Moţiunea, Aiministratinnea Tipografia: BRAŞOVU, piaţa mare Nr 22. Scrisori nefrancate nu se pri-aegcti, Manuscripte nu se retrimită ! Birourile de annacîmi: Braşovu, piaţa mare Nr. 22. ' Inserate mai primesc-ft în Viena: Rudolf Mosse. Haasenstein & Vogler (Otta'ţMam), Hein rich Schalek, Alots Herndl, M.Dukes, A. Oppelik, J. Dan-nebtrg; în Budapesta : A. V. Oold-berger, Anton Mezoi, Eckstein Bem at; înFrankfUrt: O.L.Daube; înHam-burfl: A. Steiner. Preţuiţi inserţiuniloru: o seria garmon,du pe o colonii 6 cr. ii 30 cr .^timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarită şi învoială. Reclame pe pagina III-a o se-riă 10 cr. v. a. s6u 30 bani. „Gazeta" iese în fie-care <ţi. Abonamente pentru Anstro-Ungaiia Pe unii ană 12 fl., pe ş6se luni 6 fl., ^>e trei luni 3 fl. Pentru România şi străinătate: Pe unu ană 40 trancî, pe ş6s e luni 20 franci, pe trei luni 10 franci, Se prenumera la t6te ofi-ciele poştale din întru şi din afară şi la dd. colectori. la administratiune, piaţa mare Nr. 22, etagiulă I.: pe unăană 10 fl., pe şese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusulă în casă: Pe ună ană 12 fl., pe săse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. tJnu esemplară 5 cr. v. a. său 15 bani. Atâtă abonamentele cătă şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 60. Braşovtt, Joi, 17 (29) Martie 1888. ProcesolI flc prea aii „Gazetei" şi foile unguresc!. Eată ce scrie cjiarulă principalii alii oposiţiunei estreme „Egyetertes14 dela 22 Martie a. c. cu privire .1*- procesulii noa- tru de pressă: „Procesulu de pressă ala „Gazetei Transilvaniei44 s’a pertractatu a4î înaintea juriului din Cluşiu. Juraţii au declarată vinovată pe autorulă unuia din articulii încriminaţi, pe Bobancu, şi în urma acesta tribunalulă l’a condamnată la patru luni închisore de stată41. „Suntemă din principiu contrarii acelei procederî, ca cineva să fia espusă la urmărire pentru articulî cu cuprinsă curată politică. Istoria desvoltării societăţii ne arată multe esemple, că acele idei pentru care bmenii au fostă terîţl vreodată la loculă de osendă, s’au recunoscută mai târcţiu ca mântuitore pentru omenime. Şi nici aceea n’o vedemă bucurosă, deca din nise© nebuni fanatisaţî singuratici cu totă puterea se facă martiri. Fie-care martiră creeză mii şi mii de noui credincioşi ai ideiloru apăsate, şi promoveză propagarea loră44. „Der în casulă de faţă pri-mimu cu linişte sentinţa, pentru că după cea mai bună a nostră convingere, nu e vorba nici de ianatismu, nici de neîmblâncţire politică, ci simplu numai de aceea, ca unii singuratici răi la sufletă, cari din întâmplare mărturisescă limba română ca limba loră maternă, să-şî facă din aţîţarea mas-seloră capitală pentru traiu. Nici domnului Mureşianu nici domnului Bobancu nu le putemă crede se-, riosă, că ei suntă convinşi din adenculă inimei loră despre tiră-nia rassei maghiare. Decă aşa ar fi* Maghiarulă, atunci ei n’ară pute redacta ac|.î foiă română. Principii naţionali au redicată în Ardealu literatura şi cultura română, în Bucurescî <ţeu ar fi mersă “greu a face în acestă privinţa ceva sub dominaţiunea turcescă. Şi a-ceştl doi domni înşişi au învăţată sub stăpânirea maghiară şi au devenită agitatori români. Nu i-a asuprită nimeni, s’au desvoltată.44 „Nici astăcpL nu i-ar ataca nimeni, decă s’ară purta cu respectă celă puţină faţă cu cele mai primitive cerinţe ale legiloră. Când însă vină cu învinuiri de acele, că Maghiarii „esploateză pe Români, “ atunci aruncă sâmburele urei de rassă într’ună astfelă de pămentă, unde de sigură elă va încolţi şi unde nici ună stată nu pâte tolera asemeni învinuiri fără a le pedepsi. Der pe când se jă-luescă astfelă, dau pe faţă totodată adevărata causă a durerii loră. Ei nu se potă ferici decâtă numai agitândă, ei întrebuinţeză acestă mijlocă, pentru ca să — p6tă folosi buna credinţă a mas-seloră în propriulă loră interesă şi voră ca în aceste stăruinţe să le iacă dramă maghiarimea. Şi în astă privinţă a fostă nevoiă de verdictulă condamnătoră44. ..Deca suntă în adeverii eroi aceşti domni, nu se voră înspăimânta, căci pentru sfânta causă se cade să aducă omulă şi jertfe. Der decă suntă numai nisce agitatori de aceia, cari caută să-şî cKŞtige pâivea, atunci nu le vomă