I
maainea, AflmMstratiiines
BRAŞOVU, piaţa mare Nr 22.
8erisorI nefrancate nu se pri-mesctl, Manuscripte nu se retrimită !
Birourile de smnncinri:
Braşovu, piaţa mare Nr. 22.
Inserate mai prim eseu în Viena: ttudolf Moaşe, Haasenstein & Vogler (Otto Xaax), Heinn'ch Schalek, Alois Etrndl, M.Dukes, A. Oppelik, J. Dan-neberg; în Budapesta: A. V. Gold-btrgtr, Anton Muzei, Eckstein Sumat; înFrankfUrt: G.L.Baube; înHam-burg: A. Steiner.
Preţulă inserţiuniloru: o seria ţw-mondu pe o col6nă 6 cr. ii.90 or. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoielă. Reclame pe pagina IlI-a o seria 10 cr. v. a. s6u 30 bani.
AITULtr LI.
„Gazeta“ iese în fie-care (ţi.
Abonamente pentru Austro-Ungaria
Pe unu ană 12 fl., pe ş6se luni 6 fl., pe trei luni 3 fl.
Pentrn‘România şi străinătate:
Pe unu ană 40 franci, pe s6se luni 20 franci, pe trei luni IO franci.
Seprenumeră la t6te ofi-ciele poştale din întru şi din afară şi la dd. colectori.
Abonamentnln pentrn Braşoyn:
laadministraţiune, piaţamare Nr. 22, etagiulu I.: pe unuanu 10 fl., pe şise luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusulu în casă? Pe -ună ană 12 fl., pe ş6se luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. tină esemplară 5 cr. v. a. seu . 15 bani.
Atâtă abonamentele câtă şi inserţiunile şunt a se plăti înainte.
Nr. 77.
Braşovt, Joi, 7 (19) Aprilie
1888.
ISTcu. abonamentu
„GAZETA TRANSILVANIEI".
Cu I Aprilie 1888 st. v. s’au deschisă nou abonamentu la care învitămu pe toţî amicii şi sprijinitorii foiei nostre.
Preţulu abonamentului:
Pentru Austro-Ungaria:
pe trei luni 8 fl. pe şese luni 6 fl. pe unii ană 12 fl.
Pentru România şi străinătate :
pe trei luni 10 franci, pe şese luni 20 franci, pe unu ană 40 franci.
Abonarea se pote face mai uşorii şi mai repede prin mandate poştale.
Domnii, cari se voră abona din nou, s8 binevoescă a scrie adresa lămuriţi! şi a arăta şi posta ultimă.
Administraţim „Gazetei Transilvaniei".
Braşovu, 6 Aprilie st. v. 1888.
Soirile ce ne sosescii din Berlină despre starea sănătăţii împăratului Fridericu suntu forte posomorite. Abia au trecută 5 săptămâni, de când s’a urcaţii pe tro-nulu G-ermaniei deşteptânda prin ideile liberale şi în adeveru filantropice, ce le-a proclamaţii în manifestele sale, simpatiile lumii ci-vilisate.
In totu timpulu acesta împe-ratuln Fridericu s’a supusă cu totă conscienţiositatea grelei munce de regentă şi cu-o eroică abnegaţi-une a învinsă chiar şi piedeca ce i-a pus’o suferinţa sa grea, care nu-i mai ertă să se folosescă de graiulu său, inţelegendu-se cu miniştrii săi în scrisa.
Der neîndurata sorte se pare că nu a reservatu acestui nobilii împăraţii multe cjile şi suferinţa lui l‘a culcată earăşî la pată, lu-ândă dimensiuni de totă îngriji-t6re.
Probabilă că emoţinnile (Jile-loru din urmă şi amărăciunea, ce i-a causat‘o atitudinea unei părţi a pressei germane în conflictulu cu cancelarulă, au contribuită în încâtva a-i irita suferinţa. Cu Bismark s‘a împăcată, der cu sortea sa tragică nu, şi Germania trebue se se pregătescă din nou a perde pe unulă din cei mai demni şi luminaţi monarchî, de cari a avută vreodată parte.
Intr’ună articulă de fondă „N. fr. Presse44 dă espresiune cu cuvinte elocente sentimenteloră, ce predomină în aceste momente pe i omenii cugetători din Germania, scriindă între altele :
„Jură împrejură lumea stă înarmată pănă 4n dinţi, libertatea po-poreloră a devenită o poveste, pe care generaţiunea de astăcfi n‘o mai pote mărturisi; brutală şi interesată, plină de ură şi intolerantă pâşesce egoismulă pe strade, semi-cultura petrunde la tribună şi la catedră, ca se strice sufletulă poporului şi inima junimei. Acesta este aşanumitulă realismă ală efi" leloră nostre44.
„Apune stavilă acestui realismă a voită împeratulă Friderică, când s‘a suită pe tronulu celui mai puternică imperiu, a‘lă combate cu idealismulă unui conceptă despre > lume lămurită şi îndreptată spre cea mai înaltă ţintă omenescă, era
cnprinsulă programului seu de guvernare
„Der împăratulu Friderică este ună împerată bolnavă, ună martiră ală sceptrului, şi ne’ndurata sorte pare a-lă fi alesă se fiă şi unu martiră ală acelui mare conceptă ideală despre lnme, care totă mai multă e strivită de furia spiritului militară, ce înarmeză po-porele unulă în contra celuilaltă şi pune bunăstarea loră în verbală baionetei44.
„Acesta este mai multă de-câtă o tragediă omenescă, mai multă decâtă o tragediă a unui domnitoră; de ea este legată suferinţa adencă a unei epoce întregi14.
„înaintea ferestreloră odăii, în care împeratulă Friderică zace pe patulă de suferinţă, se aplecă vechii arbori din par culă castelului Char-lottenburg; pe ramurele loră re-sară primii germeni ai primăverii. Veni-va şi primăvera şi bbrea cea lină va vejei erăşî prin noulă frun-efişu. Fi-va 6re atunci şi pentru poporulă germană primăveră ? Ori doră i-a fostă dată se reva4ă numai în mijloculă seu figura cea măreţă a împăratului Friderică pentru ca se scie ce pbte posede ună poporă într‘ună astfelu de domnitoră şi ce p6te pierde în elă ? Este 6re ună cântecă de adio, ce‘lă cântă paserile fără nici ună pre-semţă pe arbori, pe când naţiunea germană îşi acopere faţa jălindu şi cuprinsă de îngrijire ?“
„Multe i-a dată sortea acestei naţiuni, ea a devenită puternică şi mare; der celă ce era se-o facă fericită şi liberă zace bolnavă şi lipsită de graiu. Decă fatalitatea îlă va răpi poporului seu, acesta va deveni mai săracă cu o speranţă mare, care-i întărea încrederea în pace şi libertate, în resistenţa contra reacţiunei, şi care avea să-i răsplătescă în întru, ce a câştigătă cu sângele său în afară. Orele ce trecă acuma, suntă ore de grea amărăciune şi grije; decă ar fi destulă ca dorinţele bune să le schimbe, atunci vieţa împăratului Friderică ar fi asigurată. Căci palatulă său e încunjurată de simpatiile întregei lumi.44
Din dieta ungară.
