ţinea, AdJMiEiratinnea ... ^Tipografia: ' BRAŞOVfi, piaţa mare Nr 22. Borisorî nefrancate nu se primesc*, Manuscripte nu se retrimit* ! Birourile de anuncinri: Braţovu, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primesc* în Viena: MdolfMosse, Haasenstein & Yogler (OtteMnas),Heinrich Sclialek, Alois Berndl, M.Dukeu, J.. OppeUk, J. JDan-MUrg; în Budapesta: A. V. Gold-lirger, Anton Mezei, Eclcstein Bernat; înFrankfUrt: G. L. Daube; înHam-burg: A. Steiner. Preţul* inserţiunilor*: o seria ftnnond* pe o colină 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifa şi învoielii. Beclame pe pagina III-a o senă 10 cr. v. a. seu 80 bani. AHTJLtJ LI. «Gazeta11 iese în- fle-care c}* Abonamente pentrfl Anstro-Dnga ria Pe un* an* 12 fl., pe şdse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl: Pentru România şi străinătate: Pe un* an* 40 franci, pe şAse luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumeră la t6te ofi-ciele poştale din întru şi din afară şi la dd. colectori. Abonamentnlii pentru BraşoTti: laadministraţiune, piaţa mare Nr. 22, etagiul* I.: pe un* an* 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. S0 cr. Cu dusul* în casă: Pe un* an* 12 fl., pe şAse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. sAu 15 bani. Atât* abonamentele cât* şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 86. Braşovt, Duminecă, 17 (29) Aprilie 1888. Braşovd, 16 Aprilie st. v. 1888. Presupunerea nostră s’a adeverită. Precum ne arată raportulu | ce Pamu primită despre deeur-sultt procesului de pressă ală „Tribunei, “ representantnlă ministeriu-lui publică a acusată mai multă pressa română în genere, decâtă s’a ocupată cu articululă încriminată ală numitei foi. Locăţiitorulă procurorului generală Dr. Jeszenszky a redicată cele mai grave acusarî în contra (Jiaristicei române 4i°endu, că ea ar denatura faptele, ar născoci neadevăruri şi ar aprinde din nou foculă discordiei. Vomă răspnnde la rendulă nostru la aceste învinuiri pline de ! patimă orbă şi lipsite de ori-ce temeiu şi nu vomă remâne da-! torî cu nimică „amabilelui" pro-curoră, care cu totă „eleganţa es-teriorului său," cu totă „privirea" blajină din ochii săi albastrf“ şi cu tote „mişcările sale muierescî“ despre care fantaseză o foia un-gurescă din Cluşiu, s’a răpecţită ca unu tigru flămândă asupra <}ia-risticiloră români vorbindă totă numai de ei, învinuindu-i totă numai pe ei pentru t6te, ca şi când ei ar fi produsă tătă nemulţămirea ce domnesce a4î nu numai între naţionalităţi, ci chiar şi între Unguri. Pentru acuma ne mărginimă a atrage atenţiunea asupra unei împrejurări caracteristice. Verdic-tulă condamnatoră de Mercurea trecută pare a fi avută menirea de a servi ca ună felă de „piece de resisianceu pentru cei ce voiescă se sorbă intr’o lingură de apă pe pretinşii „agitatori" români, 4iariştî ori ne4iarişti. Cumcă foile unguresci din Pesta voră aproba din tătă inima rigo-rea pedepsei dictate la Cluşiu, nu mai putea fi nici o îndoelă; der cumca oficioşii unguri se voră folosi de verdictulă din Cluşiu spre a preocupa opiniunea publică în contra generalului Doda, care, pre- cum scimă, este citată înaintea tribunalului din Arad pef 4iua de 14 Iuniu n., la atâta obrăsniciă totă nu ne-amă aşteptată. S’a totă amânată procesulă intentată d-lui generală Doda şi multă vreme nu s’a sciută nimică despre intenţiunjle, guvernului faţă cu elă. Eata însă ce i se telegra-fiază din Pesta, a doua 4* după pronunţarea verdictului din Cluşiu, 4iarului „Neue freie Presse", care primesce informaţiunile sale din cercurile guvernamentale : „In faţa condamnării la închi-sore de nnă ană a 4iai‘isfului română Slavici, întâmplată erî în Cluşiu, pentr’ună articulă publicată de elă în „Tribuna" asupra alegerei generalului Doda, care sentinţă se aprobă de totă pressa de aici, ună ală doilea procesă politică, ce stă înainte, deşteptă unu interesă mai mare...u După acesta introducere, a căr reia tendinţă de a preocupa opinia publică în contra generalului Doda este vădită, i se raporteză fdiei vienese causa pentru care generalulă Doda e trasă înaintea tribunalului din Aradă şi i se comunică, că generalulă a rugată pe deputatulă Carolă Eotvos să-i fiă apărătoră, ceea ce acesta a şi promisă. Metoda de a preocupa şi su-muţa opiniunea publică în ajunulă proceseloră politice nu se mai practică a4h precum amă arătată, decâtă numai de cătră agitatorii unguri. Amară se înşelă ei însă dacă presupună, că prin asemenea nedemne uneltiri voră amăgi lumea făcându-o să credă