Isdactiuea, Admiiiitiatiiaea
Tipografia:
BRAŞOVO, piaţa mare Nr 22.
8crisori nehranoa^e nu ce primesc^, Manuscrip t) nu se retrimită!
Birourile de asumau;
Braţovu, piaţa mare Nr. 22.
Inserate mai primesc-ilîn Viena: Rudolf Jfosse, Haasensiein <fi Vogler (Otte Maus), Heinrich Schalek, Alois Btmdl, M.Dukets, A.Oppelik,J.Dan-neberg; în Budapesta:A. Y.Qold-btrger, Anton Metei, EckxignBertutt; tnFrankftirt: G.L.Daube: în Ham-Surp: A. Steiner.
Preţulii inserţiunilorS: o seria g&rmondu pe o colonă 6 or. şi 30 or. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă si înioi61ă. Reclame pe pagina IlI-a o se-riă 10 cr. v. a. s6u 30 bani.
Nr. 107.
A1TUL0 LI.
„Gazeta- iese în Oe-emre ^»-
Abonamente pentru Anstro-Digari»
Pe unu anu 12 U., pe şăse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl.
Pentru România şi străinătate:
Pe unu anii ♦O franci, pe săse lunr 20* Tranci, pe trei iuni , „	10 franci.
•Seprenundrâcă la tote ofi-• ciele„po6tale "ftin întru şi din aJ'ârişf^la da. colectori.
.)	J/tivn BraşoYă:
M adţniniştr^pane, piaţa mare ' Nr. ‘22. etafdull^r.: pe unii and fi i0|fs',pe-'şese lnnl $ fl., pe trei ■ luni y^SB0"cr.j[?u dusulftîn casă: Pe tmfi^âa'ă 12 fl., pe şese luni-fljl.,fce trei luni 3 fl. Unii esemplărt'B’cr. v. a. s6u
Atâtă ab^ppNnentele câtu si inserţiuniie sunt a se plăti înainte.
Braşovii, Sâmbătă, 14 (26) Maiu
1888.
Braşovfi, 13 Maiu st. v. 1888.
încordarea între Germania şi Francia devine pe cţi ce merge mai mare.
piarulu bismarkianu a pronunţată cuventulu de „represalii “ şi guvemulu germană s’a şi grăbită a realisa acesta ameninţare.
Printr’o ordonanţă ministerială publicată în Strassburg se înăs-presce controla paşporteloru la graniţa germano-francesă.
Nu e vorba der de nisce măsuri severe, ci numai de represalii de soiulă celu mai blândă!
Cu acesta se mângâia unele foi germane, cari nu voru nicidecum se credă, că vr’una din cele două puteri mari rivale ar intenţiuna în adevăru resboiulu.
Ce are de gându der principele de Bismark ?
Faptă este că la graniţa germano-francesă domnesce o stare de lucruri, care puţină se deosi-besce de încordarea în timpă de rSsboiu.
Unu culegătorii de litere germană din oraşulu Breslau vrea se căletorescă în Francia la sora sa bolnavă, are paşaportă în regulă şi 35 de franci bani de dramă. Autoritatea francesă însă nu’lu lasă să treca în Francia.
Pote că acesta oprire a fostă numai o şicană, der cum vine că din causa acestei singuratice afaceri se alarmeză lumea cu luarea de represalii în contra Franciei?
Decă Germania nu voiesce se turbure şi mai multă raporturile sale cu Francia, cari numai bune nn se potu numi, decă principele Bismark n’are intenţiunea se aţîţe pe Francesî, atunci a trebuită se urmărească altă scopă prin me-sura amintită.
Şi acum ni se spune, care ar fi acestă scopă.
O foiă francesă mâhnită amară pe Germani din causa ameninţării orii cu represaliile, a observată că nu înţelege de ce Francia se fiă mai puţină stăpână în casa sa decâtu este stăpână Germania în-tr’o ţeră, care nn e a ei, facendă astfelu alusiune la Alsaţia-Lota-ringia, pe care Francesii o consideră caţera lorii, răpită.
Gazeta lui Bismarck răspunse mâniată memoratei foi francese, că a sosită timpulă de a-i lămuri pe Francesi despre aceea, că Al-saţia-Lotaringia este a Germaniei şi numai a Germaniei.
Acesta se fiă scopulu ordonanţei ministeriale publicate în Strassburg.
Guvemulă germană, prin înăsprirea controlului la graniţă, vrea să constateze, că Alsaţia-Lota-ringia este teritoriu germană, pe care Francesii nu potă păşi de-câtă numai cu paşapprtă vizată de ambasada germană din Paris.
Celu ce vrea să credă, că „represalii©u germane dela graniţă numai acesta ţintă o urmărescă, pote s’o credă. Noi însă nu putemă admite, că principele Bismark şî-ar închipui, că pe astă cale va pute familiarisa pe Francesi cu idea că provinciile cucerite în anulă 1870/1 suntă ţeră germană.
Mai curendă ne vine a crede, că decă n’a voită să aţîţe, can-celarulă germană a avută scopulă mai practică de a tăia prin con-trolulu severă ală paşporteloră fi-rulă relaţiuniloru politice, ce se continuau în secretă între Paris şi Strassburg.
Der Germania, care consideră pe Francesî ca duşmanii ei declaraţi, anevoie se va opri la represaliile luate. Planulu lui Bismark trebue că merge mai departe.
Şi aici e ascunsă adevăratulă periculu ală situaţiunei.
Pripim Miei românesc! in Bncorina.
Locuitorii băştinaşi din Bucovina în-fiinţâză şcoli cu dorinţa şi condiţiunea, ca în ele să se cultive şi limba lorii română. Mai alesă aşa numiţii mazili şi rezeşt, cari numără mulţi străbuni glorioşi in istoria RomânilorQ, dorescă cu-o pietate sântă, ca copiii lorii să înveţe limba strămoşescă: o dorinţă acesta, care ca-racteriseză pe poporală română de pre-tutindenea.
Organele guvernului bucovinenă însă, aprope cu aceeaşi duşmăniă, ca la noi organele guvernului ungurescă, lucreză în contra acestei sânte dorinţe a confra-ţiloră noştri din Bucovina, ignorândă instrucţiunea română şi uneltindu contra limb ei române.
Spre a proba acesta, ajunge să a-mintimă, după „Revista Politică44, ună singură casă:
Intr’o comună se dusese inspectorulă şcoliloră de districtă, însoţită de inspectorulă ţărei, ca să inspecteze o şcolă.
După ce cerură dela învăţătoră mai multe informaţiunî cu privire la obiectele propuse, şi după ce aflară, că pe lângă altele învăţătorulă propune şi limba română, inspectorii numiţi răspunsără a-mendoi împreună, că: limba română nu trebue propusă; pecatu de a perde iimpulu cu româna\“
Acestă agitaţiune anti-română dureză în Bucovina de vre-o 50 de ani. Mai înainte lucrulă mergea mai în ascunsă, acum însă se lucreză pe faţă şi în modă directă. Acestei agitaţiuni i-a succesă pe încetulă a reduce limba română la gradulă de a 2-a limbă în ţeră, er acum unii venetici au mersă şi mai departe, voindu a reduce limba română la gradulă de a 3-a limbă în ţeră, aşa că mai întâi să fiă limba germană, măcarcă Germanii suntă cei mai puţini în Bucovina, după ea să urmeză limba rusescă şi numai în ală treilea locă limba românescă.
