stată cu limba de propunere maghiară între po-poraţiunile nemaghiare, unde suntă deja numerose şi escelente şcole nemaghiare, deşi nu este nici o necesitate, ci singură numai în scopulă maghiarisării. § 23 ală legei de naţionalitate re-cunosce flăcărui cetăţână dreptulă de a’şl înainta petiţiunile sale în limba sa maternă guvernului statului şi organeloră lui. Cu'‘'tote acestea, perceptoratele regesc! ceră în timpulă mai nou dela totă lumea chitanţe în limba maghiară. § 27 ală legei de naţionalitate ga-ranteză egala îndreptăţire a naţionalită-ţiloră la ocuparea oficiiloră. Vă este din destulă cunoscută cum stă lucrulă în acestă privinţă, în ce chipă revoltă-toră se prefereză naţionalitatea maghiară. Precum amă vătjută, nu este nici ună paragrafă ală legii de naţionalitate, care nu s’ar vătăma , în continuu şi cţi de cji din partea guvernului şi a organeloră sale. Der gravaminele nostre nu se mărginescă numai la vătămarea legii de naţionalitate. Am amintită deja că legea pentru scolele poporale a mersă mai departe în preferirea limbei maghiare, decâtă ar fi fostă de lipsă. Der nici cu acesta nu s’a mulţumită ministrulă de instrucţiune; elă a mersă ună pasă mai departe, schimbândă în modă arbitrară, prin ordonanţa sa de introducere a legii, instrucţiunea limbei maghiare într’o instrucţiune în limba maghiară După acesta vorbitorulă arată cum se violeză în deosebi articululă de lege 12 din 1876 „asupra fiindului regescă" şi .apoi adauge: „Aşi mai pute adăce înainte şi alte gravamine, der cele amintite pănă acum suntă după mine gravaminele, a cărora flelăturare formeză înainte de tote presupunerea Unei împăcări a partidei naţionale săsescl cu guvemulă. “ SCIRILE PILEI. Precum amă amintită în numărulă de erf, în cerculăjală III-lea (Scheiu) au eşită din urnă candidaţii Româniloră pentru consiliulă comunală ală Braşovului. Au fostă aleşi ca membri ordinari 1. I. Lengeră, advocată, 2. Octaviană Soreseu, advocată, 3. lord. Munteanu, as-sesor, 4. Dr. I. Bozoceanu prof. 5. George Navrea jun. măcelară. 6. Iosifă Maximă prof. 7. Ioană Stinghe jun. măcelară. Ca membri suplenţî: 1. Iosifă Popp Ge-rendi 2. George Chelariu 3. Nicolae Oancea 4. Ioană Bratu 5. Andreiu Voina 6. Ioană Aronă. In cerculă ală V-lea (Blumăna) au fostă aleşi pe temeiulă compromisului între Saşi şi Români următorii ca membrii ordinari: 1. Simeonă Damiană, advocată 2. Dr. Aurelă "Mure-şianu 3. Perşenariu George, preotă 4. Andreas Tontsch, predicatoră 5. Rudolf Seewaldt, propriet. de moră 6. Georg Donath, căruţară 7. Georg Roth, clopo-tară. Ca membri suplenţî: 1. lonă C. Panţu prof. 2. Ionă Oprea, economă 3. Samuel Schmidt căpitană în pens. 4. Ioan Arzt, farmacistă. Fiindă a se alege 7. membri ordinari, ală 7-lea a fostă trasă la sorţi şi aceştia au decisă în favârea candidatului sasă. Toţi candidaţii au fost aleşi cu câte 118 voturi contra 103 date de Unguri pentru candidaţii loră. * * * ■ La băile din Visocna dej lângă Sibiiu se află vre-o sută familii. Când timpulă e frumosă, băile suntă cercetate şi de număroşî ospeţl din Sibiiu, urcându-se în asemenea cfll® numărulă ospeţiloră dela băi adesea peste 200. * * * Unulă dintre cei ce au aflată dru-gurile de aură dela Crasna, anume ţiga-nulă Vasilie Tanase, care la timpulă său a predată obiectele aflate autorităţiloră judecătorescl, primi săptămâna trecută o recompensă de 2000 fi. v. a. din partea statului. * * * La 29 Septemvre 1888 se va deschide la Viena o exposiţiune pomologică, care va dura pănă la 7 Octomvre şi va fi combinată c’ună târgă de fructe. Două secţiuni din acestă exposiţiune, ală că-roră patronagiu a bine-voită a-lă primi A. S. I. şi R. Archiducele Carolă Lud-wig, voră ave ună caracteră internaţională şi voră fi deschise exposanţiloră din tote ţările. Intr’una din casele secţiunii se voră pune aparatele cari usucă fructele. In cealaltă secţiune internaţională se voră admite instrumentele şi inven-ţiunile privitore la cultura arboriloră fructiferi şi exploatarea