Mactiniiea, Adimististitiea ’ , Tipografia: BRAŞOVU, piaţa mare Nr 22. Scrisori nefrancate nu se pri-mescâ, Manuscripte nu se re* trimitu! Birourile de ammcinrî: Braşovfi, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescu in Vipna: BudolfMosse, Hcuisenstân & Vogler (Otto Maas), Heinrich Schalek, Alors Strndl, M.Dukes, A. Oppelik, J. Dan-ntbtrg; în Budapesta : A. V. Gold-berger, Anton Metei, Eckstetn Bernat; tnFrankfUrt: G.L.Daube; în Ham* burg: A. Steener. Preţuiţi inserţiuniloru: o seriă garmondfl pe o coldnă, 6 cr. ţi 80 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoiălă. Eeclame pe pagina III-a o seriă 10 cr. v. a. s6u 30 bani. Airuttj LI • „Oareta* iese în fie-care di. Abonamente pentin Anstro-Dngara Pe unu anu 12 fl., pe şăse luni 6 fi., pe trei Iubi 3 fl. Pentru România şi străinătate: Pe unii anii 40 franci, pe şăse luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Seprenumeră la tdta ofl-ciele poştale din întru şi din afară şi la dd. colectori. Abonamentalfi pentru Braşorn : la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, etagium I.: pe unii ană 10 fl., pe şese luni 5 fl., pe trei. luni 2 fl. 50 cr. Cu dusulă în casă: Pe ună ană 12 fl., pe şăse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. tină esemplară 5 cr. v. a. său 15 bani. Atâtă abonamentele câtă şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 68. Braşovt, Dumineci, f7 Martie (8 Aprilie) 1888. ISTcu. abonamentu „GAZETA TRANSILVANIEI". Cu I Aprilie 1888 st. v. se deschide nou abonamente la care învitămu pe toţi amicii şi sprijinitorii foiei nostre. Preţul ti abonamentului! Pentru Austro-Ungaria: pe trei luni 3 fl. pe şese luni 8 fl. pe unu ană 12 fl. Pentru România şi străinătate: pe trei luni 10 franci, pe şese luni 20 franci, pe ună anii 40 franci. Abonarea se pote face mai uşorii şi mai repede prin mandate poştale. Domnii, cari se voră abona din nou, s$ binevoescă a scrie adresa lămurită şi a arăta şi posta ultimă. Administraţiiiiiea „Gazetei Transilvaniei"'. Braşovu, 26 Martie st. v. 1888. Am împărtăşiţi! cetitoriloră noştri în cjilele acestea cuprinsul ii unei ordinaţiunî, ce ministrulă ungurescă de comunicatiune a adresatu unoru institute din patriă ce pri-vescă resortulu seu. Ministrulu ordonă adecă instituteloră decomu-nicaţiune se supravegheze câtă se pote de strictă mişcarea de emi-graţiune şi să împedece, printăte mijlocele posibile, darea de bilete de călătoria emigranţilor ă. In adeverii, emigraţiunea a luată proporţiunî înspăimentătăre. De o parte din Secuime emigreză poporaţiunea în România, de altă i parte Ungaria de nordii e ame-' ninţată a se deşerta cu totulă de poporaţiune trecendu la America, aşa că însuşi episcopulu Bubicî dm Caşovia s’a vestii nevoită să publice o pastorală în contra emigrării. Nn mai puţină îngri-jitore suntă scirile ce sosescă din Ungaria de sud şi din Bănată, unde se observă o viuă mişcare a po-poraţiunei de a emigra la America. In orî-ce altă stată, guvernulă caută se descopere cansele ce pri-cinuescă ună rău atâtă de înspăimântat oră, cum e deşertarea anei ţări de poporaţiune, mai ales | de cea rurală, şi descoperindu-le ; să le ’nlăture. Guvernulă ungu-rescu înse se mulţămesce cu o | Bimplă ordinaţiune şi atâta totă. | Şi multe, legionă suntă cau-] sele ce aducă la atâta desperare [ poporaţiunea de sub vitrega stăpânire tiszaistă, încâtă se‘şi pără-5 Bâscă vatra sa şi să caute scăpare \ de atâta miseriă pe pămentă strein! f Nici dările cele grele, nici ad-I ministraţiunea păcătosă, nici jus-* tiţia scumpă, nici crisa economică, ► nici foculu şi potopulă, nimică nu f e în stare a trec[i acestă vitregă guvernă din nepăsarea şi indi-ferentismulă său faţă cu miseria poporaţiunei, care o împinge la emigrare. Altă grije preocupă capetele ministriloră unguri, grija de a ma-ghiarisa totă, prin legi şi ordonanţe, de a urmări şi persecuta totu ce li-se opune în calea a-cestei maghiarisărî. Nu e mirare der, că snb ună : asemenea guvernă vitregă fără »semenii, emigrarea a luată pro- kporţiuni înspăimentatore, încâtă însuşi ună capă bisericescă se vede în periculă de a rămânea păstoră fără turmă. Şi guvernulă se mulţămesce a pune capătă emigrării printr’o simplă ordinaţiune ! Ca şi cum ar voi să "şl rî4ă de desperarea bietei po-poraţiunî! Nu prin ordinaţiunî se ‘ndreptă o stare miserabilă, ci prin măsuri adevărată părintesc!; nu prin ma-ghiarisare şi persecuţiunî se scăte poporaţiunea din o stare desperată, ci prin administraţiune bună prin justiţie efiină şi drepta, prin uşurarea sarcineloră publice, prin tractarea poporaţiunei cu egală îndreptăţire în toate privinţele şi pe toate terenele. Aşa face şi aşa trebue să facă ună guvernă părintescă, er nu ca vitregulă guvernă ungurescă. România şi neutralitatea sa. „Times44 din Londra 4i°e, că Regele Carolă este unulă din suveranii cei mai destoinici din Europa şi că elă cunăsce