au (ţi mai multă nici vocea.44 Cea mai mare nemulţămire faţă cu verdictulă juraţiloră din Cluşiu şi-au ma-nifestat’o «fiarele din Pesta „Peşti Hirlapu şi „Magyar Allam. “ Lăsâmă să urmeze pentru adi în traducere fidelă articlulă apărută în „Peşti Hirlap44 dela 22 Martie a. o. Elă sună aşa: §-ulfi 172. „Acesta este paragrafulă din codulă penală ungurescă, în contra căruia de obiceiu se păcătuiesce multă cu gândulă, cu vorba şi cu fapta, fără ca pe făptu-itoră să-lă potă ajunge mâna pedepsitore a statului, cum trebue. Intr’o miiă de caşuri abia ajunge pe unulă. Şi însuşi mâna acesta ce se ’ntinde asupră-i e gingaşă. Este în adevSră mâna mamei sale, care îi mai dă câte o palmă vr’unui din copii ei neastâmpăraţi, nn-i rupe însă osele. Legea însăşi prescrie pedepsă curată politică pentru agitatori. Ea pedepsesce cu închisore de stată, ce se pote estinde maximum la 2 ani şi cu-o amendă în bani pănă la 1000 florini pe acela, care aţiţă la ură vre-o clasă, naţionalitate seu confesiune în contra celeilalte, fiă în adunări seu pe calea pressei, seu care atacă instituţiunea proprietăţii seu a căsătoriei în modă aţîţătoră. Nimeni nu pote cfice> că acesta ar fi vre-o sancţiune prea strictă a păcii interne a unei asemeni societăţi, care se compune din atâtea masse de omeni, cari vorbescă atâtea limbi şi se rogă în atâtea biserici. Cu atâtă mai puţină va pute-o elice, cu câtă în ţera nostră mai înfloresce binişoră şi trufia de clase, a-şader ar motiva o imprej urare mai multă stricteţa relativă la susţinerea nevătămată a păcii interiore şi a vedei puterii publice. Şi decă în mânia tuturora împreju-răriloră nu numai legea este cruţătore faţă cu agitatorii, der şi esecutarea ei măresce în multe privinţe acesta cruţare, atunci acesta este o dovadă despre liberalele instituţiunî ale statului maghiară şi despre liberala cugetare a naţiunei, care alcătuesce statulă, aşa că ceva asemenea nu se pote întâlni în totă Europa în nici ună stată cultă ori necultă. Decă cetesce omulă acum procesulă de pressă, ce s’a ţinută aţi, ală foiei valahe ardelene „Gaseta Transilvaniei precum şi învinuirile ce s’au adusă înainte întrînsulă, nu scie în adevără, că ore nebunit’au cu desăvârşire acei domni valahi ardeleni, ori doră pentru câştigă materială, fiindă plătiţi din vreo parte, publică acele neghiobii de trei-spre-dece probe ? Cumcă noi Maghiarii ameninţămă cu „nimicire44 pe Români, Saşi, Sârbi, Slovaci; că-i prigonimă, îi asuprimă, îi schingiuimă, îi facemă să muncescă diua şi noptea numai, ca noi în posesiunea puterii să trăimă splendidă; că facemă dmtr’înşii iloţl politici şi nc-amă jurată să esterminămă dintre noi pe Români, ca Români: etă tot-atâtea bădărănii, cărora ună omă ou minte, decă e şi valahă, nn le va &a credământă. De aci se vede, că grosulă Valahi-loră (fin Ardeală, — tocmai pentru că în locă de cultivare îi tracteză cu ase- meni bucate înveninate — nu se ţine tocmai de omenii cu minte. In timpulă din urmă însă foile valahe ardelene tocmai în urma cruţării, se folosescă de ună lnpbagiu agitatorică, ce nu se mai pote suferi. Acusatorulă publică a făcută aşa-der forte bine, că a păşită în contra foiei turbate. Vetfa ideii de stată maghiară şi a statulni nici aşa nn stă pe piciore tari în părţile răsăritene ale ţării, şi decă şi nu urmărimă mulţi inşi pentru faptele criminale contrare statului, ce se ivescă aşa de desă, der celă puţină din când în când tiebue să le arătămă iridentistiloră, cari corăspundă cu Bucu-rescii, că statulă maghiară de atâtea ori înjurată de ei totuşi trâiesce. Adevărată, că graţiosulă juriu din Sibiiu ar fi fostă bună şi acum pentru domnii aceştia! A face scandală, a agita în contra statului maghiară înaintea ba-riereloră jndecătorescl şi apoi a primi verdictă achitătoră; ce ar fi mai plăcută decâtă acesta? La Cluşiu într’aceea n’au trecere glumele aceste ,şi părechia agitătore Mu-reşianu-Bobancu a debutată încă şi cu acea nesărată şi grandomană pretenţiune, că loră le trebue ună astfelă de juriu, ai căruia membri toţi să vorbescă româ-nesce, căci altfelă ei nu se apără. A fost o miserabilă parodiă asupra politicei passive a lui Doda şi Mocsonyi, ce au jucat’o adl acei doi domni înaintea tribunalului şi a publicului din Cluşiu. Pentru aşa