comercială a producteloră loră , precum: altoiele şi nouă proceduri de altoire, cosorurî, gu-noie pentru îngrăşată pământulă, teascuri şi mori pentru fructe, maşini pentru tăiatulă şi jupuitulă fructeloră, u-nelte de grădinărit de diferite feluri, aparate pentru preparaţiunea mustului, nouă sisteme de embalagiu. Exposanţii străini, cari voră dori să ia parte la a-cestă concursă voră trebui să însciinţeze despre acesta până la 15 Iulie celă mai târfliu pe societatea pomologică austriacă (Oesterreichischer Pomologen Verein), la Leechwald-Graz, Stiria. Acestă societate se însărcineză asemenea de a da tote lămuririle ulteriore ce i se voră cere de cătră exposaăţî. Dela camera comercială. Liferaţiă de traverse pentru căile ferate reg. ung. Direcţia căiloră ferate r. ung. spre a-şl asigura provisiunea pentru anii următori de traverse şi a lemneloră extra pentru mutătore a ficsată pertractarea de oferte pe cjiua de 10 Augustă a. c. n. Condiţiunile se potă vede| în Biroulă camerei de comertă şi îndustriă din locă. Pertractare de licitaţiune. — Direcţiunea reg. ung. a Posteloră şi Telegrafe-loră în Sibiiu, conformă unui comunicată cătră Camera de comerţă şi industria a Braşovului, a ficsată pe fliua de 30 Iuliu a. c. o pertractare de licitaţiune pentru contractarea confecţionării uniformeloră, ce se receră pentru personalulă din serviciu. Mostrele pentru aceste vestminte se potă vede la despărţământulă economică ală susă numitei direcţii, unde asemenea se potă lua informaţiunî despre condiţiunile contractului. Ofertele concipiate esclusivă numai în limba maghiacă suntă a se trimite pănă la 28 Iuliu a. c. n. la direcţiunea reg. ung. a Posteloră şi Te-legrafeloră în Sibiiu. Ună esemplară ală acestei publicări de oferte se află în biroulă camerei de comerţă şi industriă din Braşovă spre informarea celoră interesaţi. Literatură. AmiculQ Familiei, cjiară beletristică şi enciclopedică literară, cu ilustraţiunl. Apare în Gherla de 2 ori pe lună în broşuri de 2-3 cole şi costă pe ană 4 fi. (10 franci); pe % ană 2 fl. Redactoră şi editoră FOILETONUL!} „GAZ. TRANS.U O op iii d.e aruxli.. — Poveste. — (Urmare.) . Bunulă omă se necăjea piua-noptea se gândea Că să-i spună ori să tacă Nu şcia flău ce să facă! De paiaţă i părea rău Ca de-ună ochiu din capulă său, Şi prea bine elă scia Cuncă decă n’a tăcea 260. Şi nevestei de i*a spune Ear va fi săracă pe lume!... Der şi mai rău câ-i părea De mândra nevastă-s’a Şi amară se întrista Când la densa se gândea Că: ce lui i-ar folosi Câtă de bine de-a trăi Decă ea l’-ar părăsi^... Şi nevasta nn tăcea 270. Ci mereu îlă ispitea Şi mereu îlă întreba, Căci pre bînâ ea scia Că elă n’a putâ tăcea Ci silită să va vedea Că să-i spună-adevărată Că ăstă minunată paiaţă Pe ce drumă l’a câştigată ? . .. De aci apoi se vede Şi bin’ face cine-mi crede: 280. Că nevasta cea frumosă Numai globă e la casă, Totă ea vrea să poruncească Vrea în casă să aofimeâscă Pe bărbată să-lă cârmuiască, Ear bărbatulă decă vrea, Traiu bună, pace ’n casa sar; Tote caută aşa să iesă, Precum vrea a lui frumosă!... Aşa şi bietulă pâscară 290. După gândărf gfele, mari, Intri o (li se hotărî Şi nevestei povesti, Că bogatulă loră paiaţă Intrio fli l’a câştigată Dela-ună pesce minunată Ce-'n mreajă-i s’a acăţată ' Şi câre multă l’a rugată Slobodă er în rin să-’lă lasă Mergendă fără elă acasă, 300. Căci slobodă de l’a lăsa Atunci elă îi vă schimba A lui slabă colibuţă Cea urîtă şi micuţă In paiaţă mare domnescă Ce i-a fi raiu pământescă... Bine vorba nu-şl gata Când de-o dată elă vedea Că palatulă loră frumosă Celă bogată şi prea pomposă 310. Nicăiri nu se vedea NicăirI nu mai era!... Ci ei numai se frezau Amândoi cumcă şedeau In coliba loră micuţă Cea săracă şi slăbuţă Intriună mucedă, sarbădă locă, Lângă vatră, lângă focă!... Acum fiindă ajunşi eră La viaţa loră amară 320. Bietulă pescară se vedea Silită unghiţa să-şi ia Cătră rîu er să pomescă Ca aci să pescuiască Hrana să-şi agonisească Din (|i ’n