In faţa acestoră împrejurări „Revista Politicăw cere, cu dreptă cuvântă, de-o-parte ca representanţii consiliului şcolară,
representanţii eorporaţiuniloră autonome, precum şi cei din parlamentulă centrală să ceră guvernului semă pentru ceea ce facă organele sale, er de altă parte ceia-lalţl cetăţeni români să ţină cu totă e-nergia la drepturile acordate loră prin lege, să urmeze esemplulă Poloniloră din Galiţia, ală Boemiloră, Sloveniloră etc. cari încă avură odată sortea poporului română din Bucovina. In direcţiunea a-cesta „Revista Politică14 propune de-o-camdată următorele:
„1. Comunele românescl se întrebuinţeze în afacerile loră interne, precum şi în corespondenţele cu tote autorităţile publice, numai limba românescă; să-i silescă deci pe notarii loră să înveţe românesce, er de nu, să le dee drumulă ocupândă posturile loră cu Români.
2.	Inscripţiunile de pe tabelele de prin sate, cari astădl mai tote suntă nemţescl, să fiă românescl. Este lucru de rîsă, că într’ună sată, în care nici ună săteană nu scie nemţesce, tabla de pe podă cjice: „Das schnelle Fahren ist bei Strafe von 2 fl. verboten.44 Totă aşa de bine se putea face acestă inscripţiune şi în limba francesă, englesă, ori chinesă; efectuiă ei ar remâne acelaşi, adecă nu ar fi în-ţelesă de cei ce umblă pe podă. Totă aşa şi inscripţiunile cele nemţescl dela respântiile drumuriloră, de pe tabla dela casa comunală, scolă ş. c. 1. trebue înlăturate şi în loeulă loră puse inscripţi-unî românescl. Fiindă comunele autonome, atârnă aceste mănunţişurl numai dela voinţa loră. La alte popore se pune pe acestă lucru ună preţă forte mare. Croaţii din Agramă indignându-se au spartă mai anţărţă tablele cu inscripţii maghiare, pe care le-au fostă pus Ungurii. Frumose esemple în privinţa acesta ne dau şi Italienii, Slovenii, Cehii şi Polonii din împărăţia nostră. Dâră ce ne trebuescă esemple din ţări streine? Să ne uitămă, ce facă celelalte naţionalităţi la noi acasă! In Suceava locuitori poloni nu-s, şi totuşi negustorulă şi cio-botarulă polonă pune tablă cu inscripţia polonă. Pentru cine? Ce vă pasă? Elă
FOILETONUL# „GAZ. TRANS.44
(2)
CEI DOI RIVALI.
Intemplare criminală, trad. de Petm-Petrescu.
Dumartin a fostă transportată în cetate, în închisore. Elă (jicea că nu este vinovată, der nimeni nu-lă credea.
In cetate şi’n întregă ţinutulă, îndată ce se răspândise faima omorului, toţi îlă ţineau vinovată şi vocea poporului îşi făcuse judecata înainte de a fi adusă justiţia vre-o hotărîre.
Pertractarea finală judecătorescă s’a decisă să se ţină în curtea sfatului din Bruxella. Acesta se ţinu cu mare pompă, după cum era obiceiu se se facă, când era vorba de îndeplinirea drepturiloru şi libertăţiloră vechi ale cetăţeniloru din Ţările de josu. Aceste drepturi şi libertăţi şi-le câştigaseră numai de curendă, scuturândă jugulă spaniolă, ceea ce i-au costată multe vieţi de omeni. Intre acestea, instituţia ca oraş^ şi ţinuturi singuratice să’şî pbtă face dreptate, fără o ingerinţă mai înaltă, era una din cele mai do căpeteniă.
Aeusaţiunea se basa pe împrejurările, ce le cundscemă, destulă ele agravante : ura nedumerită a acusatului faţă
cu victima asasinatului, cum şi starea lui de totă sdrobită.
Când se rădica Dumartin ca să se apere, era în starea celui ce să’necă şi’şî mai rădică odată mânele din undele fu-riose pentru a se cufunda pe vecii ve-ciloră.
Cuvintele lui au fostă cam acestea:
„In diua omorului, dimineţa, eşisem la câmpă, să vădă decă au arată slugile mele. Că m’am dusă aşa de dimineţă, s’a întâmplată fiindcă nu durmisem peste nopte ; în timpulă din urmă nu durmiam nopţi întregi. Pe câmpă am găsit multă neorânduială. Lucrări, cari trebuiau de multă să fiă gata, nici nu erau începute. Deodată audă ună gemetă durerosă ve-nindă dinspre drumulă mărginaşă cu moşia mea. Mă ducă acolo şi mă cuprinde o grdză. Aflu ună omă plină de sânge luptându-se cu mortea. O clipă am stată nemişcată, pe urmă m’am reculesă, mă apropiu de nefericitulă, a cărui faţă, acoperită cu sânge şi pă-mentă, nu se putea cunosce. Apucă o batistă aruncată lângă rănită, mă apropiu de elă şi mă, încercă să-i oprescă sângele, care i-se scurgea din pieptă. După aceea mî-am luată batista mea, acesta, care zace aici pe masă şi care va servi ca dovadă în contra mea, am udat’o în
părîulă din apropiere, ca să ştergă faţa nefericitului. Spălându-lă recunoscă în elă pe vechiulă şi noulă meu rivală, Ia-cob Wanheelden. Elă se uită la mine înspăimântată. Abunăsemă îşi gândea că s’a întorsă ucigaşulă ca să-şi termine crima fiorosă. Să vorbescă nu putea. Atunci îmi trăsni în capă ideea grozavă: decă te voră găsi aici, voră <fice c& tu eşti ucigaşulă lui. Părăsescă îndată lo-culă omorului şi fugă cătră casă. Numai ajunsă acasă bagă de semă, că hainele îmi suntă pătate cu sânge, de cnm în-genunchiasem lângă Wanheelden şi că batista o uitasemă lângă elă. Se mă reîn-torcu era prea târejm. Şi de nu te voră mai afla acolo — 4iceam în — batista ta totă este acolo. Fiăcare te va crede vinovată. Gândindă la acesta, eram să înebunescă de frică. Ce să facă? Schimbă hainele, iau bani la mine şi în-cepă a scrie epistola nesfârşită, care se află în mâna judecătoriei. Celelalte suntă cunoscute. Gura mortului e mută. Rogă pe bunulă Dumnedeu să lumineze mintea judecătoriloră, să nu îi lase a aduce o hotărîre, care ar condamna pe ună nevinovată.44
Dumartin vorbise cu mai multă limpezime şi mai multă curagiu decum se aştepta dela omulă celă palidă şi în-
frântă. A fostă totuşi o încordare supra-omenescă. Când se puse să şedă, picături mari de sudori îi curgeau pe frunte şi capulă şi-lft pleca pe pieptă.
Se formula întrebarea despre vinovăţia acusatului. Juraţii se retraseră. Când reapărură, toţi aşteptau ca celă mai bătrână să pronunţe o sentinţă unanimă de condamnare. Da, l’au declarată vinovată de omoră, nu însă în unanimitate. TJnspreZece juraţi se pronunţară „că este vinovată44, ală doispreclecelea că „nu este vinovată44. Istorisirea acusatului, dicea acesta, că o ţine de probabilă, er dovedile aduse contra lui, nu le afla destulă de convingătore.
Unulă însă n’a putută hotărî. Judecătorii condamnară pe Dumartin la morte cu securea.	.