într‘ună modă esactă adevăratele interese ale ţării sale. Der oposiţiunea, după spusele 4iarului englezescă, se înşelă când ea îşi închipuesce că va asigura României neutralitatea sa. Cu totă armata sa admirabilă , România este neputinciăsă a lupta în contra puterei Rusiei. Chiar prin natura lucruriloră, ea n‘ar pute observa neutralitatea, în casulu când Ruşii ar voi se străbată teritoriulă ei. Va trebui ca ea să dea atunci Rusiei ună concursă care va ave o valăre nepreţuită, seu să propună o resis-tenţă înverşunată. Ună altă mij-locă de învoire nu esistă, 4ice făia englesă. Proces! de pressă aln „Gazetei". „Kronstădter Zeitung44 dela 24 Martie n. scrie în afacerea procesului de pressă ală „Gazetei44 ună articulă de fondă, din care estra-gemu următorele apreţierl interesante : „Maghiarii s’au fălită totdeuna cu aceea, că nicăirî în lume nu esistă atâta libertate de pressă ca în Ungaria. Ei bine, a dice acesta e pre multă. Libertatea de pressă din Ungaria nu se pote măsura cu libertatea de pressă din Sta-tele-Unite, unde şi actele şefului statului se potă discuta şi critica cu aceeaşi libertate ca şi actele orî-cărui altă cetă-ţenă ală ‘statului şi unde preste totă procesele politice de pressă suntă ună lucru cu totulă necunoscută. Der libertatea de pressă din Ungaria rămâne multă şi îndărătulă libertăţii de pressă din România, Elveţia şi Francia.... „E ună semnă îngrijitoră, când ună guvernă începe a restrînge libertatea de pressă şi a urmări pressă. Ună guvernă consciu de dreptulă seu şi de corecta lui conducere a afaceriloră publice, ună guvernă, care pote dice cu consciinţa curată, că ia în considerare cum se cuvine pretenţiunile îndreptăţite ale tutu-orr cercuriloră sociale şi naţionale ale cetăţenilor trece cu vederea chiar atacurile şi învinuirile nedrepte. De aceea apare ca ună semnă suspectă pentru buna consciinţă a guvernului ungurescă, că elă şi pro- curaturile r. au începută de câţiva ani a urmări nu pressă maghiară, ci pressă naţionalităţiloră pentru articull politici. Mai alesă pressă croată şi română e care are a suferi în timpulă din urmă din ca-usa maniei de persecuţinne (din partea guvernului). Verbine, că juriele nu e-rau pretutindenea la disposiţiunea in-tenţiuniloră guvernului şi când acum vr’o trei ani juriulă din Sibiiu achitase pe redactorulă şefă ală „Tribunei44 acu-sată de. înaltă trădare, sediulă juriului s’a transpusă îndată la Cluşiu, unde a-cum vreu să judece Maghiarii asupra pressel naţionalităţiloră. „Kr. Ztg.44 vorbesce apoi de condamnarea unuia din cei duoi acusaţi, adecă de a d-lui Stefanu Bobancu, ală cărui articulă încriminată nu ura contra naţiunei maghiare a predicat "o, ci e stri-gătulu unui poporă ce se simte apăsată şi jignită. Apoi continuă: „Kolozsvâr44 a disă într’ună articulă încriminată încă înainte de pertractarea procesului „Gazetei,44 că acusaţii (Mu-reşianu şi Bobancu) ară trebui să fiă condamnaţi nu pentru ceea ce au (fis, ci pentru ceea cen’aucţisîn acei articull, der numai cugetă şi dorescă (!!). Der decă în ade-vără e de pedepsită ceea ce s’a disă în articulii încriminaţi ai „Gaz. Trans.,44 a-tuncl respectivii procurori r. ară trebui să intenteze procesă de pressă tuturoră foiloră maghiare, căci acestea scriu în-tr’ună limbagiu multă mai aţîţătoră în contra naţionalităţiloră nemaghiare, de-câtă foile nemaghiare contra Maghiari-loră. Ori doră în Ungaria se pedep-sesce numai aţîţarea contra Maghiariloră, er aţîţarea contra cetăţeniloră nemaghiarî e permisă ? Când cetăţenii nemaghiari suntă deja scurtaţi în egala îndreptăţire linguistică, crudimea să nu fiă aşa de mare, ca să li se inter4ică încă şi orî-ce cuvântă de a se plânge. Amândoi acusaţii au fostă Români şi necunoscătorl de limba maghiară. Din cei 12 juraţi însă numai 2, di doi, pricepeau românesce. Der pentru numele Domnului ! cum să pronunţe juraţii ună verdictă asupra acusaţiloră, şi asupra punibilităţii şi libertăţii, decă nu pricepă ceea ce aceştia aducă înainto spre apărarea loră ?\ A fostă ună interpretă ju-decătorescă — s’ar pute dice. Da, era. Der crede cineva, că interpretulă e în stare să reproducă fidelă o vorbire de apărare de ore întregi? Şi chiar decă ar fi în stare, ore la o vorbire de apărare, care nu se adreseză numai la minte, ci şi la inima judecătoriloră, nu influin-ţeză în mare gradă şi modulă de predare, care impresioneză imediată ? O vorbire de apărare tălmăcită este o mon-struositate şi cam totă atâta vrednică, câtă reproducerea unui tablou ală lui Rafaelă printr’ună zugrafă de odăi ori ună văpsitoră (mânjitoră). Der ore nu este o jignire a egalei îndreptăţiri lin-guistice, când asupra unui acusată se pertracteză şi se esercită justiţia într’o limbă nenţelesă de elă? Acestă jignire a egalei îndreptăţiri linguistice lovesce însă totodată şi în legea de naţionalitate, căci după § 8 ală acestei legi întrega pertractare ar fi trebuită