lucruri, ce numai reua loră consciinţa e în stare a le născoci. Turcia şi Grecia. Se scie că G-recia face nencetată propagandă panelenistă în Macedonia prin metropoliţii, episcopii şi dascălii greci de acolo. Guvemulă grecescă chel-tueşce sume enorme cu acestă propa- gandă, îndreptată mai alesă în contra desvoltării naţionale şi culturale a Ro-mâniloră macedoneni. Aceste uneltiri grecescl, care în timpulă de ac[î întâmpină pretutindenea cele mai amari de-sastre, suntă bine cunoscute guvernului turcesoă, care nu se mai lasă a fi ademenită de intrigile şi apucăturile viclene ale agenţiloră guvernului grecă, ce cu-trieră Macedonia, Epirulă şi Albania spre a spori aderenţii ideii paneleniste. In fruntea acestoră agenţi suntă metropoliţii şi episcopii greci din acele părţi. Românii macedoneni au avută să sufere multă din partea acestoră nen-ffenaţl uneltitorf, suferă şi astăzi chiar, fără însă ca să le mai p6tă strica, căci Românii se desvoltă cu paşi repezi, se’n-chiagă totă mai multă şi orî-ce uneltire grecescă se sfărâmă de resistenţa elementului românescă. Numai asemeni uneltiri au putută pricinui în filele acestea destituirea Me-tropolitului grecescă din Serres, de cătră guvemulă turcescă. S’a supărată focă de acesta şi patriarchulă şi guvemulă grecescă. De aci mare încordare în reia-ţiunile dintre Grecia şi Turcia. Guver-nulă grecă, care avea de gândă să tri-metă la Oonstantinopolă ună solă, spre a duce Sultanului marea crace a ordinului Mântuitorului, a renunţată la acesta, Ba totă ministeriulă grecă cu gura mare, totă elă a făcută Porţii observaţiunî pentru ^persecuţiunile" îndreptate contra clementului grecescă din Turcia, şi în aeelaşă timpă s’a încercată, der în-zadară, să facă pe Porta a înţelege, că dorinţa Greciei e „mănţinerea" statului quo în Macedonia, er nu cum dică Slavii, că Grecii voescă să aducă pe tapetă cestiunea macedonenă, prin răsvrătire, aţîţândă prin acesta pe Turcia în contra Elenismului. Părta cunăsce multă prea bine pe Greci, decâtă ca s§ mai cr&jă asemenea desvinovăţirf, după-ce prinşi suntă mai în fiăcare cli asupra faptului. Cetele de brigancfî ce au începută a se ivi în mare numără în Macedonia, şi încă conduse de oficeri greci, pentru ca să aducă nelinişte şi turburare, de sigură nu voră contribui a spăla pe cei din Atena de învinuirile ce le merită. Unele din pu- terile europene au şi începută a’i ad-monia pentru aceste uneltiri, cari numai simpatii nu le voră câştiga. Procesulu de pressă alu „Tribunei" (Raportu speciala alu „Gaz. Trans“.) Oluşfi, 25 Aprilie 1888. Apărarea d-lui lonu Slavici. Onor. tribunală, stimaţi juraţi! Mă veţi ierta, decă apărarea nu va merge tocmai fluentă, pentru-că de multă nu am vorbită unguresce, dedrece n’am prea avută ocasiune şi şi de altmintrelea posiţia mea e cu multă mai grea, decâtă a acusatorului, pentru-eă eu trebue să mă apără. Trebue înainte să declară, că atunci, când am primită actulă de acusare, am fostă convinsă, că nu potă fi judecată, pentru-că în acestă actâ nu este nici o învinuire întemeiată. Eu am aflată în-tr’ensa învinuirea, că am agitată în contra naţiunei maghiare. Nu e în elă acesta. Nici n’am voit’o şi nici actulă de acusare nu o arată. Şi am crezută că onor. procuratură o va arăta cu acesta ocasiune, der din vorbirea de acusare ce am aufţit’o acesta nu resultă, pentru-că mai întâiu vorbesce numai în genere despre nisce lucruri, cari n’au locă aicea. Pote că ară ave locă în dietă seu în altă adunare politică. E vorba de marea ideă de naţionalitate şi discursulă de acusare arată aici câte şi mai câte a făcută naţiunea maghiară pentru naţionalităţi. Aşă pute să răspundă la tote aceste; celă puţină ml-s’a dată ocasiune şi pote aşă pute să arătă, că acestă cestiune totuşi nu este aşa, cum cbce procurorulă. Credă însă că acesta ar fi ună abusă, căci eu n’am venită aicea ca să esprimă aceste adevăruri, ci am venită ca să mă apără. Tocmai aşa de puţină voiu răspunde la aceea, decă datorimă ori nu credinţă şi alipire. Asta nu e treba acusatorului. întrebarea, că ore sunt eu credinciosă, nu are locă aici, şi de aceea mă simtă vătămată când cineva cjice despre mine că nu sunt totă aşa de credinciosă fiiu ală ţărei, ca elă; acesta nu s’a dovedită. După aceea ne vorbesce acusatorulă despre iubirea frăţescă. Eu sunt convinsă în consciinţa mea, că ceea ce am FOILETONUL ti „GAZ. TRANS.W (1) • Revistă literară. v. Intri ună studiu despre literatura ro-,mânescă publicată în Romănische Kunstdichtungen de Th. Alexi, citescă la pag. 