Redacţiiuiea, Adiiiistrattaa TiMiala: BRAŞOVU, piaţa măre Nr 22. . Scrisori nefrancate nu se primesc*, Manuscripte nu se retrimită ! Birourile de anniicinrî: BrajOvB, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primesc* în Vlena: BudolfMosse, Haasenstein & Yogler (Ott»Maas),Heinrich Schalek, Alois Herndl, M.Dukes, A.Oppeltk, J. Dan-neberg; în Budapesta: A. Y. Gold-beri/er, Anton Mezei, Eckstein Bernat; înFrankfurt: G.L.Daube; înHam-burg: A. Steiner. Preţul* inserţiunilor*: o seri* garmondu pe o col6na 6 cr. ai 30 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Beclame pe pagina III-a o senă 10 cr. v. a. s6u 30 bani. „Gazeta" iese In fie-care 4* Aimtt» li ____AnstfltUiuiaria Pe un* anul2flj., pe şăse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Peatm România şi străinătate: Pe un* an* 40 franci, pe s6se luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Seprenumeră la t6te ofi-ciele poştale din întru şi din afară şi la dd. colectori. Afionamentnlii pentru Braşovn: laadminietraţiune, piaţamare Nr. 22, etăgiul* I.: pe un* ană 10 fl., pe%eselunî 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu d u s u 1 u în casă: Pe un* an* 12 fl., pe şăse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplar* 5 cr. v. a. său 15 bani. At&t* abonamentele cât* şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 82. Braşov*, Mercwi, 13 (25) Aprilie 1888. Braşovd, 12 Aprilie st. v. 1888. Prietenia dintre cabinetul Taaffe şi cabinetulu Tisza, ce a duratu vre-o noue anî şi mai bine, s’a deci chiatîi. De unu timpu încdce organele guvernului ungurescu critică forte aspru politica ministeriului Taaffe şi stările din Austria — p dte mai aspru chiar decât a criticat „Kreuz-zeitung44 stările din Ungaria — şi şî-au datu pe faţă deplina loru nemulţămire cu sistemulu domnitorii în Austria. Acesta este cea mai nouă şi cea mai interesantă apariţiune în raporturile actuale dintre ambele jumătăţi ale monarchiei dualiste, şi pentru caracterisarea lorii este de ajunsu a aminti, că unu numără ală ^.iarnlni „Neue freie Presse44 a fostă confiscată în săptămâna trecută de cătrăprocurorulă din Viena din causa unei telegrame din Pesta, care conţinea ună resumată ală păreriloră foiloru guvernamentale unguresc! asupra politicei cabinetului Taaffe. Afacerea confiscărei acesteia a fostă adusă în discusiune în şedinţa de Sâmbătă a camerei de-putaţiloră din Viena de cătră u-nulă din vorbitorii de frunte ai oposiţiunei germane, căreia i snnt bine venite atacurile ce se îndreptă contra sistemului Taaffe din partea foiloră unguresc! şi ale celoră din străinătate. Cu mare satisfa cţiune a constatată Dr. Sturm, că „şi în ţera vecină Ungaria se manifestă o resistenţă în contra sistemului austriacă “, citândă între altele opi-niunea guvernamentalului „Pester Lloyd,44 care era cuprinsă în telegrama confiscată. După ce fdia ungurescă declară regimulu Taaffe ca ună ,,regimă antigermanu,44 es-clama: „Ni se pare, că a sosită timpulă pentru o întărcere. Or-ganismulă, care se nnmesce Austria, nu mai p6te suporta nouă es-cese naţionale/4 Dr. Sturm a mai citată şi părerea organului lui Tisza „Nem-zet,44 care a (Jisti că „programulă lui Taaffe nu constă decâtu din promisiuni de ac}! pe mâne şi din concesiuni stdrse prin acestea, “ spre a ajunge la conclusiunea, că acum şi în cercurile guvernului ungurescă se recunosce, că sgu-duirea unităţii de stată în Austria, ce-o producă şi o voră produce esperimentele federalistice ale contelui Taaffe, nu se unescă cu u-nitatea statului ungară şi cu natura dualismului. Contele Taaffe a răspunsă deputatului oposiţională germană cam iritată, că Austria este ună stată de sine stătătoră şi că „în afacerile lui n’are să se amestece străinătatea, fiă ea dincolo de Laita or! şi mai departe/4 Faţă cu imputarea, că regi-mulă actuală austriacă nu respectă unitatea statului şi federa-liseză şi diviseză Austria, răspunse Taaffe, că atâtă guvernulă câtă şi maioritatea au în vedere unitatea Austriei şi voiescă să o în-tărescă. „Der“, (\ise elfi» 0 putemu întări decă vomă voi să încuiămă ţările deosebite într’o colivia şi să (ţicemti, astae Austria, ci trebue să fimă cu considerare lş istoriă şi la cultura