In şedinţei© dela 2 [14] Aprilie a camerei ungare, deputatulă ungurii Franz Fenyvessy a interpelaţii pe ministru-preşedinte Tisza asupra unei scrisori ce a adresat’o dietei ungare ambasadorulii germanii din Viena, prinţnlă Enrică VII Reuss, şi în care parlamentulii germanii mulţămesce aceluia pentru condolenţele ce şi-le-a esprimatii cu ocasiunea morţii împăratului Wilhelm. Cuprinsulii scri-sorei îlă comunicase ministrulă Tisza camerei, der altfelă de cum l’an publicată după aceea foile din Viena. Fenyvessy găsindă că textulă scrisorei, cum s’a publicată, atacă dreptulă publică ală Ungariei, a interpelată pe ministru preşedinte cam astfelă :
„Acea scrisore nu vorbesc© de ună ministru comună de esterne, ci de ună ministru împărătescă austriacă; mai departe nu se vorbesc© în ea de parla-
mentele monarchiei austro-ungare, ci a-colo figureză parlamentulă ungară ca şi cum ar fi austriacă. Va să efică scrisorea, cum s’a comunicată aci, a fostă desfigurată. Afacerea merită a fi adusă în vorbă, fiindă că avemă de-a face cu a-celă sistemă de a cocoloşi [a face muşama] lucrurile, ale cărui simptome le întelnimă pretutindenea unde e vorba de posiţinnea de dreptă publică a Ungariei : în foia oficială, în tractatulă de regulare a graniţeloră cu România, ba chiar în acte de curtoasiă.
„Aceste simptome44 dovedescă, că dreptulă publică ală Ungariei nu se respectă nici acil, în anulă ală 13-lea ală regimului lui Tisza, deorece nici adî nu se scie încă, că Ungaria nu e Austria şi că parlamentulă ungară nu e celă austriacă. De aceea interpeleză pe minis-tru-preşedinte:
1) E autentică textulă ce s’a cetită în parlamentulă austriacă şi care s’a publicată în foile din Viena? 2) Deorece în scrisore se folosescă exprexiunl, care stan în contradicere cu posiţinnea de dreptă publică a ţării, a făcută ministru preşedinte paşi, ca în viitoră să se evite asemenea erori şi să se respecte posiţi-unea de dreptă publică a Ungariei în orf-ce atingere diplomatică?
Ministru-preşedinte Tisza dice că într’altă parlamentă, înainte d’a interpela într’o astfelă de afacere, respecti-vulă deputată ’şî-ar fi luată ostenela să cerceteze, decă e motivă de interpelare. Ca răspunsă, va ceti o scrisore ce a pri-mit’o la 7 Aprilie (Tisza arată scrisorea) în limba germană, ca să nu se dică că’i desfigureză textulă....
IosefMadarasz: Da ce, nemţesc© i-se scrie ministrului preşedinte ungu-rescă ?
Ministru-preşedinte Tisza: Amba-sadorulă germană nu pote scrie nimărui unguresce. (Ilaritate mare. Ministrulă cetesc© scrisorea în originalulă nemţescă, din care se vede că interpelantulă n’are dreptate.) Cum s’a întâmplată, că în (fiarele din Viena s’a publicată într’altă textă scrisorea, nu sciu, şi nici nu’mpăr-tăşescă acelă conceptă ală scrisorei... E de dorită ca interpelanţii să nu se facă ridiculî aducendă în discuţiune lucruri pe care nu le sein şi despre care nn suntă informaţi, de suntă ori nu adevărate.
După câtăva vorbăriă, în care Fenyvessy dice_. că sistemulă de cocoloşire între Pesta şi Viena e cunoscută, că „Foia ordinaţiuniloră44 din Viena nu-mesce pe fzm. Bauer „ministru de răs-boiu ală imperiului44, pe când în foia oficială ungurescă e numită „ministru comună de răsboiu; şi după-ce Tisza răspunde că traducerea ungurescă „comună44 pentru numirea obicinuită în Austria „ală imperiului44 provine încă dela contele Iuliu Andrassy şi în 1868 a urmată cu consimţămentulă lui Deak, — discuţia se închide.
Miâerea camerelor! române.
Ministru-preşedinte Th. Rosetti a cetită Duminecă în Senatn şi în Cameră acestu mesagiu de închidere a sesiunei:
D-niloră senatori! D-niloră deputaţi! Sesiunea ordinară a corpuriloră legiui-tore expiră astădî.
Mulţumită patriotismului d-vostră, si-tuaţiunea financiară a fostă regulată la
timpă şi serviciile publice voră pute continua mersulă normală.
In urma demisionărei cabinetului precedentă, se impune noului ministeră datoria constituţională de a face apelă la ţeră într’ună termină câtă se pote mai apropiată pentru a se manifesta libera voinţă a alegătoriloră.
Sunt încredinţată, că prin respectarea ordinei şi prin moderaţiune, ţera va dovedi şi de astădată deplina maturitate la care este ajunsă, şi preţulă ce-1 pune pe o dreptă întrebuinţare a liber-tăţiloră publice.
In actuala situaţiă internă guvemulă va lna fără întârdiere şi cu tdtă energia măsurile reclamate de împrejurări.
Intru acesta sunt în dreptă a compta pe sprijinulă tnturoră omeniloră de bine şi eu apeleză la spiritulă de concordiă şi de prudenţă pe care România în momentele importante l’a arătată totdeuna cu cea mai mare putere.
D-lor deputaţi, înainte de a ne despărţi să ne găsimă încă odată uniţi în dorinţa cea mai scumpă ce o avemă cu toţii, ca să trăiescă şi să prospere România.
Eu declară sesiunea corpuriloră le-giuitore închisă.	Carolu.
SOIRILE IULEI.
După cum comunică foile ungurescl, cererea de nulitate a coredactoru-lui „Gazetei Transilvaniei,44 Ştefană B o b a n c n, făcută contra sentinţei curţii cu juraţi din Cluşiu, a fostă respinsă de Curia din Pesta în urma referatului judelui Moriz Tomcsanyi. Prin urmare rămâne condamnată la 4 luni arestă şi 50 fl. amendă.
*
* *
piarele ungurescl spună, că în cer-cnlă de recrutare ală Săceleloră din comitatulă Braşovului, din 728 recruţi români abia s’au presentată la assentare 52, restulă de 675 au fugită. „Peşti Hirlap44 <fi°e, că poporele din a-cestă monarchiă nu mai potă suferi armata, din cansă că nn se respectă sim-ţulă naţională şi religiosă, şi că nu se respectă nici chiar limba elementeloră ce constituescă armata comună.
Se plângă de nerespectarea simţului naţională, religiosă şi a limbei tocmai aceia, cari le persecută cumplită la Ne-maghiarî. Ce ironiă! De altmintrelea lipsa atâtoră tineri dela recrutare şi părăsirea vetrei loră e o înfierare,a sistemului ungurescă de guvernare, care nu lasă în urmă’i decâtă nemulţămire şi miseriă.
*
* *
Administraţiunea de răsboiu va cere dela delegaţiunî ună
credită specială de 52 mili6ne.fl.
*
* *
Privitoră la colonisarea Ciangă-i 1 o r pe teritoriul dela Deva „Kolozsvar44 scrie, că s’a a ânată acestă afacere pănă după secerişă, pentrn ca de o parte să-şi isprăvescă şi Ciangăii acolo, în Bucovina, lucrulă câmpului, er de altă parte să fiă şi „patrioţii44 de aici gata spre a-i pute primi cum se cuvine. La Deva se voră colonisa 90 de familii, cărora li-se voră împărţi 1200 jugăre de pământă arătoră forte bună, care era proprietatea statului. Fiindcă Ciangăii voră aduce cu ei şi mai mulţi copii de şcolă, „Kolozsvar44 speră, că autorităţile competente voră mijloci ca la şcola de stată
Nr. 77
GAZETA TRANSILVANIEI.
1
din Deva să se mai aducă celă puţinii unii învăţătorii. La Huedinii încă se dice, că se vorii colonisa atâţia Ciangăi, câţi la Deva şi în direcţiunea acesta, dice „Kolozsvar,“ că lucreză cu mulţii zelă primarulă română (?) de acolo, D a-nilă Gyorgy.