16: „Novele şi romane vrednice de cetită au scris răposatulă I. A. Lăpădâtu şi Theochar Alexi în „Albina C arp aţii oră". Mai târziu ună prospectă, ce vestia apariţia romanului „Beiă, Vodă, Domnă,“ totă de Th. Alexi, spunea, că scrierea acesta va face epocă în desvoltarea romanului la noi: două afirmaţii, de cari publicaţiile d-lui Alexi s’au făcută vinovate, fără să-i ceră nimeni semă. Ajunsă astfelă vestită în mulţime, ună redactoră îlă însărcineză să’i scrie romane pentru foia sa şi de-aci încolo d-lă Alexi are prilejă să se pună la vorbă numără de numără cu cetitorii români, să-i deprindă cu o cetire lipsită de orî-ce seriositate, cu „potopuri de cuvinte în pustiuri de idei,u der şi cuvintele acestea dovedi-tore de puţină cunoştinţă de limbă românescă. .Decă scrie romane istorice, simţi in-dată că nu eunbşce vremile în cari se petrece acţiunea loră; decă se mulţă-meşce cu presentulă, nu găseşci b acţiune grupată împrejurulă unui conflictă de idei ori de patimi ori de vederi şi datine veohî şi nouă, nu-lă vecjl nici si-lindu-se să dea o credinciosă icdnă a vieţei păturiloră sociale, cu cari se va fi ocupândă ori se va fi ocupată auto-rulă: scurtă, ,nu găseşci decâtă vorbe, vorbe, vorbe. După mine acesta însemnă, că autorulă acesta contribue lapărăginirea vieţei nostre literare, abătândă spiritele dela o seriosă şi sănătosă lectură. Fiindă de lipsă, voiu reveni demostrândă aceste afirmaţii. Deocamdată mă mulţămeseă a arăta, în ce constă meseria scrierei de romane „epocale^ românesc!. S’o spună der dela începută: Ep o calul ă r o m a n ă „B eiă, Vodă, Doipnău este ună plagiată, adecă: ce-a scrisă.N. Fiii mo nu în „Ciocoii v e chî şi noi,u romană publicată în „Revista română pentru ştiinţe, litere şi arte din Bucurescî, (în anii 1862 şi 1863) a copiată d-lă Th. Alexi în romanulă său „vrednică de cetităw „B eiu Vodă Domnă.# Cum a copiată, se va vede din paralelele ce reproducenră mai josă. Acţiunea se petrece în vremile lui Vodă Oaragea din Muntenia; der coloritulă corăspundătoră acestoră vremi se perde în stilulă d-lui Alexi. Imbrăcândă o haină străină, autorulă acesta o sfîşie mai ântâiu şi o no-roeşce să nu o mai cunoşcl. Iată c â t e - v a probe: Filimonu. In fine, Postelni-culă apăru în scară îmbrăcată cu a n t i-riu de cut ni e ca guşa porumbului încinsă peste mijlocă cu ună şală de Ţa-rigrad, cu işliculă în capă şi învălită pănă lă Ochi cu o giubea depostavă albastra blănită cu blană de rîsă. Elă zări pe june şi’i 4ise cu gravitatea de Tbo- Atexi. în fine se putu distinge cum se cade marele postelnic pe scară. Era îmbrăcat cu ună antereu lung, încinsă peste mijlocă cu ună şală turcescă din Ţaligrad, cu işliculă în capă, şi învălită- pănă pe la sprâncene cu o giubea, care era de postavă albastru; şi căptuşită cu blană scumpă. Cum zări pe Tache, îi striga cu totă gravitatea unui boieră de pro-tipendă : „Cine eşti tu măi şi ce vreai tu măi ?u ' Tache îndată se aruncă în genunchi şi sărutândă ante-reulă boerului celui puternică, cjise eu vocea tremurândă: „Să trăeşcî Maria ta întru mulţi şi fericiţi ani. Eu sunt Tache Pângărescu, nevredniculă’ fecior ală slugii tale plecate Costea Pângărescu , fostului tău logofătă de curte!" „Eibine, spune-mi ce voeşcl dela noi ?“ ş. a. p. 252. 253. Fanariotul nu era nicidecum sfiiciosă, şciu să se profite de ocasiune. Punea mâna pe totă ce pu- ieră de protipendadă. — „Cine eşti, mă băete şi ce voeşcl dela mine?" Junele cătju în genunchi şi sărutândă pulpana antiriului, răspunse cu o voce lângedă, ce inspira compătimire. „Să trăiţi întru mulţi şi fericiţi ani! Sunt Dinu Păturică, nemerniculă fiu ală pre umilitei vostre slugi, treti logofătă GhineaPăturicăfos-tulă odinioră vătafă de curte ală înălţi-mei vostre." „Ei bine, spu-ne’ml ce vrei dela mine ş. a. p. 601. Fanariotulă nostru exploata câtă se putu mai bine postulă de Cămăraşă, iar când vădu că în i GAZETA TRANSILVANIEI. ____________ ____________ - ' ' . 