. Acestă sentinţă se esecutâ în cu-rendă pe piaţa cea mare din Bruxella. Piaţa era înţesată de publică, care voia să fiă faţă la scena din urmă a înfricoşatei drame. „Cocoşu ’ntorsă44 — aşa dicea poporulă acum condamnatului — urca eşafodulă clătinându-se, vorbele lui, prin cari, pentru ultima oră, mărturisea că nu este vinovată, abia se mai aucjiră. Căutăturile lui înspăimântate asupra mul-ţimei şi a eşafodului, trădau o frică pănă la paroxism.
Nr. 107
GAZETA TRANSILVANIEI.
voesce sg afirme esistenţa sa ca polonii în Suceava. Eră la noi Românii — co-munejîntregl —pun table cu inscripţii nemţesc!. Ce voescă ele să afirme prii% a-cesta? Toţii’aceea, ce afirmă şi acei Români bucovine:^ cari îşi scriu numele lorii leşesce, <* boinăcesce seu nemţesce, adecă — să fiă ■ cu ertare: Prostia propriă.
3.	Tote scrisorile înaintate de per-sone private 'fie naţionalitate română că-tră autorităţile publice să se facă numai în limba românescă. Astfelil îi vomă aduce pe funcţionari la convingerea, că trebue să cunoscă şi limba românescă, decă le e dragii să stea la postulă lorii.
4.	In consiliele comuneloră urbane Românii ar trebui să vorbescă numai românesce, afirmându astfelu esistenţa elementului românescă şi prin oraşe. Totă aşa, credemă noi, ar trebui să facă şi representanţii "din consiliulă şcolară ală ţării, precum şi cei de prin celelalte corporaţiunl, luându-se după esemplulă celorlalte naţionalităţi din Austria.
5.	Yenimă acuma la corporaţiunea cea mai însemnată din ţâră, la dieta Bucovinei. Odinioră răsuna şi aicea graiulă românescă, pe când trăia Alexandru şi G-eorge Hurmuzachi şi pe când era deputată şi parochulă Samuilă An-drievicl din Ceaboră. Astăclî se aude odată în şese ani cuventulă „giuruescău şi la deschiderea şi închiderea fiăcărei sesiuni cuvântul „să trăescă,w care răsună în coră ca ună ecou la încheierea cu-ventăriloră nemţescl ale preşedintelui a-dunării. Şi acesta se întâmplă astădi, când se dice, că în Bucovina a venită la putere partida naţională românescă. Nu se află nici în una din celelalte provincii ale Austriei o partidă naţională, care, fiindă în maioritate în parlamentulă provincială, să întrebuinţeze în discusiunile sale limba minorităţii din oposiţiă, er nu limba sa naţională. Cumcă acesta este o abnormitate, trebue ră recunoscă şi capii noştri politici. Deră vina este a timpuriloră trecute, pe când cultivarea limbei românescl prin şcolile nostre — şi prin casele boerescl — era cu totulă negligiată. Pe atunci a crescută o ge-neraţiune românescă, care astădă nu scie vorbi românesce. Şi vorba vechiă dice : Ce nu înveţi în tinereţe nu scii la bătrâneţe. Deră răulă acesta se pote vindeca uşoră, decă capii noştri politici voră dori să-lă vindece. Avemă o ^pleiadă de tineri zeloşi, talentaţi şi cu cunoştinţe vaste, cari vorbescă şi scriu o limbă românescă classică. Cu aceste e-lemente active şi luminate trebue să se împrospeteze partida naţională. Cu cât mai cnrendă va face ea acesta, cu atâta
mai repede va cresce puterea şi vacţa ei. Atunci se va pute reintroduce şi limba românescă în discusiunile dietei din Cernăuţi, un lucru, pe care-1 cere imperios demnitatea nostră naţională, căci poporii fără limbă, ca nemulu lui Israilă, nu voim şi nu dormit să
SOIRILE DILEI.
D-lă Teodorii F. Negruţu, învăţătoră în Mureşă-Ludoşă, va deschide şi în a-nulă acesta ună cursă pentru propunerea industriei de casă, ce se va ţine în şcola română gr. cat. din Mureşă-Ludoşă în-cepândă din 15 Iunie şi pănă în 15 Iulie
s.	n. Se voră propune între altele diferite soiuri de împletituri fine din ierbă de mare impodobite cu trestiă sclipiciosă etc. etc. Doritoriii de a participa la acestă cursă voră ave să plătescă 7 fi. pentru instrucţia, 3 fi. pentru procurarea mate-rialeloră necesare.
Recomandămă acestă nobilă întreprindere atenţiunei învăţătoriloră români din părţile acelea, er zelosului învăţătoră, d-lui F. Negruţă, ’i dorimă succes ii deplină !
*
* *
In adunarea generală ordinară a Asso-ciaţiunei din Aradu pentru cultura poporului românii, ţinută în Aradă la 14 Maiu c. sub preşedinţa Ilustrităţii Sale D-lui Episcopă Ioană Meţianu, s’a raportată, că averea Associaţiunei constă din 2212 fi. 57 cr. bani gata şi deosebite pretensiunl restante la membri. Faţă cu anulă trecută fondulă efectivă s’a sporită cu 258 fi., adăugândă, că-în anulă trecută Asso-tiaţiunea a dată la 3 învăţăcei 3 ajutore de câte 10 fi. S’a hotărîtă totodată, ca pe viitoră să se dea din fondulă acestei AssociaţiunI 4 stipendii de câte 20 fi., anume două din ele pentru tineri cari cerceteză şcola, er alte 2 pentru învăţăcei de meseriaşi.
*
* *
Rectificarea listeloru de alegători die-tali pentru anulu 1889. — Comisiunea pentru conscrierea alegătoriloră însărcinată cu rectificarea listeloră şl-a începută lucrările ei, care le va continua timpă de optă 4^e? în care intervală fiăcare îndreptăţită a fi alegătoră, care n’a fostă indusă în listele electorale din anulă trecută, pote să ceră rectificarea, presentându-se între orele 3—5 posme-ridiane în localulă de dare strada Căl-dărariloră Nr. 518 b.
Cei ce n’au fostă induşi în lista trecută se nu întârcjiă der a cere înscrierea loră.
*
* *
D-lă Dr. Emilu Codtu e numită medicii alu Sinaei. D-lă Codru sl-a făcută
studiile la Viena şi este şi specialistă în
bolele de copii, bole de piele şi sifilis.
*
* *
După cum spună tjiarele din Bucureşti, săptămâna acesta s’a făcută la in-stitutulă bacteriologică de acolo prima inoculaţime cu virus rabicu preventivă, la ună soldată muşcată de ună câne turbată, prin metdda d-lui dr. Babeşu, direc-torulă acelui institută şi profesoră la facultatea de medicină. Soldatulă, căruia ’i s’a făcută acestă primă inoculare, era forte nepăsătoră; elă rîdea, pe când medicii erau emoţionaţi, gândindu-se, că nu toţi cei inoculaţi cu virus preventivă potă scăpa de urmările fatale ale turbării. — Aşaderă primulă pasă este făcută şi de aci încolo cei muşcaţi de câni turbaţi nu voră mai ave lipsă să mârgă la Parisă,
ci numai la Bucureşti.
*
* *
Preşedintele comisiunei interimare din Craiova a adresată ună apelă cătră Cra-iovenl, prin care le spuse, că regele României şl-a esprimată dorinţa, ca diferitele municipalităţi se nu cheltuiască banii con-tribuabililoi u pentru serbarea de 10 Maiu. De altă parte „Gazeta Săt.“ este informată, că Regele şi-ar fi esprimată dorinţa se se cumpere de rendulă acesta mai bine cucuruză pentru sătenii cari ducă lipsă de hrană, decâtă să se spe-seze banii cu paradele prea mari ale a-cestei dile.