Bieţii Ciangăi nu sciu ce’i aşteptă! Se vede că n’au dată ochi cu cei cari s’au întorsă în Bucovina! Ce privesce pe primarulă Danila Gyorgy alesu-l’au Românii, ca să servescă uneltiriloră de ma-ghiarisare, ori să vedă de interesele comunei ?
* *
Adunarea deputaţiloră din B ucure s c I a votată proiectulă de lege, prin care se acordă poetului M. Emi-nescuo pensiune viageră de 250 lei pe lună.
*
Minele de aură din Ardeală dau mereu mari cantităţi de aură. Minele din Ruda lângă Bradă, ce le es-ploateză Harkort, au dată dela începu-tulă acestui ană resultate, care deschidă acţionariloră perspectiva de mari interese la capitale. Din bortele (găurile) numite ale lui Victor s’au scosă dela Ianuarie vr’o 80 chilograme, prin urmare cam 900 de grame pe 4* în valore cam de 900 fl. Din aceste borte se voră scote sigură, timpă de mulţi ani, 40 de tone pe 4i-In curendă minele din Radna voră fi deopotrivă cu cele mai bune mine din Ardelă, precum suntă cele dela Vulcoiu lângă Zlatna şi ale lui Laszlo de lângă Bradă. In curândă se va începe a se lucra cu maşine americane, ca la cele de mai susă, şi în minele din Almaşu-Mare lângă Zlatna. De asemenea se voră începe în curendă lucrările şi în Boiţa, unde esploateză o societate engleză.
*
* *
Fostulă deputată ungură, proprieta-rulă Ştefan de Ocskay a fostă a-restată de poliţia din Viena în mo-mentulă când să se sue în trenă şi să plece la Pojună, unde locuesce. In urma interogatorului ce i s’a luată, a fostă predată tribunalului. Ocskay e acusată de actriţa angagiată în Berlină Alwine Bussetti, cu care elă în timpulă din urmă a stată în intime relaţiunl, că i-a furată o sumă mare de bani.
Corespondenţa „Gazetei Transitoiei."
De sub Măgura, Aprilie 1888.
E lucru sciută, că puternicii din provincia suntă aceia, cari seducă şi împingă guvemulă prin sfaturile şi denunţările loră la acte violente şi nesocotite în contra naţionalităţiloră, la insinuările acestora 4ice d-lă Tisza: „Ţinuta naţionalităţiloră e causa, că nu se pote face pentru ele nimică — afară de rău — Aceştia suntă dospelă tuturoră aceloră
demersuri nefericite, ce vină din partea guvernului asupra naţionalităţiloră. Der ce au aceşti puternici provinciali în contra naţionalităţiloră ? Nimică, decâtă că-’şl temă biele cu carnea de inteliginţa nemaghiară.
Ună nou actă de asemene natură agită spiritele preoţimei şi inteliginţei române din Sălagiu.
Vredniculă protopopă şi Română bravă d-lă Teodoră Popă, încă sub Epis-copulă de fericită amintire Alexi fu denumită în anulă 1862 de parochă în Ortelecă, conferindu-i-se totodată ca fi-liă Zelăulă, care e în imediată apreciere. Aici există preparandia de stată, care dela înfiinţarea ei a fostă şi este cercetată de tineretulă română, prin urmare era necesară a se îngriji de instrucţiunea acestui tineretă în religiunea pro-priă, care este cea gr. cat. La cererea senatului preparandială, care scia pre bine, că numai bravulă protopopă amintită e în stare a suplini ună golă aşa de simţită ca acesta, fu denumită în a. 1871 prin Veneratulă Ordinariată de Gherla ca propunătorii de religiune la acelă in-stitută pe lângă o remuneraţiune de 100 florenl. Der vă4endă, câtă de puţină pondă pune chiar şi ministrulă instruc-ţiunei pe ună obiectă de propunere a-tâtă de însemnată şi considerândă ca ună preţă de batjocură suma amintită refusâ a primi acestă postă. Refusâ a doua, refusâ a treia oră, când în fine i se scrisese dela Gherla, că seu să pri-mescă. seu să abdică de Ortelecă şi Ze-lău, ca să se potă denumi acolo altă preotă cu obligaţiunea de a propune şi religiunea la acelă institută. Astfelă constrînsă primi.
Totă din anulă 1862 îşi eserciâ nu-mitulă protopopă şi dreptulă de cate-chisatoră la institutulă corecţională din Zelău, ca singură competentă, fiind Zelăulă o filiă concre4ută administrării D-sale. La începută, pănă când acestă institută a fostă sub supraveghiarea comitatului, primia ca lefă pentru acesta 100 fl., devenindă însă mai târ4iu sub ins-pecţiunea Tribunalului regescă, „puternicii voiră a-i reduce lefa la 30 fl., der fiind-că d. protopopă refusâ a mai propune, i-se statori erăşl o lefă mai mare, der totuşi numai de 80 fl.
Şi ce să ve4l acum ? — Denumită şi întărită fiindă d-lă protopopă în regulă de .singurulă foră competentă, de Măritulă Ordinariată, „Măriei Saleu ins-pectorelui şcolară îi trăsnesce prin minte a-lă delătura dela preparandiă, âr fisculă regescă dela catechisarea prinsonieriloră, în sensulă rescriptului ministerială, ală cărui numără îlă reproducă, der date, argumente şi cause — ca’n palmă.
Intru aceea „Măria Sa“ inspectorulă basată — cum credea elă — pe puterea ultimatului său, se pune în târgă pe sub mână cu ună altă preotă, de care, durere!, s’a aflată în diecesa ndstră; însă Ilustritatea Sa Episcopulă, care n’a sciută nimică din totă lucrulă, ll-au stricată totă treba, căci pănă când „Măria sa“ se tocmea cu preotulă, nu prea genantă, ală cărui nume îlă retacă, Ilustritatea Sa, informată fiindă despre totă afacerea prin d. protopopă, care scrisese apriată, că „deorece nici inspectorulă, nici fisculă, nici Inaltulă ministerul nu l’a pusă, nu se consideră a fi delăturată din oficiu
de aceştia, ci numai de Ilustritatea Sa Episcopulă:‘, care, cu dreptă, indignân-du-se de o aşa ingerinţă, cum e şi a „Măriei Sale“ inspectorelui, decisă a se propune şi mai departe totă prin numi-tulă protopopă religiunea, indeplinindă totodată şi catechisarea prinsonieriloră şi tote funcţiunile bisericesc! de mai înainto.
Demnă şi vrednică de lăudată e în totă afacerea acesta ţinută Ilustrităţii Sale Episcopului nostru, care nu numai că nu voiesce a se abate dela dreptulă său, în sensulă căruia singură densului i com-pete aici dreptulă de denumire, ci do-genindă pe preotulă uşuratică, care pe sub mână întrâ în tergă cu inspectorele, ’lă opresce de a primi propunerea referitorii la preparandia din Zelău, şi în-trega afacere, privindu-o de a Sa, o ia sub scutulă şi patronarea Sa înaltă!
