Redactim Adimistratioies ' 'fiMiala:
BRAŞOVU, piaţa mare Br 22.
Scrisori nefrancate nn se primesc!, Manuscripte nu se retrimită !
Birourile de amintim:
Braşovu, piaţa mare Br. 22.
lnpexate mai primesc! in Viena: BudolfJUosse, Haasenstein & Vogler (Otie Maa»), Heinrich Schalek, Aloi» Hernii, MJhekes, A.Oppelik, J. Dan-neberg; In Budapesta: A. 7. Gold-berger, Anton Metei, Eekstein Bernat; tnFrankfkirt: G.L.Daube; înHam-burg: A. Steiner.
Preţul! mserţiuniloră: o seriă garmendu pe o col6nă 6 cr. $i 30 or. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoiălă. Beclame pe pagina IH-a o senă 10 cr. v. a. s6u 80 bani.
Hr. 7L
ANULtî IL
......... ( ........ .■—
Braşov!, Joi, 31 Iţartie (12 Aprilie)
„Gazeta" iese inî fie-oaxe 4i.
Abonamente pentru InslrHnirarla'
Pe nn! anA 12 fi., pe şâae luni 6 fi., pe trei lun£3 fi.
Pentru România si străinătate: t
Pe unA anA 40 franci, pe şeSe' luni 20 franci, .pe trei luni, 10 franci.
Seprenumeră la t6te ofi-ciele poştale din Intru şi dln‘ afară şi la dd. ooleqforî.
Abonamentulu pentru Braşovl:
la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, etagiulu I.; pe unAanA 10 £1., pe şeiid luni 5 fi., pe trei luni 2 fi. 50 cr. Cu dusulA in casă: Pe unA anA 12 fi., pe ş6se luni 6 fi., pe trei luni 3 fi. UnA esemplaru 5 cr. v. a. său 15 bani.
Atât! abonamentele cât A şi inserţiunile sunt a se plăti înainte.
1888.
£T©*ui a,"b ©najcnent-Ci
„GAZETA TRANSILVANIEI".
Cu I Aprilie 1888 st. v% se deschide nou abonament!! la care învitftmu pe toţi amicii şi sprijinitorii T6iei n6stre.
Preţultt abonamentuluis
Pentru Âustro-Ung’aria:
pe trei luni 8 fi. pe şese luni 6 fi. pe unii anii 12 fi.
Pentru România şi străinătate:
pe trei luni 10 franci, pe şese luni 20 franci, pe unii anii 40 franci.
Abonarea se pote face mai uşorii şi mai repede prin mandate postate.
Domnii, cari se vorii abona din nou, să binevoescă a scrie adresa lămurită şi a arăta şi posta ultimă.
Aâmiiistraţiiinea „Gazetei Transilvaniei".
Braşovu, 30 Martie st. v. 1888.
în c[ilele aceste a apărută în 4iarulu berlinesn „Kreuzzeitung* sub titlulu ,.monarchia şi armata poporului în G-ermania şi Austria44 unu articulă, care a produsă mare consternare în cercurile politice din Pesta, nu numai pentru cu-prinsulă lui, ci mai vertosă fiind-că a apărută într’ună 4ia^ă de frunte germană şi |tocmai acuma, când cei din Pesta se felicitau, că amiciţia loră cu Germania a devenită aşa de intimă, cum se părea după enunciaţiunile din urmă ale principelui Bismark.
Pentru importanţa lui din punc-tulă de vedere ală relaţiuniloră monarchiei n6stre cu Germania, reproducemă partea esenţială a a-cestui articulă, asupra căruia vomă mai reveni.
După ce arată câtă de tare şi unitară este organisaţiunea armatei germane, „Kreuzzeitung“ continuă astfelă:
„Tractatul!! dela 7 Octomvre 1879, care ne-a uniţii erăşl cu vechiul!! nostru aliat!! Austria spre apărarea comună, ne face să aruncăm!! de multe orî privirile asupra stărilor!! din acelă imperiu, unde serviţiulă militar!! obligătoră pentru toţi a ceruţii asemenea o armată a poporului ca să fiă uni! scutii ală monarchiei întregi. Puterea şi tăria aliatului nostru depinde mai cu semă dela organisarea unitară şi strînsă a armatei sale, care apare în adevăr!!, mai alesă după introducerea recrutării teritoriale, mai multă ca o armată de popdre decâtă ca o armată a poporuluiu.
„Totuşi noi credemă, că semţămen-tulă monarchică şi alipirea cătră patria comună austriacă, care prevaleză în sî-nulă maiorităţii precumpănitore a popo-raţiuniloră, ar pută să păstreze acestei armate caracterulă unitară de „armată împărătescă", cu t6te că e compusă din batalione seu regimente germane, slave, române — şi maghiare44.
„Numai acea împrejurare ameninţă unitatea armatei împărătesei, că uneia din diferitele naţionalităţi de altmintrelea egală îndreptăţite i s’a dată nu numai o posiţiune de sine stătătâre în monarchiă, ci şi stăpânirea peste alte naţionalităţi într’ună stată deosebită. După concesiunile de dreptă publică făcute Maghia-riloră, a cărora hotare neprecisate ei le-au lărgită în multe privinţe în modă arbitrară, au urmată concesiuni forte îngri-jitore pe tăremulă militară. Armata hon-vediloru formeză deja semburele unei ar-
mate naţionale de sine stătătdre ungu-rescl. Şi cu t6te că în dieta din Pesta nu s’a făcută pănă acuma propunerea deplinei separări a armatei honvecjiloră de armata împărătescă, precum nu s’a făcută nici propunerea separărei desăvârşite a Ungariei de împărăţii^ totuşi agitaţiunea naţională a nobilimei maghiare, care se lăţesce aşa de uşoră în sînulă poporaţiunei maghiare, urmăresce neobosită şi energică aoestă ţîntă44.
„Acestui curentă naţională, ce devine din ană in ană mai puternică, i s’a opusă întotdeuna numai o slabă putere de resistenţă. Şi acum cei din Pesta numai cu mare răcelă părtinescă susţinerea comandei germane în regimentele unguresc!. De altă parte însă membrii de frunte ai oposiţiunei parlamentare facă în pressa naţională, ce le stă la disposiţiă, un adevărată asaltă asupra organisaţiunei de faţă a „armatei comune,44 a căreia comunitate „naţiunea ungară44 nu o voiesce.44
„Aici se dovedesce învederată, câtă de departe îi este ertată să mergă regimului parlamentară din Peşta, cu care, durere, prea de multe ori cocheteză parlamentarii germani din Yiena, în combaterea instituţiuniloră monarchice şi câtă de puţină se cruţă autoritatea dinastiei44.