ceva însă nu pote omulă dobândi corona de martiră nici chiar la Moţi, cari deaîtmintrea suntă omeni cu multă mai harnici, decâtă conducătorii loră. In totală însă este de celă mai mare interesă atitudinea juriului şi a tribunalului din Cluşiu. Juraţii au condamnată numai pe unulă dintre acusaţl şi şi pe acesta numai cu maioritate de ună singură votă. Aşader ei au dată înţelesulă celă mai blândă, ce numai a fostă cu putinţă agi-taţiunei făţişe naţionale. Tribunalulă însă a stabilită o pedepsă atâtă de minimală, care nu stă nicidecum în proporţiune cu măsura şi cu caracterulă primejdiosă ală agitaţiunei. Oare cei dela Cluşiu ţină aşa de puţină periculosă agitaţiunea pressei române, încâtă să se ajungă şi cu atâta pedepsă contra ei? Ori doră maghiarimea din Ardeală mai crede, că şi cu o-casiunea casuriloră aşa de rare de procese de pressă se mai pote practica stâmpă-rarea mărinimosă? Faţă c’ună verdictă şi cu o sentinţă aşa de graţiose în adevără nici chiar va-lahulă celă mai irredentistă nu pote dice că ar fi vre-o „asuprire, chinuire, schingiuire, punere în stare de ilotă44 sâu altă ceva asemenea. Cu tote aceste Cluşienii şi-ară pute nota ună amicabilă avertismentă. Asemeni acusaţiunl de agitare, decă odată au fostă făcute, se facă pe contulă vedei statului şi adecă a vedei statului naţională maghiară. Şi decă odată se pronunţă ună verdictă şi se face o sentinţă într’o cestiune ca acesta, tocmai în părţile ardelene atâtă de multă espuse şi ameninţate, aceste trebue se impună prin hotărîrea şi stricteţa loră. Agitatorii trebue să vedă, că pe naţiunea maghiară şi renduiela de stată maghiară nu-o pote scote aşa de uşoră din liniştea ei orl-ce articulaşă de diară, der decă odată se mişcă şi lovesce, are destulă putere pumnulă său, ca şi în ca sulă unoră întreprinderi şi mai mari inimice patriei să potă face curândă ordine. Când aplicămă aşa de rară §-ulă 172, celă puţină atunci să nu ne arătămă molatici şi f&ră de putere, decă trebue să-’lă aplicămă în modă escepţională. Decă însă odată unulă nu scie să preţuescă libertatea, atunci nu-i nici o pagubă, deca este silită a se teme de — ordine. “ Regele şi Regina României in Viena. După telegramele „Agenţiei Havas44: In efiua de 21 Martie, Regele Ca-rolă ală României a sosită în Viena, în-torcându-se din Berlină. Elă a fostă primită cordială de Maiestatea Sa mo-narchulă Franciscă Iosifă, care-lă aştepta la gară şi care l’a condusă la palatulă imperială. Abia sosită la castelulă curţii, Regele'Carolă a primită visita prinţului de coronă Rudolfă, a archiducelui Carolă Ludovieă şi a celorlalţi archiducl. Regele însoţită de generalulă Mex-cuell, ataşată personei sale, şi de generalulă Greceann, a înapoiată visitele la patru ore. A primită în urmă pe corniţele Kalnoky şi pe câţl-va membri ai corpului diplomatică şi ai aristocraţiei. S’a dată ună mare prăndă la palat, la care au asistată Regele Carolă, ar-chiducii, marii demnitari ai curţii, miniştrii, corniţele Kalnoky, corniţele Taaffe, ministru de râsboiu fim. Bauer, Kallay, preşedintele cabinetului sârbă Gruitch, colonelulă Candiano Popescu, însărcina-tulă de glfacerî Olănescn cn secretarii le-gaţiunei Mavrogheni şi Spira, căpitanulă Coandă etc. Regina României a sosită în Viena în 22 Martie. Ea a fostă primită la gară de M. Sa monarchulă Franciscă Iosifă, de Regele României şi de personalulă legaţiunei românescl. Maiestăţile Loră s’au dusă la Castelulă Curţii. Regele României a visitată, după ametfî, pe mi-nistrulă afaceriloră străine corniţele Kalnoky, cu care a conferită ună cesă şi jumătate, în urmă a înapoiată visita comitelui Taaffe. Regina Elisabeta a primită visitele membriloră familiei imperiale, presenţl la Viena. Ea a înapoiată visitele. Ea a mai primită pe ducele de Cumberland, precum şi pe prinţulă şi pe principesa de Renss. In 23 Martie Regele şi Regina României au prânzită la ducele şi ducesa de Nassau. Prinţulă moştenitoră şi Ar-chiducele Wilhelm asistau la acestă prânclă. Regele Carolă a visitată dimineţă museulă, unde a stată ună cesă. După amia^î, Maiestăţile Loră au înapoiată visita membriloră familiei imperiale, dela cari Ele au luată concediu. Austro-Ungaria şi Rusia. Cu privire la rivalitatea dintre Austro-Ungaria şi Rusia în cesti-unea Bulgariei cţiarnlil oficiosfi germanu „National Zeitung44 publică ună articulu forte semnificativii, din care estragemu urmă-torele: In Austria s’au silită ca să abată pe Germania de a sprijini pe Rusia în Gestiunea Bulgariei, sub cuvântă că Rusia, prin dobândirea supremaţiei asupra Bul- • Nr. GO GAZETA TRANSILVANIEI. 