1 Nr. 86 făcută, am făcută din iubire frăţâscă, nu din ură. Nu voiu răspunde prin' urmare nici la acesta. Ceea ce vorbesce acusatorulă publică despre lucrarea de subminare, asemenea n’are locă aici, pentru-că nu e vorba aicea de ună procesă politică, ci de ună procesă de pressă. Mai departe vorbesce procurorulă despre agitaţiuni naţionale în plural. ’Mi ţin de datori ă a face atent pe on. tribu-nală, că aici stau numai eu şi trebue să declară, că eu de pildă n’am văc^ută pe d-lă generală Traiană Doda în viâţa mea, n’am vorbită nici-odată cu elă, n’am primită nici-odată dela elă scrisbre, nu i-am scrisă nici-odată, cu ună cuventă, n’am stată nici într’o legătură cu elă. In genere nimeni nu are nimică cu a-ceea, ce scriu eu. Eu nu stau aicea ca membru ală unei partide, ci ca ună om singuratică, care esprimă propriele sale convingeri. In ce consistă acâstă convingere, o voiu spune mai târdiu. Totă aşa de puţină e de lipsă să răspundă la ceea ce a vorbită procurorulă despre foile române, pentru că aicea numai de ună articulă e vorba. Ce sciu alţii, acesta nu mă privesce nici pe mine, nici pe d-vostră de locă, şi despre acesta n’avemă să judecămă. A-cum trebue numai să se cerceteze, că ore articululă cetită aicea conţine agitare, seu nu? Mai departe a vorbită acusatorulă despre „Kulturegylet“ şi despre acesta trebue să dică, că nu se ţine de obiectă. Acum vine acusarea propriu 4*să-Procurorulă cjice că eu am citată în articulă o parte din vorbirea lui Traiană Doda, care doră ar conţină agitaţiune, deşteptarea urei în contra Maghiariloră, de aceea, pentru că Traiană Doda dice, că scopulă lui a fostă de a deştepta pe Români. Ce însemnâză aici cuventulă „a deştepta?* Să mă ierte d-lă procuroră, dâr eu românesce sciu forte bine, şi, precum puteţi vede, vorbescă şi unguresce bini-şoră. Când am fostă de 20—22 de ani, n’aşă fi putută să scriu altfelă, decâtă unguresce. Der acum mai puţină. Aici cuventulă „română* nu e corectă tradusă. E folosită aici în acelă înţelesă, în care cjice poetulă maghiară: Ebredj âlţnaidbol, ebredj nagy Ârpâd fia !* Aici poetulă maghiară nu c|ice: Ia cuţitulă, ia săcurea, ci numai: vino-ţî în fire, iaţi semă cu tine, şi te deşteptă din nou la nouă lucrare. Eu nu suntă omă politică; am spus’o de multe ori .acesta şi o spună şi acli, şi d-vostră vă veţi şi convinge că nu am legături politice, eu n’am fostă în o asemenea condiţiune nicăiri în altă parte, numai aici, şi aici numai atunci, când m’au adusă alţii. Ună adevărată agitatoră cutrieră ţera şi aşa face politică, nu însă pe hârtiă albă cu litere negre. Der eu nici n’aşă fi fostă silită să vină aici şi nici radactorulă n’ar fi fostă datoră să spună cine a scrisă articululă, der eu i-am cjisă: D-le, ori ce voiu scrie spune numele meu fără sfială, căci am consciinţa, că nu vatămă legea şi sciu să scriu astfelă, ca din cuvintele mele nimeni să nu scotă sensulă, pe care eu nu voiu să li-lă dau.. Cunoscă poporulă română, am crescută în mijloculă lui şi Dumne4eu mi-a dată mie acelă talentă deosebită, ca să mă sciu înţelege cu ţăranulă română; şi convingerea mea este, că esistă deosebire de partidă între Români şi deşi ei simtă într’ună feliu, o parte spune sinceră ce simte, cealaltă parte minte. Credeţi-mi, că e mai bine a vorbi sinceră, căci eu 4ică că minte pe patria sa, pe concetăţenii săi, pe regele său, şi nu spune adevărulă. Suntă timpuri, când e o datoriă a spune adevărulă şi în astfelă de timpuri ne aflămă şi acum, când nu se pote sci, ce se va întâmpla mâne seu poimâne; şi tocmai de aceea, dâcă cineva voesce să fiă omă de ome-niă, e datoria lui a spune că aşa şi aşa stă lucrulă. Pentru-că aşa e timpulă şi aşa e convingerea mea: va eşi la ivâlă ce însemnă cuvintele lui Traiană Dodă „deştept a-ţi-vă “ Ele însemneză : nu minţiţi mai multă, ci vorbiţi francă şi lămurită, căci numai aşa se p6te curma acestă stare nesuportabilă. Căci decă o facă eu acesta, ca ună generală pensionată — în a căruia cercă de activitate nu se ţine ca să facă politică — cum puteţi voi să tăceţi, f&ră ca să minţiţi atunci, când sunteţi întrebaţi, cum staţi şi cum vă simţiţi? Acesta e înţelesulă acelui cuvântă şi spiritulă întregului articulă. Acesta e întregulă articulă cu care am avută de scopă de a-i deştepta pe Români şi de a-le 4*ce: vedeţi ce 4i°e acestă omă de omeniă, spuneţi: e adevărată seu nu? decă nu e adevărată, spuneţi că sunteţi nemulţămiţl. Decă credeţi că în acesta este ună păcată aşa de mare, atunci condamnaţi-mă. Faceţi ce a 4isă acusatorulă, der nu cumva să consideraţi ca dovedită faptulă pentru care sunt acusată şi atunci, când elă nu este dovedită. Procurorulă 4ic©? că est® în articulă vorbă de alţii, acum puteţi să vedeţi, caii suntă acei alţii. Eu pună pe omenii mincinoşi faţă în faţă cu omenii sinceri, nu pe Români faţă cu Maghiarii. Şi decă noi ne luptămă in contra cuiva, nu e naţiunea maghiară, nici guvernulă actuală, ci sistemulă de guvernare care nu se unesce cu adevăratele interese ale ţerei, şi de aceea rogă pe d-lă acusatoră ca să dovedâscă după tote acestea acea ce pănă acuma nu i-a succesă