„Retragerea ministrului de răsboiu |c.
r.	conte Bylandt-Rheidt a dată acum prilegiu la nouă atacuri în contra armatei. Suntă două partide, cari atacă. Oposiţiunea moderată pretinde deocamdată numai maghiarisarea în partea aceea a armatei, care aparţine Ungariei-. A-cesta ar fi totodată o minunată promovare a maghiarisării poporaţiunei germane, române şi slave ce s’a pusă la cale pe tăremulă administraţiei justiţiei ca şi pe acela ală şcolei. Se înţelege de sine, că înainte de tote cei din opo-siţiunea moderată ceră ca instrucţiunea oficeriloră şi suboficeriloră să se facă în limba maghiară. Cealaltă partidă, a independenţii naţionale, cere separarea armatei naţionale unguresc! din legătura armatei austriace, ca o consecuenţă necesară şi naturală a independenţii de dreptă publică a Ungariei, căreia i s’a concesă deja egemonia maghiară şi limba de stată maghiară.44
„O foiă a independenţiloră scrie despre armată şi despre capulă ei supremă următorele44....
Aici foia berlinesă reproduce pasage dintr’ună articulă ală diarului „Ellenzek44, în care se atacă iustituţiunea armatei comune în modulă cunoscută cetitoriloră noştri, apoi continuă aşa:
„Acesta e limbagiulă uneia din foile cele mai de frunte şi lăţite ale oposiţiunei naţionale şi postulatulă ei, ca Ungaria să aibă o armată independentă sub ună ministru de răsboiu responsabilă parlamentului ungară şi dependentă de elă, e împărtăşită de mulţi politici serioşi de dincolo de Laita. Şi acesta chiar cu speranţa unui succesă într’ună timpă nu pre îndepărtată, — speranţă la care pară a îndreptăţi multele concesiuni ce li s’au făcută Unguriloră de cătră cei din Yiena.44
„Cetindă asemeni articulî lipsiţi de orî-ce sentimentă monarchică şi de orî-ce respectă cătră coronă trebue să întrebe omulăfiresce: „Nu e p’acolo nici ună procuroră?44
„E lucru durerosă, că fiindă aşa de neclară posiţiunea de dreptă publică a
Ungariei, nu se potă cundsce apriată marginele, unde înceteză suveranitatea „naţiunei44 şi începe aceea a monarchu-lui, şi regimulă parlamentară în Peşta scie destulă de bine să opună bariere naţionale ministrului de justiţiă, mai a-leeă acolo unde-î vorba de libertatea de presăă. Altmintrelea n’ar fi cu putinţă ca în multe privinţe să se esercite prin pressă de cătră partida radicală unt! te-rorismă formală tocmai asupra astoră fe-liu de autorităţi bisericescl şi comunale, care manifestă sâmţeminte de fidelitate cătră Rege.44
„Aşa de esemplu s’a întâmplată că fu împiedecată aşezarea de portrete ale Majest. Sale împăratului Francisă Iosifă în colegii bisericesc! şi orăşănescl, orî au fostă criticate în modă urîtă, pre când din contră s’au făcută chiar provocarea să se aşe4© portrete „naţionale44 de ale eroiloră loră revoluţiunarî. Nici aranjarea de serbări în onărea lui Kos-suth şi discutarea loră prin pressă nu e ceva neobicinuită44.
„Cu t6te abnormităţile de soiulă a-cesta avemă îucrederea, că paladiulă coronei împărătesei, armata împărătescă va fi pe deplină asigurată şi mănţinută tocmai la timpă şi în Ungaria, şi anume spre marea satisfacţiune a po-poraţiuniloră nemagbiarefidele regelui.44
„Nu credemă că gloriosele stindarde împărătesc! negra-galbene voră ceda stogului lui Ştefană, care prea adeseori încă a fostă ridicată de nobilimea maghiară în timpulă mai vechiu şi mai nou în contra suveranului legitimă. Cuvân-tulă împărătescă, care deună4il© a asi-Ş^irată Saşiloră din Ardeală credincioşi regelui susţinerea naţionalităţii loră, a adusă aminte, că maiestatea coronei habsburgice p6te să pună stavila cuvenită esceseloră de putere maghiare şi ameţelei de suveranitate naţională maghiară. Cânteculă lui Grillparzer despre armata împărătescă: „In tabăra ta este Austria!44 în Germania îlă cântă totă lumea — doră elă nu va fi amuţită în patria sa?"
Schimbarea ministerialii in România,
Sub acestu titlu se scrie din Petersburg cătră „Neue fr. Presse44 :
In retragerea lui Brătianu, cele mai multe foi de aci vădă o perdere a politicei austro-file a României. Puterea re-ferinţeloră a constrînsă pe domnitorulă României, ca mai nainte pe celă ală Serbiei, a ceda disposiţiunei anti-aus-triace a supuşiloră ei.
Rusia n’a intrigată contra lui Brătianu, der elă a trebuită să cacjă, fiindă că a fostă prâ populară în Austria. Poporală română vede în Austria pe duş-manulă său naturală, şi de aceea fiecare bărbată de stată română, care este pentru o strînsă cooperare a României cu Austria, trebue mai curândă orî mai târejiu să ca4A. De aceea în Petersburg şi în Moscva se consideră căderea lui Brătianu ca o victoriă a voinţii poporului, care nu doresce a sta alăturea cu Austria, ci de a trăi în concordiă cu Rusia.
In judecarea cabinetului Rosetti-Carp părerile cjiareloră se deosebescă. „Novoje Yremja44 scrie, că partida din care a eşită noulă ministeră română desaprobă orî-ce supunere a politicei române faţă cu dorinţele şi planurile ca-
binetului din Yiena, şi Garp e celă ma energică duşmană ală lui Brătianu. „Novo sti44 e de părere, că Regele Carafă preţuesce multă pe bărbaţii de stată, cari au ajutată a lega mai strînsă pe Austria şi pe România, şi Carp este un astfelă de bărbată de stată.
SCIRILE ţ)ILEL
Tabla r. din Pesta a dată strictă îndrumare tribunalului r. din Neutra, de a lua protoc61ele.de investigaţia numai în limba maghiară.
încă o călcare de lege şi o încălcare ş, drepturiloră naţionalităţiloră în inte-resulă maghiarisărei, comise chiar de cei chiămaţî a respecta legea şi a face dreptate!
*
4* *
Guvernulă ungurescă are de gândă să zidescă o temniţă mare în Cluşiu cu hani din fondulă formată prin amende.
Ce’i trebue traistei gole — temniţă
în care să ’ncapă sute de inşi! .