1888. gariei, ar ameninţa serioşii echilibrulă europeană. Nu e treba nostră să ne pronunţămii decă prin restabilirea influinţei Rusiei în Sofia echilibrulii dintre ea şi Austria ar fi în adevără ameninţaţii. Noi ne aflămft încă sub impresiunea fapteloru când Rusia a avută mai mulţi ani în stăpânire Bulgaria, numindu comandanţi şi oficerî pentru armata bulgară, fără ca monarchia Habsburgiloru să se fi simţită ameninţată prin acestă împrejurare. De asemenea mai credemă că, dacă Austria nu voesce se tolereze ca starea de lucruri de mai nainte să fia restabilită sub o nouă formă, astăclî totă aşa de bine îşi polc găsi în altă parte o com-pensaţiune cum şi-a găsită şi la 1878, când admiţândă ca Bulgaria să fiâ pusă sub stăpânirea Rusiei a primită ca plată Bosnia. Cu alte cuvinte, Austro-Unga-ria s§ nu se mai opună tendinţe-loru Rusiei de a’şî recâştiga supremaţia în Bulgaria, căci va primi în schimbă compensaţiunî în altă parte, pote că sporirea teritoriului totu în peninsula balcanică cătră sudă. Nona intemnire a Rusiei in cestinnea lipi Ambasadorulă rusă din Constanti-nopolă, Nelidow, a intervenită din nou pe lângă Portă pretin4endă marelui-vi-ziră, ca să ceră în Sofia imediata înlăturare a Coburgului. Marele-viziră !a respinsă cu hotărîre acestă pretenţiune şi observa, că unu astfelă de pasă ar rămânea fără resultată şi Coburgulă n’ar părăsi nicidecum Bulgaria. Prin înlăturarea acestuia dealtmintrelea Rusia n’ar câştiga nimică, deorece Stambulovă ar fi denumită regentă, singurulă în stare a menţine ordinea şi liniştea, căci altfel Bulgaria ar deveni teatrală monarchiei şi vărsărei de sânge. Nelidow a propusă în urma acesta, ca şi în anulă trecută, să se trimetă în Bulgaria comisari ruşi şi turci, ca să pregătescă alegerea noului principe, la care deputaţii rumelioţl să nu ia parte. Pănă la alegerea noului principe, Turcia să ocupe Rumelia. Tote aceste silinţe ale lui Nelidow au rămasă fără resultată. SOIRILE pTIEl. Ministrulă ungurescă de comunica-ţiune Baross, în urma unei decisiunl a consiliului de miniştri, a avisată tote institutele de comunicaţiune din patriă de a supraveghia câtă se pote de strictă emigraţiunea şi de a împedeca cu tote FOILETONULU „GAZ. TRANS. “ (4) IONtf ISTEŢULtT. Legendă de V. A. Urecliiă. Ionă nu era isteţă, der nici fricosă nu era. Totuşi simţi părulă măciucă în vîrfulă capului, au4indă graiulă omului cătră nu sciu cine din pivniţa de sub cămară. — Acu-i acu!... gândi Ionă; s’au sfirşită de mine!... Şi mai mare ajunse groza lui, când 4&1’* eşindă din pivniţă ună scheletă groznică, abia coperită cu nişte sdrenţe, cu ochii stinşi în fundulă capului, cu părulă încâlcită, nepeptănată şi privindă la Ionă, cu spaimă. Era o femeă, care căuta să se învelescă câtă putea mai bine în sdrenţele ce-i acopereau trapulă, stândă lângă uşa secretă pe unde se urcase în cămară. Câtă pe ce să întrebe Ionă Isteţulă — după ce se mai linişti — cine era acea nenorocită de femeă şi de ce era ajunsă în aşa ticălosă stare; der îşi a-minti de sfatulă de ală doilea ală căpitanului şi puse gardă de tăcere împreju-rulă buzeloră sale. mijlocele posibile darea de bilete de că-lătoriă emigranţiloră. Mai alesă din Ungaria de Nord emigrăză poporaţiunea în numără înspăimântătorii la America. In ajutorală guvernului a mai venită şi episcopulă BubicI /tlin Caşovia printr’o pastorală îndreptată în contra emigrării. Ore prin. ordinaţiunl şi prin pastorale se împedecă emigrarea, ori $rin măsuri menite a îmbunătăţi starea popora-ţiunei? Der guvernulă are alte griji: să persecute pressa şi limba naţionali-tăţiloră. * * * Ministeriulu ungurescă a încunosciinţatu municipiile printr’o cercularâ, că alienaţii (nebunii) se primescă în secţiunea pentru nebuni a spitalului Rochus din Pesta numai după ce se va fi cerută mai nainte permisiune, care se dă decă e locă în spitală. Altmintrelea bolnavii trimişi la Pesta fără permisiune se voră înapoia pe