a dovedi. Apărătoru 1 ă,d. adv. luliu Coroiatul : Onorate d-le preşedinte, onorată tribunală, stimaţi d-ni juraţi: Acusaţiunea desfăşură de cătră d-lă procuroră, precum deja înainte de mine s’a esprimată clientulă meu, d-lă Ionă Slavici, înaintea stimaţiloră d-nî juraţi, — îşi ia de basă astfelă de motive, cari la nici ună casă nu aparţină pertractării de a4i. Eu însă pe scurtă amăsurată împrejurăriloră, îmi ţină de datorinţă a răspunde şi a mă declara, deşi nu din tote punctele de vedere, der celă puţină asupra momenteloră celoră mai principale. Stimatulă d-nă procuroră amin-tesce, cum spiritulă de naţionalitate şi-a săvârşită luptele sale în statele ci-vilisate ale Europei şi cum a dată nas-cere aceloră urmări, cari suntă legate de dreptulă naţională, şi cum aceste urmări se manifestă şi în patria nostră. A făcută deosebire, a trasă părete despăr-ţitoră între lupta de naţionalitate ce a-rată semnele de vieţă în celelalte state civilisate, şi între lupta de naţionalitate săvârşită în patria nostră. Pe când cea dintâiu representă lupta cetăţenului liberă, a omului care tinde spre civilisa-ţiune, pe atunci pe teritoriulă Ungariei din contră, aceste lupte le asemănă dlă procuroră cu-o lucrare de subminare, ală căreiu scopă ar fi, ca să nimicâscă Ungaria într’o clipită. In deosebirea acesta ce-o face, văd o astfelă de acusare, pe care trebue să o respingă nu numai în numele clientului meu, ci credă, că în numele tuturoră naţionalităţiloră din patriă şi în numele orî-cărui omă de bine. Da, fiă-care omă lucreză din punc-tulă său de vedere la resolvarea diferi-teloră cestiuni, „şi când e vorba de va-liditarea cestiunei, să nisuiesce s’o vali-diteze după punctulă său de vedere. Aşa a făcută şi stimatulă d-nă acusatoră publică. Amintesce înaintea d-vostră, cu cuvinte însufleţite, puternice şi bine cugetate, câtă de mare a fostă la sufletă naţiunea maghiară faţă cu tote naţionalităţile din patriă şi cum a satisfăcută ea aşteptăriloră îndreptăţite ale orî-cărui fiiu din ţera acesta. Şi pe când constată acestea, se provocă elă însuşi la legea de naţionalitate din 1868 şi elă însuşi combate adevărulă acesteiaserţiuni. Cum? In ce modă? In modă forte simplu. Relaţiunile politice ale statului nostru se deosibescă în mare parte de relaţiunile altoră state civilisate ale Europei. Nu ne vomă provoca d. e. la Francia, Anglia ori Germania,' ci trebue să aducemă înainte si-tuaţiunea în care ne aflămă noi şi în care s’a desvoltată o vieţă naţională de veci, potă 4ice? de o miiă de ani. A-câsta pote fi obiectulă vorbirei la resolvarea acestei întrebări, acesta ne rea-mintesce raporturile politice cele mai a-propiate, numai dela 1865—67, ceea ce nu-i aşa departe. Acesta este legea, prin care vădă eu, că dlă locţiitoră ală procurorului ge- __________________________________1888-1 nerală îşi combate propria sa aserţiuna \ Acestă lege 4ic® în introducerea sa, ci • în Ungaria numai o naţiune se află va se cfică tote celelalte naţiuni suntă de faţă subordonate aceleia. Apoi, domniloră, fost’a statulă tot-dâuna liberală faţă cu naţionahtăţile ? Fost’a elă mai echitabilă decâtă ori-caie altă stată din Europa ? Răspunsulă la acestă întrebare îlă va afla ştim. d-nă acusatoră publică în legea din 1868, Desbaterea mai pe largă a acestei legi nu se ţine de obiectă şi nici nu vreu, ca prin acâsta să turbură spiritele. Mai e încă ună punctă, pe care ârăşî nu’lă potă lăsa neamintită. St. dnă acusatoră publică întrebă aici, în faţa tuturoră, nu pe mine, şi nici pe acusată nu, ci pe tote naţionalităţile din ţâră : decă avemă vre-o libertate publică, pe care să nu-o fi eluptată Maghiarii ? Eu constată ştim. d-ni juraţi, că da, avemă forte multe avemă, mai constată însă că tote aceste libertăţi nu le-a eluptată numai naţiunea maghiară, ci toţi împreună toţi locuitorii din ţâră, toţi cetăţenii le-amă eluptată, jertfindă împreună bani, sânge şi patrio-tismă pentru causa comună. Acesta îmi este răspunsulă la obiecţiunea acesta. Ceea ce a amintită mai departe dlă acusatoră publică mai conţine o parte forte neplăcută: imputarea că în genere tote 4iarele când vorbescă de domnitoră, îlă numescă „împăratău şi nu „rege.