singuratice* loră regate şi ţărî, car! suntfi mândre de a face parte dintr’p mare Austriă/* A mai c^isu. apoi contele Taaffe, că guvernulă stă peste partide şi că densulu are bunăvoinţa deşi pote n’o nimeresce întotdeuna, der încercă şi crede că-i va succede ca sprijinită de maioritate se susţină şi de aic! încolo o puternică şi unită Austriă, er nu să-o creeze. Din causa espresiunei sale de susă: „străinătatea fiă ea dincolo de Laita etc.,44 contele Taaffe a fostă atacată de câţî-va deputaţi din oposiţiune imputându-i-se, că declară Ungaria ca stată estemă. O discuţiune înfocată s’a încinsă din causa acesta. Taaffe s’a cores că a voită să 4ică numai „Ungaria şi străinătatea44, er deputatulă Dr. Sturm a susţinută în tonă de protestare, că în privinţa politică nu se pote nnmi Ungaria „străinătate44, căci „ea formeză o jumătate a acestei monarchii indivisibile, care încă şi ac(î posede ună mi-nisteriu comună, o representanţă comuna şi o armată comună44. Cercurile guvernamentale din Pesta snntă în două privinţe ne-mulţămite cu discusiunea acesta din pariamentulă austriacă, întâiu pentru că Taaffe consideră critica foiloră unguresc! ca ună amestec în afacerile Austriei, pe care-lă respinge; ală doilea pentru ca Grermanii din stânga au protestată cn atâta focă în contra clasării Ungariei între statele străine. Cu tote aceste, foile d-lui Tisza atacă din nou posiţiunea cabinetului Taaffe, sfâtuindu-lă să se împace cu Grermanii şi se se la-pede de maioritatea slavă. Vomă vede care va eşi victo-riosă din acestă luptă, Tisza or! Taaffe. Decisiunea curiei reg. unguresc! în procesată de presă ală „&az. Trans.“*) Nr. 2649/1888 crim. In numele Maiestăţii Sale Regelui! Curia regescă ungurescă a adusă în afacerea procesului de presă a lui Dr. Aurel Mureşianu şi Stefau Bobancu pentru delictulă de aţîţara, pertractată înaintea tribunalului reg. ca curte cu juraţi şi judecată totă acolo priu sentinţa dela 21 Martie 1888 nr. 1490, în urma cere-riloră de nulitate făcute din partea procurorului reg. la 22 Martie 1888 sub Nr. 1708, er din partea lui Ştefan Bobancu la 24 Martie 1888 nr. 1768, în şedinţa sa publică ţinută la 12 Aprilie 1888 ur-mătorea: decisiune: Ambele cereri de nulitate se respingă, deorece împrejurarea, că preşedintele tribunalului de pressă a tălmăcită în limba maghiară una din decla-raţiunile şi cererile acusatului Dr. Aurel Mureşianu făcută în limba română; apoi împrejurarea, că fără a asculta pe pro-curorulă reg. preşedintele a împlinită ce- *) In traducere românescă. rerea aceluiaşi acusată ca să provoce pe juraţi a se declara decă sciu românesce; în fine împrejurarea, că numitulă preşedinte a enunţată prealabilă partea achi-tătore a sentinţei, nu constitue o vătămare principală a formeloră ; considerândă în deosebi, că traducerea făcută de preşedintele, care cu-nbsce limba română, a fostă declarată de cătră tălmaciulă, ce era de faţă, ca corectă şi că preşedintele a fostă obligată a ’se convinge decă juraţii chiămaţl pentru a judeca pricepă pertractarea în tote părţile ei; considerândă, că disposiţiunea §-lui 48 a susă memoratei ordinaţiunî, după care personei care fhncţioneză ca tăl-maciu trebue să i-seia jurămentulă, chiar în sensulă acestui §-ă numai în acelă casă este a se îndeplini, decă nu func-ţioneză tălmaciulă stabilă şi deja jurată, ci se întrebuinţeză ca tălmaciu altă per-sonă capabilă; considerândă, că după protocolulă de pertractare ambii acusaţl au fostă provocaţi să se declare cu privire la a-părarea loră şi în urma acesta acusatulă Ştefan Bobancu s’a învoită cu decla-raţiunea comună făcută de acusatulă Dr. Aurel Mureşianu, că prin urmare afirmarea procurorului reg., ca şi când acusatulă Ştefan Bobancu ar fi fostă îm-pedecată în folosirea dreptului său de apărare, nu se pote privi ca dovedită ; considerândă că după raportulă tribunalului de pressă juraţii suplenţl au ocupată loculă loră în faţa acusaţiloră fi-indă separaţi de cătră membrii tribunalului, de cătră advocaţi, de cătră părţi, de cătră martori (? R. Gr.) şi de cătră au-4itorf numai prin aceea că scaunele unde şedeau juraţii suplenţl n’au fostă vecine cu scaunele celorlalţi juraţi şi că prin urmare acesta nu se