Şi acum să vedemă pentru ce ore nu încape în „inima Marieloră sale“ bravulă protopopă ? Etă căuşele persecu-ţiunei :
1. pentru că a luată parte la conferinţa naţională din 1881 ţinută în Si-biiu, a fostă alesă în comisiunea celoră 30, cari au compusă „Memorandulă,“ despre cari 4iceau ei în publică: „toţi ară fi vrednici de spân4urătore! 2. Basată pe legea din 1868 a naţionalităţiloră, ca parochă, tote scrisorile oficiose şi es-trasele matricularî nu voiesce a-le estrada decâtă numai românesce. 3. în tote scrisorile sale oficiose adresate comitelui supremă, vice-comitelui, precum şi oficiului pretorială şi primari ală, corespunde numai şi numai românesce. 4. Neprimindu-i-se însă din partea vice-pretorelui 2 acte scrise ast-felă, er din partea primăriului mai multe, dintre cari unele, traducendu-le, sili pe protopopă a solvi tacsa traducerei; apelândă deci în anulă trecută ambele cause la vice-comite, acesta, ca să-lă potă obliga pentru totdeuna a scrie unguresce, ’lă declară în comitiva sa cătră ministru ca „felsoblb egyhâzi hatosâgu, care este numai episcopulă seu consistoriulă, şi — ri-sum teneatis amici — ministeriulă inter-neloră lasă pe locă acestă argumentă! Şi în urmă: 6. pentru-că, pe lângă tote şicăniile şi terorisările loră de acestă soiu, bravulă protopopă nu se intimideză de locă, ci încă „îndrăznesce,u spre mirarea loră, a ţine de 2 ori adunări în Stîr-ciu, unde în ambele, alesă de preşedinte, după-ce delegaţii veniţi dela Sibiiu ’şi facă darea de semă, protopopulă vor-beşce fără frică şi cu curagiu poporului neputându-şl îneca indignaţiunea faţă cu demersulă alegeriloră, nici chiar faţă în faţă stândă cu „Mariele saleu propreto-rele şi inspectorele de dare Zeitler, cari cu cei susă aminţiţî suntă totă de una şi aceea-şi pănură.
Astfel der pănă când unii din puternicii 4ilei înfrică şi teroriseză, alţii se gereză chiar şi în afacerile şi drepturile bisericei nostre, independente de ale statului, şi se silescă din răsputeri, precum se cuvine unoră mamelucl din cei mai mici, prin denunciărî la ministeriu a delătura din postulă său conferită de Măritulă ordinariată pe unulă dintre cei mai conscii şi bravi dintre protopopii noştri.
Indrăsnit-ar fi ore aceşti puternici
a face asemene cu ună preotă rom. cat. seu reformată?
Fiindă principiele partideloră politice, menite a ferici statulă, forte schim-băciosă, de altă parte învăţăturile bisericei fiindă eterne, probate de a ţine la olaltă şi ferici omenimea, staturi şi societăţi : ingerinţa orl-cărei partide politice domnitdre în jurisdicţiunea bisericei, ce privesce totfelulă de funcţiuni bise-ricescl, e unulă dintre acele lucruri, faţă cu cari trebue să sune din gura bisericei ună puternică şi nestrămutată „non possumus.“
Fără de acesta vomă ajunge a<jl mâne ca puterea civilă să ne hieroto-nisescă preoţi, să-i dispună în funcţiuni, ba să ne întocmescă şi dogme nouă, fi-resce după placulă şi folosulă său.
Nu pretindemă, că în aceste timpuri critice autorităţile nostre bisericesc! să ne facă politică... Der şi mai puţină aşteptămă, să se facă luntre şi punte politicei de di. Liberă trebue să fiă biserica de orl-ce umilire ruşinătore. Chiar pentru aceea trebue să-şi scie apăra jurisdicţiunea în cele sufletesc! faţă cu ori-ce ingerinţă.
Noi, preoţii, aşteptămă cu nerăbdare, deşi cu tota încrederea, în energia Episcopului nostru, să vedemă re-sultatulă acestei cause. Firesce că pănă atunci prisonierii gr. cat. din Zelău rămână fără de mângăere şi învăţătură sufietescă, potă fi nemărturisiţî şi necuminecaţi pe sântele sărbători; der ce le pasă ur4itoriloră acestui actă de nisce bieţi prisonierl, când e vorba să-şi facă chefulă?	Unti preoţii românii.
Branii, în 10 Aprilie 1888. Binevoiţi a da locă în colonele pre-
ţuitei „Gazeta Transilvaniei unei scurte
descrieri despre ocupaţiunea şi starea lo-euitoriloră din fosta comună colectivă
Branulă — ce astă4î formeză 10 comune mici în urma separărei din an. 1885 — faţă de trecută şi greutăţile nesuportabile ce întâmpină în tote dilele.
In anulă 1850 avea Branulă o po-poraţiune de 12,000 locuitori, toţi Români şi mai toţi economi de vite. A-ceştl economi erau împărţiţi în 57—60 târle mari, care numărau peste 220,000 de oi, apoi cire4î de vaci şi herghelii de cai, cari se ţineau la păşune prin bălţile şi şesurile României, prin Dobrogea şi Bulgaria, de tomna şi pănă primă-vera în luna lui Maiu, când se aduceau la păşunită în munţii de lângă frontieră (căci oile nu puteu suferi căldura cea mare la câmpiă), unde le tundeau şi le înţărcau şi de aici puteau cu uşurinţă transporta acasă productele loră, cu un cuvântă puteai 4ice c& Brănenii suntă economi în totă puterea cuvântului. Dela acestă economiă se bucurau de venite frumose, aşa că nu le păsau când aruncau în buzunarulă vre-unui domnii, cum era pe atunci, câte câţl-va galbinî, ca să potă sta de vorbă cu elă şi să-şi potă căpăta niţică dreptate de care aveu lipsă, în fine Brănenii erau în stare a
FOILETONUL# „GAZ. TRANS.“
(3)
IUIMOSULtr.
Poveste.
N’a trecută câtă ai da odată, de două orf cu amnariulă şi peşcele-i aci.
—	„Dragă domnulă meu, ce dorinţe ai?w — 4i°e peşcele. „Eu sunt mai marele tuturoră neamuriloră de peşcl, am lăsată cuvântă ca să s’adune într’o clipită de ochi peşti câtă frun4ă şi erbă, — ce ne porunceşcl aceea vomă face.“
Şi s’ adună, mă rogă, atâta sumete-nie de peşce, de nu’i încăpea lumea. In-cătrău te uitai numai de peşcl dai cu ochii. — Mai mincinosă cine nu crede.
—	„Să’ml scoteţl iepele la ivelă, fiă şi din inima pământului!“ — 4i°e Lii-mosulă.
Pe locă se împrăştie peşcii în tote cele patru părţi ale lumei şi dau de iepe în fundă de mare. Se înţelege, c’au trebuită să iase afară, că peşcii le sgândă-reau de tote părţile, de nu era chipă să mai potă sta acolo.
Inimosulă le-a aruncată căpăstrulă în capă şi, urcându-se călare pe una, le duce acasă şi le dă babei în seină.
—	„Bine! — 4i°e baba — vomă vede mâne-4i, ce are să fie.
Câtă venină se adunase în inima ei, singură vă pote spune.
Se duce în grajdă şi dă pe iepe c’o furcă de fieră păn’o trecă sudorile.
—	„Şi cum de v’au aflată erăşl ti-căloseloră ?u
—	„Ne-amă ascunsă stăpână cum am şciută noi mai bine, — ne-amă ascunsă dreptă pe fundă de mare, dâr n’a fostă putinţă. Au venită la peşcl câtă frun4ă şi erbă şi ne-au eşită de-acolo cu nepusă masă, serăcuţă ^de noi, — c’amă ajunsă ca nişce oi ale nimănui.“
—	„Mâne~4i să veniţi acasă, îndată ce Inimosulă aţipeşce. Aflu eu acă şi de cojoculă lui. — M’aţI înţelesă?u
—	rDa, stăpână, te-amă înţelesă şi vomă face întocmai !a
Cum e mâne Inimosulă er era cu iepele afară la câmpă.
Când simţeşce, că ^are să vin* bo-rea aceea de somnă aducătăre, — legă capetele căpestreloră de sine şi aşa să culcă. Iepele însă s’au deslegată chiti-neluţă şi uşdri păn’ acasă.