* Nu potă să 4ică, că acâsta este adevărată nu potă să 4i°ft pentru-că nu sunt de de convingerea acâsta. Eu care în fiecare di cetescă deopotrivă tote 4iareî® românescl, am vă4ută totdâuna numirea de împărată şi de rege. La totă întâmplarea scriitorulă articolului se folosesc© de numirea ce’i vine mai uşoră. Ună lucru trebue în totă casulă lămurită. Şi anume, că de când Augusta Casă dom-nitore Habsburg-Lotaringia şâde pe tro-nulă Ungariei şi portă şi corona împă-rătescă austriacă, poporulă română s’a obicinuită a numi pe domnitorulă său împărată, şi dâcă merge cineva între poporulă din ori-care comună din Ardeală şi vorbesce cu elă, va constata, că poporulă dice „împărată,“ pentru că acesta îi este terminulă obicinuită. Mă miră, de ce se acaţă acusatorul publică de acestă termină şi ce vrâ să 4ică prin asta. Căci cu cuvinte mari, după modesta mea părere, nu se potă seduce spiritele. Noi, d-loră juraţi, sun-temă cetăţeni serioşi şi maturi, avemă gândire liberă. Noi nu putemă fi duşi în rătăcire prin frase gole. — Der să mergemă mai departe. D-lă acusatoră publică afirmă, că luptele naţionalităţilor suntă de o astfelă de natură şi ţintescă într’acolo, ca să bată iculă între ţâră şi Tronă. Când am au4it’o acesta, m’am întrebată ce este asta? Cum s’ar pute presupune, că noi Românii , cari numă- c o piaţă ca şi celă din capitolulă primă, ce nu ’l-am mai citată: tea şi când vă4u, că nu mai era nimică la îndemână, cumpără monopolu cârd măritului şi ală ac-cisului, apoi luâ în arândă pănă chiar şi poliţia şi justiţia... se întovărăşi cu hoţii de codru şi tâlharii de oraşă, je-fuindă astfelă de-a dreptulă şi cu aju-torulă bandelor sale biata ţâră. O storse timpă de trei ani, încâtă îşi agonisi în acestă scurtă timp 4ece moşiore şi vreo două familii de ţigani robi, vii şi case etc.... cămară nu mai rămăsese nimică de furată, cumpără mai ântâiu calemulă vinăriciului, ală oier itu 1 u i şi mai în urmă Cuzmetul Spătăriei, şi astfelă unindu-se cu hoţii şi tîlharii de drumuri, despuia ţâră în tăte modurile, mai multă de trei ani, pănă ce îşi cumpără vre-o 4©ce moşii, câte-va familii de Ţigani, case, vii şi altele etc... p. 604. o citaţiă „după Y. Alexi. „Archonă bane!* aşa sună acestă ră-vaşă: „să vii îndată la curtea domnâscă, căci avemă să’ţi spunemă o taină,u şi era subsemnată: „Eu Ivan Greorge Caragea.* p. 306. Alexi. Intre casele lui Resch şi vechia casă 4isă a lui Momolu se ridica în timpurile lui Caragea Vodă reşedinţa cea Filimonâ. „Archonă Bane, mâne diminâţa să vii la Curte, căci am să’ţi vorbescă ceva tainică. Ionă Gheorge Caragea.u p. 606, Filimond. Pe spaţiulă de pămentă ce se cuprinde astă4i între casele lui Resch giuvaergiulă şi vechia sală a lui Mo- nouă, care se clădise în loculă palatului din dâlulă Spirei, arsă în a-nulă 1818. — Ar-chitectura acestoră clădiri nu era de nici ună sistemă pronunţată etc. p. 306. „Ea nu’lă voeşce, aşa-i ? „Aşa-i cum 4icî, Măria Ta!u. „Ei bine, Archon Baneu, 4^®e acum Caragea cu ună zîm-betă falsă şi dispre-ţuitoră, „acum viu eu la tine şi votresc pe fiiă-ta şi credă, că mie vei trebui să mi-o dai*. dau averea, îţi dau viâţa... „Nu ceră eu d’al de astea!*. „Dâr pe fiiă-mea nu pot să ţi-o dau!*. molo, era clădită pe timpulă lui Caragea noua reşedinţă domnâscă ce înlocuise pe cea vechiă din dâlulă Spirei, arsă la 1813. — Architectura a-cestui paiaţă era vagă şi nedetermi-nată etc. p. 609. „Şi ea, nu-lă voeşce, nu este aşa?u. „Tocmai aşa, precum 4ici Măria Ta*. „Ei bine, Archon Bane*, 4ise Caragea cu ună zîmbetă plină de răutate şi de dispreţă, „acum viu eu de ţi-o ceră şi cată să mi-o dai*. „Iţi dau viâţa, îţi dau totă ce am după sufletulă meu, âr pe densa nu“. „Nu! ?“. „Nu, Măria-ta!u. „Acum înţelegă unde te dore capul. Şi tu eşti unulă din tagma boerilor răs-vrăritori, nici ţie nu ţi-am făcut pe plac, dâr nu te juca cu mine. Nu te împotrivi voinţei mele. Aţi uitată totă, ai uitată D-ta, Archon Bane, că padişahul mi-a încredinţat sabia şi satîrulă, ca să vă sdrobescă osele, dâcă aţi îndrăsni cumva să cârtiţi în contra meau ? „Şciu, Măria tâ, o şciu prea bine, dâr eu nu sunt răsvră-titoră ci sunt ună părinte sărmană şi de plânsă*. p. 315-316. „ Cătră ce feliu de nenorocire vo-esci să-’ţî aperi pe copila ta?“ -Cătră nenoroci- „Nu, Măria ta“. „Acum înţelegă mai bine turburarea ta de adinâorf; eşti şi tu din t ar afulă boerilorăzavergii. Nu te juca însă; nu cuteza a te pune cu mine. Tremură de răsbunarea mea. Nu scii ore, n’aţi învăţată voi încă, cum că Padişahulă mi-a dată mie sabiă şi topuz, ca să vă sfă-rîmă âsele când vă veţi răsvrăti ? „Şciu prea bine, Măria ta, dâr eu nu sunt zavergiu, ci ună sărman părinte, care ’şl apără pe mica sa fiică*. P. 738. „Şi care este nenorocirea, de care voesci a o apăra ?