pote» privi ca o vătămare a disposiţiunilor § 49 ale memoratei ordinaţiunî; considerândă, că conformă punctului b, § 84 ală procedurei de pressă din 27 Maiu 1852 pentru articululă scrisă de a-cusatulă Ştefan Bobancu şi redactorulă diarului Dr. Aurelă Mureşianu este responsabilă, căci densulă a recunoscută, că pomenitulă articulă s’a scrisă şi publicată cu scirea şi la ordinulă său, este corectă procederea, după care în contra amenduroră acusaţl s’a intentată şi pertractată deodată procesulă; considerândă, că Nr. foiei „Nem-zetu, din care a începută a ceti apără-torulă acusaţiloră, nu a formată ună actă ală cercetării penale, preşedintele tribunalului a procedată corectă după §-ulă 65 ală pomenitei ordinaţiunî când a inter-disă acestă cetire. considerândă în fine că după §-ulă 7 a desă pomenitei ordinaţiunî, neceren-du-se pentru cualificarea de jurată cu-noscinţa limbei române ci avândă locă în astfelă de caşuri tălmăcirea translatorului, acelă gravamenă ală acusatului Ştefană Bobancu, că intre juraţi s’au aflată şi de aceia, cari nu sciu românesce, este lipsită de orî-ce basă. Budapesta 12 Aprilie 1888. Szabo Miklos m.p. Tomesânyi Morm. p. Nr. 2311/1888 Tribunalulă regescă comunică acestă decisiune a înaltei Curie reg. unguresc! procurorului reg., acusaţiloră şi apărătorului spre sciinţă, cu acelă adausă, că în urma acestei decisiunî sentinţa primei instanţe de sub Nr. 1490/1888 a ajunsă la valoare de dreptă şi că timpulă in- deplinirei obligăminteloră espuse în acea sentinţă a sosită. Cluşiu la 20 Aprilie 1888. Dela tribunalulă reg. ca judecătoria de pressă cu juraţi. Peterflfy Domokos m. p. preşedinte. Kocsi Andor m. p. notar*. Austro-Ungaria şi concentrările mesei. 0 corespondenţă din Pesta adresată cătră „Pol. Korr.u accentueză, că soirile despre înaintările mai nouă de trupe cătră graniţa austriacă, care în pressă ungurescă şi mai multă în pressă streină au provocată 0 impresiune cam neliniş-titore, în cercurile dătător© de tonă din Viena şi Pesta n’au venită nicidecum neaşteptate, deorece aceste locuri suntă informate deja din tomna anului trecută despre firma intenţiune ce o are Rusia d’a întreţine în permanenţă în districtele dela graniţa dinspre Austro-Ungaria şi Germania ună efectivă de 300,000 ostaşi aşa că înaintările de trupe rusesc! în direcţiunea arătată continuă pănă ce se va ajunge cifra numită. Naturală că, deşi aceste concentrări de trupe din punc-tulă de vedere arătată nu pote însemna O imediată ameninţare, totuşi suntă regretabile sub tote împrejurările, fiind-că Austro-Ungaria e nevoită sg se familia-riseze cu ele şi sg pregătescă contra-mgsuri corăspundătore. Şc61a poporală— şc61a de educaţiune. (Urmare.) Pentru instrucţiunea în şeolă de e-ducaţiune pedagogii cei mai celebri propună următorulă plană: 1. Instrucţiunea sg se facă cu fundamentă, sg se mărginescă numai asupra celoră mai importante lucruri, sg deştepte automaticia şi revii a după învăţătură şi cugetarea propriă a şcolarului, şi materia instrucţiunei sg se concentreze cu esercitarea limbistică. 2. Mai alesă sg se cultiveze simţămintele şi voinţa. 3. Să se cultive cu fundamentă limba maternă în spirită ideală-etică. 4. Direcţiunea în matematică şi istoria naturală să nu domineze. 5. Istoria să se propună aşa, ca să formeze judecata etică şi caracterulă. 6. Cantulă şi desemnulă au să cultive sîmţământulă estetică. 7. Pe instrucţiunea religiosă-morală, care transpune tote lucrurile în lumină etică, este a se pune cea mai mare di-liginţă. 8. Caracterulă etică ală învăţătorului să pătrundă şi să încăldescă fiăcare . specie de instrucţiune. b) Disciplina şcolară. Educa-ţiunea are lipsă necondiţionată de disciplina şcolară folosindu-se spre acesta de' deosebite mijloce, precum: îndatinarea, lauda şi pedepsa. Prin ce trebue şi ai să faci, ca şcolariulă să fiă adusă într’acolo, ca să se supună de bună voiă sub legile ordinei şi ale buneloră moravuri? Disciplina şcolară asigură ajungerea scopului de educaţiune şi scutesce şi pro-moveză sănătatea şi moralitatea eopiiloră. Ea este âşaderă forte inportantă, şi unde ea lipsesce, nu se ajunge' scopulă şcolei. Ună mijlocă importantă ală disciplinei este instrucţiunea cea bună; căci acăsta Nr. 82 GAZETA TRANSILVANIEI. 