*
* *
După spusa diareloră italiane, d-şora Teodorini va cânta în viitorea stagiune la Roma, la teatrulă „Argentinau, sub im-
presa cunoscutului impresariu Canori.
*
* *
Ună academiciană ungură a întreprinsă o călătoriă în ostulă Europei. In Cetinje poposi la principele Muntenegruhii, să-lă asigure, că Ungurii scriu cu multă simpatiă despre poporală lui şi îi recomanda mai alesă ună capitulă din cartea lui Rethy despre originea limbei române. Capitolulă i-lă va traduce academicianulă în franţuzeşce şi apoi prinţulă în sâr-beşce, se îlă facă cunoscută şi ţărei sale. — Decă Hunfalvy s’a păcălită în Yiena la congresulă orientaliştiloră, Rethy pote ave mai multă norocă la ună poporă, care abia a ajunsă să primeseă mai de-unădî primulă codice de legi....
Sinodulu archidiecesanu din Sibiiu.
In şedinţa a X-a a Sinodului s’a încinsă o discusiune înfocată asupra ces-tiunei atinse în raportulă generală ală Consistorului, care vorbesce de „încordări între membrii bisericei* şi de ună „spirită de partidă,u ce se manifestă „între mireni şi preoţîu şi care este a-
1888
tată de „pronunţată,u încâtă, decă nu va înceta, ameninţă binele şi prosperarea bisericei.w
Comisiunea de 9 a făcută două propuneri: una a majorităţii si alta a minorităţii.
Proiectulă de condusă ală majorităţii, presentată de d-lă dr. Ioană Mihu, şi primită de sinodă, sună aşa:
In considerare, că spiritulă de partidă, indicată în aline a ultimă a raportului consistorului plenară Nr. 2464 Plen. esistă, şi încă într’o măsură îngrijitore;
în considerare, că acestă rău esistă şi se nutresce cu preferinţă în centru, şi încâtă efectele lui se manifestă mai multă ori mai puţină şi în afară, acesta nu este decâtă resuitatulă răului esis-tentă şi nutrită aci în centru;
în considerare, că feţe bisericesc! în lipsa de respectulă datorită capului bi-sericei, fără a căuta în casulă dată la forală competentă sanarea gravamineloru, ce crede a avea, alergă la jurnale poli-litice, şi acolo conlucrândă şi ei, tracteză afaceri strînsă bisericesc! în modă ten-denţiosă cu scopulă de a propaga neîncrederea faţă de capulă bisericei şi prin acesta a slăbi autoritatea archiereului şi a instituţiuniloră bisericesc! atâtă înaintea fiiloră bisericei însăşi, câtă şi mai cu deosebire înaintea străiniloră — Se decide:
1.	Sinodulu cu adâncă durere ia actădecele constatate mai susă, şi condamnă pornirile duşmănose, ce suntă puse la cale în vieţa socială, şi cu deosebire în unele cjiare contra personei Escelenţiei Sale archiepiscopului actuală le condamnă cu atâtă mai vertosă, pentru că ele au ajunsă pănă a sgudui pacea internă, şi a pune în pericolă evidentă interesele vitale ale bisericei.
2.	Sinodulă însărcineză pre organele competente să aplice totă rigorea canonică-disciplinară în contra acelora persone din sînulă bisericei, cari mediat seu imediată voră încerca să continue acele porniri răutăciose, regretândă, că acesta nu s’a întâmplată pănă acuma.
3.	încâtă privesce causa disciplinară a protopresbiterului Simeonă Popescu, sinodulă —- fără a întră în meritulă cau-sei — ia actă de cele cuprinse în nota presidială cu Nr. 1328/888, esprimându-şl totodată dorinţa, ea Escelenţia Sa ar-chiepiscopulă şi metropolitulă, încâtă va fi posibilă, să evite delegarea altui foră streină pentru judecarea în casulă pre-sentă, şi alte asemenea caşuri, compu- • nendă eventualulă foră disciplinară din membrii senatului strînsă bisericescă, nepreocupată în causa.
Minoritatea prin d-lă Rubinii Ratiţa
Sentinţa se mai ceti odată, apoi se duse în deplinire.
Trecură ani de dile.
Crima istorisită, cu urmările ei, era aprope ştersă din amintirea contem-poraniloră, când apăru de nou în discuţia (Jilnică, de astă dată în altă lumină, în adevărata ei formă.
Seriosă şi cu paşi grăbiţi, însoţit de ună băiată, care suna din când în când ună clopoţelă, trecea ună preotă prin stradele Braxellei, ducendă unui omă, ce trăgea să moră, sânta cuminecătură. In strada regală băiatulă deschide uşa casei unui negustoră de frunte şi intrară a-amendoi lăsândă în urma loră o mulţime de curioşi, cari se grămădiră la uşă.
„Ce este, cine more? se întrebau omenii.
f
„Bogatulă Tenboosch44 — răspunseră unii — „s’a bolnăvită deodată. Medicii spună, că nu e nici o scăpare44.
„Cu elă se duce ună omă evlaviosă, bună, care a ajutată multe case sărace14, cjicea o femeiă bătrână.
„Der, etă aici e băiatulă preotului, să’lă întrebămă pe elă!u.
Acesta însă nu răspunse, eh se duse mai departe. Nu peste multă se întorse însoţită de ună judecătoră de frunte din orasă. Mulţimea nu mai îndrăsnea să
întrebe băiatulă, din contră se împrăştiă cu respectă.
Intr’una din odăile d’asupra ale fruntaşului neguţătoră, pe care omenii îlă ţineau de prea fericită, zăcea în ago-niă Daniel Tenboosch, adesea forte invidiată. Mobilarea casei era strălucită. Mobilele erau din lemnă întunecată de Palisandru, cu perine de mătasă roşiă şi covorăle mari, aduse din Smirna prin corăbii de Antwerpa înăduşiau sgomotulă paşiloră. Patulă în care zăcea bolnavulă era acoperită cu nisce perdele garnisite cu broderii scumpe de Bruxella.
Presenţa acestoră obiecte scumpe nu mai causa bucuriă proprietarului loră... Căutăturile lui erau aţintite la viitorulă plină de misterii. Simţia, că în câteva minute eternitatea îi va cere su-fletulă; mormentulă, corpulă şi gândurile eră îi alergă într’ună trecută înfricoşată despre care va trebui să dee semă în viitoră.
Cuvintele, cari bătrânulă muritoră le adresă servitorului lui D-4eu şi servitorului justiţiei pământene, răsunau încet şi erau întrerupte de resuflărî adânci, erau totuşi pronunţate c’o anumită ho-tărîre ca de unulă care e firmă decisă a se descărca de ceva care i apasă de multă inima.
„Domniloră,u 4ise Tenboosch, „sciţi prea bine, că de mai mulţi ani s’a oon-damnată la morte ună birtaşă cu numele Henri Dumartin, pentru că ar fi ucisă pe ună anume Iacob Yanheelden. Unspre4ece juraţi au 4isă că e vinovată, unulă a fostă de părere contrară. D.u-martin muri pe eşafotă. Acela unulă din juraţi am fostă eu. Eu nu numai că credeamă în nevinovăţia nefericitului, der chiară sciamă cine este adevăratulă ucigaşă. Acesta firesce n’am spus’o celorlalţi juraţi, pentru că ucigasulă — eram eu însumi.*
Cei doi ascultători se uitau încremeniţi unulă la altulă. Credeau că bolnavulă aiureză de friguri.