*
In „Szekely Nemzet44 atacă forte violentă ună proprietară din Boroşîneulă mare pe judele comunală Foris-Mihaly din Târlungenl şi pe Slevaldt Gyorgy şi’i învinovăţesce, că venitulă curată ală unei representaţiunl de diletanţi dată la 26 Februarie în Boroşîneulă mare în favdrea Kulturegyletului ardeleană în sumă de 65 fi. l’au ţinută pentru dânşii.
In fine începă a se da pe faţă şi
scandalurile kulturegyletiste.
*
* *
Târgulă anuală de primăvară ală Sibiiului se va ţine : la 22 Aprilie celă de oi, la 29 Aprilie celă de vite comute şi de cai, târgulă principală la 3 Maiu n.
*
*	4c
In Akoşfalău, comit. Mureşă-Turda, e de ocupată postulă de magistru poştală, pe lângă o cauţiune de 100 fi. în bani gata; lefa anuală e de 180 fi. şi 40 fi. cheltuell de cancelariă. De asemenea în Yingardă, comit. Albei de josă, acelaşă postă e de ocupată cu lefă anuală de 150 fi. şi 40 fi. cheltuell de cancelariă,' mai avândă a se destina ulteriorii şi cheltuell de espedare. Suntă preferiţi la aceste posturi cei cari au a-vere. Petiţiile se adreseză în timpă de 3 săptămâni la direcţiunea telegrafică şi poştală din Sibiu.
4c
4c 4:
Statutelesckcietăţii române de lectură din Câmpeni „Concordia44 au fostă aprobate şi întărite de ministerulă ungurescă de interne.
4=
4c 4c
înaintea tribunalului din Sibiiu s’a pertractâtă dela 4 pănă la 7 Aprilie p r o-cesulăde înşelătoria intentată fostului oficială de dare Samuilă Stoica. Anume multe chitanţe de pensiuni militare, care deja erau plătite la cassa de dare, au fostă provă4ute de Stoica cu numără falsă dejoumal, presentate încă odată şi erăşl plătite. Astfelă în urma cercetării s’a constatată, că erarală a fostă păgubită cu 1919 fi. 63 cr. Stoica a fostă condamnată la 3 ani închisore. S’a a-pelată din amândouă părţile.
4:
*	4:
Ală 4-lea concertă în abonament ă ală orchestrei orăşenescl din locă se va da Duminecă în 3 (15) Aprilie, în sala hotelului Nr. 1.
4c
4c 4c

•i

' *r
Nr. 71
GAZETA TRANSILVANIEI.
1888
Oăpitanulă Mardare din flotila română a foştii condamnată de con-siliulă de răsboiu la 3 luni închisore, per-derea gradului şi la 20 lei amendă pentru că a primită mită dela Broadwell, spre a-lti ţine pe acesta în curentulă preţuri-lorti oferite de alte casse pentru furniturile ministerului de răsboiu, şi să faciliteze astfelă comanilele casseloră, ale căroră representantă era Broadwell. Afacerea acesta stă în legătură cu a generalului Maican, care va fi judecata în cîilele acestea.
Nostimadă jidovescă.
F(5ia jidano-maghiară „Egyen-los6g,“ şi după ea cumătră-sa „Pester Lloyd“ istorisescti urma-tdrea nostimadă:
Actualulă ministru-preşedinte român d-lă Rosetti avu să’şl mulţămescă vieţa în 1848 unui tinără jidovă, anume Eph-raim Rosenthal. Rosetti, care juca încă în 1848 unu rolă politică, ţinu într’o cji pe pieţa principală din BucurescI o vorbire cătră poporă. Atunci ridica ună bărbată din mulţime o puşcă şi ţînti a-supra lui Rosetti. Numitulă Ephraim Rosenthal observa acesta şi acoperi cu corpulă său pe vorbitoră. împuşcătura pocni şi Rosenthal cădu josă lovită de morte. învinsă de simţămintele sale de recunoscinţă, Rosetti clise în faţa poporului următorele cuvinte memorabile: „Acestă tîneră a sigilată vina mea contra confesiunei sale cu sângele său, neobosită voiu lucra pentru egala îndreptăţire a aceleia.u D-lă Rosetti ’şl-a ţinută promisiunea sa astfelă că a trecută — între antisemiţi.
Frum6să poveste jidovescă! Las’că Teodoră Rosetti era încă copilu pe la 1848 der jidovulu se se espună glonţului pentru ună Română, la asta chiar cumătrele de mai susu ară răspunde, decă le-ai apuca de scurtă: ;,Nu sciu n’am văcJută, altu a spusă la mine! *
Fiţi pe pace, nu ve sfădiţi!
Sub acestă titlu scrie „F6ia Diecesană“, organulă episcopală din Caransebeşă, înthună articulă între altele:
...Noi nu ne aducemă aminte, să fiă existat vre un timp, în care se fi eşitu la ivelă atâtea certe, sfec|I, nenţelegerî şi împărecherî mai în tote centrele vieţii nostre bisericesc! şi naţionale. Mai nainte astfelă de certe deşi existau der erau mai multă locale, isolate.
Te cuprinde ună simţă de adencă durere, când vec^î pe puţinii Români din Timişora denunţându-se unii pe alţii, a-poi pe unii din Aradă părăsindă vechile
tradiţitinî ale solidarităţii credincioşiloră bisericei nostre şi în fine pe alţii din Sibiiu lâsândă frâu liberă pasiuniloră loră. Amă putea să aducemă şi alte esemple despre disolata nostră stare socială şi din alte localităţi locuite de credincioşi de ai noştri. Simţulă acesta ţi-se potenţâză, când vedî şi cetescl, cu ce înverşunare se p6rtă lupta pentru nisce lucruri, cari între împrejurări normale şi nepasionate s’ar putea forte bine regula în linişte fără de a trage clopotulă celă mare într’o dungă şi f&ră de a recurge la mijlocele detestabile ale invec-tiveloră şi calumnieloră personale.
Răulă acesta socială se vede că a prinsă rădăcini adencî la noi. Noi nu încumetămă a încerca vindecarea lui. Deşi unii cei mai mici dintre fraţi, totuşi ne ţinemă de sântă datorinţă a a-postrofa şi noi pe desidenţl cu cuvintele de mai susă ale marelui Andreiu rostite pe patulă morţii: Fiţipcpace, nu vă mai sfădiţi!
Ajungă-ne desastrele şi nesuccesele urmate pănă acum, dreptă consecinţă a certei oră, neînţelegeriloră şi împăreche-riloră dintre noi. Nu aducemă exemple, pentru că exemplele fiindă odiose nu voimă să mai înveninămă şi noi spiritele pasionate.