1888 înlănţuesce spiritile tinerele în aşa măsură, încâtă, prin acesta rămână scutite mai înainte de tote de o purtare rea şi necuviinciosă. Cu deosebire Comeniu şi Diesterweg sunta aceia, carî au avisata cu totdeadinsula la acesta mijloca disciplinara. Cela dintâiu 4i°9 că: „Decă studiile sunta bine întocmite, atunci ele însăşi prin dulceţa lora atraga la sine spiritile. In casa contrara, nu şcolarii sunta de vină, ci învăţătorii." „Adevăratulă didactică", cjice Diesterweg, „este tota-odată şi una disci-plinatora; cine se pricepe bine la instrucţiune, se pricepe şi la disciplină, cine instrueză bine, acela şi disciplinâză bine." Obiectele de instrucţiune, după părerea cea vecină, dâr adeseori uitată, sunta nesce discipline. Acestea teoreme au fosta necunoscute, cât timpa dictarea înainte se considera de chiămarea învăţătorului. De când însă sub „a învăţa pe alţii44 se înţelege mai multa, ba cu to-tula altceva, decâta a împărtăşi cunos-cinţe, adecă cu una cuvânta a educa, de atunci nu se mai află nici una învă-ţătoră buna, carele să nu pricepă totodată-a disciplina şcola. Ca învăţătorii ela face pretensiune la atenţiunea, dili-ginţa, voia de învăţare, capacitatea de a învăţa, capacitatea de vorbire, auto-maticia, la înfrânarea de sine a şcolarului, la tote puterile lui, chiar şi la i-nima şi la caracterulti şcolarului; adecă elă reguleză, dă direcţiunea şi-lă disci-plineză pe şcolară, atâtă înăuntru câtă şi în afară. Ordine estemă, bunăcuvi-inţă, moravuri, spirită de associare şi ascultare, regularitate în venire, în mergere, când stă, când şede, precum şi în pregătirea şi acurăteţa luoruriloră, iubirea cătră obiectă, cătră învăţătorii şi cătră şcolă, aşaderă şi veritate şi încredere — suntă urmările influinţei principiului viu şi educătoră ală şcolei, adecă ală învăţătorului vioiu, capace de a cugeta şi a voi. Chiar şi pedepsele tre-bue uitate prin stârnirea iuţjirei spre lucru. Şi acestă iubire spre lucru' trebue produsă prin lucrarea însăşi. Simţămân-tulă puterei încontinuu desvoltătore deşteptă din nou boldulă spre desvoltare. Decă nu se întâmplă acesta, adecă când instrucţiunea ea însăşi nu este educă-tore, ci numai învăţătore, adecă împăr-tăşesce sciinţă, aci nu pote fi vorbă de o instrucţiune cultivătore. Alte mijloce ale disciplinei mai sunt premiarea şi pedepsa, mandatulă, supra-veghiarea, esemplulă. Premiarea să a-pară ca laudă, ca o încuragiera, seu ca ună semnă de onore. Invăţătorulă să se nisuescă a ţine măsură. Pedepsele suntă seu pedepse onorifice, seu liberali, seu corporali. Pentru aceea să amâne învăţă-torulă execuţiunea unei pedepse corporali pănă la finea instrucţiunei. In con- FOILETONULtf „GAZ. TRANS." (2) Prislea şi Prichindeii!. Poveste. A doua seră s’a dusă eră cu fluenţa, căci dorulă fetei îlă muncea prea multă, der acum mama fetii îlă necinsti cu cuvintele cele mai urîte. Prichindelă acum de supărare şi de ruşine se decide a’şl perde urma dintre omeni. Cum sosi 4iua, îşi şi ia drumulă spre pădure şi se totă duce de nu se mai opresce. Aşa, rătăcindă elă prin a-cele păduri încă neumblate de pioiorulă omenescă, aude o larmă mare. Se apropie pe încetulă ca să vadă ce e acolo. Şi ce vede?... Erau trei fecioraşl de dracă, cari se certau lângă o fântână. Să mergă seu să nu mergă spre ei — îşi 4i°ea — der odată îşi ia inima în dinţi şi se apropie de ei. — Ce aveţi voi aicea de faceţi a-tâta larmă,“ le 4ice> «au nu sciţi voi că a eşită împăratulă la venătore şi nu pote vâna nimică de gura vostră? Aţi tăcută? ...,căcl de nu, nu e bine de voi!" — „Tăcemă, domnulă nostru, “ răspundă deodată dracii, „iată noi ne cer- tra eroriloră rele morali ale scolariloră, precum este cerbicia, neruşinarea, minciuna şi hoţiile, sîngurulă mijlocă ajutătorii este pedepsa corporală şi în atarl caşuri educatorulă să nu se lase a fi condusă de o umanitate şi sentimentalitate falsă, căci atunci elă nu merită numele de educătoră.