BMiciinn, Atomisiisneea Tirofialla: BRAŞOVU, piaţa mare Nr 22. Scrisori nelrimcate ku ee pri-mescti, Manusitp e nu se re- trimi îi! ' Birourile de aiiniii: Braşov», piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primesc* în Vlena: hudolf Xosxc. Hnasemtem & Vogler (OtteMaas), Heinrich Schalek, Âlois Htrndl. M.hukes, A.Oppelik.J. Dan-neberg; In Budapesta: A. V. doLd-benjer. Anton Alelei,EckateinBernat; în Frankfurt: G.L.Danbe; în Ham-burg: A. Stciner. Preţuiţi inserţiuniloru: o seria pannondu pe o coldnă 6 or. şi 3C cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă si învoială. Reclame pe pagina IlI-a o se-riă 10 cr. v. a. său 30 bani. „Gazeta" iese In fle-care di . Aionamente neutrii Anstro-Owrarîa Pe ună anu 12 il., pe şAse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Patra România si străinătate: Pe unu anu 40 tfanol, pe săse luni 20 franci, pe trei tuni 10 franci. Se prenumără la tdte ofi-ciele poştale din întru şi din afară şi la dd. colectori. Abonamentul!} pentrn Braşoyfi: laadministraţiune, piaţamare Nr. 22, etftgiulă I.: pe unft anu 10 fl., pe şese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul* în casă: Pe unu an* 12 fl., pe şăse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Un* esemplar* 5 cr. v. a. seu 15 bani. Atâtu abonamentele cât* şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 131. Braşov*, Marti, Mercuii 15 (27) Iunie 1888. o-o. a'boan.am.en.t'a „GAZETA TRANSILVANIEI". Cu I Iulie 1888 st. v. se deschide nou abonamentd la care învitâmfi pe toţi amicii şi sprijinitorii foiei nostre. Preţul A abonamentului c Pentru Âustro-Ungaria: pe trei luni 3 fl. pe şdse luni 6 fl. pe unii anu 1*2 fl. Pentru România şi străinătate: pe trei luni 10 franci, pe şese luni 20 franci, pe un* an* 40 franci. Abonarea se pote face mai uşoră şi mai repede prin mandate poştale. Domnii, cari se voră abona din nou, să binevoescă a scrie adresa lămuririi şi h arăta şi posta ultimă. AâministraţiMea „Gazetei Transilvaniei". Braşovu, 14 Iunie st. v. 1888. împăratulă Germaniei, Wilhelm II, încunj urată de principii germani şi de marii demnitari ai im-perului, a rostita erî cătră parlamentul ă germanu întrunită în sala cea albă a castelului regală din Berlină, primulă său mesagiu ce a fostă aşteptată cu atâta încordare in străinătate nu mai puţină ca în Germania. Toţi erau curioşi să vedă, ce programă politică va desvolta noulă împerată în discursulă tronului şi decă elă se va pronunţa totă aşa de categorică ca reposa-tulu seu tată, pentru susţinerea păcii şi pentru ună regimu liberală în întru. Faimele, ce s’au răspândită în timpulă din urmă despre înclinările resboinice şi reacţionare ale împăratului Wilhelm II, au nutrită şi mai multă acesta curiosi-tate, dealtmintrelea forte fireseă în împrejurările actuale, când Germania dă tonulă în politica eu-ropenă. Firulă telegrafică ne-a transmisă cuprinsul ă mesagiului împe-rătescu din vorbă, în linialmentele sale principale. Vedemă dintr’ensulă înainte de tote ca Wilhelm II se pronunţă categorică în favorea păcii. Germania, cjice elu, vrea să trăiescă în pace cu tăte statele şi nici pe departe nu se gândesce la ună răsboiu ofensivă. Mai multă încă. Noulă împerată germană face să apară si-tuaţiunea europenă într’o lumină aşa de paclnica, ca şi când n’ar mai esista marea încordare ce a domnită pană acuma între cele două mari împărăţii dela nordu. Acesta este aprope singurulă momentă nou, ce ni-lă oferă me-sagiulu împăratului Wilhelm. Raporturile cu Franeia nici nu le atinge mesagiulă, der cu atâtă mai tare accentueză alianţa cu