Ne mărginimă de astădată a reproduce opiniunea unui publicistă slavă re-feritoră la caracterulă conaţionaliloră săi, fiind-că acestă caracterisare se po-trivesce ca ou cu ou şi la noi la Români. Elă caracteriseză pe Slavi şi acţiunile loră astfelă: „Pentru o lapaliă, ună bagatelă, sărimă dreptă în susă, ne înfuriămă, ne întindemă puterile pănă să se rupă; facemă larmă, strigămu de mama focului, şi când este să împlinim fapte, puterea nostră este deja risipită, storsă. Puterile nostre le perdemă stri-gândă în pustiă, pe când contrarii noştri vină cu putere plină asupra nostră şi ne învingă. Lucrarea loră este con-scie de scopă şi reţeua loră se lăţesce cu mare grijă în tote părţile spre a prinde în ea şi rămăşiţele ultime ală Vestului slavică. Ei îşi lucră unulă în mânia altuia. Decă nu succede o încercare, ei cuteză a doua, fără ca ei să se sfădescă, critiseze şi înjosescă unii pe alţii. Cu vânjosiă admirabilă sciu a ne subtrage terenulă de sub piciore lăsând laudele publice pentru timpulă ajunge-rei pe deplină a succesului. Noi suntem dedaţi a erupe în strigăte de bucuriă la cuventulă celă dinteiu frumosă, contrarii noştri o facă acesta după săvârşirea faptei. Noi aternămă înainte de a trece la lucru de clopotulă celă mare, ce voim să facemă şi pe urmă — ne mulţămim cu cuvinte, nu facemă nimică, pe când contrarii noştri retacă eventualitatea u-nui succesă favorabilă, pentru ca să a-
demenăscă privegherea nostră. De aci vină nesuccesele nostre.a
„Să ne întorcemă der la înălţăto-rele exemple ale primiloră noştri redeş-teptătorf, cari nu făceau larmă în lume cu căuşele nostre, der cu atâtă mai sîr-guinciosă au săvîrşită în linişte şi tăcere lucrulă naţională şi de sigură vom secera mai multă succesă pe acestă cale, decâtă prin declamărî gole fără lucrare cu pricepere şi perseveranţă şi fără de devotamentă ideală.u
O! decă şl’ar pune la inimă mulţi dintre conducătorii noştri chemaţi şi nechemaţi aceste preţiose admoniţiuni şi sfaturi!
Intemplărî diferite.
Focii. In comitatulă Cojocnei au începută cjilele din urmă a deveni la ordinea (jil®! incendiările. Aşa în comuna C o r u ş ă [Korod] au arsă de curendă edificiile a 10 proprietari, paguba se socotesce- la mai multe mii. Positivă se scie, că foculă a fostă pusă de o mână rea. Incendiatorulă este urmărită. — In comuna I n o c ă s’a pusă focă casei proprietarului Varga Mihâly. A arsă casa împreună cu edificiele economice. Foculă a fostă pusă de o mână rea. — In Sânpaululă ungurescă s’a iscată ună incendiu asemenea din aprindere, căruia a căcjută jertfă şi ună copilă. Cercetarea continuă. — In Juculă in-ferioră din cerculă Mociului s’a dată focă casei locuitorului David Jacob. Casa fu prefăcută în cenuşă. Incendia-torulă e necunoscută, cercetarea continuă.
Academia Română
sesiunea generală din anulă 1888.
(Urmare.)
III. Publicaţiunile Hurmuzaki si cercetări istorice.
In anii trecuţi publicaţiunile docu-menteloră istorice adunate de nemuri-torulă Eudoxiu de Hurmuzaki, şi înmulţite cu produsulă cercetăriloră Academiei, a înaintată cu mare repeziciune.
In acestă ană s’au tipărită următorele volume :
1. S’a terminată partea 2-a a volumului ni, în care s’au publicată 563 documente din anii 1576—1600. Cea mai mare parte din aceste documente, privitore la faptele lui Mihaiu Vodă Vitezulă şi la epoca domniei lui, provină din ar-chivele Veneţiei prin statornica bunăvoinţă a directorului loră d-lă Cecchetti. Altele au fostă adunate din bibbotecile şi archivele Romei prin îngrijirea zelosului şi regretatului Dr. Obedenaru, precum şi din bibliotece şi archive polone, strânse unele de cătră răposatulă nostru colegă Papiu Ilariană şi procurate altele în urma cercetăriloră făcute de cătră bibliotecarulă nostru d-lă I. Bianu în călătoria întreprinsă spre acestă scopă. La sfîrşitulă volumului s’a reprodusă textulă a 40 de broşuri, tipărite la
Roma, Verona şi Ferrara în anii 1594— 1601, cari tdte suntă relaţiunl despre răsboiele făcute în contra Turciloră în acei ani de cătră Michaiu Vitezulă, Si-gismund Batori Principele Transilvaniei şi de împăratulă Austriei, broşuri cari au fostă dăruite în anulă trecură de mine bibliotecei academiei. La acestă volumă se tipăresce acuma indicele alfabetică, şi în curendă va fi publicată, îndată după terminarea lui, se va începe tipărirea volumului H, care va cuprinde documentele privitore la anii 1451 — 1575.
2.	S’a publicată întâia jumătate a volumului ală IH-lea din suplementulă la colecţiunea Hurmuzaki. In acestă volumă (de 395 pagine) s’au tipărită tote documentele, în numără de 56, procurate prin îngrijirea d-lui Odobescu din Archivele Ministeriului afaceriloră streine din Parisă. Tote aceste documente, între cari se află şi preţiosele memorii ale generalului Lanperon, privescă evenimentele petrecute în vechile principate dela 1700 pănă la 1812.
Aşteptămă dela d-lă colegă Odobescu manuseriptulă necesară pentru a completa a doua jumătate a acestui volumă. Spesele necesare pentru adunarea loră s’au remisă d-lui Odobescu la finele sesiunei trecute.
3.	Lucrarea admiărei din diferite publicaţiunl a documenteloră istorice anterior e anului 1575, cu care comisiunea publicaţiuniloră Hurmuzaki a însărcinată pe membrulă corespondentă ală Academiei d-lă N. Densuşianu, a continuată fără întrerupere şi în cursulă anului încetată. D-lă Densuşianu a fostă însărcinată de Ministerulă Instracţiunei publice cu o misiune de cercetări istorice la Roma. D-sa lucreză cu mare succesă mai cu semă în Archivele şi Bibbotecile Vaticanului. Colecţiunea de documente va câştiga multe şi preţiose adausuri din resultatele acestei călătorii.