“ Asupra pedepsei corporali 4ice Pestalozzi în foia sa săptămânală pentru cultivarea omeniloră: „Noi de sigură n’avemă dreptate când aşteptămă dela puterea cuvinteloră gole ca ea să influinţeze asupra boldului pof-teloră sensitive şi a crede că putemă îndrepta după voia nostră voia copilului fără pedepsă şi numai prin o singură imaginare a pedepsei.u E însă părere de mulţi apreţiată, că umanitatea nostră înălţându-se la o delicateţă, aşa 4îcândă, în nici ună casă nu mai concede, chiar şi a cugeta la mijloculă a-cela greţosă şi dură, adecă ală bătăiei. Insă nu este delicateţa umanităţei nostre, carea ne conduce astfelă, ci slăbiciunea ei. Pentrucă tu poţi vede în aresturi şi în casele nebuniloră urmările acestoră slăbiciuni, şi poţi au4i printre lacrimi vocea plângătore esprimându-se: „Decă tatălă meu şi muma mea m’ar fi pedepsită la prima îndărătnicia, atunci acum n’aşă fi monstru înaintea lui Dumne4eu şi înaintea omeniloră.14 Esperienţa mai învaţă, că pedepsele corporali aplicate în scolele şi în cercurile înalte familiari ale Angliei n’au restrînsă formarea caracterului. Insă pedepsa corporală este de a se aplica numai pentru erori şi transgresiuni de o natură mai seriosă şi nici odată în contra slăbiciuniloră intelectuali. Invăţăto-rulă celă bună să se nisuiescă în continuu într’acolo, ca câtă se pote să nu aplice niciodată acestă pedepsă. Cea mai bună scolă este aceea, unde nu este de lipsă pedepsa corporală. In aplicarea pedepseloră are să observe învăţătorulă o ordine treptată cam în ordinea urmă-tore: aţintirea privirei, semnă cu mâna, admoniere, mustrare, înfruntare, eşire din bancă, arestă. Celă mai importantă şi mai deci4â-toră lucru pentru disciplina şcolară este personalitatea învăţătorului. Esemplulă învăţătorului esercită o putere admirabilă. Decă învăţătorulă este iubitoră de ordine, punctuosă, blândă, binevoitoră, dreptă, voiosă, atunci aşa voră fi şi şcolarii. Ună învăţătoră, care are autoritatea de lipsă, atrage pe şcolarii săi la sine prin o putere miraculosă şi îi educă filră multă predicare, îndemnându-i spre iubirea de dreptate şi spre virtute. La acestă autoritate ajunge învăţătorulă mai alesă prin iubire, dreptate şi consecinţă. In aceste trei calităţi ale învăţătorului bunu zace secretulă educaţiunei, ele sunt cari mai nainte de tote conducă la o tămă pentru trei lucruri ce ne-au rămasă de moştenire dela tatălă nostru şi nu ne putemă împăca." — Şi cari suntă acele lucruri? le 4ice erăşl Prichindelă. — E o căciulă, o păreche de opinci şi ună bastonă. — Şi ce putere are căciula? — Căciula are puterea aceea, că a-vându-o cineva pe capă se p6te străcura ori şi unde chiar şi în adunări, fără de a fi observată de ochiulă omenescă. — Ce putere au opincile? — Opincile au puterea aceea, că în-călţându-le şi Ţicendă cuvintele: ţup ! ţup ! ţup ! opincuţele mele unde gândescă acolo să fiu. acolo şi eşti." — Dâr bastonulă qe pusere are? — Bastonulă are puterea aceea, că de vrei a ameninţa cu elă spre cineva îndărăptă, acela se preface în stană de piatră. — „Am înţelesă," le 4i°e Prichindelă, „şi decă vă învoiţi, eu facă pace între voi." — „Şi care este pacea? îlă întrebară dracii. — „Să vă duceţi fiăeare în oâte ună vârfă de munte şi anume: tu colo! tu disciplină bună şcolară. Semnele prin carî se p6te cunâsce buna disciplină şcolară suntă următorele: a) o posiţiune cuviinciosă a corpului copiiloră, b) atenţiunea încordată a copiiloră, c) răspunsurile cele tari şi complinite ale copiiloră, d) scrisorea fru-mosă şi curăţenia în libelele de scrisă, e) bucuria de învăţare a copiiloră. Pe acestea cinci lucruri are să pună inspectorulă scolei chiară atâta pondă ca şi pe a sci şi a pute. Pentru aceea inspectorulă şcolară să nu esamineze tot-deuna elă însuşi pe copii, ci icl-colea să se mai uite şi să asculte. (Va urma.) SCIRIIE pILEI. Hustritatea Sa d-lă Archimandrită Dr. Ilarionă Puşcariu a visitată în decursă de aprope două săptămâni liceulă, scolele comerciale şi reale rom. |de aci, asistândă des la prelegeri. In două conferinţe ale corpului profesorală şî-a espusă observările şi propunerile sale. Aseră a fost o cină comună în onorea dânsului la „Pomu verde." * * * D-nii profesori Ioană Popea şi Andreiu Bârseanu facă cunoscută în „Scola şi Familia" cetitoriloră ei, că s’au retrasă dela redacţiunea foii. Regretămă acestă retragere, ce nu nl-o putemă explica, căci sub redacţiunea d-loră „Scdla şi Familia" ajunsese a fi o foiă pedagogică de netăgăduită valore. * * * Suntă transferaţi căpitanulă de cl. I Ionă Humiţa dela regim. 