Au-stro-Ungaria, pe care o declară ca o temeliă a echilibrului europeană, precum şi alianţa cu Italia, cea cu asemeni aspiraţiunî de unitate naţională, şi în fine ajunge la con-olusiunea, că legăturile cu aceste state nu’lu împedecă pe împăratulă Wilhelm de a fi amică bună cu Ţarulă şi nu împiedecă pe Germania de a continua raporturile ami- cabile de o suta de ani cu Rusia. Şi ceea dă o importanţă şi mai mare enunciaţiunei împărătesc! cu privire la Rusia, este a-sigurarea, că susţinerea raportu-riloră de amiciţiă cu Rusia corespunde atâtă sentimenteloră personale ale împăratului Wilhelm, câtă şi intereseloră Germaniei. Cum vedemă mesagiulă descrie în modă forte favorabilă raporturile internaţionale şi în deosebi raporturile cu Rusia, ceea ce nu prea consună cu enunciaţiu-nile făcute în timpulă din urma mai ales în sînulă delegaţiuniloră austro-ungare. In ce privesce politica este-rioră mesagiulă împăratului germană manifestă aşader în modă hotărîtă dorinţa de a reînoi legăturile de amiciţiă cn Rusia. Decă Wilhelm II asigură cu atâta solemnitate, că elă va păşi pe cărările lui Wilhelm I, densulu o face acesta mai multă cu privire la Rusia, căci sciută este, că împăratulă Wilhelm I a fost în totă viaţa sa ună căldurosă părtini-toră ală alianţei cu Rusia. Acestă limbagiu amicabilă faţă cu Rusia este trăsura caracteristică a mesagiului rostită erî înaintea parlamentului germană, în ce privesce politica esteribră. Câtă pentrn politica interioră împăratulă Wilhelm II se pare, că a adoptată principiile cancelarului său. Asigurarea mesagiului că împăratulă va oferi scutulă său lucrătoriloră, revocă în memoriă programulă lui Bismarck. Vre-o idea mai însemnată liberală nu pare a desvolta mesagiulă, ci se măr-ginesce la constatarea, că păzirea legiloră şi a constituţiei este o datoriă a împăratului. Trebue să cunoscemă mai în-tăiu tecstulă întregă ală mesagiului, spre alu pute apreţia din tote punctele de vedere. Din ceea ce ni s’a comunicată însă în estrasă vedemă, că prin graiulă împăratului se rostesce politica esteribră şi interi 6ră a prinţului Bismark. Pote că presemţendă acesta foile germane liberale şl-au es-primată temerea, că acum va sosi o nouă eră de reacţiune în Germania. Mesagiulă împăratului Wilhelm nu justifică aceste temeri, der nici nu deşteptă mari speranţe pentru inaugurarea unei politice în adevăru liberale, precum a dorit’o şi a voit’o răposa-tulă împărată Fridericu. Noutăţi din Bucureaci. In rânduiţi trecutti diceam că decă clasele nostre diriginte ară ii mai puţin doritore de a cumula funcţiuni în scopti de a-şî crea considerabile venituri din punga ţării şi ar lua mai în seriosă afacerile publice printr’o organisare corăs-pundătore cu trebuinţele nostre şi printr’o justă şi echitabilă lege de admisibilitate în funcţiunile Statului, amă scăpa de o administraţiune, pe care n’am unii termină echivalentă spre a o pute numi cu ad,evăratulă ei nume căci e o ames- tecătură, care nu-şî mai are părechia în statele europene. Pentru confirmarea aserţiunei mele, cu risiculă de a displăcea multora din ai noştri, mă voiu încerca pe câtă mă va ajuta debilulă meu condeiu a vă înfăţişa una câto una din starea în care se găsescă serviciile administraţiunei publice la noi. Voiu începe cu justiţia pe care pentru a-o descrie cu adevăratele ei culori e de ajunsă să arătă cualificaţiunea ele-menteloră însărcinate seu chemate cu administrarea ei. Intre aceste elemente ocupă locuia de frunte profesorii-legiştl magistraţii şi advocaţii. Pentru formarea acestoră elemente ar fi chemate neapărată facultăţile