să decurgă în limba română. Acusaţii au făcută deci forte bine, că au renunţată la ori-ce a-părare, deorece ea n’ar fi putută fi din destulă înţelesă şi apreţiată. In adevără cetăţenii nemaghiari au destulă motivă să se plângă asupra jig- nirii drepturiloră loră naturale şi legale* rassa domnitâre să nu le detragă şi trista mângăere d’a se plânge î SCIRILE BILEI. Ună conflidu s’a ivită între ministe* riulu ungurescu de comunicaţiuue şi între ministerialii comună de râsboiu. Comandan-tulă de corpă din Caşovia fzm. Brau-muller, reftisândă să plătescă pentru trăsura sa vama de pavagiu, arendaşulă se presentâ la comandantă cu ună contă de peste 70 fl., care însă îi fu respinsă. Arendaşulă se adresa la guvernă şi părerea ministeriului de comunicaţiă fă că şi soldaţii plătescă vamă de pavagiu, ca orî-ce altă locuitoră ală Ungariei. Fzm. Braumiiller apela la ministeriulă comună de răsboiu, care pe temeiulă vechilor# decrete ale , curţii dovedi ministeriului ungurescă, că fzm. Braumiiller a fostă în dreptă să refiise plata. Se crede că ministeriulă ungurescă nu va ceda şi aşa se aşteptă cu interesă resolvarea acestui conflictă. * * * Ni se scrie din Viena, că d-lă Dr. JEm. Doctoru e numită medică alu „Societăţii Sfântului George44 pentru cer-culă ’Wăhring. Numita societate are des-tinaţiunea a îngriji pe membrii ei în casă de bolă, er în casă de morte a’i îmormânta din fondulă ei. * * * Fişpană alu Cluşiului e numită, îu loculă brlui Iosika, contele Akusiu Beldi, membru ală camerei magnaţiloră. * * * ' In Sân-Paulu, comit. Tâmavei mici, e de ocupată pe lângă cauţiune postulă de magistru poştală cu lefă anuală de 160 fl., cheltuell de cancelariă 40 fl. şi cheltuell de espediţiă ce se voră fixa mai târziu. Petiţiile se adreseză în timpă de trei săptămâni la direcţiunea poştală din Sibiiu. „Pravda“ Ruşilorti din Bucovina. Sub titlulu: ,,Busska Pravda44 a-pare în Viena o gazetă rusescă, care are de scopă se apere interesele Ruşiloru din Bucovina. în capulii fdei se 4i°e ca este scrisă „dla russkich muzikow“, adecă pentru ţărănimea rusescă. Redacto-rulu gazetei, Dl. Grigori Cupcenco, este unu bucovinenă, care după ce a-cutrieratu o lume întregă, s’a o-pritu în Viena. Gazeta 4i°e> ca are de scopu de a apăra drepturile şi de a lumina poporulu rutănu din Bucovina. Ca se aibă cetitorii noştri idee, cum inform eză şi cum hmiimză a-cestă 4iai*tt Pe cetitorii (?) săi, a-decă pe ţăranii ruteni, cari nu sciu carte, publicămu aice după „Revista Politică44 din Suceava primulă articolă din Nr. 2 anulă 1888 din acestă 4iara : „între tote naţiunile, cari trăescă în Bucovina, naţiunea rusescă este cea mai numărosă şi mai veche în ţâra acestă. Ruşi seu RusinI se află în Bucovina cu multă mai mulţi, decâtă V o 1 o c h I, Nemţi, Evrei, PolecI, Armeni şi aşa mai departe. în Bucovina se urcă numărulă Ru-şiloră mai la 250.000, ală Volochiloră însă numai la 200.000, ală Nemţiloră şi Nr. 68 GAZETA TRANSILVANIEI. 1888 ală Evreiloră la 108.000, ală Poleciloră şi alii Armenilorii la 200.000. Şi nici nu-i lucru de mirare, că poporalii rusescti este în Bucovina celti mai mare, pentru că în Bucovina trăiau Ruşi încă pe atuncia, când de VolochI, Nemţi, Evrei, Polecî şi Armeni pe aicea nu se au4ia. Aşec}&idu-ne, nainte de 1800 de ani, pe pămentulă acesta, pe care trăimă noi astăcjî, noi Ruşii, i-amii daţii acestui pământii alii nostru numele rusescti „Bucovina/ pentru că pe aicea se aflau o mulţime de păduri! de fagii. Noi, Ruşii, amii dată numiri rusescl rhunţiloră şi văilorii, rîuriloră şi părae-loră, codriloră şi câmpiiloră, iazuriloră şi luncelorii şi satelorii şi târguriloră din Bucovina. Noi, Ruşii, amă petrecută aicia la începută singuri, liberi, independenţi; noi amii foştii aicia domnii noştri, propri, gospodarii noştri proprii; noi ne guvernamii singuri, asupra nostră n’avea nime putere, afară de căpeteniile nostre rusescl, voevo4l şi principi, pe cari ni-i alegeam noi singuri şi cari guvernau şi judecau, cum dorea poporulii nostru, cum se cuvenea, cu dreptate. Starea acesta a durată aprope de 900 de ani. De o dată au prebe-gită în B u c o v in a n 6 str ă f elă de felă de venetici, mai ou semă însă VolochI, Polecî, Armeni, Nemţi şi Evrei. Cu veneticii aceştia a întrată în ţâra nostră şi nevoia, pentru că traiulă ni s’a ângustată şi îngreuiată. Boerii cei avuţi volochî şi poloni s’au urcată de asupra nostră, au introdusă în Bucovina boieresculă şi şi-au făcută din noi cu încetulă supuşi, sclavi. Sclăvia acesta, boeresculă, a durată mai la 500 de ani, pănă la anulă 48! . . . într’aceştia 500 de ani noi, Ruşii, amă pătimită, amă năcăjită şi suferită grozavă de multă în Bucovina. Căpeteniile nostre, v o e v o 4 ii şi principii, au trecută la boerii volochî şi polecî, s’au făcută Volochî* şi Polecî, s’au lă-pădată de poporală loră rusescă, s’au retrasă dela starea nostră ţărănescă şi a-jutau duşmaniloră