51 la ală 31 regim, de inf., locotenentulă George Petro vană dela regim. 2 la regim. 62 de inf. * * * Efectivulă de pace ală trupe lor ă de trenă se sporesce dela 1 Maiu cu 4 căpitani cl. I, 4 căpitani cl. II, 13 locotenenţi şi 12 sublocotenenţi. * * * Organ isarea Lugoşului în or,aşă cu magistrată regulată, concesă de ministeriulă ungurescă de interne, în urma unui condusă luată cu maioritate de voturi de representanţii o-raşului, s’a amânată pe timpă nedeterminată. * * * Ună Ţigană, Jidovă ori Armeană, cu nume românescă, anume Vasilie Popă din Orăştia, locuitoră în Szekelyhid (?) comit. Bihorului, şl-a maghiarisată numele în „Pap". Bine că mai scăparămă de un streină în cine scie ce slujbă ungurescă. N’ar strica să scăpămă câtă mai curând de tote uscăturile. * * * dincolo! şi tu dincolo! şi când voiu striga eu: hop / voi toţi trei să fugiţi spre mine şi acela, care va ajunge mai înainte, să ia căciula, ală doilea să ia o-pincile şi ală treilea, bastonulă.“ — „Fârte înţelepţesce !I£ răspundă dracii, şi să şi duce fiăeare spre loculă •arătată. Acum Prichindelă îşi trage căciula pe capă, încalţă opincile, îşi ia basto-nulfi în mână şi când socotesce c’ară fi ajunsă dracii pe vârfulă munţiloră, le strigă odată: hop! Dracii cum audă gura lui Prichindelă, o şi întindă spre fugă şi veneau nene aşa de iute, de credeai că suntă trei săgeţi, atunci Prichindelă încă nu gerde timpulă, amenţă cu bastonulă spre ei... şi dracii tustrei se prefacă în câte o stană de pietră. Prichindelă se aşe4ă acum la fântână şi bea apă din ea, apoi se spală pe mâni şi pe faţă, căci apa aceea, după spusa draciloră, era vindecătore de tote bălele. Ce’i vine lui Prichindelă iarăşi în minte?... Să se ducă la fata din grădină. Şi 4icândă: ţup! ţup! ţup! opincuţele mele, unde gândescă acolo să fiu! se şi trezesce deodată în grădină. Fata Reuniunea museuiui ardeleană a preliminată veniturile pe anul 1888 cu 23,351 fl. 60 cr., cheltuelile cu 23,160 fl. * * * Maiestatea Sa a concesâ, ca Epis-copulă săsescă din Ardeală Dr. Teutsch să primescă şi să pdrte „Crucea de ca-valeră" (Comthur) ală ordinului săsescă emestină şi „Crucea de cavaleră" (Comthur) şoimulă albă cu stea ală ordinului săsescă din Weimar. * * * Cu contractă şi cu cauţiune de 600 fl. în bani gata e de ocupată postulă de magistru poştală pentru oficiul poştală şi telegrafică din gara Simeria, comit. Hunedorei. Leafa e 1000 fl. pe ană, 140 fl. cheltuell de cancelariă, 54 fl. cheltuell de înmânare, 300 fl. cheltuell de împachetare şi 300 fl. cheltuell de însoţire a trenului, 10% tantiemă din venitulă brută ală oficiului telegrafică, 3 cr. competinţă pentru fiecare telegramă presentată din afară de oficiu, în fine cheltuell, ce se voră hotărî mai târ4iu, pentru ună curieră care să circule între gara Simeriei şi Rapoldă în t6tă 4iua odată. Concurenţii cu avere se preferă. Petiţiile se adreseză în timpă de 3 săptămâni la direcţia poştală şi telegrafică din Sibiiu. Convicttl (internata) românii în Baia-mare. Multă onorate D-le Redactoră! Românii din comitatele Sătmară, Sălagiu şi Solnocă-Dobâca, carî, pentru apropierea, suntă siliţi au educa copii în Baia-mare, a făcută acea tristă experiinţă, că copiii loră, deşi îi costă multă, nu capătă acea crescere morală, care să-i facă capabili de a deveni cetăţeni adevăraţi ai patriei şi membri folositori ai reli-giunei şi naţiunei străbune, şi încă din acea causă, pentrucă familiile mai bune în Baia-mare nu suntă dedate a primi spre îngrijire atarl copii. Prin urmare părinţii, cari îşi ducă copii la gimnasiulă de stată din Baia-mare, suntă siliţi a-i da în cuartiră şi viptă in aşa locuri, unde pe crescerea morală a copiiloră nu pună mare preţă şi încă şi astfelă de locuri suntă fdrte scumpe din lipsa concurenţii. Din acestea şi alte multe motive, carî nu se potă da publicităţii, şi pentru că în aceste părţi nu esistă nici ună ins-titută românescă, Românii din părţile Băii-marI s’au decisă a forma o societate pe acţii cu scopă de a înfiinţa în Baia-mare ună convictă gr. cat. română, ca în acelă institută să se potă cresce