de dreptă pe care le avemă şi pe care aşa după cum suntă constituite nu le putemă număra nici între Academii nici între ramurile universitare. In facultăţile nostre nu se învaţă decâtă numai sciinţa drepturiloră positive împreună cu procedurile. Sciinţele politice şi administrative* seu sciinţele de Stătu, cum se numescă la d-v6stră în progra-mulă de studii ală Universităţiloră şi A-cademiiloră de drepturi, suntă cu desăvârşire eliminate. Der chiar şi dintre studiile positive suntă înlăturate obiecte de prima ordine ca Pandectele şi Istoria dreptului Romană ; Dreptulă canonicii ortodocşii; Istoria pragmatică şi diplomatică a Capitula-ţiuniloru principateloru române pănă la formarea Statului română de astădl. In lipsa acestora şi ale altoră obiecte de natura loră cum ar fi bunăoră şi Filoso-f\a dreptului etc., orice adevărată bărbată de stată înţelege că tinărulă eşită din-tr’o asemenea facultate, cum e a nostră nu e decâtă ună recitatorii şi restălmăci-toră paragrafistă. desvoltarea lui e unilaterală şi sciinţa lui e mărginită. La acestă rău se mai asociază ună altulă şi mai mare. Profesorală avendă dreptulă să facă şi pe advocatulă şi să mai cumuleze şi alte funcţiuni publice şi private nu dă cu lunile pe la şcolă aşa că se găsescă profesori cari în câte ună semestru n’au ţinută la facultate mai multă de câte două prelegeri din obiec-tulă pe care ară trebui să’lă propue. De asemenea şi studenţii nu suntă ţinuţi se frecventeze cursurile şi n’an e-samene semestrale seu anuale, ori, cum ar fi la d-vostră după noua împărţire, la terminarea anului II se facă esamenul de stătu istoricii, la terminarea anului III esamcnulu de stătu politică şi la termina-narea anului IV esamenulă de stătu juridică, căci numai dela bunulă resultată Ală acestoră esamene studentulă pote să urmeze înainte cursurile. La noi trecerea dela cursurile anului I în ală II-lea şi dela acestea în a-cele din anulă ală III, — noi n’avemă de cătă trieniu — nefiindă atâmătore de facerea unoră anumite esamene speciale studentulă pote totă vieţa lui să rămâe studentă şi să facă esamenă când are poftă şi plăcere. E adevărată că n’avemă dreptulă să ne ocupămă cu gustulă nimerui der când acestă gustă, care amirosă a dis-ordine, şi când elă isvoresce din împrejurarea că studentulă la noi în acelaşi timpă pote să fiă şi funcţionară publică, trebue să-lă combatemă făcendă admisibilitatea în funcţiunile statului atâmătore de anumite titluri academice, căci bacalaureatulă (maturitatea), care la noi e considerată ca ună titlu spre a fi admisă în anumite servicii publice, nu e decâtă ună simplu certificată prin care purtătorulă se declară matură, aptă sâu cualificată de a putea urma cursurile su-periore la vre-o universitate. Pe câtă timpă nu vomă stîrpi a-cestă rău nu vomă ave nici profesori, nici studenţi, er facultatea de dreptă va sta în părăsire şi în nepăsare ca şi când bietulă Română n’ar da nimică din ro-dulă agonisită cu sudorea feţei sale pentru întreţinerea ei. Pănă mai acum dece ani esista în Bucuresci o jabrică de bacalaureată. Toţi copii din a doua seu a treia de gim-nasiu, seu cu mai puţine, ori cu mai multe clase, după împrejurări, se înscri-eau la fabrică şi într’ună ană erau bacalaureaţi gata. Cei cu mijloce o luau spre Europa, cum 4i°eau ei? şi după un timpă ore-care se întorceau eu felă de felă de titluri, precum Dr. în dreptă, Dr. în economia politică, Dr. în statistică, absolventă ală vestitului pedagogium şi câte şi mai câte asemenea bazaconii pe care le pote scorni numai ună creeră bolnăviciosă. Cu aceeaşi rîvnă de