Der bolnavulă continua:
„In tinereţele mele, după cum sciţi, eram ună marinară săracă. Din Antwerpa m’am suită pe o corabiă a căpitanului Lauriot. Aici mî-am începută cariera. Pentru dibăcia şi hărnicia mea, pe încetul, am fostă înaintată de ală doilea pilotă. Odată ne aflamă într’o călătoria, a cărei scopă era se trecemă prin mai multe porturi din răsărită. Dâr mai întâiu am trasă în portulă de Veneţia unde descărcarămă o parte din ale nostre, pentru a încărca alte mărfuri pre-ţiose.
„Sfârşisemă aprope tote afacerile, când, etă, au4imă veşti rele. Hoţi de mare îndrăsneţl, numiţi piraţi, se dicea că atacă tote corăbiile de comerţu şi că Marea mediterană ar fi nesigură.
„Căpitanulă Lauriot hotărî să nupâ-răsescă portulă de Veneţia, pănă când o corabiă de răsboiu veneţiană nu va fi împrăştiată pe piraţi şi pănă când marea nu va fi sigură. Spre scopulă acesta căpitanulă îşi demisiona totă personaluM care acuşi se împrăştia în tote părţile căutându’şl ocupaţiune pe alte corăbii. Numai pe mine şi pe ânteiulă pilotă ne opri ca să păzimă corabia, ca dându-se ocasiune, să mergemă cu ea mai departe. Antâiulă pilotă era ca şi mine tînără, cu numele Jacob Vanheelden. Intr’una din 4ile? Pe când căpitanulă nostru se afla în cetate la ună banchetă dată de factoriştii comercianţi ai ţăriloră de josă, Vanheelden îmi descopere ună plană de totă blăstămată pentru o crimă infernală. îmi propuse ca împreună să ucidemă pe căpitanulă şi proprietarulă „Stelei de Brabant,* aşa se numia corabia. Să luămă în posesiune corabia cu tote preţiosele ei şi să ne cam mai ducemă. M’am înfiorată de o faptă a-tâtă de nelegiuită, der cugetulă că mă voiu face bogată, forte bogată, învinse
XII. AV V •

r
1	din comisiune a propuşii următorea re-soluţiune :
„Sinodulă archidiecesană constată cu durere, că în archidieoesa nostră, şi anume în centru, esistă q luptă de partide, care ameninţă interesele bisericei, şi care luptă ocupândii o parte din presa nostră română, deja a degenerată în a-tacurl necuviincios© îndreptate în contra capului bisericei, şi în contra altoră feţe bisericesc!.
Sinodulă archidiecesană este de firma convingere, că sub împrejurările date sus O. indigitata luptă pote avea cele mai triste urmări pentru biserică, ’şl esprimă speranţa, oă tote organele şi tote feţele bisericescl, uitândă disonanţele trecutului — ’şl voră tinde mâna frăţesce spre a înainta binele bisericei, şi a asigura instituţiunile nostre constituţionale bisericescl.
La casă, când acestă speranţă nu s’ar împlini, sinodulă autoriseză pe organele competente de a procede cu totă rigorea în contra aceloră persone bisericescl, cari prin continuarea luptei de partidă ar periclita interesele şi instituţiunile nostre bisericescl. — Incâtă pri-vesce afacerea disciplinară a protopres-biterului Simeonă Popescu, sinodulă ne-fiindă competente, o remite veneratului Consistoriu şi ’şl esprimă dorinţa, ca a-cestă afacere să se finaliseze conformă legei câtă mai curând]!.44
Faţă cu propunerile de mai susă deputatulă Diamandi Manole a făcută propunerea următore:
Avândă în vedere, că Escelenţa Sa domnulă archiepiscopă şi metropolită în cuvântarea presidială, prin care a deschisă actuala sesiune sinodală, ni-a de-şignată ca propagatori a-i spiritului de partidă în biserică pe o semă de omeni unii chiar în funcţiuni superiore bisericesc!, cari, conduşi fundă de interese personale şi de ură nestâmpăratâ, s’au unită cu elemente, care prin graiu viu, şi prin 4iarel© loră combată pe Escel. Sa, ca să provoc© o răstumătură în biserică ;
avândă în vedere," că sinodulă nu este chiemată a se pronunţa în cestiunl personale şi în afaceri, în care ura este luată ca motoră ;
avendă in vedere, că sinodulă nu pote şi nu trebue să discute cu diarele politice;
avendă în vedere, că interesele bisericesc! ceră, ca sinodulă să fie ferită de ori şi ce discuţiunl, cărora forte lesne li s’ar pute da ună caracteră politică, se ia următorea resoluţiune.
1. Sinodulă nu pote să între în discutarea cestiuniloră personale puse în cuvântarea presidială, în raportulă gene-
chiar şi asupra iubirei mele cătră bra-vulă căpitană, - «are ml-a fostă totdeuna binefâcătoră şi prietină părintescă. Lau-riot sosesce târ4iu noptea, noi îlă prin-demă îlă omorîmă şi cadavrulă îlă cu-tundămă în lagună. Tote hârtiile corăbiei că4ură în mânile nostre. Ne anga-giămă nisce matrosl şi scăpândă neîm-piedecaţî luămă drumulă înspre apusă. In Barcelona amă vândută totă marfa, mai târ4iu şi corabia. Câştigulă însemnată l’am împărţită în părţi egale. Nu multă după aceea mă aş©4ai aici în Bruxela am deschisă ună negoţă, la începută cu intenţiune, forte restrînsă, ca să nu producă nici ună prepusă. Ince-tulă cu încetulă l’am totă lărgită şi fiind-r că în ce băgamă banii aveamă norocă, averea şi v©4a mea crescea mereu. Liniştită şi fericită cu tote astea n’am fostă nici odată, pentru că chipulă celui ucisă îlă vedeamă adesea înaintea sufle*-. tului meu amărîtă. — Vanheelden ră-- mase credinciosă chemării de marinară §i se făcu nevă4ută, dorinţa mea însă ca în vieţă să numai vădă nici odată pe tovarăşulă fărădelegii mele, nu s’a împlinită. Intr’o 4i mi se anunţa ună ~ omă, care 4icea că’ml este cunoscută din tinereţe. Când întrâ în odaia mea, recunoscă în elă pe Vanheelden, deşi
Acusatufă Pocreanu declară că nu pote vorbi unguresc© şi lasă advocatului său apărarea, nu cunâsce pe Korkân şi nu a voită să’lă vateme.
Adv. Qoroianu, într’ună discursă mai lungă, arată că versurile nu conţin calumniă, că Korkân nici nu e numită cu numele şi aşa procurorulă nici nu a fostă în dreptă să păşescă în numele lui contra acusaţiloră.
D-lă Popa a vorbită glumeţă spu-nândă între altele că „Caliculă* se citeşte mai în t6tă Europa, acolo unde simtă mai puţini cititori. Imputarea de renegată nu-i calomniă.
După o replică a procurorului şi a apărătorului preşedintele făcu ună resu-mată şi citi întrebările cătră juraţi. Ju-riulă s’a consultată y2 de oră şi preşedintele Albach Geza împărtăşi verdictulă Cu 9, contra 3 vot., Pocreanu şi Popa au fostă declaraţi vinovaţi. Tribunalulă a condamnată pe Pocreanu pentru calumniă la 300 fl. amendă şi pe Popa la 100 fl. pentru negligiarea atenţiunei cuvenite.