ge-neraţiunea tineră cu mai puţine spese şi în direcţiune religiosă-morală. Pentru ajungerea acestui scopă amă esmisă tuturoră aceloră prestimaţl D-nl, despre carî au socotită că se voră in- din întâmplare era aci, se juca iarăşi cu mărulă de aură. Ea îlă primesce ou bucuriă pe Prichindelă, căci scia bine că are să mai înşele ceva dela dânsulă aşa se preumblă amândoi câte-va ore prin grădină. Prichindelă îi istorisesce aventurile lui din pădure, ba îi descrie şi fântâna verde cu apa cea gustosă şi vindecătore de bole şi în fine îi face propunerea s’o ducă într'ună minută pănă acolo şi în ală doilea minută — după ce voră bea apă — înapoi. Fata se în-voesce, se urcă pe spatele lui şi Prichindel ă o duce. Aci beau apă se spală pe mâni şi pe faşă şi apoi sepregătescă de plecare. Fata, care au4ise şi vă4use secretulă opinciloră, îlă r6gă pe Prichindelă ca acum la întârcere spre casă să’i dea ei opincile să le încalţe. Prichindelă nu-i înfrânge plăcerea şi i-le dă. Fata şiretă ce face? După ce încalţă opincile, 4i°0 încetă: ţup! ţup! ţup! opincuţele mele, unde gândescă acolo să fiu! şi Prichindelă rămâne cu buzele umflate lângă fântână. Prichindel după ce se vă4uden©nînşa-lată se năcăji focă, der n’avea ce face, căci elă însuşi purta vina la acesta. Acum începu a căuta drumulă pe unde venise ' v ‘‘*T.....................................................;;•* 82. GALETA TRANSILVANIEI de causă, apelulii, prospectulă şi h de subscriere aci alăturate, şi se şi pe calea jurnalistică, ca On. pu-Ificfi română să binevoiască prin sub-pcriere de acţii a face posibilă ajungerea icestui scopă culturală. Iu interesulă causei vă rugămfi Multă Onorate Domnule Redactorii, ca aceste ordurî şi adusele alăturate să binevoiţi h celă mai deaprope numără a-le publica In preţuita Domniei Vostre foiă. Comitetulu. Prospectu. 0 parte însemnată a inteligenţei române, precum şi a poporului din comitatele Sătmară, Selagiu şi Solnocă-Do-bâca, întrunindu-se în o conferinţă la 11 Febr. st. n. în Şiomcuta mare, după o desbatere seriosă, — constatându-se necesitatea urgentă, — s’a pronunciată pentru formarea unei societăţi pe acţii cu scopă de a înfiinţa ună convictă gr. cat. română în Baia mare. Pe basa şi din încredinţarea acestei conferinţe, noi subscrişii primindă sarcina şi respunderea circumscrisă în arti-clulă XXXVII, din anulă 1875, esmi-temă următorulă prospectă şi cola de subscriere, pe lângă acea umilită rogare, ca Onoratulă publică română, conside-rândă, nu atâtă eventualulă profită materială, ci mai vârtoşii scopulă morală şi culturală ală institutului, ce se intenţio-neză a-se înfiinţa: să binevoescă prin subscriere câtă mai numărosă de acţii, a face posibilă ajungerea acestui scopă. 1. Societatea formândă are de scopă a înfiinţa, în celă mai scurtă timpă posibilă, ună convictă în Baia mare pentru tinerii gr. cat. românî, cari studieză la gimnasiulă de stată din acestă oraşă, şi încă aşa, ca în acestă convictă pe lângă ună preţă moderată, studenţii primit! prin organele destinate de statutele societăţii înfiinţânde să fiă prove-ijuţî cu cuartiră, viptă şi cu tăte cele de lipsă pentru crescerea trupescă şi spirituală în sensulă morală, culturală şi naţională, sub inspecţiunea organeloră designate spre acestă scopă în statutele societăţii. — Se face îngrijire în statutele societăţii, ca din co atribuiri benevole să se formeze ună fondă separată, pe basa căruia cu timpă să se potă primi gratis studenţii seracî gr. cat. români cu capacitate alesă şi purtare bună. 2. Capitalulă, care se pofbesce pentru înfiinţarea şi adjustarea amintitului institută se prelimineză în suma de 25 mii florini V* a. Acestă capitală în adunarea constituantă se pote ridica seu micşora. 8. Acestă capitală se va acoperi prin subscrierea aloră 500 acţii de câte 50 fl. v. a. din care sumă 10% şi de fiesce-care acţiă 1 fl. v. a. spese, suntă a se solvi în bani gata de-odată cu subscrierea, eră restulă în rate lunare de 10°/0 şi în casă de înţărcare 6°/0 interesurl. 4. Terminulă pentru subscrierea ac-ţiiloră se defige pe 15 Maiu st. n. 1888, pe care termină, toţi acei prea stimaţi domni, cari au primită acestă prospectă şi cola de subscriere, sunt rugaţi a-le retrimite împreună cu 10% ale sumei sub' scrise domnului Nicolau Nilvanu advo cată în Şiomcuta mare, alesă cassariu interimală. 