absenteism mergeau şi de cei buni spre a se adăpa în sciinţa dreptului pe la facultăţile din streinătate sub cuvântă că sciinţa dreptului ori unde e una şi aceeaşi; ea n’ar varia dela poporă la poporă şi dela stat la stată. La întorcere în ţâră, decă avea plăcere, pe basa titlului academică îndată putea fi numită judecătoră seu procurară, ori să facă pe advocatulă ffcră să mai aibă nevoe de stagiu şi de esamene practice, ceea ce şi astă4î e totă aşa. Inchipuiţi-vă acum ună tribunală compusă din tineri, dintre cari, de esem-plu, unulă (|ice a învăţată la Parisă, altulă la Madridă, ală treilea în Viena, ală patrulea în Livorno, ală cincelea în Oxford, ală şeselea în Bruxelles, ală şeptelea în Stokholm, ală optelea în Haidelberg, ală nouălea în Atena şi ală cjecelea în G-eneva şi vă puteţi face o ideeă lămurită despre confusiunile cari trebue să domnescă în vederile acestoră jurişti, cari în mare parte nu cunoscă datinile, obiceiurile şi relaţiunile ţăranului română. Totă pănă mai în timpurile recente esista la Tergovişte o fabrică de advocaţi. Omenii fără trebă, însă buni de gură, mergeau la Tergovişte la neguţători scăpătaţi, ca băieţi de prăvăliă seu ca meseriaşi şi se întorceau în câte-va c|ile ca advocaţi. Nu e localitate în ţâră în care să nu fiă în numără mare representaţl acestă felă de omeni ai legii seu advocaţi practici, cum le place loră să se numescă. Indrăsneala, vorbăria şi superficialitatea e caracteristică acestoră semi-docţl. In tote se amestecă şi nimică nu ispră-vescă. Indrăsnela la noi fiindă identică cu a fi deşteptă, inteligentă, ei n’au margini în îndrăsnela loră de a se amesteca în tote. Şi sciţi cum îşi procură clienţi ? Dimineţa ia subţuoră o traistă de piele negră seu roşiă. Dă rota pe la tribunale se apropiă de câte ună împricinată şi căcjendă la învoiala în privinţa onorariului, îşi întrebă clientulă cum să îi apere causa: pe încurcate seu pe amânatei D’aicI înainte advocatulă nostru aşa scie să încurce iţele încâtă nimeni nu le mai pote descurca. Nr. 131 GAZETA TRANSILVANIEI. 1888. f~-yr ' —r - - ifr copului: Szâsz Domokcls prin acele p£rţi, se pote spera ajutorarea aceloră Unguri, cari se'prâpădescă/nu din causa paterei ide assimilar© a Româniloră, ci din causa' propriei lorii slăbiciuni, precum constată însaşî foia usgures6ă. Va să dieă totă de pe spinarea bie-ţiloru Români contribuabili să se’ntă-rescă Ungurii slăbănogi, cari s’au .rătăcită prin comunele române ? * * * Vrendă a facilita trimiterea de telegrame şi din localităţi, unde se află numai oficii poştale, nu şi oficii telegrafice, Mi-nistrulă de comunicaţiune a ordonată, ca încependă dela 1 Iulie st. n. să se vândă la tote oficiile poştale si de tele-grafă, precum şi la toţi vâmjătorii de maree poştale, pentru preţulă de 35 cr., blanchete de telegrame în formă de cărţi poştale închise. Pe aceste blanchete se pote scrie o telegramă de 5 cuvinte, ce se pote espeda la tote staţiunile telegrafice din Austro-Ungaria. Pentru fiă-care cuvântă mai multă, ce s’ar adauge la cele cinci cuvinte, este a se lipi pe blanchetă câte o marcă de 2 cr. Telegramele destinate pentru străinătate sunt a se franca (cu mărci poştale) conformă tarifului telegrafică. Blanchetele telegrafice de feliulă acesta se potă preda, ca alte scrisori, la ori-ce oficiu poştală şi se potă arunca şi în cutiile de scrisori. * * * Directoră a asilului Elena Dornna din Bucurescî a fostă numită d-ra Zoe Glrantu, er directoră de studii la numita şeolă a rămasă totă directorulă de pănă acuma, d-lă Barbu Constantinescn. * * Alaltăerl şi-a serbată Reuniunea