Pe când se tre4eşce Inimosulă, iepe ca’n palmă.
Ce să se şcie elă face ? Parulă celă golă îi vine mereu în minte şi, fiindă asta cea din urmă 4i din ană, se simţeşce, par’că nu-i elă Inimosulă, ci ună altulă, te miri cine.
—	„Han-Tătară m’a făcută să’ml pună tocmai capulă în jocă. Pare-mi-se, că nu multă o se’ml cânte cuculă; — îşi 4ice elă în sine.
De-odată îi vină aminte vorbele vul-pei. Scote cei trei perl din straiţă şi suflă una peste ei.
N’a trecută câtă ai da odată, de două ori cu amnariulă, şi vulpea’i aci.
—	„Dragă domnulă meu, ce dorinţe ai? — 4ice. Eu sunt vulpoiulă celă mare şi tare, căpetenia întregului neamă. Am lăsată cuvântă ca să se a-dune într’o clipită de ochi câtă frun4ă şi erbă, — ce ne porunceşcl, aceea vomă face.“
Şi s’adună, mă rogă, atâta spuză de vulpe , încâtă nu le încăpea lumea. In-cătrău te uitai, numai de vulpi dai cu ochii.
—	„Iepele acelea să mi le scoteţl la ivelă, fiă şi din inima pământului, — dice Inimosulă.
Pe locă mi-se împraşcie ele, vulpile, ca fărina orbului, în tote cele patru părţi ale lumei. Adurmecă ele şi află, că iepele suntă acasă la baba şi anume: hoţa de ea le-a schimbată în trei ouă, pe cari le are sub sine în pată, ca şi când ar sta să le clocescă.
Cum aude Inimosulă o şcire ca a-ceea, remâne numai gheaţă în spate şi numai şcia, că pe ce lume este. Avea frică, vedeţi dumnea-vostră, dragii moşului, şi încă frică, nu glumă.
— „Nu te supăra, — 4ice vulpoiul! Baba aceea are ’n podă ună odoră de cocoşă, pe care nu l’ar da pe lumea totă. Noi, vulpile, parte ne vomă urca în pod! la cocoşă, parte vomă încungiura casa şi omă face ună tărăboiu, de să se ducă veste şi cântecă. Cu gălăgia nostră trebuie s’o sculămă de pe ouă şi s’o sco-temă afară. Tu, Inimosule, vei sta undeva pitulată şi, vă4endă pe babă eşindă, te furişezi in casă, pui mâna pe ouă, le atingi cu căpăstrulă şi ai iepele în mână u
Aşa şi facă.
Inimosulă îşi pierde urma sub o covată întorsă cu gura în josă, — vulpoiulă celă bătrână şi cu câteva mai ftră
Nr. 77.
da dări directe, indirecte, erariall, comunali, cu unii cuvântă totă ce li-se cerea fără să simtă vr’o lipsă*)
In anulă 1857 după conscripţia număra Branulă 10.800 locuitori, la anulă 1870, 9200 locuitori şi la anulă 1880 a-bia 8000 locuitori, aşa că într’ună- res-timpă de 30 ani a scădută cu 4000 locuitori, apoi economia s’a redusă la nulă, căci abia se mai potă afla de presinte vr’o 6—7 târle mici cu vr’o 8—10.000 oi, der şi acestea suntă espuse perirei, economia de cai s’a stinsă cu totulă, cu economia de vite cornute în România abia se mai ocupă unulă în totă Branul.
Causa nimicirei economiei este strîm-torarea locuriloră, împărţirea pământului între locuitorii din România, mărimea tacseloră de păşunită, oprirea de a mai merge în Dobrogea şi Bulgaria, şi dările ne mai suportabile, apoi răs-boiulă vamală a pusă capătă, fiindă bieţii economi expuşi şicaneloră oficianţi-loră dela frontieră.
Astădî mai toţi locuitorii brănenl îşi agonisescă pânea de tote (filele pentru ei şi familiele loră numai prin lu-crulă mâniloră ca dilerl, şi unde? nu aici, căci în acestă ţinută nici lucru nu se află, ci în România, unde bietulă brănenă lucră câte 4—5 săptămâni şi vine acasă cu bănişorii ce au câştigată de plătesce darea şi arunculă şi cu ce-i mai rămâne cumpără mălaiu la copii şi eră se duce de unde a venită, şi aşa în continuu este totă călătoră peste graniţă.
Der şi acesta ar mai merge, decă n’ar fi alte pedecl şi mai mari, căci spre a se împărtăşi bietulă 4h®ră cu un^-certificată pe 5 dile seu cu paşaportă pe ună ană, trebue mai întâiu să sol-vescă darea regiă întregă şi decă este supusă şi la tacsa militară, trebue şi pe acesta să o solvescă pe doi ani înainte, căci la din contră se respinge cu orl-ce cerere de cătră oficiulă pretorială şi vi-ce-comite, — şi decă împlinescă aceste condiţiunl, paşaportele se capătă forte anevoie, cam dela 2—3 luni.
’Ţî vine să crecjî c^ieala poporului de aici „că de când amă ajunsă sub co-mitatulă Făgăraşului s’au îmulţită [greutăţile şi ne-a copleşită sărăciau, şi e dreptă, căci când Branulă se ţinea de comitatulă Braşovului, era forte uşoră pentru brănenl, căci mergândă la Bra-şovă spre a’şl vinde şi cumpăra cele de lipsă, pe atunci îşi isprăveau şi afacerile oficiose ce aveau, şi acesta cu perderea de o 4b Pe când la Făgăraşă trebue să perdă omulă celă puţină 3 4il® de
*) Prin unele părţi şi astădî se mai crede că oficianţii din Brană se bucură de venite mari şi la orl-ce organisare se întrecu atarl concurenţi, nu sciu că astă<jl Brănenii main’au după ce bea apă.
obrază se urcă în podulă casei la cocoşă, er’ cele multe încungiură casa şi dau a schilălui de să te iai de ună gândă, nu altceva.
Baba din pată, cum aude cîrăitulă cocoşului, pe care îlă avea dragă ca lumina ochiloră, se ia de ună gândă.
Ce să fie ?!
—	„Fugi bală dela cocoşă, că de esă afară te scarmănă, fugi, că esă! — striga baba câtă o ţină plumânile.
Vulpoiulă celă bătrână însă, de unde! Nici una, nici două, apucă de gâtlană pe cocoşă şi dă a’lă strînge, încâtă se trecuse de glumă. Asta şi baba bine o au4ea.
Se coboră din pată şi hai pe uşă afară. Cum vede atâta mulţime de vulpi, tote cu dinţii rîngiţî, — uită de sine, nevă4ândă pe Inimosulă, şi raita în podă.
Acesta, câtă ai bate în pălml, ese de sub covată şi, întrândă în casă, face după cum vulpoiulă celă bătrână îlă po-văţuise.
—	„Na! — 4ice ®lfi cătră babă, aci ţi’să iepele. Anulă mi l’am împlinită şi dreptă simbriă am să capătă fata.u
—	„Bine! — respunde baba, ce sta
GAZETA TRANSILVANIEI
vâră şi numai în acea causă, pentru care este silită a merge, apoi negreşită că spesele suntă întreită de mari; apoi vrândă cineva a’şl cere concesiune pentru construire de firăstrău, piuă, derste ş. a. trebuiă să plătescă spese comisio-nall preste 100 fl., cum s’a mai întâmplată, pe când dela Braşovă ară fi de ajunsă 20—30 fl.