noştri, să ne asuprescă, să ne facă nedreptate şi să ne subjuge. Cu noi, ţăranii rusescl, se purtau duşmanii noştri, ertaţi-ne de cuvântă p r o s t ă, mai rău de câtă cu cânii loră, pentru că cânii loră mâncau dint’rună blidă cu dînşii, şi dormiau la ună locă cu ei într’ună pată, creştinulă nostru rusescă însă n’avea voiănicl măcară să calce cu piciorulă în curtea boerescă. Dâcă a comisă însă bietulă ţărână rusescă ceva, seu decă n’ a împlinită voia boerului seu a mandatariului său, boerală seu man-datariulă avea dreptulă să-lă ucidă, să-lă bată de morte po ţăranulă nostru!... Atâtă de grozave erau timpurile bo- erescului, când noi nu fkceamă încă parte din împărăţia austriacă, când ne dominau înJBucovina încă boerii volochî şi polecî şi funcţionari turcesc!! Prin boerescă poporală nostru a sărăcită grozavă şi a decă4ută cu totulă. De luminarea sa, de învăţătura sa, de binele său, de fericirea sa nu se îngrija nime; din contră toţi duşmanii săi se si-liau, să-lă besmeticescă şi să-lă prostescă într’atâta, ca fiecare să-lă potă înşela, nedreptăţi, jupi, înjosi, desonora şi nimici. Prin boerescă a devenită poporală nostru rusescă atâtă de orbă, atâtă de tîmpită, încâtă a uitată, cine este elă, a-decă, de ce neamă este elă seu de ce naţionalitate, de ce lege este elă, de unde vine elă, care este menirea, cari suntă drepturile şi interesele lui. Elă nu scia nimica alta, decâtă a lucra boeresculă pentru boeriu şi a se îngriji, ca să nu m6ră de fome; mai departe nu avea interesă pentru alte cele. Dând în fine noii noştri monarchî austriacl poporului rusescă dreptulă să-şi facă şeole şi să înveţe în ele minte şi alte lucruri, necesare şi bune pentru viaţă, duşmanii noştri se opintiau, ca să nu fimă admişi la şcdlă, la învăţătură şi la minte, dicendă: „Acuma ni-i greu, da ce va fi, decă se va împlea ţăranulă de minte în şcolă şi va înţelege, cum, unde şi încotro ... Atuncia s’a trecută cu domnia nostră !® Aşa s’a şi întâmplată: din şcolele nostre noi amă avută numai puţină folosă pentru că la şcolă-i învăţa pe copii noştri limbi străine şi alte flecuri, der nu a-ceea ce li trebuia să înveţe pentru viaţa loră. Eu ţină minte, ca astă-dl, cum ne purancia învăţătoriulă nostru de sată pe la anulă 1850, nouă copiiloră rusescl de ţărână de 5, 6, 7 ani, ca să-i dicemă a-casă tatei „fater," mamei „muter," fratelui „bruder", surorei „şvester" şi aşa mai departe. Decă întâlniamă pe cine-va în sată pe stradă, noi, copii rusescl, cari vorbiamă abia rusesce, eram siliţi să dicemă: „guten tag" seu „guten abend" şi aşa mai departe. Şi ce a urmată din acesta? Aceea, că noi şi la şcolele latinescl nu sciamă încă, ce suntemă noi: ori RusinI, ori Nemţi, ori VolochI, pentru că unii învăţători ni spuneau, că suntemă Nemţi, de aceea, că instituţiunile nostre suntă nemţesc!. Alţi învăţători ni băteau capulă că noi suntemă volochî, pentru că, vedl Domne, religia nostră este volochă. De-o cam dată aceste au fostă, să ertaţide cuvântă prostă, minciuni, pentra-că credinţa nostră este ortodoxă rusască şi nu volochă. Noi, Ruşii, amă devenita creştini încă nainte de 900 de ani de odată cu principele nostru de atunci Vladimiră; Volochii însă au primită credinţa creş-tinescă dela noi, prin urmare cu multă mai târdiu decâtă noi. De aceea ei n’au nici ună dreptă să o numeseă credinţa nostră ortodoxă rusâscă, credinţă volochă. Dâră boerii volochî au urmărită cu acesta numai scopulă, să ne a-tragă pe partea loră, pentru că ei sunt numai forte puţini, noi însă o mulţime mare. Dânşii toţi suntă astă4î numai 6,000.000, de noi Ruşi însă mai mult de* 60,000.000. De aceea ne scotea ei din mînte şi şi ne scotă încă şi astă4b că noi suntem VolochI, de aceea ne tragă ei încă şi astă4b unde potă şi cum potă, la sine, de aceea ne trimită ei încă şi astă4î în satele nâstre rusescl preoţii loră volochî, cari nici nu sciu măcară să vorbâscă şi să cetescă rusesce cum se cade. Astă4î se află fârte mulţi bărbaţi învăţaţi, Ruşi de ai noştri, între funcţionarii nemţescl şi preoţii volohî. Aceşti bărbaţi ruşi germanisaţl şi romanisaţl nu voescă astă4î nici măcară să scie ceva de poporală rusescă, de limba rusescă, de scrisorea rusescă, de interese rusescl. Loră le place, după cum vedeţi, mai bine între Nemţi şi între VolochI, decât între RusinI, şi se ruşineză de originea loră rusescă, unii din ei şi-au schimosit chiară numele loră rusescl în nume române, mulţi însă din ei păşescă ca duşmani în contra poporului rusescă şi în contra a totă ce-i rusescă! Vedeţi, la aceasta au ajunsă trebile prin boerescă şi prin îngrijirea duşmaniloră noştri, cari nu numai că au asur-4ită şi omorîtă în poporală nostru spi-ritulă său naţională rusescă, consciinţa sa naţională, ci i-au luată şi bărbaţii lui învăţaţi, cari mergă astă4l alăturea cu duşmanii noştri şi cari le ajută, ca să ne scotă din minte, să ne strîmbă-ţescă, să ne înjosescă şi