Saşilor ii ardeleni din Bucurescî „ Transilvania“ prima aniversare. Reuniunea are de pre-sentă 95 membri şi o avere de 659 franci. Optă Saşi trecuţi în România şi lipsiţi an primită în anulă trecută ajutore dela acestă reuniune. % * * La încunjurarea monumentului lui Victor-Emanuel, săvîrşită în Bolonia cu ocasiunea serbăriloră jubilare din (jiLl® trecute, — ună irredentistă a atârnată de piedestală o coronă cu inscripţiunea: „Părintelui patriei, tinerimea trentină şi triestinăS. Autorităţile n’au luată josă corona şi împrejurarea acesta a produsă emoţiune în lumea diplomatică. Şoviniştii şi armata imperială. Foile unguresc! vorbescă erăşî despre o „insultare a tricolorului ungureştii11. „Scandalulă" se dice eă s’ar fi întâmplată •.Intf’u'nu otelă principală din Ho-monna (comitatulă Zciripiină în Ungaria) cum urmeză: • Iu acestă otelă, unde prândescă ofi-cerii aflători în oraşă, în acestea ună căpitană din armată a observată, când se aşetjâ la masă, câ servieta unui medică avea împrejură o pantlica în cotoii naţionale unguresc!. Fiind-că atunci tocmai mediculă nu se afla de faţă, că-pitanulă rupse pantlica ungurescă de pe servietă şi o călca în piciore. Chelne-rulă protesta contra acesta, căpitanulă răspunse însă, că-şi va da elă semă în-naintea medicului pentru ceea ce a făcută. In diua următore, mediculă mer-gendă la prândă întrebă, ce s’a întâmplată cu pantlica naţională maghiară de pe servietă. Căpitanulă declară, că elă a luat’o de vreme ce ei (oficerii) suntă „împărătesei". La acesta numai atâta ob-servw mediculă, că ei suntă „şi regesc!". Faptulă acesta s’a întâmplată în presenţa mai multora şi solgăbirăulu, care încă era între cei de faţă, a si întreprinsă deja paşii necesari contra căpitanului, der resultatulă va fi, ca d-lă căpitană se va înainta la rangulă de maj oră. Soirea acesta o aducă rjiarele unguresc!, în modulă cum amă arătat’o aci, după „Egyetertes", care o comenteză cu următorele observări: „Noi avemă se plătimă şi mai departe pe domnii „împărătesei" şi în neputinţa nostră ne punemă întrebarea: Quousque tandem abutere? Pentru-că în Ungaria nu esistă foră, care să răsbune necurmatele insulte şi să le facă se nu se mai repetă". Deşiu, la 2*2 Iunie 1888. In 17 1. c. Românii gr. cat. din o-raşulă Deşiu au avută cji de serbătore, căci în acesta di s'a ţinută esamenulă şcolei. Şcola era împodobită cu frundişă şi cu flori, mesa învăţătorului acoperită cu o mulţime de buchete de flori, aşa că abia încăpeau protocolele, clasificaţiu-nele şi scrisorile de probă ale scolariloru cari erau în numără de vre-o 27 bucăţi broşurate. La 3 ore p. m. şcola era îndesată de elevi, băieţi şi fetiţe, vre-o 83 la numără, de părinţii şi mamele loră şi inteligenţa română locală. Esamenulă s’a începută cu vreo 30 elevi şi eleve române de pe la şcdlele neromâne din locă, anume dela şcola civilă, şcolele primare rom. cat., şcdlele elementare şi primare ev. ref., şi după a-ceea se esaminară 33 elevi proprii, cari au cercetată şcola nostră confesională. In Austria, după câte plivise spână, astfelă de advocaţi s’ar numi Winkel-schreiberi, cârpaci, pe cari etecâ ar pune Nemţul mâna i-ar pune la răcdre să le trecă. pofta de a mai încurca lumea. La noi însă trecendă ca omeni deştepţi cu drepturi câştigate^ pofteşcă să se încerce cine-va, decă-i dă mâna, ca să-i pue la loculă loră ? In acestă casă dia-rele ar ţipa încâtă ar răsuna piatra în vale că a fost lovită libertatea muncii, că libertatea cetăţenului a fostă violată şi că prin urmare, joşii violătorulu constitu-ţiunii, legea legiloră şi cartea cărţiloră. Avea