5. Pe basa articlului XXXVII §. 150 punctulă 6 din anulă 1875 ne re-servămă dreptulă de a pute pune insti-tutulă infiinţândă sub scutulă morală ală guvernului diecesană gr. cat. din Gherla. Prospectulă acesta espedându-se nu-merisată, suntă rugaţi acei preastimaţl domni, cari l’au primită, ca şi în acelă casă neaşteptată, când nici o acţiă nu s’ar subscrie, să se retrămită numitului domnă cassariu interimală, pentru-că a-vemă lipsă d8v acela pentru efectuirea controlării. Dată în Şiomcuta mare, la 10 Feb. 1888. Iosifă Popă archid. şi prop., George Popă propr. în Basescî, Vasile Burugaiu advocată. Nicolae Nilvan, adv., Ludovică Mană,' farmacistă. (Nedescifrabilă) adv. Vasiliu Imbre, adv. şi proprietară. Ştefană Bilţiu, protop. Dr. Vasiliu Lucaciu parochulă Sisiesciloră. Ioană Popp adv., Gabriel Szabo profesoră. Ioană Druma-riu, advocată. Eliă Popă, învâţăt. conf. Teodoră Blaga, învăţ. Ioană Cociană, adv. Demetriu Suciu adv. Mulţii stimate Domnule \ Conferinţa conchemată pe 11 Februarie a. c. în causa înfiinţărei unui convictă în Baia-mare, şi ţinută în Şom-cuta-mare în presinţa şi cu (participarea unui numără forte frumosă de inteligenţă română de prin tote părţile, — cu cea mai profundă căldură şi cu celă mai surprincjătoră entusiasmă plăcută ală i-nimei, toţi cu ună cugetă au primită ideia, pe câtă de sublimă pe atâtă de salutară, edicândă lipsa neamânaveră a înfiinţărei unui convictă română gr. cat. în Baia-mare. Deşi suntemă, şi a fostă şi conferinţa, la cunoscinţa obstaculeloră grele materiale ce ne stau în cale întru re afişarea ideiei atâtă de măreţă, practică şi salutară, — şi deşi împrejurările finan-ciale de presinte pentru noi suntă de totă nefavoritore, totuşi în butulă tutu-roră impedecămenteloră, ne-am resolvit şi decisă ca pe acţii câte de 50 fl v. a, la numără 500 acţii — a intenta glorificarea scopului atâtă de sântă, căci, precum de mari ne suntă fipsele materiale, pe de dece ori atâtă de mari şi ireparabile ne suntă daunele spirituali şi refigionare ce în epoca acesta aplicaveră spre cosmopofitismă ameninţă cu amal-gamisare generaţiunea nouă, speranţa naţranei nostre. Legile din vigore ale patriei — şi anume legea de naţionalitate — permite şi garanteză fiă-cărei naţionalităţi din patriă desvoltarea şi cultivarea liberă a fimbei şi fiteraturei naţionale, şi profesarea refigiunei sale. Apoi la noi Românii, limba şi re-figiunea, acestea tesaure scumpe şi pre-ţiose ce din veacurile cele mai tempes-t6se, ce din timpurile cele mai grele, ne-au mântuită individualitatea naţională, atâtă suntă de strînsă concrescute la o-laltă, încâtă perc}endu-ne limba, perdem şi refigiunea şi viceversa. întâia dră p’aci, dâr unde era să’lă mai afle prin pădurea acâsta neumblată...! Deci îşi ia o direcţiune şi pornesce spre acesta şi se totă duce, der aude deodată că’lă strigă cineva. — Măi Prichindelă! măi Prichindelă vino încoce! — Şi cine mă strigă? — răspunde Prichindelă, — că nu vădă pe niminea — Mă vei vede îndată, — adause vocea — apropiă-te numai de ştejarulă celă mare, ce stă înaintea ta, cercetâză mai deaprope la cojalui şi văcjândă ună şirofă (şurupă) sucesce-lă în afară să esă şi eu de aci. Prichindelă nu zăbovesce, cerceteză copaciulă şi aflândă şirofulă, ’lă totăin-vertesce pănă ’lă scoate afară. Acum ce’i mai vă4ură ochii!... ese prin găuri-cea făcută în urma şirofului ună fumă negru, care se întinde în susă. Din acelă famă rămâne ună dracă mare şi încor-nurată care se adreseză cătră Prichindelă răstită: — Alegeţi iute mortea cu care vo-iescl să te omoră, căci eu n’am timpă multă de perdută cu tine aci! — Da bine, asta e răsplata, fiindcă te-am scosă din acestă locă ? îlă întrebă Prichindelă. — Asta! — adaoge diavolulă — şi iată pentru ce! Pe mine, pedepsindu-mă tatălă meu, m’a pusă în acestă locă de mai mulţi ani. Am totă aşteptată ca să vină cineva să mă scape, der n’a venită. Atunci am cjisă, că mai aşteptă încă o sută de ani şi pe acela, care mă va sc6te îlă voiu noroci. Am aşteptată o sută, am aşteptată două sute de ani şi totă înzadară. Atunci am