să ne nimi-cescă." Decă D-lu redactoru voesce astfeliu se lumineze pe poporulu seu, decă îi dă se mistuiască astfeliu de date istorice, orografice, hidrografice şi sociale, apoi — să ne erte de cuventu prostu — decă-i spunemu, că astfelu de lectură şi instrucţiune d6ră numai „dla russkich muzikow“ se potrivesce. Descinderea Academiei Române din Bucureşti. Marţi, 22 ale curentei, la ora iy.2 după amedă, Regele şi Regina au mersă la palatulă Universităţii pentru a asista la deschiderea sesiunei anuale a Academiei române, despre care ne-au împărtăşită corespondenţii noştri din Bucurescî. La sosire, Maiestăţile Loră au fostă întâmpinate de d. M. Kogălniceanu, preşedintele Academiei, care oferi graţiosei nostre Suverane ună mândru buchetă, de d. D. Sturdza, secretarulă generală ală Academiei, de d-nii Aurelianu, generală adjutantă Fălcoianu, Hajdău şi doctorală Brânză, care asemenea dete ună buchetă de flori Reginei. In sala şedinţeloră se aflau faţă toţi mădularii activi ai acestei înalte A-dunărî. M. S. Regele, după ce luâ locă în fotoliulă preşedinţială, rosti următorea cuvântare: „Cu prilegiulă ântâiei întruniri a A-cademiei, în anulă acesta, Regina şi Eu venimă cu bucuriă în mijloculă d-vostră spre a Vă aduce în personă salutările Nostre cele mai căldurose. „Neîncetată urmărimă lucrările d-vostră şi constatămă cu vie plăcere, că prin sîrguinţa şi munca membriloră Academiei, sciinţa şi istoria nostră au fostă în4estrate cu ună materială preţios ă şi însemnată. Academia a deschisă astfelă ună isvoră bogată, care ne-ă des-văluită trecutulă şi care este menită a servi generaţiuniloră viitore ca să apre-ţieze împrejurările grele pe cari ţâra le-a străbătută pentru a ajunge la înălţimea de astă4l. „Urândă ca lucrările d-vostre se fiâ roditore şi Academia să devie adevăra-tulă focară ală sciinţei, care trebue să încăl4âscă şi să lumineze totă răsăritulă, declară sesiunea Academiei deschisă." La acestă cuvântare, acoperită de aplause, D. Kogălniceanu, răspmnlândă într’ună limbagiu adâncă gândită, sfârşi astfeliu : „Noi, mădularii Academiei, vomă căuta să fimă totdeuna la înălţimea cugetării Maiestăţei Vostre.“ După acesta, Regele oferi Academiei opera Augustei Suverane, întitulată: „Cugetările unei Regine." La care d. Kogălniceanu se grăbi a mulţămi din partea Adunărei, adăogendă: „Augusta nâstră colegă, nu prin vorbă ci prin faptă, este podoba acestui Corpă asupra căruia se restrânge mai multă decâtă talentulă, geniulă Său." Apoi d. Dimitrie Sturdza a citită ună raportă asupra lucrăriloră Academiei pe anulă 1887—88. După aceea, d. Kogălniceanu citi programa lucrăriloră pe anulă curgătorii. Apoi d. I. Calenderă, cu învoirea Maiestăţii Sale, dete citire unei pline de interesă precuvântări la Istoria ori-ginei dreptului. D. A. Odobescu, urmândă d-lui Calenderă, citi o dare de semă asupra mai multoră documente descoperite de d-sa în archiva Parisului. După acesta Regele declara şedinţa terminată. înainte de plecare, Regele şi Regina vorbiră cu multă bună-voinţă tutu-roră membriloră aflători de faţă, âr la o-rele 8 părăsiră palatulă Universităţii. Intemplărî diferite. Focă. In Cută, comună românescă lângă Sebeşă, foculă a distrasă jumătate FOILETONULtr „GAZ. TRANS." ZESe^ristă literara. n. Luândă în mână ună poetă lirică, suntemă deprinşi a căuta în versurile lui o simţire puternică şi gingaşă totdeodată, a căuta „de este ori nu este destoinică să stăpânâscă pasiunile, să le facă obiectulă lucrărei spiritului său, în vreme ce acesta le dă formele clare de limbă" ; aşteptămă, să vedemă cum sciă sensibilisa gândirea sa, folosindu-se de cuvintele, ce deştâptă imagini, de epitete — daruri ale geniului, ce vină când nu le cauţi şi le găsescl greu când le cauţi, cum se esprimă ună scriitoră germană — de personificări, ce dau sufletă la ce este mortă, să vedemă, cum îşi es-plică sentimentulă şi gândirea prin comparaţii ş. a. — scurtă aşteptămă poesiă bună. Decă te apropii cu astfelă de criterii de poeţii noştri, îţi pregătescl de cele mai multe ori descepţii, căci te po-menescl într’o lume de sentimente neadevărate, gândite, studiate ori, dâcă suntă adevărate, întrupate în forme de rândă; dai de nesfârşitele repeţirf de idei abstracte şi de lipsa de imagini şi de su-biesce nevrednice de poesiă. Dovadă ? A’ntâia este şi întâiulă a utoră de care ne vomă ocupa. rHarpâ şi caval“ e ună volumă de poesii publicată de câţl-va ani la Bra-şovă. Autorulă e d lă Teochar Alexi, unulă din cei mai productivi şi mai universali scriitori dela noi. Ne vomă ocupa de-o-camdată cu versurile dânsului, lăudate de „Albina Carpaţiloră" chiar înainte de-a fi eşită din pressă. Nici ritmulă, nici rimele nu facă poesiă; poesiile în prosă ale lui Tur-genieff suntă tuturora prea bine cunoscute ; de aceea o poesiă bună tradusă în prosă totă poesiă bună rămâne. Acesta e şi celă mai bună şi mai uşoră mijlocă pentru