dreptate ună deputată când a propusă la 1878 în cameră, că pentru a fi cineva advocată să nu i se mai ceră nici chiar titlulă dela fabrica din Tergovişte, pentru motivulă, că advocă-tura se racţimă pe încredere şi astfelă e similară cu băcănia, cu hainâria seu făi-nâria, ori cu o altă ramură de co-merciu. Nu e mai,puţină adevărată că Camera de advocaţi din Bucurescî, mai a-cum câţi-va ani s’a încercată să stergă din listă pe cei cualificaţi la Tergovişte. La rendulă loră însă au chemată pe preşedintele camerii în judecată şi tri-bunalulă a declarată, că bine a făcută camera de advocaţi, der Curtea de apel a fostă de altă părere şi astfelă au rămasă bine înscrişi în tabloulă advoca-ţiloră alăturea cu cei mai savanţi jurisconsulţi ai ţării. Decă acum aceşti omeni fără carte au aceleaşi drepturi ca şi cei cari au învăţată sciinţa dreptului, la ce ore ne-ar mai folosi facultăţile nostre de dreptă din Bucurescî şi Iaşi, chiar şi aşa desor-ganisate cum suntă V Nouraşu. SOIRILE VILEI. Lui „Kolozsvar" i-ar trebui o şeolă dt stătu pentru comunele UilacuM şi Şiopterulu de Câmpiă. Comunele acestea suntă locuite de Români printre cari se află presăraţi şi câţiva Unguri reformaţi. Pe sema acestoră Unguri locuitorii din Şiopteră au dăruită din proprietatea loră 18 jugăre de pămentă spre a se înfiinţa o şeolă comunală, der nefiindă acestea de ajunsă, şcola a rămasă neînfiinţată. Cererea ca să se înfiinţeze pentru numitele comune o şeolă de stată a rămasă asemenea fără resultată. „Kulturegy-let"-ulă nu pote interveni în casulă de faţă debre-ce amintitele comune nu cadă în sfera de activitate a lui. Sub astfelă de împrejurări — 4i°e „K—r" — numai dela o visitaţiune canonică a epis- FOILETONULU „GAZ. TRANS." Revistă literară. XII. Nu mă îndoescă, că diu analisele Isvorului de. apă-vic şi Fetei Craiului din Cetim nu i-ar fi rămasă cetitorului convingerea, că în prima revistă am făcută numai dreptate, punândă pe Coşhucu mai pre susă de ceilalţi poeţi de pe la noi. Defectele, ce credu că am descoperită, suntă defecte de feliulă celoră ce gă-simă aprope la toţi scriitorii noştri. In BUstămidu de mamă ală lui Coşhucu — blăstăm, ce-ţl aduce aminte de întunecatele balade ale negurosului Nord — aşă fi dorită ca celă puţină în unele părţi, să primescă şi d-lă Coşbucă ceva din acea scurţime de espresiune, ce-ţi portă repede acţiunea, o culmineză ore-cum într’o răsuflare şi te încredinţeză, că-i priinciosu în artă, să cauţi să pricinueşci efecte mari, puternice prin câtă se pote mai puţine mijloce. Acestă feliu de scriere mai dovedesc-e apoi, că poetulă şcie să alegă t.otdeuna şi cu siguranţă momentele cele mai potrivite, ce’ţl deşteptă în închipuire întregulă mersă ală acţiunii dramatice, te şi mişcă şi te scapă de împărtăşirea tuturoră împrejurăriloră, cari ară trebui lăsate să le construiască fan- ir ■ tasia celui ce ceteşce. Lena din Blăstămulu de mumă îşi măritase pe Lenuţa, la stăruinţa feciorului ei Constantină, în ţeră străină. Feciorii moră şi pe Lena o apucă dorulă d.e fată. Ea blastămă pe mortulă Constantină, că nu i-o aduce, cum îi făgăduise în vieţă. Terna nu te mai voiascâ. Lutu’-afară te isbescâ. Şi-lă şi isbesce, elă, mortulă, merge la Lenuţa şi-o aduce amăgindu-o. Der bănuiala Lenei i-o întăresce glasulă mun-ţiloră prin frumosulă pasagiu: Er pe cale cum mergeau Paserile-i urmăriau Munţii rSi din graiu grăi au: „De când sorele e sore Şi pe câmpu I fiorea-i fiore Şi de când e lumea lume N’a mai fostă aşa minune: Se mergă viu Iu eu mortu Totu alăturea cu codru. Se mergă viuLu aprope Cu celu mortu eşitu din grope! Alelei! minune mare Viu cu mortulu p’o cărare!