Nu este destulă că Brănenii plătescă o dare directă de preste 16,000 fl„ dare indirectă şi competinţe peste 3000 fl. arunc comunală preste 4800 fl., apoi s’a mai pusă o sarcină de 4°/0 la fi. de dare, care credă că în nici ună comitată nu se mai află, de vr’o 3 ani solveau Brănenii pentru casa comitatului câte 2°/0, acum s’au urcată la 3%, şi 1% Perdru fondulă de pensiuni ală oficianţiloră co-mitatensl, care dau o sumă de 5—600 fl. v. a. în totă anulă, aşa deră arunculă comunală se urcă la 40—50 cr. de flo-rinulă de dare, plus 30 cr. ca relută de dramă de fiăcare familiă. Apoi să se mai mire cineva că scade şi sărăceşce poporală. (Abstragândă dela aceea că eruările de fugari de miliţiă, care se facă în totă anulă pro forma ceră o sumă de parale, oficianţiloră comunali li s’a complicată lucrulă prin nouă reforme, cu deosebire în administrarea de bani, aşa că ună bietă casară comunală, care este plătită cu 20 fl.—40 fl., este silită să porte câte 6—7 jurnale, pe când pănă acum era de ajunsă ună jurnală de cassă şi altulă pentru încassare, de a administra dările ce se cereau fără ca să rămână restanţă.)
Cererile seu petiţiunile pentru concesiuni industriali şi comerciali se respingă de oficiile politice, decă se re-cureză la oficiulă de vice-comite; nu sciu, nu cetesce nimenea recursulă şi pertractarea premersă, seu că referentulă nu scie a-lă resolva în altă modă, căci t6te se respingă după ună calapodă; totă astfelă se urmeză şi cu recursele în contra decisiuniloră în cause de transgresiuni de pădure, de câmpă ş. a., cu ună cuvântă bietulă poporă geme sub sarcinile ce 4ilni°ă îlă gârbovescă, fără a’şl afla vr’o mângâiere câtă de mică.
Din cele pănă aci arătate se pote deduce, că locuitorii brănenl ne mai avândă nici ună isvoră de câştigă şi ne mai fiindă în stare a suporta greutăţile ce întâmpină, suntă siliţi a’şl continua emigrarea începută încă de prin anulă 1880.
Totă ce au putută ţine Brănenii pănă astă4l este moralitatea, de care se bucură şi astă4î şi carea le-a putută multă ajuta,
Unu brăneanu.
să crepe de mănie, — ai făcută anulă cu credinţă, se ţl-o alegi din tuţl-tri, neroculă te-a bate.a
Dâcă fata nu’şl făcea sgârietura sciută, era peste p6te ca s’o brodescă. Aşa însă ’şl-a vă4ută visulă cu ochii.
Peste nopte 4i°e fata cătră Inimosulă :
—	„Au4l bărbăţele, ce 4^°h eu? Noi să facemă, ce facemă, să ne pier-demă urma iute şi degrabă. Mama asta a mea e curată dracă împeliţată şi’ţl mâncă ea capulă, când nici nu visezi. De pară totă nu scapi, decă mânemă aci; eu aşa 4^ şi r^u nu te învăţă, Dumne4eu vede că-i de-asuprau-u
—	„Să mergemă dâr puiule, să ple-cămă numai decâtă,u — 4i°e Inimosulă, care nu uitase încă frica de erî.
înainte de a-şî lua tălpăşica, fata scuipă de trei ori, în trei locuri, încuie uşa şi du-te.
Baba se scdlă pănă’n 4iuâ şi hai să va4& de tineri. Când la adecă uşa încuiată. — Hm! multă dormă! îşi 4ice-
Mai aşteptă câtă mai aşteptă şi er se duce la uşă. Uşa totă încuiată. Nu i-se pare, nu, de locă.
întâmplări diferite.
Răniţi. La spitalulă civilă din Sibiiu ’au adusă din comuna Sălişte doi omeni greu răniţi cu lovituri de toporă.
Spânduratu. In Turnişoră s’a spân-4urată în podulă grajdului lui George Huber ună lucrătoră ală acestuia anume Toma PopovicI, în vârstă de 74 ani. Se 4ice că s’ar fi sinucisă din causa relei tractărl ce o suferia dela fiu-său.
Mamă spurcată. La stavilarulă morii din Şelimberă nisce lucrători au găsită cadavrulă unui copilă în vârstă de 3—4 4ile, care, precum a constatată comisiu-nea de anchetă, a fostă anume aruncată în apă. Pănă acum spurcata mamă n’a fostă găsită.
Furtu. La 20 Februarie n. s’au furată din casa lui Ştefană Manta din Corneşti, cu ocasiunea târgului, haine în preţă de 50 fl. In urma cercetăriloră, s’a descoperită că hainile se află în Crişă. De-orece şi aci s’au furată din vr’o 4ece case bani, unelte economice, oi, pasări, vină ş. a., gendarmii isbutiră să descopere pe hoţi, cari suntă nisce ţigani corturari din Crişă şi din altă parte. Hoţii au fostă predaţi judecătoriei de cercă.
Focd. In pădurea Hirla în grajdulă unui locuitoră din Nocrigă isbucnindă focă. au arsă, pe lângă alte obiecte, 2 vaci şi ună viţelă, tote trei vitele ale lui Ionă Neamţu din Olţina. Paguba e de 155 fl. Asigurată nu era nimică. — In Dotca suferi locuitorulă Ioh. Wagner, în urma unui incendiu, o perdere de 100 fl. In Voila, totă în urma unui incendiu, a suferită, locuitorulă Hermann Krauss e pagubă de 130 fl.
Scăpată de nenorocire. Trenulă de marfă Nr. 351, ce circulă între Sighişora şi Braşovă, a isbită lângă cantonulă Nr. 208, unde peste linia ferată trece şoseua, ună cară săcuescă încărcată cu lemne. Cărăuşulă Samuel Sandor din Agiagfalău şi caii săi au scăpată cu vieţă.
SCntl TELEGRAFICE.
(Serv. part. ală „Gaz. Trans.u)
Pesta, 18 Aprilie. Deputaţii Kaiser şi Zay publică o declara-ţiune, care 4i°e că tendinţa am-biloru articulî din „Kreuzzeitungw invdlvă ună amestecă destructivă, nechemată şi neleală, şi că în nici ună casă nu se aprobă de totalitatea Sasiloră ardeleni, căci Sasulă consideră totă aşa ca şi Maghia-rulă de o datoriă naţională de o-nore a ţine susă, a ocroti şi a a-pera constituţiunea, va4a, interesele de vieţă şi pacea internă a statului, care suntă ună scută ală cetaţe-
—	„Da voi sculatu-v’aţî?a — strigă ea de-afară.
—	„Sculată da! —răspunde scuipa-tulă de lângă pată.
—	„Da focă făcut’aţi ?
—	„Făcută da! — 4is® scuipatulă de lângă vatră.
—	„Da’n casă măturată e?
—	Măturată, răspunde scuipatulă celă dela uşă.
„Hm ! — Totă îi mai lasă încă; u — şi se duce baba din nou.
Peste puţină se’ntorce din nou; uşa mereu încuiată. O sparge numai decâtă. Când colea, ia tinerii, decă ai de unde!
Se cătrăneşce, de nu’şl află starea.
—	Ală dracului ’ml-o copseşl Ini-mosule, der las’ pe mine, eu ’ţî-s popa! — 4ice şi se ia la dramă pe urma loră.
După-ce merge ea, oâtă merge, — c’o falcă’n ’naltulă ceriului cu alta’n adâncul pământului, ât’o, că’i mai ajunge!
—	„Ai! da mă şi arde’n drieulă spateloră, — 4ice Inimosulă; — dragoste ! ore ce pote să fiă?u.
—	„Ui-te înapoi şi vei vedâ!