“ -Este aceea de Trecemă peste Alexandri*—aici citeză celă puţină—despre ierarchia boerâscă în Muntenia şi Moldova, luată din introducerea la scrierile lui Costache Negruzzi, şi câte-va pagine proprii, menite să acopere urma plagiatorului, şi revenimă la ună răvaşă După ce d-lă Theochar Alexi pla-giâză astfelă pe Filimonă, se întrerupe aici şi pune dela densulă câte-va şire, mărturisindă că naraţiunea din capulă* său o scrie: „Permiteţi-ne să în-trerupemă pe câteva momente firulănaraţiunei nostre* — şi liniştită, că cetitorii ’lă voră crede, deschide âr pe Filimonă şi copiază mai departe: Nr. 86 GAZETA TRANSILVANIEI. 1888. râmă aici în Ungaria 3 milion© de suflete şi cari avemă unulă şi acelaşă interesă cu naţiunea maghiară, de a pute trăi fericiţi în acestă patriă, noi să ba-temă iculă între noi şi casa domnitor© ? Căci doră şi noi suntemă fii ai acestei patrie ; mă dore, că d-lă acusatoră publică pe noi Românii şi pe celelalte naţionalităţi nu le privesce de buni patri-toţl. Acesta e celalaltă punctă, cujprivire la care, în numele naţiunii române, tre-bue să respingă acusaţiunea. Preşedintele: Rogă pe domnulă advocată a se declara numai în numele ’său propriu, er nu în numele unei naţiuni. Coroianu: Ilustre d-lepreşedinte, ceră scusele, că în mijloculă reflexiunilor ce am avută datorinţa de a le face, aşă fi trecută pote marginile; îmi voiu da silinţă, să fiu pe câtă se pote de o-biectivă. Mai este încă ună punctă: Cultura comună. Cu toţii dorimă, ca copiii noştri să înveţe carte şi tuturoră nl-ar plăce ca cultura să se răspândescă în tote un-ghiuleţele. D-lă acusatoră publică s’a exprimată, că noi am privită totulă cu ochi răi. Şi acesta îşi are causa sa, care nu se ţine în cadrulă acestei afaceri, şi care, ca să mă exprimă în două cuvinte, este aceea, că noi vedemă într’însa ten-denţa de a maghiarisa deosebitele naţionalităţi. Mai este încă o împregiurare, la care în specială mă rogă de atenţiunea dom-niloră juraţi. — Aveţi bunătate şi nu luaţi în nume de rău d-lui acusatoră publică, că atunci, când şl-a terminată dis-cursulă, a uitată de sine. Eu aşa credă, că convingerea este aceea ce e în stare a crea ună resultată în asemene lucruri, er nu ameninţarea seu nu sciu ce dorinţă, prin care se vatămă şi acele îm-pregiurărî, pe care le prescrie legea. Aceste suntă punctele, pe care d-lă acusatoră publică le-a expusă cu graiulă şi care se abată dela basa actului de acusă. Acum să vedemă meritolă adevărată ală lucrului. (Va urma.) SCIRILE PILEI. Fundaţiunea „Prinţulă de coronă Rudolfă,“ administrată de consistorulă archidiecesană română gr. or., a ajunsă, prin cumpărare, în proprietatea unei case în Vâlcele (Elopatak), ală cărei venită e destinată pentru o mai bună dotaţiune a preotului română gr. or. de acolo. Serviciulă divină ală poporaţiu-nei române gr. or. se ţine în Biserica zidită pela 1850 de principele Miloşă ObrenovicI ală Serbiei, ca semnă de re-cunoscinţă pentru reînsănătoşarea sa la băile din Vâlcele. * * * Academia română a dată d-rei Elena Sevastos premiulă întâiu de 5000 lei pentru o lucrare asupra „Nuntei la Români. “ La acelaşă concursă a luată parte şi d. FI. Mariană din Bucovina. D-sa a fostă premiată cu 2000 lei. D. Mariană este membru ală Academiei, âr d-ra Elena Sevastos profesoră la Iaşi şi studentă a facultăţii de litere din a-celă oraşă. Scrierea d-rei Sevastos e fbrte importantă. Ea cuprinde ună studiu comparativă de moravuri. * * * Erf s’a deschisă esposiţiunea de obiecte deindustriă casnică întocmită de reuniunea săsescă de femei din cerculă Ţărei Bârsei, în sala de şedinţe a sfatului din locO. Deschiderea s’a făcută prin presidenta d-na Lotte Lurtz cu o vorbire, în care dise că sco-pulă esposiţiunei este încuragiarea industriei casnice prin vemjarea obiecte-loră espuse, şi astfelă promovarea bună- stărei poporaţiunei rurale săsescl. * * * Revista militară, ţinută la 25 Aprilie n. cu trupele din gamisona V i-en ei pe loculă numită Schmeltz, a fost strălucită, precum spune o telegramă din Viena. Maiestatea Sa monarchulă, toţi archiducii, precum şi membrii re-presentaţiiloră streine au fostă de faţă. Cu acestă ocasiune, căpitanulă Rudolf de HănsleY dela regim. 84 de infanteriă îndată ce trecii de Maiestatea Sa defi-lândă, că f £5 '“l 3 § 3 * 3 *-K L-, g f 3 r ^ r-s ţ.9 n ^ w 1 , & p ,® 5 £ -*♦ | *"* 2 X ffi p ® 5 2 p5^ 5 âB^j > g<3 _ s=( ?D< cs cf- Î*-X.£ a *ps 5 x ® B ® if Qj » Si -«! 3 ® B.« a s- g-s ®»2 ÎN g o-**3 M* O S* p*p* - ffi fi< .ff p I "<Î5 ®‘ i o £, g-; *-J O' , £V fi 2 ! Ş> S5 , 0*-e+ X K.p rl I '4 CD ta O O p ® tb x ţx ® ® 5- „«g i_j O x ^ Q3 ^d ® 3" _ ® |-|S ® S o ? p.