4.	Cercetarea şi decopiarea docm menteloră privitore la istoria nostră se urmeză în Achivele Veneţiei sub îngrijirea d-lui Cecchetti, care şi pănă acum. nî-a procurată, cu cheltuell de totă neînsemnate, ună bogată şi preţiosă ţesătură pentru istoria nostră.
5.	Din Archivele familiare ale Prinţului A. Radziwill, aşe4ate în castelulă dela Nieswicz, s’au copiată la 300 documente după indicaţiunile d-lui Bianu, în urma cercetăriloră ce a fostă însărcinată de Academiă se facă în acelă archivă.
6.	In urma indic aţiuniloră date de d-lă N. Densuşianu, Delegaţiunea a rugată pe d-lă profesoră Gr. G-elgich dela Ragusa de a cerceta şi decopia pentru Academiă tote documentele de interesă pentru istoria românescă, cari se voră afla în Archivele Ragusane. Lucrarea este acum începută şi sperămă că în a-nulă viitoră se voră primi copiile aces-toră preţiose documente, gata de a fi tipărite.
IV. Cercetări si explorări scienţifice..
1. In sesiunea trecută aţi numită o eomisiune compusă din d-nb colegi Urechiă, Papadopolă-Cabmachă, Cobăl-cescu şi Stefânescu, acestei comisiunî i-i-aţî dată însărcinarea de a explora staţiunea archeologică dela Cucutenl.
In şedinţa dela 12 Iunie d-lă Gr*
FOILETONULtJ „GAZ. TRANSA
(6)
- NUNTA IN ŞCHEIU.
Pănă pe la 1830.
După-ce frângeau tineriloră „colacuu în capă, începeau şi dmenii şi muierile să intre în casă şi să se aşe4e la masă. Nunu şi omenii şedeau başca la masă, nuna şi muierile eră başca la altă masă şi în altă casă, când nu încăpeau cu toţii în una. Apoi totdeuna nunta era mai mare şi omeni şi muieri erau chiămaţl şi veniau mai mulţi ca la logodnă1). Totdeuna omenii şedeau la masă în casa a mare; muierile şedeau la masă în căs-cioră, ori de erau şi aici totă omeni, de era nunta mare, la muieri le puneau masă la vr’ună vecină. — Nunu şi nuna fiă-care era în fruntea mesii. — De başca erau şi feciorii; în vreme bună şi vara, loră li-se punea masă de obiceiu afară în curte, ori decă era lângă casă vre-o grădiniţă, li-se punea acolo, ori li se
]) Seu cum se pronunţă în Şcheiu: logornâ rto logolnă.
punea la vecini, când nu era altă locă.
Miresii, după-ce intra în casă, îi lua procovu din capă. Ea nu şedea la masă, ci pe ea o lua şi o ducea într’o casă îndărătă, în cămară, de unde ducea pe masă bucate, o ducea în pivniţă, de era vară, ori o suia în podă, pentru ca să nu se mânjască pe haine, şi acolo îi ducea de mânca şi ea, şi şedea pănă se sculau dela masă.
Lăutarii totă ca la logodnă, împărţiţi prin tote casele pe unde erau mese, începeau să „4ică de masă“ şi 4iceau în-tr’una câtă ţinea şi masa. — Precum socrii mari la logodnă, totă aşa la nuntă socrii mici, ca orl-ce nuntaşă, stau la masă.
Fiă-care meseană trebuia să mergă de acasă cu cuţită, cu furculiţă, cu lingură şi cu şervetă, ca şi la logodnă. — La masă căra ginerele, chiămătorii, socrii mari, surori şi fraţi de ai ginerelui şi alţii. — Pentru gătirea la nuntă era bucătăresă, câte o muiere de Română, care se pricepea. — Intâiu duceau la masă fiertura, de obiceiu cu fidea ori cu stelişdre şi totdeuna bine şofrănită; după fiertură aduceau rasolu cu hreană. După rasolă, pănă să schimbe de pe masă,
chiămătorii, cu vre-o soră ori mai de aprope rudă a ginerelui, mergeau la eup-toră1) cu molda de aduceau friptura.
Luau cu ei şi ună lăutară, de obiceiu pe celă cu clanaretu, de când 4icea se au4ia, de a treia uliţă. Friptura era de carne de vacă, purcei fripţi întregi, şi carne de porcă; decă nunta era mai mare şi-i da mâna, ginerile cumpăra ună porcă mai mare ori mai mică, pe care îlă tăia încă de Sâmbătă cătră seră. Totă carnea era friptă, şi cu purcei cu totă, în tave. După-ce se aducea acasă
’) In Şcheiu fiăcare casă îşi coce singură pane, precum e în totă ţera Ardeiului, însă în Şcheiu nu-şî mai are fiăcare casă cuptorulu ei, ci numai câte-va cuptore mai suntu, unu ici altu colo, şi la ele cocă şi celelalte muieri, der pe plată. De obiceiu se coce odată pe septe-mână: Sâmbăta; mai rară se aprinde cuptoru şi Mercurea. A mânca în Şcheiu pane de cumpărată însemna a fi calică. Cuvintele: beicheră (Băcker) şi brutară (dela Brodt) arată că străinii şi anume Nemţii ne-au învăţată să mân-cămă pane de cumpărată.
Albia seu troca în care se frământă pânea, e provădută la cele două căpătâiă de o parte şi de alta cu câte ună colţă ca ună mâneră, de oparte ducă duoi inşi: unu înainte şi altu îndărătă; ea portă în Şcheiu numele de moldă dela „die Mulde“.
friptura, o tăiau în bucăţi şi începeau să ducă la masă. Nunului, nunii şi so-criloră mici le duceau mai multă de pur-celă: loră li se scia purcelu întregă; în celel’alte părţi puneau amestecată şi fiăcare îşi scotea pe farfuriă. La friptură puneau lapte acru. Vină se aducea în sticle şi fiăcare din nuntaşi îşi turna în pahară şi bea, ori îşi turna unu la altu de închina. Altu, chiămătoră ori ajută-tore, umbla din când în când cu coşu cu pâne şi da pe unde trebuia.