—	„Amii-i amu!“ — 4ice Inimosulă. N’o să scăpămă nici în gaură de şdrece de a ei urgiă.“
1888.
nilorh sSi, şi nu se vorti. mai lăsa a fi câştigaţi pentru intrigi abso-lutistice. (Kaiser şi Zay suntă deputaţi saşi, 4ÎŞÎ naţionali, cari facă parte din oposiţiunea ungurescă. Red).
Berlinu, 18 Aprilie. Apariţiunile bronchitice s£au împuţinată în mod însemnată, frigurile au mai slăbită, ndptea a petrecut‘o mai bine, starea generală a sănătăţii e mulţă-mitbre. înainte de amâ4ă a ascultată trei sferturi de oră raportulă lui Albedyll. La ame4ă apăru la ferestra odăii de lucru şi fu entu-siastică salutată de publiculă adunată înaintea castelului.
Cnrsulă pieţei Braşovă
din 4 Aprilie st. v. 1888
Bancnote românesc! Argintă românescâ Napoleon-d’ori .	.
Lire turcesc! ? . Imperial! .... Galbinl ....
Cump.
n
n
55
55
n
Scris. fonc. „ Albina“ 6°/0
55	55	55	5°/ 0
Ruble rusesc! . . .
55
55
«
8.57	Vând. 8.59
8.52	„	8.55
10.08	„	10.05
11.33	„	11.36
10.33	„	10.36
5.90	„	5.92
10L.—	„	102.—
98.—	„	98.50
104.50	„	105.50
Discontulă .... 6‘/2—8% pe ană.
Cursulă la bursa de Viena
din 17 Aprilie st. n. 1888.
Renta de aură 4°/0.................
Renta de hârtiă5°/0................
Imprumutulă căiloră ferate ungare . Amortisarea datoriei căiloră ferate de ostă ungare (1-ma emisiune) .	.
Amortisarea datoriei căiloră ferate de ostă ungare (2-a emisiune) . . Amortisarea datoriei căiloră terate de ostă ungare (3-a emisiune) . .
Bonuri rurale ungare...............
Bonuri cu clasa de sortare .... Bonuri rurale Banată-Timişă .	.	.
Bonuri cu cl. de sortare...........
Bonuri rurale Transilvane ....
Bonuri croato-slavone..............
Despăgubirea pentru dijma de vină
ungurescă.....................
Imprumutulă cu premiulă urgurescă Dosurile pentru regularea Tisei şi Se-
ghedmului.....................
Renta de hârtiă austriacă .... Renta de argintă austriacă ....
Renta de aură austriaeă............
Dosuri din 1860	..................
96.65
84.95
150.20
95.75
126.-
110.25
104.40
104.20
104.20 103.90 104.—
103.25
99.75
121.40
124.30 77.90
80.30
110.40 133.60
Acţiunile băncei austro-ungare . . . 863.— Acţiunile băncei de credită ungur. . 289.50 Acţiunile băncei de credită austr. . 268.—
Galbeni împărătesc! .................. 5.97
Napoleon-d’orI........................10.05 l/2
Mărci 100 împ. germane................ 62.42‘/2
Londra 10 Livres sterlinge .... 127.05
Bursa de BucurescI
Cotă oficială dela 6 Aprile st. v. 1888.
	Cump.	vând.
Renta română 5u/0		90.—	91.—
Renta rom. amort. 5% • • •	92.3/4	93.—
Renta convert. 6°/0		89.—	89.—
Impr. oraş. Buc. 20 fr. . . .	35.—	36.—
Credit fonc. rural 7% . . .	104-V4	104.-
55 55 55 5°/0	89.—	89.-
55 5, urban 7% ....	102. Vi	102.3/4
55 55 55 6% ....	95-74	96.—
55 55 55 b°/g ....	85.1/,	86.—
Banca naţ. a Rom. 500 Lei. .	10.15	10.20—
Ac. de asig. Dacia-Rom.. . .	2.20	2.30—
Ac. de asig. Naţională. . . .	198—	200-
Aură contra bilete de bancă .	17-7	177.
Bancnote austr. contra aură. .	. 2.18	2.2
Editorii şi Redactorii responsabilii:
Dr. Aurel Mureşianu.
— „Să ne dămti de trei ori peste capii, apoi ce-a fi de capifiă nostii!u — 4ice fata.
Ea se face unii Iacă de lapte câtă e mai mare, er elîi unii răţoiu, ce’nota pe Iacă totii în cercuri.
Sosesce ceea numai gâf&indă şi hai să ademenescă ea răţoiulii cu: raţamamii, raţa, raţa, der de unde ? Când ea era la o margine, răţoiulii la cealaltă, încâtii baba şi mai tare se ostenise.
Vă4ândfi, că nu merge, se pune să sorbă laculă întregii. A totă băută, a totă băută păn’ a plesnită, de-a eşită erăşl afară totă laptele din ea.
Tinerii se facă cum fuseseră şi mai înainte, se’ntorcă la curţile babei şi facă ună ospăţă ca acela, pe ună fundă de fedeleşă de s’a dusă veste şi poveste.
Apoi au trăită în pace şi dragoste şi trăiescă şi a4î, — de n’orfi fi murită.	,
Mă urcam pe-o c6să raginosă Şi vă spuseiu o poveste mincinosă-
Gr. Sima ală lui Ionu.
/
Nx. 77
GAZETA TRANSILVANIEI.
1888
p* c,o ro i—i1
O	O	O
Q*i	«*ii	<*i«i
CC	CC	CO
P	Ş5	P2
3 CO
P
P pc
P
gst
^ îzî
cr1
gj tf<
Pc I—1
Ct>
<X>
cr>
co co 50 00 H-» 00
go
OT Elf" l“S
►—* p £ & 3
—<>
P P< _ 3
O
~ pic i-**	-*

p<
52-50
Se deschide abonamentu pre anulu 1888
la
AMICULU FAMILIEI, ţ)iară beletristică şi enciclopedicu-literaru — cu ilustraţiunî.— Cursulă XII. — Apare în 1 şi 15 fii a lunei în numeri câte de 2—3 cole cu ilustraţiunî frumose; şi publică articlii sociali, poesii, novele, schiţe, piese teatrali ş. a. — mai departe tracteză cestiunî literare şi scienţifice cu reflesiune la cerinţele vieţei practice; apoi petrece cu atenţiune vieţa socială a Româniloră de pretutindenea, precum şi a celorlalte poporaţiunî din patriă şi străinătate; şi prin glume în mare parte ilustrate nisuesce a face câte o Oră plăcută familiei strivite de grijile vieţei; şi preste totu nisuesce a întinde tuturoru indivifiiloru din familiă o petrecere nobilă şi instructivă. — Preţulu de prenumeraţiune pre anulă întregă e 4 fl., pentru România şi străinătate 10 franci — lei, plătibilî şi în bilete de bancă ori maree poştali.
preotulO romănu. Piară bisericescă, şcolară şi literară — cu ilustraţiunî. — Cursulă XIV. — Apare în broşuri lunare câte de 2V2 — 8V2 cole; şi publică portretele şi biografiile archiereiloră şi preoţiloră mai distinşî, precum şi alte portrete şi ilustraţiunî, — mai departe articlii din sfera tuturoră sciinţeloră teologice şi între aceştia mulţime de predice pre dumineci, serbă-torî şi diverse ocasiunî, mai alesă funebralî, — apoi studii pedagogioe-dida,ctice şi scienţifice-literarî; şi în urmă totă soiulă de a-menunte şi scirî cu preferinţa celoră din sfera bisericescă, scolastică şi literară. — Preţulu de prenumeraţiune pre anulă întregă e 4 fl.—pentru România 10 franci — lei, plătibilî şi în bilete de bancă ori maree poştali.
Colectanţii primesett gratisu totă altt patrulea esemplară.
Numeri de probă se trimită gratisu ori-cui cere.