cheltuiala privaţiloră, comu-neloră ori autorităţiloră, care i-au trimisă. înainte de tote pentru astfelă de bolnavi să se adreseze la spitalele seu institutele de alienaţi mai apropiate de ţinuturile respective. In aceeaşi ordina-ţiune se opresce strictă legarea nebu-niloră cu lanţuri de loitrile carăloră când îi transporteză, precum şi orf-ce trac-tare neumană. * $ # Ministrulă ungurescă de lucrări publice şi comunicaţiune a dată concesiune pe timpă de ună ană proprietarului de mine Silberstein, că să facă lucrările preliminare pentru o cale ferată locală, care să plece dela staţiunea Aghi-rişă, să atingă Ti cu. Jimboru şi Hida, şi să ducă pănă la Jibău. * !jî Ministrulă ungurescă Trefort a decisă înfiinţarea unui institutu de surdomuţi în Cluşiu. Se 4ice că la tomna vii-tore va începe a funcţiona. % * * Prinţulă de coronă Budolf este numită inspectorii generală ală infanteriei şi pe la mijloculă lui Aprilie va şi începe inspecţiunea. * * * Din Bucovina se comunică că Ceangăii, cari o părăsiseră ca să-i „fericescău guvernulă ungurescă, se’ntorcă îndărătă. Acum de curând s’au întorsă în Bucovina câteva familii, şi precum spună ele le voră urma încă multe altele. S’au săturată pănă’n gâtă, se vede, ‘de „fericirea14 ce li-se pregătise. * * * In Boşia, comit. Sibiiului, s’a făcută o nouă alegere de ingineră pentru comasare, după ce prima alegere fusese anulată de ministrulă justiţiei din causa unei erori de formă. Alesă a fostă inginerulă Karl Roth. Acu gazda pofti pe Ionă la masă. Se puseră să cineze: celă d’intâiu forte liniştită, er cestui din urmă bătându-i-se inima rău şi amândoi tăcuţi ca peştele. Gazda arunca, din când în când, bietei femei câte-o bucăţică de pane şi vre-miă osfi de iepure, pe care nenorocita le sfişiea cu mare poftă. Sfîrşindu-se cina, gazda se ridică, dete ună ghiontă scheletului de femeă de-o băgă er în pivniţă şi închise er uşa tainică, cu zăvorulă ce avea pe dinafară. Apoi se aşe4â er liniştită lângă vatră. Er îi veni lui Ionă pe vîrfulă lim-bei pofta de-a întreba gazda de ce căznea atâtă de rău pe acea biată muiere, der pe locă îşi aminti de sfatulă căpitanului şi-şi înghiţi scuipatulă noduri, ca să nu-i scape vorba din gură. Se culcară apoi şi gazda şi Ionă. Der pasă de închide ochii după cele ce a vă4ntă bietulă Ionă!... Câtă roţile de moră stă tură holbaţi ochii lui totă noptea, şi inima lui bătea, bătea, ca frun4a de plopă la adierea vântului... De! nici nu scii când o să se scole gazda de pe laviţa, unde se prefăcea pote că sfo-răe prin somnă.... O să cheme din pivniţă cine mai şcie câte scheleturf şi să Concursă pentru admitere în institutele militare c. r. de educaţimie şi de cultură, apoi în institutele de educaţiune a fe-teloră de oficerî. Cu începutulă anului şcolară 1888/89 (1 Septemvre în scalele reale militare, 18 Septemvre în casa or-fanală militară şi în academiile militare) suntă de ocupată în institutele militare c. r. de educaţiune şi de cultură cam 295 locuri erariale fără plată şi cu jumătate plată, apoi locuri fundaţionale şi ,cu plată, şi anume: 25 în casa militară orfanală, 170 în anulă I şi 30 în anulă III la scolele reale inferiore militare, 70 în anulă I la academia militară din "Wie-ner-Neustadtşi la academia militară tech-nică din Viena. In anulă II şi IV la scolele reale inferiore militare, apoi în toţi anii la scola reală superioră militară nu este o admitere regulată, ci în aceşti anl .se ocupă nrpnai acele locuri, care devină vacante printr’o întâmplare [morte, liberare din armată etc.] Condiţiunile de admitere se găsescă în regulamentul de admitere din 1888 şi se potă procura din amintitele institute mihtare şi dela tipografia curţii şi a statului ori dela librăria curţii L. W. Seidel în Viena. * * * Dela 16 pănă la 21 Martie s’au sporită bolnavii de tifus cu 4 persone în Sighişora. La 21 Martie erau cu totulă 21 bolnavi. * * * Orele de oficiu la „Albina", filiala din Braşovă, piaţă Nr. 90, suntă dela 1 Aprilie începândă: 8—2 după amia4l, er nu ca pănă acum 8—12 şi 2—5. Reuniunea română ie cântări din Silii. Din „Raportulă comitetului acestei Reuniuni pe anulă 1887 cătra adunarea generală" estragemă următorele: Reuniunea esistă deja de 10 ani. Ea se constitui în adunarea generală de la 16 