De pe când începea să isprăvescă cu friptura, începeau ploconele, mai cu semă între bărbată şi muiere seu între prea de aprope cunoscuţi, ori rude. Ună pahară de vină se acoperia cu o farfuriă întorsă cu fundu în susă şi după ce se potrivia bine, se întorcea apoipa-haru cu fundu în susă, încâtă din vină prea puţintelă seu mai de locă nu curgea în farfuriă; pe pahară se punea o fâliă de pâne, pe pâne un oscior ori o bucăţică de friptură, puţină lapte acru şi cu o flore nunu îlă trimetea nunii, bărbatu nevestei lui, şi acestea adăugau câte o ţigară şi li le trimeteau îndărătă prin chiămătorî ori prin ajutătore. — Din în-drăznela unui fecioră de a trămite plo
GAZETA TRANSILVANIEI
!cu, în urma unei cercetări la faţa fecută împreună cu d-lă Cobăl-presentată Academiei o relaţi-pra acestei staţiuni, precum şi te bucăţi de ceramică aflate a-omisiunea vă va presenta Dom-ostre o relaţiune completă asu-Draţiunei sale.
Venerabilulă nostru colegii d-lii ă a continuaţii şi în anulă tre-:cetările sale istorice în Biblio-i Archivele Transilvaniei, spre >pă i s’a pusă la disposiţiune lei 2,B00 prevăzută în budgetă. t a trimisă o importantă colec-i documente şi alte manuscrise parte în copii, parte în originală, au fostă presentate Academiei a dela 18 Decemvre. supra sumei de 2,500 lei, dată agă Odobescu în budgetă pen-;erea de documente istorice din i’a vorbită mai susă. i şedinţa dela 29 Maiu, Preşe-Dstru d-lă Kogălnicănu, după in-uivjayiuuea d-lui Papadopol-Caliinach, a arătată că în Archivele dela Odessa se află o colecţiune de peste 2.000 dosare de acte privitore la administraţiunea ru-jescă din ţările române în timpulă ocu-p&ţmniloră din anii 1806—1812. Importanţa acestei colecţiunî este forte mare, după cum se pote vede din inventariulă Iară publicată în Analele Societăţei istorice şi archeologice din Odessa (tom. XI pag. 269—310). D-lă Kogălniceanu a propusă şi Academia a aprobată ca să se dea însărcinare Bibliotecarului Academiei, d-lui I. Bianu, să mergă la Odessa, sS cerceteze acestă colecţiune, şi să în-grijescă a se procura copii după tote actele cuprinse într’însa, puindu-i-se spre acestă scopă la disposiţiune suma trebui-tdre din banii fondului Hagi-Vasile. In-cassarea acestui fondă însă intărcjiindă, şi Întrebuinţarea lui nefiindă încă ragu-lamentată, Delegaţiunea a credută că este mai bine a se amâna de o-cam-dată îndeplinirea acestei decisiunl.
5. Descoperirile şi explorările archeologice făcute în ţeră au preocupată A-cademia în mai multe şedinţe. D-lă Ko-gălniceanu, în şedinţa dela 19 Iunie , a dată informaţiunl despre multele descoperiri archeologice cari se facă în Do-brogea şi despre bogatele colecţiunî de anticităţl cari s’au strînsă în acăstă provincia.
De asemenea d-lă colegă N. Ionescu a adusă la cunoscinţa Academiei o descoperire archeologică făcută la Câma în judeţulă Dolju pe malulu Dunărei şi a atrasă atenţiunea asupra stricăciuniloră şi risipei de , cari sunt ameninţate antioi-tftţile cari se descoperă prin diferitele puncte ale ţărei.
* , D-lă V. A. Urechiă a atrasă şi D-sa atenţiunea asupra lipsei de îngrijire cu
Icare se tracteză petrile cu inscripţiunî de pe la biserici când acestea se res-taureză.
f
Intr’o călătoriă ce am făcut. în Do-brogea cu d-lă Tocilescu, am avută fericirea de a descoperi mai multe monumente, dintre cari unele de mare însemnătate pentru timpulă dominaţiunei romane.	(Ya urma).
ScirI poliţienesc!.
La arătarea făcută de servitdrea Balint Roşa, că acum vr’o 2 luni i s’a furată de cătră Szocc Katalina servitore .în Blumăna ună şală, făptuitorea a fostă predată judecătoriei cercuale.
Erî sera curândă după ultima re-presentaţiune din circă, artistulă Henri Steiner, care venise beată la represen-taţiune şi maltratase acolo ună cală, precum se (frce? ©r faţa cu directorulă se purtase fdrte renitentă, din care causă fu concediată din serviciu, ’şi-a dată câ-te-va lovituri de cuţită, cu inteuţiunea de a se sinucide. Numai cu mare greutate isbutiră a linişti pe tînărulă omă, care era forte iritată, şi a-lă feri de alte escese, şi în cele din urmă a îndupleca pe directorială să-lă ia cu trupa la Sibiiu.
De pe la Gherla, 3 Aprilie 1888.
Domnule Redactoră!
Alaltăerî am umblată pre la Gherla în afaceri felurite. Şi mai mare îmi fu mirarea, când aucjii, că cu o cale potlua parte lâ petrecania (înmormântarea) dlui Michailă Ş e r b a n ă, canonică în Ghărla, carele după ună morbă scurtă da 4—5 clile se muta la cele vecînice în 30 Martie a. c. în vârstă de 65—70 de ani. Mă simţă datoră în conştiinţă a-Ţî împărtăşi a-cestă scire Dle Redactoră, pentru că bă-trânulă şi regretatulă decedată a fostă ună membru deschilinită în organismulă bisericei şi şcolei gr. cat. dela Gherla. Ca limbistă mare (vorbia cu asemene uşurătate şi desăvârşită limbele: română germană, maghiară, francesă şi latină) ca specialistă în ale arţiloră frumose (pricependu-se bine în ale picturei, archi-teeturei şi musicei vocale bisericesc!), ca espertă în ale scoleloră — regretatulă M. Şerbană a lăsată după sine la Gherla ună golă simţită carele cu greu se va împle.
Eu l’am cunoscută din copilăriă, de când umbla ca inspectoră şcolară diece-sană prin întrega diecesă la esamene şi în alte treburi scolastice. Precum mi s’a spusă, pe urmă era prodirectoră la se-minarulă teologică şi la preparandia din Gherla şi preşidentă ală „Reuniunei în-văţătorilorău dela înfiinţarea acesteia. Di-liginţa, zelulă neobosită şi bucuria cu care participa‘la tote afacerile scolastică era fără margini, pentru acesta era stimată şi iubită în tote cercurile. Spună cei ce sciu, că repausatulă Şerbană a fostă mâna drepta atâtă ca secretară tînără pe lângă nu sciu care episcopă dela 0-radea, câtă şi ca canonică pe lângă pri-mulă episcopă ală Gherlei — Ioan Alexi; ba după mortea acestuia avea şi sorţi de a deveni episcopă.