Pocreanu şi procurorulă s’au mul-ţămiţă cu sentinţa, Popa insinua cerere de nulitate.
Literatură.
Foia bisericescă şi scolastică apare de 2 ori pe lună în Blaşă. Redactori răspun4ătorî: Dr. I. Raţu şi Al. Uilăcanit. Nr. 16 dela 15 Maiu n. cuprinde în partea bisericescă: Ioană Inocenţiu S. B. Claină de Szad (urmare). —Să fundămă grânare bisericescl-şcolare. — Diverse. In partea scolastică: Sciinţa medicală şi necesitatea de a o popularisa, de dr. ionă Uilăcană. — Epistole de pe tere-nulă pedagogiei practice (armare) de V. Gr. Borgovanfi. — De lipsă e manuală de geografiă în a 3-a clasă a şcqlei poporale? de P. Ungureanu. — Desertulă şi caravanele. — Joculă copiiloră (poesiă) de V. B. Muntenescu. — Apelă cătră d-nii învăţători, de Teodoră F. Negruţă. — Poşta Redacţiunei.
Convorbiri literare, ce apară odată pe lună în Bucurescî sub direcţia d-lui Jacobă Negruzzi, cuprindă în Nr. 2 dela 1 Maiu : Iconografia lui Traiană, de A. Odobescu. — Din esperinţă, de T. Ma-iorescu. — Gaspară Graţiani (tragediă în 5 acte), de I. Slavici. — Satiră, de A. C. Cuza. — Don Quischote de la Mancha, trad. de S. G. VârgolicI (urmare). — La crişma verde; In umbra de gardine (poesii), de T. Robeanu. — Tu vreme; Sonetă (poesii) de N. Vo-lenti. — Academia română. — Bibliografia.
SCIRt TELEGRAFICE.
(Serv. part. ală „Gaz. Trans.u)
Budapesta, 25 Maiu. — Din causa mersului înceţii ală desbateriloră în camera deputaţiloră din Viena nu s’a putută încă stabili pănă acum terminulă de conchemare a delegaţiuniloră. Probabilă că sesiunea următăre ordinară a dele-
gaţilor ă se va ţine numai la tbmnă,
Viena, 25 Maiu. — Scirea „Gra-, zetei de Colonia44 despre visiţa ce voiesce se o facă Imperatulu Austriei în curendă Regelui Italiei cu oca-siunea manevreloră militare din Bologna a produsă în cercurile politice o viuă atenţiune.
Seraievo, 25 Maiu. — Consululft rusescă de aici a plecată fără veste înainte cu câteva cjile şi s’a dusă peste Croaţia în oraşulă bosniacă Brczka, a călătorită mai departe dealungulu Drinei spre a visita graniţa serbo-bosniacă. Călătoria, care verisimilă numai din întâmplare coincide cu năvălirea bandei muntenegrene* este cu tdte aceste îărte observată.
Petersburgu, 25 Maiu. — Ţa-rulu a cţisd cătră deputaţiunea, care l’a invitată la jubileulă de nouă sute de ani în Kiev: „Sperezu că sărbătărea jubileului nu va fi conturbată prin sgomotulu arme-loru. T6te silinţele mele au ţinta de a asigura Rusiei pacea. “
Cursulu pieţei Braşovft
din 25 Maiu st. n. 1888
Bancnote românescl Cump.		8.53 Vând.		8.55
Argintă românescft .		8.48	r	8.50
Napoleon-d’orI . . .	îl	10.03	iî	10.05
Lire turcescl . . .	)î	11.32	jî	11.37
Imperiali		)1	10.32	?î	10.37
GalbinI		n	5.89	îî	5.92
Scris. fonc. „Albina" 6%	ri	101.—	îi	—
n )7 h°/0	îi	98.-		98.50
Ruble rusescl . . .	îi	104.—	îî	105.—
Discontuld
61/2—8 pe ană.
Cursulă la bnrsa de Viena
din 22 Maiu st. n. 1888.
Renta de aură 4°/0.................96.70
Renta de hârtiă5°/0................85.—
Imprumutulă căiloră ferate ungare .	150.25
Amortisarea datoriei căiloră ferate de
ostii ungare (1-ma emisiune) . .	95.—
Amortisarea datoriei căiloră ferate de
ostii ungare (2-a emisiune) .	.	126.—
Amortisarea datoriei căiloră ferate de
ostii ungare (8-a emisiune) . . 114(60
Galbeni împărătesc! ............... 5.^5
Napoleon-d’orI . ..................10.04
Bonuri rurale ungare.................105.20
Bonuri cu clasa de sortare .... 104.70 Bonuri rurale Banată-Timişu . . .	104.50
Bonuri cu cl. de sortare . .	. .	.	104.50
Bonuri rurale transilvane..........104.—
Bonuri croato-slavone..............105.—
Losurile pentru regularea Tisei şi Se-
ghedinului......................123.30
Despăgubirea pentru dijma de vină
ungurescă......................  98.75
Renta de argintă austriacă ....	80.10
Renta de aură austriacă..............109.50
LosurI din 1860	. ................ 134.—
Acţiunile băncei austro-ungare . . . 868.—
Mărci 100 împ. germane................62.12
Londra 10 Livres sterlinge .... 126.75 Imprumutulă cu premiulă urgurescă 121.75 Acţiunile băncei de credită ungur. . 276.60 Acţiunile băncei de credită austr, . 277.40 Renta de hârtiă austriacă .... 78.35
Editorii şi Redactoră responsabilii:
Dr. Aurei Mureşianu.
rală ală consistorului în afacerea suspen-dărei d-lui protopopă Simeonă Popescu, ci se mărginesc© a reproba cu totă asprimea ori şi ce propagandă făcută în sînulti bisericei contra Esc. Sale dom-nulului archiepiscopă şi metropolită, şi pentru ori şi ’ce răsturnare esprimândă dorinţa, ca Es. Sa d-lă archiepiscopă să se folosâscă în înţelegere cu Yen. con-sistoră archidiecesană de tote mijlocele legale, ca să suprime acea propagandă, decă ea în adevără esistă.
2.	Sinodulă reprobă cu totă asprimea ori ce încercare de a introduce în sî-nulă bisericei discusiunl politice, îşi esprimă dorinţa, ca Es. Sa d-lă archiepiscopă şi metropolită să ia în înţelegere cu veneratulă consistorăj cuvintele mă-surei, ca feţele bisericescl şi funcţionarii bisericescl, în eserciţiulă funcţiuniloră loră, câtă şi în calitatea loră de dire-gătorî ai bisericei, să respingă ori şi ce influenţe politice şi să susţină numai şi numai interesele bisericei.
3.	Câtă în deosebi pentru afacerea suspendărei domnului protopopă Simeonă Popescu, sinodulă, neavândă nici o competenţă disciplinară, îşi esprimă dorinţa, ca Venerabilulă consistoră archidiecesan, ca organă competentă, să resolve câtă mai curândă afacerea acesta conformă regulamentului de procedură în cause disciplinare.
Ctuşiu, 23 Maiu.
A41 s’a pertractată şi procesulă. de pressă ală „Calicului14. Acusaţii,preotulă Mihaiu Pacreanu din Lugoşă şi redacto-rulă Ionă Popa, ce s’au presentată înaintea juriului, au avută de apărătoră pe d-lă advocată Coroianu.
Pertractarea s’a făcută sub preşe-dinţa d-lui Peterfy, acusatoră a fostă d-lă dr. Biro.