Noemvre 1878 avândă de scopă cultivarea musicei naţionale şi classice. Semnificativă e, că nici una dintre damele române sibiiene de atunci şi nici unulă dintre bărbaţii mai tineri n’a rămasă afară din lista membriloră activi, primiţi în Reuniune. Numărulă cântăreţi-loră era încă dela începută 65. La 9 Faură 1879 se dete primul ă concertă ală acestei Reuniuni, cu suc-cesă peste aşteptare bună. La 16 Martie 1879 ea fu invitată din partea Reuniunei germane de cântări din Sibiiu pentru a coopera la arangiarea unui ală 2-lea concertă. Pănă aci Reuniunea fu constituită numai provisoră. La 17 Martie 1879 ’i se retrimiseră statutele aprobate, cu mare greutate, din partea locuriloră competente. La 12 (24) Maiu 1879 Reuniunea arangiază ună concertă estra-ordinară er, la 30 Octomvre a aceluiaşă ană ună concertă ordinariu, în care se produce pentru prima oră balada poporală , Ver-fulu cu doru. “ In decursulă anului 1880 Reuniu- stringă de gâtă pe Ionă.... Brr!... Câte cruci făcu Ionă în noptea aceea numai unulă Dumne4eu şcie! începuse acum a se miji de 4hiă. Lumina zoriloră se străcura roşietică prin ochiulă de geamă spartă aşe4ată în unu colţă ală burdahanului intinsă pe mica cercevea a unicei ferestruice a camerei. — Minune!.. Nu m’a omorîtă!... îşi 4icea Ionă, care, cum prinse ochiulă său deşteptă de şcire c’a sosită 4hia, se grăbi a se scula şi a se găti de plecare. — Cum ai petrecută noptea ? întreba gazda. — De minune!... Bogdaprosti! .. — Te duci mulţâmită dela mine ? — Câtă se pote de mulţămită... Bogdaprosti... — Nu ţi-s’a părută nimica... ciudată... în casa mea? — Ian fugi încolo, omule !... Ce să mi se pară ciudată ? Gazda se arunca asupra lui Ionă. Nu vă întristaţi, omeni buni... Nu spre a-lă gâtui se aruncă gazda pe Ionă, ci spre a-lă cuprinde în braţele sale, cu dragoste: — Nu te teme omule, îi 4ice gazda, cu lacrimi de bucuriă. Lasă-mă să te îmbrăţişeză, că dumneata eşti omulă care-lă caută de patru ani de 4ib, dum- nea îşi urmeză activitatea sa cu mai puţină însufleţire ca pănă aci. In anulă a-cesta actele mai remarcabile săvîrşite de ea suntă : înfiinţarea unui coră pentru membrii mai puţină iniţiaţi în musică şi: Adresarea comitetului cătră Reuniunile de cântări din Oraviţa, BucurescI şi Braşovă, cu intenţiunea de a se mijloci o comuniune de idei şi relaţiunl de schimbă de musicalii, spre a se stabili cu timpulă o înţelegere şi conlucrare armonică în ajungerea scopului. Durere însă, că ambele aceste framose începuturi au avută o prea scurtă durată. In 1881 se începe o nouă eră în vieţa Reuniunei. La 2 Aprilie se aran-giâ ună frumosă concertă cu concur-sulă d-lui G. Dima, pe atunci profesoră de musică în Braşovă. Cu 1 Maiu co-mitetulă angagiază pe d-lă Dima ca di-rigentă şi prin acesta ’i succede a con-crede conducerea Reuniunei unui Română, prin care Reuniunea îşi luâ ună puternică avântă. Reuniunea a începută, sub conducerea d-lui Dima, a cultiva din acestă timpă şi cântările corale liturgice, contribuindă prin acesta cu diferite ocasiunî festive la înfrumseţarea serviciului divină. La anulă 1883 Reuniunea continuă a înainta pe calea adevăratei şi seriosei propăşiri. Prin primulă concertă ordinară — arangiată în acestă ană sub conducerea d-lui Dima, ou concursulă gratuită ală d-lui Nicolau Popoviciu, pe atunci profesoră de cântă în Caranşebeşă, — a secerată Reuniunea celă mai strălucită câştigă morală. De aci încolo Reuniunea, cu mici periode de stagnare, îşi urmeză cu diliginţă cursulă său, arătândă totă mai frumose dove4i de progresă. In anulă 1887, ca şi mai înainte, Reuniunea îşi îndreptă activitatea sa cu deosebire asupra cultivărei musicei vocale, ţinându-şl probele, cu escepţiunea ferieloră de veră, regulată de 2 ori pe săptămână, totă sub conducerea dirigen-tului G. Dima. Concertulă arangiată cu ocasiunea adunărei generale a Associaţi-unei transilvane a fostă forte bine succes ă şi a adusă ună venită de 210 fl. v. a., pe cari comitetulă Reuniunei i-a destinată pentru sprijinirea scopuriloră Associaţiunei. In acestă ană, ca şi în 1883, Reuniunea a arangiată o escursiune în Dumbrava Sibiiului, de-o dată cu maialulă serbată de şcola de fete a Associaţiunei transilvane. Sub auspiciele şi pe propriele spese ale Reuniunei s’a redeschisă