La petrecania (înmormântarea) unui venerabilă canonică cu astfelă de trecută
şi posiţiă, nu-i mirare, că s’a adunată ună publică f6rte numărosă: toţi Gher-lenii (fără deosebire de naţiune şi reli-giune — era cjiua de pascl la apuseni) şi o mulţime de prin giură.
Cetiam de pre feţele tuturoră aşteptarea îndreptăţită a se pute edifica în sufletă prin o vorbire Vrednică de repausatulă, vrednică de înalţii demnitari bisericesc! presenţi (între cari am vădută şi pe părintele Episcopă), vrednică de publiculă inteligentă, der aşteptamă mai alesă eu — dela sate unde nu mai vecjî astfeliu de strălucite ceremonii şi unde preoţii mai necetiţî, mai nepregătiţi cum se cade, mai năcăjiţi şi ei cu câştigarea pânei în sudor ea feţei loră nu poţi aştepta să te mai ridice cu mintea pănă prin regiunile cele de preste fire — a-decă să ’ţl pască şi adape duhulă cum se cade. Dâr ce amară înşelare în aşteptare când după sfîrşirea unui prohodă lungă ca postulă mare şi cântată mai multă de ună învăţată profesoră şi dof-toră de cele bisericesc! — ne pomenimă că ridicarea şi ducerea mortului!
Eu, cărei .totă am auc^ită de preoţii noştri, că au straşnice porunci de a predica la totu prilegiulă, mirându-mă de cele ce se intîmplă, întrebă de ună gher-lană: „Ce-i.asta? D-Yostră cei mai învăţaţi popi — cu Vlădica în frunte — nu predicaţi ? Şi încă la petrecania unui popă mare.?u — Aşa au hotărîtă cei marf!u mî-a fostă respunsulă laconică. „Adecă S. Consistoră ?a replicai eu. Der cunos-cutulă meu nu mai qjise nimică! Eu încă n’am mai lungită vorba, că vedeam, că nu-i cădea bine întrebatului.
„Aşa s’a îngropată şi Gulovich (ca-noniculă) !u îmi dise într’ună târcjiu. — Intorcându-mă spre casă cu nesce ţărani, cari şi ei au fostă mersă la Gherla să vadă petrecania şi să audă o poveste (a-deeă predicaţiă) dela popii cei mari, clise unulă: „Eî domnule! apoi să-ţî fiă ciudă eă omenii nu mai ascultă pe popa, când începe a predica — în biserică, ci esu; sărţl fiă ciudă, că la prohode de omeni nu mai mergă să înveţe ceva să£se deştepte, ci numai de dragulu pomeniloră, când şi la Domnii cei mari nu le mai trebue predicaţiă. M’am urîtă la proho-dulă Măriei Sale, câtă de lungă a fostă, mai cu dragă ascultamă o predicaţiă dela Măria Sa Ylădiculă, ori dela altă popă mare. Atâta ţăranulă.
Eu lasă la judecata on. publică cetitorii — modulă de petrecaniă a fostului canonică şi pictoră M. Şerbană. Dum-neqfeu să-lă erte şi să-lă odihnescă!!
Unu cărturarii dela sată.
SCIRI TELEGRAFICE.
(Serv. part. ală „Gaz. Trans.u)
Cluşiu, 11 Aprilie. Pertractarea înaintea juriului în contra „Tri-
JLOOO.
bunei“ pentru agitaţiuni duşmane Unguriloră va fi la 25 Aprilie.
Berlinti, 11 Aprilie. Crisa e neschimbată. Bisnlârck a lucrată după amecţî cu împeratulu stând multă timpu în Charlottenburg. Sosirea reginei Angliei s’a amânată pănă la sfirşitulă lui Aprilie.
Starea sănătăţii împăratului e mai puţină satisfăcătăre, flegma e mai colorată şi o lapădă în cantitate mai mare, somnulă îi e turburată, la temple se simte o presiune, peste totă se observă o des-cordare.
DIVERSE.
Insuratti pentru o jumătate de ceşti.
Poliţia din Yiena a arestată în (jilele trecute, după cererea poliţiei berlineze, pe ună individă care a găsită ună nou mij-locă ca să puie mâna pe bani de chef. Acestă omă anume Otto Bemdt, şelară de meseriă, ştiuse să se introducă într’o familiă pacînică şi să câştige dragostea fetei. Se hotărî căsătoria şi viitorulă socru se învoi să dea ginerelui, în cjma nunţii 6000 de mărci, ca să potă deschide şelărie pe socotela sa. Ceremonia civilă se făcuse, cea dela biserică de a-semene, şi nuntaşii se duseseră într’un birt să cineze. înainte de masă, tatălă fetei dădu ginerelui suma hotărîtă. In timpulă mâncării, tînărulă soţă se arăta de o ve-seliă torte mare. La ună momentă eşi. Nimeni nu băga în semă acesta, totuşi deorece lipsa se pre prelungia, ginerile fu căutată, der nu putu să fie găsită. Noulă soţă perise. Se descoperi că Berndt îşi lăsase nevasta, ca să cheltuiescă numai elu singură cele 6000 de mărci. Acu soţulă de jumătate de cesă a fostă arestată.
Cursulâ pieţei Braşovd
din 11 Aprilie st. n. i888 Bancnote românesc! Cump. 8.54 VencL
Argintii românescii Napoleon-d’or! .	.
Lire turcesc! . . Imperial! .... Galbin! .... Scris. fonc. „Albina“6u/0 » ii ii 5°/o
Ruble rusesc! . . . Discontuld ....
8.48	„
„	10.01	„
„	11.32	„
„	10.32	„
„	5.90	„
»	101—	„
„	98.	„
,	104.	„
6Va—8°/'0 pe and.
8.58
8.52
10.04
11.35
10.35 5.94
102.—
98.50
105.—
Gnrsnlu la bursa de Viena
din 10 Aprilie st. n. 1888.
Renta de aură 4%...................
Renta de hârtiă 5°/0...............
Imprumutulu căilord ferate ungare . Amortisarea datoriei căilord ferate de ostii ungare (1-ma emisiune) .	.
Amortisarea datoriei căilorii ferate de ostii ungare (2-a emisiune) . . Amortisarea datoriei căilorii ierate de ostii ungare (3-a emisiune) . .
Bonuri rurale ungare...............
Bonuri cu clasa de sortare . .	.	.
Bonuri rurale Banatii-Timişă .	.	.
Bonuri cu ci. de sortare...........
Galben! împărătesc! ...............
Napoleon-d’or!.....................
Mărci 100 împ. germane.............
Londra 10 Livres sterlinge ....
97.85
85.55
150.50
96.