cercetarea cuprinsului de idei ală poesiiloră. Deci pentru a dovedi pănă la ce înălţime de idei şi sentimente se rădică antorulă, de care ne ocupămă, vomn traduce credinciosă câteva poesii, citândă şi versuri. In Florea de portocală: poetulă se închină „cu focă şi doră" la ilorea portocalei ca ună creştină „la odoare", căci florea „îi e taină de iubire, i-e de dulce fericire, celă mai limpede isvoră". A41 ârnă luase la danţă pe mândra şi ea „îlă umplu de îmbătare", căci „simţi florea" aceea în părulă ei. Cine va fi mire, când florea „să va uni la altară cu mirosulă de tămîiă". Fi-voiu eu? — ! In Roşa ofilită: poetulă privesce o roşă şi i se pare, că vede „imaginea iubită" ce-o portă cu doră în sufletă: plăcerea asta „cu râvnă resimţită" va dura scurtă. De ce? „Nesocotitulă setosă de fericire, şi orbă de frenesiă, eretică de iubire a smulsă floarea şl-a pus’o la „pieptulă ardătoră" ; aci „o dore foculă" şi-o ofileşce; vă4ândă florea se gândeşce la iubită şi varsă lacrăml — căci o vede veştejită — ! In La Maria, poetulă îşi trimite „cânteculă cu viersă dulce", să’lă ducă dorulă la ea, Se o desmierde şi îi dice: Pe aripii linei boare Şi pe raze lucitore Ce se fură dintre nori Dreptu la ea în sînă se sborî! După ce cânteculă va sbura pe aripii boarei şi pe roze în sînulă ei — cercaţi a vă închipui aşa ceva! — „să-i descopere cu uimire", că o doreşte, să o râ-pâscă „pe neştiute". Peu răpită de va fi Ea pe mine m’a iubi! In Eri erai: o flore „cu vieţă, ctt ardoare"; a4i? „făr’ de viaţă, palidă, făr’ de roşaţă, preschimbată, întristată, ofilită". Spune’mi scumpă, ce-ai păţită? Răspunsă: Bruma cea de primăveră Ml-a fostă partea mea amară— La Braşovu e de-o semă cu Unit rl-masă bunii la Braşovă ală unui poetă mai vechiu; cele patriotice nu suntă poesii, ci vorbe; în 0 ultimă dorinţă se cânii spân4urarea a doi sceleraţi în 39 strofe şi pe 7 pagini; şi aşa mai departe... Decă volumulă nu ar cuprinde şi sentinţe şi eprigrame(?) şi decă autorulfi nu ară fi citată într’ună articulă de estetică în răposata sa foiă „Ncm bibliotecă romănâu ună esemplu propriu ca modelă de ironiă, satiră, nu l’am cita nici noi — e esemplulă acesta: Ajunsese porculu Pârjolilarii foculă ţi ’i Nr. 68. GAZETA TRANSILVANIEI 1888. din case, pest^ 150 de obiecte pe lângă edificiile economice cu provisiunî cu totii. Mare parte din nenorociţii locuitori simtă aduşi la sapă de lemnă. Defraudare. Pe cassierulă Osztian Ger-gely din Cluşiu l’au bătută sfintele Pascl, după cum dice „K-r.“ Elă a fostă mai de multă timpă aplicată ca cassieră la hotelulă Tauffer şi-i mergea bine, mai vertosă în anulă din urmă, când prin muncă puţină afla ună mijlocă de a pute câştiga bani mulţi. Elă se înţelesese adecă cu controlorulă, aşa că mâncările şi băuturile servite ospeţiloră nu le scriau pentru a-şl da semă înaintea stăpânului, ci de câte-orl li-se părea ocasiunea binevenită, banii îi băgau în busunarulă loră. Astfelă lî-a succesă loră a păgubi pe stăpânulă în timpă de ună ană cu 1000 de ilorenl. In cfiua de Pasc! însă a păţit’o; elă şl-a bătută nevasta, nevasta l’a trădată la stăpână. Osztian observândă acesta se duse să-şi petrecă şi în măniă îşi prădâ toţi banii. Când ajunse pe mâna poliţiei nu mai avea decâtă 12 cr. Astăzi e arestată; colegulă său, controlorulă, a dispărută. Academia Română sesiunea generală din anulă 1888. EaportulU secretarului generalii asupra lucrdrilorii făcute iu anula 1887—88. Domniloră Colegi! In cursulă anului academică, pe care-lă încheiămă a-oum, am pierdută mai mulţi membri ai academiei şi anume: amă pierdută pe canoniculă Timoteiu Cipariu, unulă dintre membrii fundatori ai instituţiunei nostre, pe membrii onorari români Gheor-glie Creţeanu şi Iacobă Mureşianu, pe membrii onorari streini Charles de Linas şi WiUtelm de Kotzebue, şi pe fostulă membru corespondentă Alexandru de Cihac. La fondarea Societăţii academice, din care a eşită Academia Română de astăcjl, şi dela începutulă activităţii ei în anulă 1867, unulă dintre cei mai învăţaţi, dintre cei mai cunoscuţi şi dintre cei mai însemnaţi membri a fostă cano-niculă Timoteiu Cipariu. Renumele lui Cipariu era bine stabilită cu multă înaintea anului 1867 prin numerose şi însemnate lucrări şi publicaţinnl. In cursulă lungei sale vieţi, Cipariu a consacrată o neîntreruptă activitate studiului limbei românescl. El a contribuit desvoltărei limbei române o direcţiune puternică pe basa principiiloră fundamentale puse de Samuilă Claină', de George Şincai şi de ceilalţi iluştri istorici şi filologi români, predecesorii lui. Cipariu a aşedată studiulă limbei române pe o basă nouă, arătândă elă mai întâiu marea însemnătate a faseloră prin cari a trecută, marea însemnătate a monumenteloră limbei din trecută. „Principiele de limbă şi de scriptură,u publicate la 1847 şi 1866, „Elemente de limba română după dialecte şi monumente vechlu publicate la 