“. Constantină îşi liniştesce soriora : Ei păzescă’şî cânteculu Cum păzinru noi umbletului Mai amăgindu-o odată, Constantină lasă pe Lenuţa singură, sâ mergă acasă şi elă se înt.orce’n gropa sa. Scena re- vederei esplică întâmplarea; mama şi fiica vină la gropă şi deslegă pe Constantină de blăstâmă, după ce la cererea mamei să-i iasă feciorulă din gropă Pâmentulu nebună rîdea Gropa de rîsă hohotia. Subiectulă ar fi pănă aici completă şi deplină înţelesă. Constantină e mântuită de blestămă, că a împlinită ce-a promisă şi gropa-i deplină stăpână pe mortă. De ce mai blăstăma der mama pămentulă fiind-că nu voeşce să i-lu mai „lase afară", după ce nevoindă să i-lă dea, ea se mulţămise cu atâta: Ori măcarfl dă-i glasu morminte Pentru câteva cuvinte şi pămentulă îi împlinise voia ? Suntă der ună adaosă neesplicată şi de pri-sosă ’ versurile dela pagina penultimă încolo, slăbite de altfelă şi prin învăţătura morală, ce-o adaugă la urmă: Vai de-aceea mamă, care etc.. Ceva mai jigneşte în acestă „legendă poporală". Constantină e ună mortă şi morţii umblă numai noptea în legendele tuturoră nemuriloră. La partea acesta găsimă analogii în Leonora lui Biirger ,şi Fuga lui Mickiewicz. Duhurile loră facă calea loră pănă nu cântă cocoşulă; deci repede, ca şi Constantină de repede când merge la Lena, plecând din amurgită de seră si ajungendă pănă ..n’a fostă bine Invăţătorulă d-lă Laurenţiu Miche-şiu a propusă şi esaminatu copii din următorele obiecte de învăţămentă: Reli-giunea; istoria biblică; cântare; ceti-tulă în limba română şi maghiară; scrisori de mână; Gramatica română; Istoria patriei; din istoria Romaniloră şi despre Unguri; Geografia; Calculare şi cele 4 specii, Din phisică; Cântări naţionale şi bisericesc!. Acesta a fostă ună esamenă bună. Râspunsulă clară şi bine respicată alu tinereloră mlădiţe a dovedită în genere strădania dlui învâţătoră deşi pruncii n’au frecventată regulată prelegerile şi ei suntă mare parte dintre cei mai mici, pentrucă cei mai mărişori se ducă pela alte şcoli străine din locu. Dintre fruntaşii asistenţi am onore a aminti pe meritatulă d. Gavrilă Mânu advocată, care a ţinută o cuvântare lă-udândă diliginţa d-lui învâţătoră, pe dlu preşedinte dela oficiulă-orfanală Petru Anca, carele ca fostă pedagogă puse în decursulă esamenului mai multe întrebări nimerite eleviloră. Dlă prota Ioană Velea rosti o cuvântare instructivă cătrâ părinţii eleviloră despre folosulă scolei. Dlă Mânu dona prunciloră 1 fl. şi dlă Alecsandru Cheresteşă 4 fl. pentru cărţi şcolare eleviloră mai lipsiţi. Deşi scola acesta nu e sprijinită de cătră cei competenţi cum s’ar cuveni în Deşiu şi salarulă îuvâţătorescă e inai mică ca a unui servitoră ce mătură prin cancelarii, bietele 200 de fl., cari încă nu •’se plătescă regulată, totuşi am avută bucuria a observa şi cu acestă ocasiune cumcă acestă scolă încă ţîntesce la a-jungerea menirei sale: cultivarea ne-mului nostru. Sireganulu. intemplărî diferite. Tempestate. Din comuna Ohizdia ni se scrie: „După ună timpă săcetosă de 4 septemâni, în dilele acestea amă avută nisce ploi mănose; în 19 1. c. pe la 8 ore sera s’a slobozită o tempestate peste comuna Chizdia, care a ţinută pănă cătră 10 ore; la 9l/*> bre, a trăsnită în casa parochială tocmai pe când stăpânii casei se aflau la cină; fulgerulă străbă-tendă prin acoperementulă şi podulft casei a causată daună sfârmândă doi corni dela casă, precum şi unele obiecte aflător© în odaia unde a străbătută fulgerulă. Detunătura a fostă teribilă. Per-sonele din