^ţ- pj o ® ip, ® fi K> C-‘ m b e> §-g &E' 3 5 şş «SwfB. 3 S p g.® 5 5°W «rt- t* ® O- ® x C*- ! ® o £ m. 5^» ^ P a> M g cd s^» S? 3 o- g„p ® o 3*- ® ® p ‘ x PC ^ Bh % Sg- ;r?f jp^il ; 2. o 2. - P H x ;g P î t"1 M ■ Cc 3 5* g( £.x B g-o *+ £L p -co g ® s ‘ ., S;-^ ®<.- M h C j.i m ţr_ o 2 ® g r* | && * 0 p _ * p« 2 s- S 3 3 a o a- s® &-5* o ^ U h-<( ® a B . a* ® ® x 2.S | | sa 1 ®-ai?* CD 89 » CD 5 p Pi x ® ^ ct Cj o o 5> g 3 p ® P 03 * s^o S? 3 o P B rt O , “O?1 §B> 3 3 "3 oJ ^^02 'POQ 3 p * P< o 2 3 g‘cp tv> rr m P CD , CD ®a<5 x a Sjtî' g.? ® ® x^ O ®' CD ct- IIS g< p< P- 3 —-x ® S“c w- t±s 2. ®' P H Kt,® P pj.g5Îi! CD- ^ c-w ^p • ®> gft ?g^ m6şa cu diploma din Viena locuesce în strada fnnarilorii de snsfl (obere Burggasse) Nr. 212. 48,3-2 Care este cea mai bunâ hârtia pentru ţigări? /.jWTI1 ^w l- «ittanNBt Acesta întrebare forte importantă pentru fiă-care fu-mătoră de ţigări s’a stabilită deja în modulă celă mai ne-dubiosv Nu este reclamă 'gală, ci nnă faptă constatată prin autorităţi scientifice de primulă rangă pe bas a analisei comparative a diferite-loră hărţii de ţigări mai bune, ce se află ■încomerţă, că hărţi a de ţigări M^»ah«^lg m+>i «9wwp»«Dmj« yen p** -------SltfV^---- uavsiMflVi i«no«i« maisMnm «a«*j mm @o -r^ jlion ■VCMM09 iMvmmvAS uiayn (US30V y 3»9VJnUN09 39 IU0 „LES DERNlfiRES CARTOUCHES“ m~ ..DOROBANŢI Lf “ din fabrica BRAONSTEIN FRfiRES la Parisu, 05 XBoulevard Exelmans. este cn deosebire cea mai uşoră şi cea mai escelentă. După ce s’a stabilita acesta între altele prinJDr. Pohl, profesorii la facultatea tech-nică în Viena, Dr. Liebermann, profesoru şi conducătorii ală stabilimentului chemicu de stătu în Budapesta, şi o analisă comparativă, făcută în Iuliu 1887 după puncte de vedere noue higienice de câtrâ Or. Soyka, profesorii de Hygieniă la Universitatea nemţescă din Praga, a produsă chiar resultatulă strălucită, că hârtiele de ţigări ,,Les derniferes Car-touche8“ şi „Dorobanţului suntă cu 23—74°/0 mai uşore, şi că împărtăşeşte fumului de tutună cu 23—77% mai puţine părţi streine, ca celelalte hărţii analisate. Veritabilă este numai aceeaşi hărtiă, a cărei Etiquetă semăna cu desemnulă aci imprimată şi care ortă firma Braunstein Frferes. Fabrica a deschisă unu deposită pentru vânzare en gros a hârtiei de ţigări şi a tu-r buriloru pentru ţigări BlAUISfEIi FEE BIS, 193,50~19" WIEM, I. Bez., Nchottenrin^ Nr. 25, şi află aceste articole la tote firmele mai mari, cari au de vânzare asemenea mărfuri. Avisu d-lorft abonaţi! Rugăm pe d-nii abonaţi ca la reînoirea prenumeraţiunei s6 binevoiascâ a scrie pe cuponulfi mandatului postalu şi numerii de pe făşia sub care au primitu (Jiarulfi nostru până acuma. Administraţiunea „Gaz. Transă o >0000000OQOOOOOOO 8-1 Vinu escelentu pentru apă minerală, Ţuică românâscă veritabilă, Silvorium de Sirmia veritabilă, Bere de Steinbruch în butelii, Se află de vendare la Greorge Stefanovici, comerciantu Piaţa mare Nr. 28, in Braşovu. §1 plecarea mărim şi I. Plecarea tremiriloru: ia I. Dela Braşovd la Pesta: Trenulu de persone Nr. 307: 7 ore 20 de minute sera. Trenulti mixtă Nr. 315: 4 ore 01 minută dimineţa. 2. Dela Braşovu la Bucuresci: Trenulă mixtă Nr. 318: 1 oră 55 minute după amedl. II. Sosirea trenuriloru: I. Dela Pesta ia Braşovu: Trenulă de persone Nr. 308: 9 ore 46 minute înainte de amecţl. Trenulă mixtă Nr. 316: 9 ore 52 minute sera. 2. Dela Bucuresci la Braşovu: Trenulă mixtă Nr. 317: 2 ore 32 minute după amecjî. A. Plecarea postelorti: a) Dela Braşovă la R6şnovă-Z€mescî-Branu: 12 ore 30 m. după amecji, b) r „ „ Zizinu: 4 ore după ame4l. c) „ „ în Săcuime [S. G-eorgI]: 1 oră 30 minute noptea. d) „ „ la Făgăraşu: 4 bre dimineţa. e) „ „ la Sâcele: 4 6re dimineţa. B. Sosirea posteloru: a) Dela Reşnovă-ZărnescPBranu la Braşovu: 10 bre înainte de ame(}l. bj „ Zizinti la Braşovă: 9 bre a. m. c) Din Secuime la Braşovă: 6 bre sera. d) „ Fâgăraşă la Braşovă: 2 ore dimineţa. e) „ Sâcele la Braşovă: 6 ore30 minute sera. 'Mora cu vaporu de valţuitii (becheluitti) a lui “Martin Fromm în Braşovu. Acestă moră e înzestrată cu cele mai noue maşini auxiliare technice. Sunt în plăcuta posiţiune d’a fabrica unu productu alesă (vălţuitu) şi recomandă onor. publică productele mele alese (vălţuite). Afară de aceea ţină unu deposită continuu de fructe păstâiăse. Rugăndu-me de o numerosă clientelă, îmi voiu da totdeuna silinţa a muiţămi pe onor. mei muşteriii atâtă în privinţa calităţii mărfuriloră cât şi a preţului. Cu distinsă stimă 47,5-3 Tipografia A. MUREŞIANU Braşovu.