1854, „Crestomaţia seu Analecte literare din cărţile mai vechlu publicată la 1858, au fostă întâiele lucrări şi de cea mai mare însemnătate pentru studiulă istorică ală limbei nostre; aceste lucrări au foştii titlurile de gloriă' cari au făcută din Oi-pariu unulă dintre primii membri şi preşedinţi ai Societăţii Academice. Cei dintâiu ani ai Analeloră nostre, unde depunemă munca şi activitatea Academiei, suntă plini de propuneri şi de discuţiunî ale lui Cipariu pentru re-solvarea marei cestiunl a direcţiunei ce era a se da desvoltării limbei şi a ortografiei cu litere latine. Academia a avută fericirea a premia şi publica la 1869 şi 1877 cele două volume de „Gramatica limbei române^ a ilustrului nostru învăţată. Ele au fostă încoronate cu premiulă Zappa, care era fundată pentru cultura limbei şi mai alesă pentru gramatica şi dicţionarulă ei. Decă activitatea academică a lui Cipariu a fostă mare la începuturile instituţiunei nostre, de mai mulţi ani în-coce amă mai avută plăcerea de a vede în adunările ndstre generale pe venera-bilulă Canonică. NumerOsele lucrări întreprinse şi mulţimea aniloră îlă reţineaţi în Blajă, de unde ne răspundea la convocările nostre anuale că nu se mai încumetă a întreprinde o călătoriă aşa de lungă. Totuşi era pentru noi o mare mulţămire sufletescă pentru a-lă sci în vieţă. La 22 Augustă (3 Septemvre) anulă trecută, «ană căpătată scirea durerosă că a încetată din vieţă, în etate de 83 ani. Zelulă luminată şi putemiculă simţă-mentă de iubirea neamului său, care a condusă pe Cipariy. In îndelunga lui activitate, voră rămână ună mare şi nobilă esemplu de imitată pentru nouăle gene-raţiunl. La 17 (29) Septemvre anulă trecută a încetată din vieţă membrulă onorară ală Academiei lacobu Mureşianu, vechiu şi zelosă luptătoră pentru cultura Ro-mâniloră, care într’ună lungă şiră de ani a fostă ună neobosită publicistă română. Ună altă membru onorară a perdută Academia în persona răposatului Gheorge Creţeanu, încetată din vieţă la 6 Augustă. Răposatulă era unulă din cei mai distinşi poeţi ai mişcărei literare dintre anii 1850 şi 1870 Elă lăsa în urma sa ună însemnată numără de scrieri, cari, să spe-rămă, voră fi publicate în curendă. Dintre membrii onorari străini a răposată veteranulă archeologă ChaIes de Linas dela Arras din Franţa, ale cărui studii au fostă îndreptate mai alesă asupra obiecteloră de metale preţiose ale industriei medievale precum şi asupra an-ticităţiloră eclesiastice. Biblioteca Academiei posedă ună însemnată numără ală scrieriloră sale, pe cari cu multă iubire le trimitea Instituţiunei nostre. Amă mai pierdută pe membrulă o-norară Wilhelm de Kotzebue, încetată din vieţă la 24 Octomvre la Reval. Kotzebue a fostă ună cunoscută filo-română, care a petrecută mai mulţi ani în Moldova. Elă a avută tot-dea-una simpatii pentru Români şi în specială pentru Moldova ; a descrisă impresiunile sale în cunoscutele „Schiţe din Moldovau, er în ro-manulă „Lascar Viorescu“ elă a depinsă starea societăţii moldovene pe la mijlo-culă acestui secolă, în timpulă dintre lumea veche şi noua generaţiune. La 29 Iulie a încetată din vieţă Alexandru de Cihac, fostă membru corespondentă ală Academiei pentru Secţiu- nea Literară. Cihac, printr’o strădalnică şi îndelungată muncă, a întocmită cunoscutele dduă volume de „Dictionnaire d’Etymologie Daco-Romane,“ întâia încercare a unei lucrări etimologice făcută cu scopă de a cuprinde întregă tesau-rulă lexică ală limbei române. (Va urma.) SCml TELEGRAFICE. (Serv. part. ală „Gaz. Trans.u) Budapesta, 6 Aprilie. Comisiu-nea economică a primitu contractului cu societatea Lloydului. Valurile de pământii dela Szegedin şi Felgyo au fostă rupte. 80,000ju-găre de celu mai bună pămentă suntă înnecate. Csongradul e în pe-ricolă mare. BerliDâ, 6 Aprilie. După o şcire din Viena a „Gazetei de Colonia, “ veştile despre retragerea lui Bis-marck se âesmintă. Starea împe-ratului este relativă bună. Bucureşti, 6 Aprilie. Oposiţia unită nu a luată pănă acum nici o hotărîre finală. Intrarea lui Fleva în cabinetu nu este decisă. Fos-tulu ministru Cantacuzin se crede că va lua portofoliulu ministrului de comerciu. Carp a primitu cor-pulu diplomaţiloru. Sofia, 6 Aprilie. In cailele din urmă s‘a împărţită în secretă armatei bulgare o proclamaţiă revoluţionară împotriva principelui şi a guvernului. Guvemulă încre-4ându-se în armată nu a luată nici o măsură pentru asigurarea or-dinei. Berlinu, 7 Aprilie. Bismark nu şl-a dată demisiunea ci a amintită numai cu ocasiunea proiectului de căsătoriă a ficei împăratului cu prinţulă de Battenberg, că acestă căsătoriă trebue categoric respinsă. Impăratulă să-‘şî fi esprimată, se 4ice, în modă forte măgulitoră încrederea sa în Bismark şi se fi in-digetată, că nu su va întâmpla ni-mică fără consimţămentulă lui Bismark. Colonia, 7 Aprilie. După cum spune „Kălnische Zeitung,“ pre-cumpenirl politice desfătuescă