cu începutulă acestui ană scolastică şcola de coră a Reuniunei şi e forte bine cercetată, mulţămită contingentului dată de şcola de fete a Associaţiunei. Starea materială a Reuniunei la finea acestui ană este următărea: Intrate 591 fl. 6 cr., eşite 438 fl. 93 cr. Starea casei cu 31 Decembre 1887 e deci 536 fl. 84 cr.; faţă cu aceeaşi 4* a anului precedentă crescământulă e de 152 fl. 13 cr. Ca ajutoră estraordinară a primită 100 fl. dela „Albina". Probele de cântă se ţină în una din şalele seminarului, care ’i se dă Reuniunei gratuită ; apoi tipăriturile trebuin-ciose asemenea ’i se facă gratuită din partea tipografiei archidiecesane. La dina de mai susă membrii Reuniunei erau: 48 activi, 82 ajutători; cu totulă 130. Archiva Reuniunei numără neata ai adusă pacea în casa mea; dum-* neata ai mântuită două suflete!... Vrei, 4icl, se-ml plătescl pentru găzduire? 0 nu! Nu sunt în stare eu să mulţămescă pentru binele ce ml-ai făcută!... Graiulă cărciumaralui era atâtă de blândă, că Ionă Isteţulă se linişti şi-lă lăsa să-lă îmbrăţişeze. Der totă nu pricepea Ionă, orî-câtă de isteţă era, de ce atâta dragoste pe elă ? Cum mântuise elu două suflete ? Der să întrebe totă nu voi. că era sfatulă ală doilea ală căpitanului, ca o strajă neclintită pe buzele lui. Norocă că gazda îlă domiri, poves-tindu-i cele ce urmeză: — Muierea mea şi eu trăiamă în pace şi linişte colo, la Rimniculă Văicei. Numai începură a se amesteca în căsnicia nostră vecinele nostre. Cumătră Mâriuţa 4icea aşa de mine, cumătră Gurălia şo-potea aşa de muierea mea... Adî una, mâne alta... şl-a băgată draculă coda între noi, de nu mai ave&mă 4i bună de trai. Veni treba că nevasta mea nu mă mai suferea cu vederea şi într’o 4i pusei mâna pe ună răvaşă ce-i adusese o altă cumătră dela ună puşcă’n lună, notară dela ună sată vecină.... înţelesei că nu era departe să-mi pue flori la ureche. ; Nr. 60. GAZETA TRANSILVANIEI. 1888. 12§ opuri. Obiectele de care dispune Reuniunea representă suma de 594 fl. 64 cr.. !: ;: < , . Comitetulti adreseză ună căldurosii apelă cătră Românii sibiienl, ca să spri-jinescă cu toţii acestă Reuniune, care face onore societăţei române din Sibiiu. Comitetulă pe anulă 1887 a fostă constituită astfelă: Presidentă: dr. A. Brote ; dirigentă: G. Dima; secretară: dr. I. Crişană; cassară: C. Aiseră; ar-cbivară : M. Voileanu ; economă : V. Me-reţă. Membrii în comitetă: Valeriu Bo-loga, I. PopovicI, Isaia Popa. întâmplări diferite Focă. In săptămâna trecută a arsă într’ună suburbiu depărtată ală duşului casa lui Grigore Trescovan. O fetiţă de 4 ori 5 ani, ce era închisă într’o o-daiă, a fostă mântuită de vecini. — In Târgu-Mureşului au arsă totală trei case împreună cu edificiile laterale şi două deposite de lemne. Poculă a’a ivită în casa săpunarului Breckner. — In Stana, lângă Cohalmă, au arsă 34 de soprone cu fân ă. Inundare. Mureşulă a eşită între To-pliţa română şi Paluta-Ilva, apoi lângă Rostorî. Legătura poştală e întreruptă. Oltulă a inundată ogorele câtorva comune, dealungulă căii ferate ce duce dela Braşovă spre Cohalmă, apoi împreună eu Valea nâgră au inundată hotarele a 18 comune din comitatulă Trei-seanne. Dispărută. In cfllels. acestea a dis-* părută cu nisce păstori din Săcele, cari au ernată pe hotarulă Sighişorei, ună băiată română de 6 ani din Sighişora^ pare, fiind-că tată-său se află în România, era lăsată în grija bunicei lui. poliţia a fostă încunosciinţată. Băiatulă se âhiamă Ionă Tornea, e slăbuţă, are faţa şi naşă lungăreţe, pără blondă, ochi căprui, gura potrivită. împuşcată. Ună învăţăceii! de pră-văliă Arpad Fazakas a împuşcată în capă pe flilerulă Toma Moldovană pe fcoşeua Şelimb&rului. Moldovană fu transportată în spitală unde a şi murită. In-văţăcelulă, care e rănită la 'mână, susţine, că elă ar fi fostă împuşcată de di-leră mai întâin în mână. Causa ar fi fostă o certă. Gelosiă. Din Oradea-mare se anunţă : Lemnarulă Ianos Csuka a împuşcată cu Ună revolverft ■ asupra funcţionarului de telegrafă Gabriel Nadasdy, apoi asupra Unei femei anume Iulia Xovacs, şi în fine se împuşca şi pe sine. Csuka trăia de mai mulţi ani împreună cu Iulia, care *şl părăsise pentru elă bărbatulă. Nada-dasdy locăia cu chiriă la Csuka şi purtarea sa deşteptase gelosia