PT A se adresa la „CANCELARIA NEGRUŢU“ în Gherla—Sz-ujvăr.—Transilvania. ~1K
Totti de aci se mai polii procura şi următorele cărţi din editura propria:
Apologie. Discusiuni filologice şi istorice maghiare privitore la Români, învederite şi rectificate de Dr. Gre-goriu Silaşi. — Partea I. Paulă Hun-falvy despre Cronica lui Georg. Gabr. Şincai. Preţulu 30 cr.
Renascerea limbei românesc! în vorbire şi scriere învederită şi apreţiată de Dr. Gregoriu Silaşi. (Op complet). Broşura I. II. şi III. Preţulă. broş. I. II. câte 40 cr. — Broşura III. 30 cr. Tote trei împreună 1 ff.
Cuvântări bisericesc! la tote sărbătorile de peste ană, de I. Papiu. Unii volumii de preste 26 cole. Acest opii de cuvântări bisericesc! întrece tote opurile de acestii soiu apărute pănă acum — avendă şi o notiţă istorică la fiă-care sârbătore, care arată timpulă întroducerei, fasele prin cari a trecută şi modul • cum s’a stabiliţii respectiva sărbătore. Preţulu e 2 fl.
Barbu cobzariulu. Novelă originală de Emilia Lungu. Preţulă Io cr.
Puterea amorului. Novelă de Pau-lina C. Z. Rovinaru. Preţulă 20 cr.
Idealulâ perdutu. Novelă originală de Paulina C. Z. Rovinaru. Preţulă 15 cr.
Opera unui ornîi de bine. Novelă originală.—Continuarea novelei: Idealul# pierdută de Paulina C. Z. Rovinaru. Preţulu 15 cr.
Fântâna dorului. Novelă poporală de Georgiu Simu. Preţulă 10 cr.
Codreanu craiulfi codrului. Baladă de Georgiu Simu. Preţulă 10 or.
UltirnulQ Sichastru. Tradiţiune de Georgiu Simu. Preţulă 10 cr.
Elti trebue se se însore. Novelă de Maria Schwartz, traducere de N. F. Negruţă. Preţulă 25 cr.
Branda seu Nunta fatală. Schiţă
din emigrarea lui Dragoşu. Novelă istorică naţională. Preţulă 20 cr.
Numerii 76 şi 77. Naraţiune istorică după ’Wachsmann, de Ioană Tanco. Preţulă 30 cr.
Probitatea în copilăriă. Schiţă din sfera educaţiunei. După Emest Le-gouve. Preţulă 10 cr.
Hermanu şi Dorotea după W. de Goethe, traducţiune liberă de Constantină.. Morariu. .Preţulă 50 cr.
Ifigenia în Aulida. Tragedia în 5 acte după Euripide, tradusă în versuri de Petru Dulfu. Preţulă 30 cr.
Iflgenia în Tauria. Tragediă în 5 acte după Euripide, tradusă în versuri de Petru Dulfu. Preţulă 30 cr.
Petulantulu. Comedia în 5 acte, dăpă Augustă Kotzebue, tradusă de Ioană St. Şuluţă. Preţulă 30 cr.
Carmen Sylva. Prelegere publică ţinută în şalele gimnasiului din Fiume prin Vincenţiu Nicoră, prof. gimnas. — Cu portretulă M. S. Regina României. Preţulă 15 cr.
Poesii de Vasiliu Ranta-Buticescu. Ună volumă de 192 pagine, cuprinde 103 poesii bine alese şi arangiate. Preţulă redusă (dela 1 fl. 20 cr.) la 60 cr.
Trandafir! şi viorele, poesii poporale, culese de Ioană Popă Retegann. Ună volumă de 14 cole. Preţ. 60 cr.
Tesauruld dela Petrosa seu Cloşca CU puii ei de aurd. Studiu archeologic de D. O. Olinescu. Preţulă 20 cr.
Biblioteca Sătenului Romând. Cartea I, II, IU, IV, cuprindă materii fprte interesante şi amusante. Preţulă la tote patru 1 fl. — câte una deosebi 30 er.
Biblioteca Familiei. Cartea I. Cuprinde materii forte interesante şi amusante. Preţulă 30 cr.
Colectă de recepte din economia, industriă, comerciu şi chemiă. Preţulă 50 cr.
Economia pentru seolele popor, de T. Roşiu. Ed. II. Preţulă 30 cr.
îndreptar# teoretied şi practic# pentru învăţământul# intuitiv# în folosulu eleviloră normali (preparandiali), a în-v&ţătoriloră şi a altoră bărbaţi de scolă, de V. Gr. Borgovană, profesoră pre-parandială. Preţulă unui esemplară cu porto francată 1 fl. 80 er. v. a. In literatura nostră pedagogică abia aflămă vre-ună opă, întocmită dnpă lipsele scoleloră nostre în măsura în care este acesta, pentru aceea îlă şi recoman-dămă mai alesă directoriloră şi învâ-ţătoriloră ca celoră în prima liniă interesaţi.
Spicuire din istoria pedagogiei la noi — la Român!. De Y. Gr. Borgovan. Preţulă 15.
Manual# de Gramatica limbei române pentru seolele poporali în trei cursuri de Maximă Popă, profesoră la gimnasiulă din Năsăudă. — Manuală aprobată prin ministeriulă de culte şi instrucţiune publică cu r'escriptulă de dată 26 Aprilie 1886, Nr. 13,193. — Preţulă 30.
Gramatica limbei române lucrată pe base sintactice de Ioană Buteanu, prof. gimn. Ună volumă de peste 30 cole. Preţulă 2 fl.
Manual# de stilistică de Ioană F. Negruţă, profesoră. Opă aprobată şi din partea ministeriului de culte şi instrucţiune publică cu rescriptulă de dato 16 Dec. 1885 Nru. 48,518. Partea practică forte bogată a acestui op — cuprinfiendă composiţiuni de totă soiulă de acte obveniente în referinţele vieţei sociali—se pote întrebuinţa
cu multă folosă de cătră preoţi, învă ţători şi alţi cărturari români. Preţulă 1 fl. 10 cr.
Nu mă Uita. Colecţiune de viersuri funebralî, urmate de iertăciuni, epitafiă ş. a. Preţulă 50 cr.
Carte conducătore la propunerea calculărei în scola poporală pentru învăţători şi preparam}!. Broş. I. scrisă de Gavrilă Trifu profesoră preparan-dială. Preţulă 80 cr.
Cele mai eftine cărţî de rugăciune
Mărgăritarul# sufletului. Carte bogată de rugăciuni şi cântări bisericescl forte frumosă ilustrată. Preţulă unui esemplară broşurată e 40 cr., legată 50 cr., legată în pânză 60 cr., legată mai fină 60, 80, 90 cr., 1 fl., în legătură de lnxă 1.50—2.50
Miculd mărgăritard sufletesed. Cărticică de rugăciuni şi cântări bisericesc! — frumosă ilustrată, pentru pruncii şcolari de ambe secsele. Preţulă unui esemplară broşurată e 15 cr., — legată 22 cr., legată în pândă 26 cr.
Cărticică de rugăciuni şi cântări
pentru pruncii şcolari de ambe secsele, Cu mai multe icone frumose. Preţulă unui esemplară e 10 cr.; 50=3 fior.; 100=5 fl.
Visuld Prea Sântei Vergure Maria a Născătorei de D-(}eu urmată de mai multe rugăciuni frumose. Cu icone frumose. Preţulă unui esemplară spedată franco e 10 cr., 50 esemplare 3 fl., 100 esemplare 5 fl. v. a.
Epistolia D. N. Isusu Christosu.
Preţulă unui esemplară legată şi spedată franco e 15 cr.
Tipografia A. MUREŞIANU Braşovu.