126.—
109.80
104.50
104.50 104.— 103.75
5.97
10.03
62.25
126.60
Editoră şi Redactoră responsabilă: ________Dr. Aurel Mureşianu,________
conă unei neveste tinere se născeau certuri şi lucrurile ajungeau uneori atâtă de departe, încâtu bărbatu şi nevasta „mergeau pe la popIu, de cereau să-i despăr-ţescă unu de altu.
După-ce isprăviau cu friptura, da polacu, câte o bucată pentru fiă-care, ca şi la logodnă, pe care nuntaşii de obi-ţeiu îlă lega in şervetă cn câte o bucată de pâne şi friptură, împreună cu cuţitu, furculiţa şi lingura, şi îlă ducea acasă.
Pe când se’mpărţia la masă colacu, chiămătorii şi muierile care duseseră pe masă, umbla cu câte o farfuriă de aduna creiţarî, nn umbla toţi, ci lăsa pe câte % unu ori duoi să umble, şi apoi împărţiau între ei; şi umbla şi la omeni şi la muieri şi la feciori.
Când se isprăvia masa, lăutarii cei dintâiu eşiau în curte şi cu ei eşia droiă de băieţi, care în timpu mesei sta în drumu celoră ce căra pe masă; ori de câte ori îi da afară, ei totdeuna veniau eră şi când nu-i vedea nimeni intra în casa unde era mese, îşi căuta câte ună ungheţă unde să stea, ori după spinarea lăutariloră, ori sgârciţî pe lângă masă, şi aşteptau şi ei pănă le da şi loră câte
cineva câte o bucăţică de pâne şi carne ori câte ună pahară de vină, şi atunci ei erau cei mai fericiţi pe lume. Unii din băieţi n’aveau pe nimeni la nuntă, nu era cine să le pişce, de aceea mai aşteptau prin casă pănă se se scdle dela masă şi măcară atunci gustau şi ei din ce mai găsiau pe masă.
Lăutarii eşiau în curte şi începeau să hora, şi (jiceau câtă coceau, puţină, şi apoi. mergeau de le puneau şi loră la masă de mâncau. — Omenii şi muierile începeau să se scole dela masă; începeau ajutorele să strîngă de pe masă şi chiămătorii începeau şă scoţă mesele afară.
După-ce se sculau dela masă şi se scoteau mesele şi se strîngea de pe josă ce căcjuse dela masăj o aduceau pe miresa de unde era, şi o duceau unde şecjuseră omenii, în casa a mare. Acolo nuna o aşec|a pe ună scaună în mijlocu casii, o spăla pe capă cu vină şi cu co-lacă, apoi luau gimbiru, îlă făceau în două prin colţuri şi îi da la ună băiată de i-lă punea în capă, şi căuta ună băiată cu pieze bune, pentru ca cei tineri să aibă traiu bună. Băi atu lua gimbiru cum i-lă da nuna, se făcea că-lă pune
şi dicea „norocău, şi eră îlă lua, a doua oră eră şi numai a treia -oră îlă punea şi îlă lăsa miresei pe capă dicendă: „no-rocă să-i dea Dumnezeu, să trăiască^. Nuna lua gimbiru şi ea singură, ori îlă da la altă muere, care se pricepea mai bine şi învălia pe miresă, er miresa plângea de-i curgeau şiroiă de lacrăml; astă se ştia, asta era a miresii şă. plângă şi când o duceau la biserică, şi când o învăliau. — După-ce o învăliau, miresa da „dateleu (date de sdcra mică): ginerelui căţnaşă, socrului cămaşă, după socru îi da socrei iiă, după săcră da mâneci la cumnate, şi la cumnaţi le da cârpe.
Cămaşa ginerelui era cu guleraşă mică, cusută cu firă. Ginerele mergea de se îmbrăca cu cămaşa, care i-o dase miresa şi pănă când se gătia elă şi miresa, isprăviau şi lăutarii de mâncată şi începeau să (jică „hora miresii“.
Hora miresii totdeuna se juca în curte, ori, unde curtea era mică, eşiau de jucau în uliţă decă era locu potrivită de jocă, şi jucau afară pănă pe’nsărate. Afară de horă se mai juca în curte şi breaza.
După-ce însăra, mergeau în casă şi
jucau mai departe; der în casă afară de horă şi breză se mai juca şi brâu; brâu voinicescă, jucată numai de omeni, şi brâu rmiiereseu jucată de muieri. Dan-ţurf ca adî nu prea jucau, nu jucau.
După-ce jucau şi în casă câtă jucau, nunu lua pe ginere ’şi pe mirăsă şi pe omenii pe care vrea să-i cheme, şi din lăutari lua şi mergea la elă acasă. A-colo da cinste la omeni: colacu şi vină, şi lăutarii începeau să	ŞÎ omenii
să joce.
Apoi şi chiămătorii luau lăutari şi mergeau la câte o fată, rudă ori nu, de multe ori mergeau la fata cu care se avea unu ori altu din chiămătorf şi avea de gândă să o ia de nevastă, şi trebuia de mai înainte să însciinţeze pe fată, să se înţelegă cu ea şi să sciă de-i primesce ori nu.
Decă erau lăutari mai mulţi, mai rămânea şi la socrii mari, ori unde se făcuse nunta; de erau puţini, unu ori duoi, îi luau chiămătorii.
(Va urma.)
Nr. 71.
GAZETA TRANSILVANIEI.



-J
1

I
I
piaţa mare Nr. 22,
înfiinţată cn începerea annlni acestuia, provecjntă cu cele mai nouă mijloce tehnice şi asortată cu cele mai moderne tipuri,
primesce şi efectueză totu felulti de lucrări tipografice, precum:
Opuri şi broşure, statute, foi periodice, imprimate artistice în aurU, argintu şi colori, tabele, etichete de totu feliulu şi ese-
cutat eleganţii.
Pentru comercianţi: adrese de scrisori, facture, liste cu preţuri curente, avisuri, recomandaţiuni, cerculare ş. a.
Programe elegante, bilete de visită, bilete de logodnă
şi de nuntă,
MT după dorinţă şi în colori. "116
Dispunendu de maşini perfecţionate şi de isvdre eftine pentru procurarea hârtiei, stabilimentul nostru tipografică este în posiţiune a esecuta ori-ce comandă în modulă celă mai esactă şi estetică precum şi cu preţurile cele mai moderate.
Comandele eventuale se primesctt în biuroultt tipografiei Braşovu, piaţa mare Nr. 22, etagiultt I, cătră stradă. Comandele din afară rugămti a le adresa la
TiFOIMfîâ A, m
BRAŞOV®.
\

<i[
)

:

Tipografia A. MUKEŞIANU, Braşovu.