Dujpă constituirea juriului s’a citită actulă ae acusare, în care se spune, că d-lă Popa a fostă trasă la răspundere pentru versurile din No. 9, 1 (13) Sept. 1887întitulate „Doine celebre44—versurile se ocupă de Korkân Peter, fostă solgă-birău şi acum subnotară ală Caraş-Seve rinului. Espresiunile „Calicului44 implică deîictulă de calumniă şi vătămare de o-nore. In decursulă cercetăm d-lă Popa a numită ca autoră pe M. Pocreanu. Fiindă ascultată M. Pocreanu a recunoscută că elă e autorulă „Doineloră celebre44 şi în urma acestei declaraţii este acusată de deîictulă prevă4ută în § 259 ală codicelui penală, er pentru redaoto-rulă Popă se pretinde pedepsirea conform §, 134, p. 6 şi § 39 ală procedurei penale din 1852.
Procurorulă susţine în vorbirea sa mai alesă, că cuvântulă „stricată44 nu însemnă altceva, decâtă că Korkân Pâter a falsificată lista alegătoriloră şi prin urmare că acusatulă l’a calomniată.
trecură mulţi ânl la mijlocă. Elă îmi spuse că cu timpulă şl-a perdută totă 'averea şi storse o sumă însemnată dela mine. Rugarea mea să părăsescă ţâra, rămase fără succesă, din contră îşi cumpăra o casă şi deschise birtulă dela „Cocoşu’ntorsăîndărăptă,44 der ună timpă îndelungata îmi dete pace, încâtă cre-deamă c’am scăpată cu banii ce ml i-a storsfi odată. Intr’o 4* invită pe noptea viitore la o întâlnire pe ună dramă părăsită de pe câmpă. Presu-punândă o nenorocire am urmată provocării. Vanheelden îmî descopere că sortea lui nu-lă mulţumesc© de locă, eu totuşi i-aşă putea împlini o dorinţă, care l’ar pute face fericită.
îmi cerea pe fiă-mea, uniculă copilă în căsătoriă. Spaima mea era nemărginită. Acestă copilă, am 4ish în mine pe car© o iubescă mai multă ca orî-ce în care vâdă pe mamă-sa cea mortă aşa de timpuriu, ea nu trebue să vină în a-tingere cu fărădelegea, ea să nu se îm-părtăşâscă de blăstămulă, care zace a-supra părintelui ei. Tremuramă la gân-dulă de a-ml încredinţa copila unui pă-cătosă bătrână şi prăpădită. L’am îmbiată cu bani, der m’a respinsă 4îmbindă îşi renoi cererea, ameninţândă că mă va sili, decă nu voiu vrea de voiă bună.
Der cum pute să mă silescă, nu era elă vinovată întocmai ca şi mine? nu trebuia să se temă şi elă decă s’ar descoperi fărădelegea nostră ? Când i-am reflectată acestea, ml-a răspunsă, că elă se va sci scăpa. Casa lui cu trebile ce se facă în ea, o pote vinde în fiă-care 4i şi apoi ar pleca în ţări depărtate, unde nu ar ajunge justiţia Ţăriloră de josă. Fiind odată scăpată în felulă a-cesta, prin o a treia personă ar sci descoperi totă lucrulă cu documente ne-resturnabile. ţficândă acestea scos© din busunară ună vânzolă de hârtii vechi.44
Erau actele corăbiei „Steua de Bra-bant44, pe cari credeamă, că le-a nimicită de multă. Din acestea eşia la ivelă, că spusa nostră de odinioră, că amă fi fostă demisionaţi de căpitanulă Lauriot dimpreună cu celalaltă personală, nu este adevărată. Intre hârtii erau şi dove4l despre vân4area corăbiei şi a mărfii de pe ea. Vă4ândă eu acestea, am începută a’lă ruga şi a’lă conjura să se lase de propusă. Elă stăruia cu atâtă mai tare în pretensiunea lui. Atunci mă cuprinse o putere diavolâscă, îmi apucă cuţitulă din buzunară şi’lă înfigă în pieptulă mişelului. îi mai rămase putere să s’ară la mine şi să mă prin4ă de gâtă. Se încinse între noi o luptă înfricoşată, eu
îi mai dau o lovitură şi cade fără putere Lapămentă. Yedeamă că more. Iute pună mâna pe hârtii şi mă depărteză. încă nainte de a se crepa de 4iu& eramă la mine a casă. Astfelă o fărădelege după mulţi ani trase după sine altă fărădelege. A treia jertfă a fostă nenorocitulă Du-martin pe care nu’lă puteamă scăpa fără să mă acusă pe mine de cele două o-morurî44.
Tenboosch sfârşise.
Două ore mai târ4îu era ună cadavru.
Cercetările făcute pe urma mărturi-sirei lui, constatară, că cele spuse de elă au fostă adevărate.
Toţi compătimeau acum pe nenorocitulă Dumartin şi voiau să ajute familiei că4ute în miseriă. In catedrala sântei Gudula se cetiră de-a rândulă mai multe slujbe pentru odihna celui executată. Fata lui Tenboosch se duse într’o mănăstire, unde se ruga neîntreruptă pentru repausulă sufletescă ală tatălui ei con-sacrându-şl săraciloră totă grija, pănă la adânci bătrâneţe.
La „Cocoşu ’ntorsă^din Bruxela, bătrâna birtăşiţă istorisesc© ori şi cui, care vre s’o asculte, astă întâmplare mişcfttâre din timpuri de multă trecute.
* .T sr- =
” ţo
23 S g-iaS
..	3
■S O”
> *w 05 tb*g-to p.® g g •?	?®22®23m
ş$ g» 2 ®-	2 P f9
igsgvi' £->3
. <?
c:
E ©
* o
ti ^
8»'

X 8» f°
_ 2 "i >-t5
3 2 ^
r-fT-‘ 3 ^ ^ 2 Sp ” te 3 :£• 2.^
,_. g. ■ • 80 te «<3 te£?tv'®
C*'*	-^>	’	25- * .§
to 2 5	^
I 25g S.^'
t*2 I a-g:«
®3 s Sx*®
si 2
<S ® tli Sc ga g fS Pi^cc
s n* »s ® ?r * ®
p*fiy*JgS_
lll^l^ii
- 8* Ti a ® g^;* n
jjs e<
s>	3." 2? o
£*W	®®»^ **-(B
p2^.s3s5-h-
>ob 2 *t3
poc
- 2
a< 3*
*• TtT® m ~ £•	® »,£ »
X S® § E'g.o.'* ,&g.® î ie 2 ^ 3, 8' (t JT £•
«“ » s< oi &•- "•» p e
5- £■»
ŞQ 8»
5? ® * SI
5 o*
sr. ®
cr p
S* 6
^ • ax h	i—t
o 2- «*• ts _P3
3:1! a SHp'S
& — I;
«-W- —•
p 0
o% —
ţ^şg
s*:
® ® po 8» ® nj
cum £
f»< ®
3 g,® K.^V
5* ^-o
c-3>2 I
O ® vc **- * ® , ° g 2. 5*3 Sj B i
S* o" p. o ►— 5T <
M* pM ® l „,: f» ai
5 oo g-
3.-* w
® P» s
&-*<
® -
M
, ®
-* ct-
3,
poc
i g-3
» S s-Mp
fg|
2. o 2.