cu hotărîre orî-ce legătură a prinţului de Battenberg cu fiica împăratului, deorece raportulă cu Rusia s‘ar turbura imediată. In totă casulă cancelarulă imperiului în urma atitudinei sale de pănă a-cum în cestiunea rusă-orientală n‘ar pute conduce mai departe personală afacerile. Bismarck a desfăşurată acestea împăratului şi s‘a rugată să-lă lase a se retrage, in casă când legătura familiară cu Battenbergulă se încuviinţeză. Preţuitoră Peste flori! Ori ce fl6re preţuiea Care cum i se părea tJna bună una rea Totă porcie le (ficea —! Analisândii totă cartea, ceva mai bunii, decâtii aceste „romantice inspira-ţiunlu cum le numesce autorulii în prefaţă, nu găsimfi. Nici nu pote fi jaltfelti, decă scriitorulii scrie numai pentru a scrie ceva, decă nu aşteptă să se trezeseă în densulii unii sentimentîi, o pasiune, să se întrupeze în imagini, în poesiă şi să simtă necesitatea de-a pune mâna pe condeiu, şi a fixa pe hârtiă procesulii sufletescii lămurită. Autorulă spune în prefaţă, că densulfi „s£ ştie inspirau, ce noi înţelegemă astfelă: inspiraţia la dân-*ilă e supusă voinţei, vreu să scriu, prind condeiul!! şi inspiraţia se coboră în verfultl penei!...? Decă voescl apoi să-ţi dai semă de conţinutulii materialii ală volumului, şi cauţi personificări, epitete, comparaţii frumdse şi netocite — găsescl şi de a-cestea. 0 comparaţiă : % Schimbă Radulă advocaţii Cum schimba cisme încălţaţii. Altă: Intăia vedere a iubitei deşteptă ună sentiment!!, ce s’ar compara: Este ca o temă, ca o aşteptare, Ca unu dară ferbinte, ca o nepăsare, Ca călduri prin sufletu, ca fiori prin sânge!.. Aşteptare, dorii, teamă, călduri, fiori — şi nepăsare! Epitete ? Ceva din multe şi mărunte: Beată Imperatu! Trează Totă brează Şi făr’ de hază! Limbă corectă ? Esemple: Ghidii sare. Cu Muscalii de potcă-i da. Vite-jâsâ. Când ochii va stîlpi. Ce lucru demn de groză! E cu drepţii au e nălucă, că te pregătescl de ducă ? Nu mai glumi, căci mi-e cu chină, Nu mai glumi, căci mî-e veninul Hazan fu minunată (să miră.) Fără pot’ şi fără doră, Totă, ce nasce cat’ să moră! Find (fiindă), Trebe (trebue), Cin (cine), Păn’ (pănă) ş. a. Nu am citată multă, der pre de a-junsă am citată pentru a fi îndreptăţiţi să răspundemu cu „ba“ ori cărui ar in-treba de valorea cuprinsului şi formală a volumului de poesii „Harpă şi cavalău. Nici o poesiă nu se ridică peste nive-lulă mediocrităţei atâtă de primeşdiose desvoltărei gustului literară. Şi decă mai cugeţl că astfelă de mediocrităţi dau publicului 41 de 4i producte de a-celaşl felă trebue să 4icemă, că publicul îşi face sie’şl o nedreptate primindu-le, citindu-le. După ce cetesc! aceste colecţii de versuri, poţi 4i°e) ce d-lii Th. Alexi scrie şese ani mai târ4iu, după „Harpă şi cavalău, în M’am înşelată: Se fugă voiamă din acelă locă, De negrulu chină să scapă. Se’ml stingă consumătorulă focă, SS ml trezeseă la capă! G. B. Duică. P. S. Acestă autoră să, simte îndemnată de prima nostră revistă a face în „Posta Românău observarea: „Marii critici de pe' la noi au începută a condamna pe acei omeni, cari ’şl perdă vremea şi’şl strică gustulă estetică ce-tindă şi alte poesii afară de versurile care au stată mai întâiă în „ Convorbirile literareu. Să ne erte, nu condamnămă publiculă, ci autori, cari după cum şi din acestă citată se vede, credă că suntă de egală valore, cu cei ce-s’au născută şi s’au desvoltată în cerculă „Convor-biriloră literare.u Din modestiă, să vede.. Pănă ce se va hia o decisitme, crisa oancelarială remâne pen-dentă. Viena, 7 Aprilie. Cercurile informate de aci nu suntu nicidecum alarmate din causa crisei cancelariale. Din tbte părţile se esprimă convingerea, că afacerea battenbergiană cea mai nouă va trece fără sguduire. Scopulu Iui Bismark este, precum se vede, a respinge 6re-care elemente, care lucreză în contra, ceea-ce, nu-i vorbă, va isbuţi ,a tace. Se corn sideră ca lucru esclusu că împS-ratulu ar lăsa pe cancelarulă im* periului se se retragă. Spre sciinţă. Reuniunea română de gimnastică şi de cântări din Braşovă îşi va ţine a 2-a şedinţă a adunării sale generali Duminecă în 27 Martie sh v. în loca-lulă de cântări alft Reuniuaei din uliţa Scheiloră la 10 ora înainte de amedu. Comitetul u. Circuld Bornâ, care a sciută deştepta curiositatea publicului braşovenă prin procesiunea din Joia trecută pe stradele principale ale oraşului, corăspunde pe deplină aşteptărilor!! publicului. Deja la prima representaţiune ' au fostă peste 3000 de omeni, şi f6rte bine cercetate au fostă şi representaţiunile următore. Artiştii suntă escelenţl, costumele elegante, caii frumoşi şi forte bine dresaţi. Admirabili suntă în eserciţiile loră Japonesii Mr. Ich. Kitchee pe trestiă şi pe funiă, Mrs. Assa= şi Motto= Kilchee cu săriturile loră, Signora Clotilde Rossi pe sîrmă, jocheulă Mr. Fred. Cooke dela circulă Rernz din Berlină care călă-resce pe cai fără şea, d-şora K. Ghi