casă n’au suferită nimieă. Prin odăi se lăţise ună mirosă de pu-ciosă. Literatură. „Preotulu românu", cliară biseri-cescă, scolastică şi literară, apare îu Gherla odată pe lună în mărimd de câte 20^—30^ cole. Anulă XIV. Abonamen-tulă pe ană 4 fl. (10 franci). Proprietară, redactoră şi editoră Nicolae F. Negrntiu. serău. Der la întorcere patru dile, cu popasuri cu totă. Patru dile lungi de vară Ei au totu călătorită, Puţinteii! au odihnită. Am insistată anume asupra acestoră părţi, pentru că ele îmi confirmă părerea, că suntă defecte de cari ai dori se nu pătimescă creaţiile lui Coşbucă, şi, re-sultă din grăbirea la întruparea povestire! Decă ai idea, decă tablourile şi scenele ţi s'au lănţuită pe ea, ca pe-o sîrmă, să cuvine să le studiezi pănă şi în cele mai mici amănunte, se potri-ve.şci fapta cu firea] personagiului şi cu împrejurările lui, se motivezi totă gân-dulă, totă vorba, totă întâmplarea, să delături lipsa de judecată a poporului unde o găsesc! şi să pui din individualitatea ta câtă afli că-i cu cale să pui completa şi înalta frumseţă creaţiiloră, ce ţi le oferă elă — atunci frumseţă este deplină. Decă sfîrşitulă Blăstemulni de mamă sufere prin inconsequenţa arătată, în Fulgeră este sfîrşitulă, care-ţî înclestă şi închipuirea şi sentimentulă şi te surprinde tot-de-odată pentru că nu-lă aştepţi sS fiă aşa si pentru că-i şi corectă, şi este si cu măestriă adusă. Acestă sfîrşifcă te-ar mişca şi mai multă, decă la înce-putulă povestirei Fulgeră ar fi învinsă Nr. 131 GAZETA TRANSILVANIEI. 1888. — Nr. 7 conţine: Dumnedeesca liturgiă a S-lui Ionâ Ghrisostomtt (fine), de Ionii, Boroşă. — Predică pe sărbătorea înălţării Domnului, de I. Boroşii. — Predică la sânţire de cruce, de I. I. Ardelenii. — Predică la mortea unui soţii de căsătoria, de Vasiliu Criste. — Din mărturisirile s-lui Augustinii, de V. Gr. Bor-govanu. — Educaţiunea şi instrucţiunea trebue să aibă base religiose-morale ca să fiă salutare. — Varietăţi. Nr. 8 cuprinde: înmormântarea creş-tiniloril pe timpulă s-lui Ionii Chrisos-tomil. — Despre cele 4 biserici mistice, de I. Boroşii. — Predică la sânţire de biserică, de Basiliu Raţă, vicarulă Făgăraşului. — Predică la mortea unei june copile, de Adalberth Pitueii. — Hoîniliă pe Dumineca IV după SS. Rosale, de Vasiliu Budescu. — Educaţiunea şi instrucţiunea trebue să aibă base religiose-morale ca să fiă salutare (fine). — Ver-gnra Mană (poesiă), de Tr. H. Popă — Varietăţi. Rug are, Cătră toţi domnii autori de curţi pentru ţ ■ scotele ndstre elementare. Avândfi în vedere, că uniformitatea fevăţămentului promoveză mulţii desvol-fcerea culturală a poporeloru, şi dorindii şi noi ca poporală nostru să păşescă a-Jţturea cu celelalte popore conlocuitore, $em cugetată să nisuimii cătră ajungerea stopului acestuia, recomandândti învăţă-tbriloră dela scolele nostre elementare să folosescă la propunere pe cele* * mai bune cărţi didactice,- şi întru câtă este posibilii, se avemă în tote scolele elementare totii aceleşî manuale. Cutezămă di'ră a ne adresă cătră toţi dd. autori de cărţi didactice elementare şi a-i ruga ca în timpii de 14 a locomotivei în ochiula drept pe când trecea pe sub podula drumului. „R—a.“, CesornicQ fără arătătore. In galan-tarula marelui fabricanta de cesornice, Brewster, din Londra, este espusa una nou cesornica fără arătătore, ultima in-venţiune pe terenula indicatorelora tim-purilora. Cesornicula’în cestiune are; figura unei tamburine, . a cărei suprafaţă de pergamenta formeză tabela de cifre. Pe acestă tabelă sunta vopsite 12 grupuri de flori la distanţe egale, provă