P Hj QD
: N CD r*-
ÎL< £
►r h** e< ® P
a
■p
a a-a- ^ o -- « p,® p
*t NI P a -
® a -►£ 3
t+C Pp»
#2 a g's ®S-S-Ng,
3|s=>a
•	® K" O
fQ «02
5 5* £~ ©î® «s.
s,*a
» 2 ® 6 i* a a*-
a&g & a 3 3
® ® o o*
NN 3	3
» a* a*
_.— 2.i*
3 B Cu
a. ® ® a
2.5 | g sta. i ® 5 telg-
a. 3 ^ s
p
® B 3^ 8*
—o s j“ 3.2
g ^g--®05 p'b
|«	5 p^g	g
3	p-1 p	2	^	p
B	§	SLg	p	g	P.
3	i	® 1	s	®	®
p	O	% ^	©	00	^
PP O cu- g i-
aj*s *«3 %.%
«-1| s
p< P'lS Pj a
tr1 i» ^^—,.[0 ® f®<
S Ef.o p“a£.
Nr1^ S0>	■<<
p P a 2. o 05 c<
O*
o-
3<
g g g'
3g S Ş g-^P | p< g, ® p
5 6.5*5
3c
caa

p
C» ®.
-	® CC
3
Bt^P
ta*
CP po
2.?
Agentura generală în Braşovii
Sz. 2909—1887 tkv.
Arveresi hirdetmeny.
Az abrudbânyai kir. jârâsbirosâg mint tkvi hatosâg âltal kozzetetetik hogy Bucsum-Pojân gor. keleti egyhâz vegrebajtatonak fegyhâzra itelt Morariu Moisze vegrehajtâs szenvedo elleni 80 frt. toke ennek 1884 Mâjus 18-tol 6% 29 frt. koltsegek es jar. behajtâsa vegett az abrudbânyai kir. jârâsbirosâg teriileten tartozo Bucsum kozsegi 541 tjkben foglalt kovetkezo ingatlanok kir. kincstâmak mâlomhozi-tulajdonjoga erintetlen hagyâsa mellett
j: 0^	£-				
r-i &		Megnevezes	becsertek		banat penz
N3 &+ 3	X N3 i*		frt. kr.	frt..	kr.
1	4091	kaszâl.	25	2	50
2	4107	57	127	12	70
3	516%	kert	7		70
4	5172	hâz (	160		
	4173	Zud 6 ny. (	40	20	
es tartozekai Bucsum kozsegben akozseg hâzânâl megtartando nyilvânos bir oi ârveresen 1888 evi Iulius lio 5-ăn d. e. 10 orakor becsâron aloi is a becsârnak 10°/0~ânak a biroi kiklildott kezehezleendo eloleges letetele mellett elfognak adatni. Vevo koteles a vetelâmak felet 15 nap alatt mâs felet az ârveres jogerore emel-kedesetol szâmitando 80 nap alatt es ugyan azon naptol szâmitando 6% kama-tokkal egyiitt a Gyulafehervâri kir. ado-hivatalnâl 39,428 sz. igazsâg iigy mi-nisteri leteti szabâlyrendelet ertelmeben lefizetni.
Adrudbânyân 1888 evi Ianuâr ho 17-en.
M. kir. j.-birosâg mmt t.-kdnyvi hatosâg.
Rugăm pe d-nii abonaţi ca la reînoirea prenumeraţiunei să binevoiaseă a scrie pe cuponulil mandatului poştalii şi numerii de pe fâşia sub care au primitu (Jiarulii nostru până acuma.
IF’-u.'blicsixe d_e llcita,ţlă..
Din partea Comitetului parochială română gr. or. altt Sf. Treimi din Bra-şovft, preurbiulă Tocile, se escrie licitaţia minuendă pentru zidirea a optă odăi pentru femei bătrâne în curtea bisericei Sf. Treimi, din fundaţiunea generosului Ioană Gr. Mânu.
Licitaţia se va ţinea în 19 (31) Maia a. c. la 2 ore după anm\u în scola română de pe Tocile.
Ca basă a licitaţiei va servi planulă, preliminariulă de spese şi condiţiuniie de licitaţia care se potă vedea la d-lă epitropă parochială Ioană Stinghe.
Preţuia strigărei este de 5466 florini v. a.
Măeştrii amatori de a licita să se presenteze la terminulu numită avendă a depune vadiu de 10°/0 dela preţulă strigărei. Pănă la licitaţiă se primescă şi oferte închise cu acelaşă vadiu, în care oferentulă să declare că se supune con-diţiuniloră de licitaţiă.
Braşovuf 5 (17) Maiu 1888.
Vasilie Sfetea,
65.2—2	preşedint.e
Subscrisulu consorţiu alu măsariloru recomandă onoratului publicu asortimentulti său de mobile gata de masării şi îmbrăcate de tapiţieră. de cea mai bună calitate, cu cele mai eftine preţuri. în depositulu seu nou deschisă, Strada Vămii Nr. 5.
Cu distinsă stimă:
Primulu consorţiu braşovenii de mesari pentru construcţiunî şi mobile.	68,5-8
Societate de asigurare austro-francesă în Viena
în contra dauneloru elementare şi accidente pe viaţă şi pentru rente:
Capitalul* de acţiuni şi mijloce de garanţia fâcu peste II milione florini v. a. Acesta societate face asigurări cu premiile cele mai eftine, şi adică: a) în contra dauneloru causate prin incendiu sdu fulgeră, prin esplosiuni de aburu şi gază, precum şi în contra acelor* causate la stingere, dărâmare si golirea încăperilor* de locuit* şi ale ediflcielortt de economiă, fabrici, maşini, mobilai**, deposite de mărfuri, animale, unelte de agronomiă şi provisiuni;
"b) în contra daunelor* prin incendiu sdu fulgeră în timpul* secerişului causate la cerealele de pe câmpă şi provisiunile de nutreţă în şuri, clăi etc. etc.; c) în contra daunelor* causate de grindină la productele de pământ*; d.) asigurări pe viaţa omului în tdte combinaţiunile obicinuite precum: asigurări la casti de morte, pe viaţă, viaţă şi morte, asigurarea betrâneţelortt, înzestrarea copiilor*, rente, pensiuni pentru veduve, rente pentru educare, pre lângă o licvidare solidă, promptă şi consciinţiosă.
wxmj
Biroul*. în Târgu-MorH No. 329,
unde se angajeză totodată şi un* bun* acvisitorft.
66.1-1
1888
O
wr sr

©
P- O

n
N-N>

N~ I
|N-I>

Tipografia A. MUREŞIANU Braşovii.
Nr 107.
GAZETA TRANSILVANIEI.
Bursa de BucurescT.
Cotă oficială dela 10 Maiu st. v. 1888.
	Cump.	vend.
Renta română 5°/0		91—	92 %
Renta rom. amort. 5% . . .	89.—	90 %
Renta convert. 6°/0		90.—	90%
Impr. oraş. Buc. 20 fr. . . .	35.—	38. -
Credit fonc. rural 7°/0 . . .	105.—	104.—
Rrt/ « U /O	89.3/4	70. V*
» n urban 7°/o • • ■ •	103.—	103.V2
n » 6°/o ....	96.—	97.—
„ „ 5%....	85. V2	86.-
Banca naţ. a Rom. 500 Lei. .		
Ac. de asig. Dacia-Rom.. . .		
Ac. de asig. Naţională. . . .		
Auru contra bilete de bancă .	15.V*	16 —
Bancnote austr. contra aur*. .	2.—	2.2—
Aur* contra argint* seu bilete	15%	16.—
Florin* valore austriacă . . .	2.-	2.2
i