acestuia. Na-dasdy n’a fostă atinsă, er Iulia fu rănită la braţă. Csuka se împuşeâ în inimă şi muri la momentă. Atunci, aprope turbată de măniă, am jurată la icona Maicei Precistei să mă rSsbună de eâ şi să ueidă pe toţi cari se voră mai amesteca în trebile casei mele, pănă la (jitia când voiu da de nnă omă ală lui Dumnezeu, care să nn se amestece de trebile altuia, ci să-şi caute numai de ale sale. M’am mutată în codru aci; ml-am închisă muierea colo în pivniţă, unde stă de patru ani... Totă în pivniţă am îngropată pe toţi cei cari au venită în casa mea şi s’au i amestecată de trebile mele. Şi pe dumneata te-aşă fi sugrumată şi îngropată, colo, în pivniţă, de te-ai fi amestecată în trebile mele, de m’ai fi întrebată despre lucruri ce nu te privescă! Şi pe când Ionă remăsese ca înlemnită între groza ce-i insufla gazda lui şi între primejdia din care îlă mântuise sfatulă căpitanului, cărciumarulă merse la gura pivniţei, o deschise şi cu blândă vorbă striga : Vino, iubita mea, vino ! Că && eşti iertată!... s’au sfîrşită necazurile tale şi ale mele!... Sunt deslegată de jurământulă ce am făcută la Maica Pre-oiata... Nu vei mai sta închisă în pivniţă şi în strenţe învălitâ.. Ne întorcemă fiimniculă Vălcei, în căsuţa nostră. Literatură. ’ Amiculd Familiei, diarti. beletristică şi enciclopedică literară cu ilustraţiunî. Apare in Gherla la 1 şi 15 (fi a lnnei în numeri de câte 2—3 cole. Preţulă abonamentului 4 fl. pe ană. Proprietară, Redactorii şi editoră Nicolau F. Negru-ţiu. Anulă XII. Nr. 6 dela 15 Martie conţine: Plăceri (poesie), de Emilia Lungu Puhallo. — Judeţulă, roman-istor.), de Th. Alexi. — Dorulă meu (poesiă), de Fi-ruţa B. Muntenescu. — Din miseriile sociale (novelă), de Paulina C. Z. Rovinară. — Sub pantofă ori sub papucă. — Strada Carmen Sylva (romană), de Th. Alexi. — Ce este poesia (poesiă), de G. Simu. — Călătoria împrejurulă pământului în 80 de cfile (piesă teatrală). — Singurătăţi (poesiă), de Traiană H. Popă. — Diverse. — Ghicitură de şacă. — Glume. In textă se 1 află şi patru ilustraţiunî. Lumina pentru toţi, revistă pedagogică ; apare în Bucurescî (Calea Moşiloră 138) de 2 ori pe lună, în mărime de 24 pag. formată 8°. Nr. 9 de pe Februarie conţine: Cătră abonaţii noştri. — Sentinţe pedagogice, de En. Bălteană. — Familia şi şcola, de Ionă Rusu. — Cer-şitorea, de A. Slănicenu. — Cum învaţă Gertruda copiii săi, de E. B. — Trans-formismulă, de D. Jonescu. — Studii a-supra literaturei poporale, de Dobre Şte-fănescu. — Ună sistemă românescă de învăţământă. — La România ilustrată, de Dr. Drăgescu. — întrunirile învăţă-toriloră din Ilfovă, de E. B. — Curieră literară pedagogică. — Schiţe din istoria pedagogiei, de Ionă Rusu. — tină lucefSră echipsată. — România jună din Viena. — Necrologă. — Literatură de spirită. — Corespondenţă. ; Soii’i poliţienesc!. In 411®!® din urmă s’a lăţită sgo-moţulă, că s’ar fi ivită în modă epidemică vărsatulă (bubatulă). Spre liniştire servescă comunicarea, că numai 2 caşuri de adevărată vărsată au fostă anunţate la poliţiă. Vinerea viitore, 18 (30) Martie, •întră în vigore noua ordine de târgă, ■ a-probată de ministerulă de interne,: în urma căreia toţi vencfătorii şi .negustorii se facă atenţi, că au se urmeze avisului organeloră poliţienesc! însărcinate cu e-secutarea nouei ordine de târgă. Mulţămită publică. Subscrisulii, în numele comunităţii bisericescl gr. cat. din Arcalia, aducă adâncă mulţămită On. Domnă Ioană Baciu preotă gr. cat. în Şoimuşă, pentru că nl-a decorată biserica cu 2 ic&ne (de stilă grecescă) lucrare propriă a D-sale, a căror lucrare se pote compara cu a ori-cărui artistă de acestă felii. Atâtă frumseţea acestora, câtă şi preţulă moderată, mă îndemnă a-lă recomanda din inimă publicului; şi atâtă pentru îcone sânte, de orf-ce măţime, câtă şi pentru facerea fruntarieloră la sântele biserici, cei, pe cari îi intereseză, au a se adresa la susamintitulă domnă preotă în Şoimuşă (poşta-ultimă Nagy Sajo, comitatulă Bistriţa-Năsăudă). Q se dau focă cociobei âşteia blăste-mate! Şi arătarea eşi din pivniţă, plângând de bucuriă. Şi gazda, lui Ionă soose din ună sicrieşă, dela capâtulă laviţei, de sub ună elită de perne şi de velinţe ,fra-mose, ună rândă de haine mândre, numai în bibilurl şi fluturi de aură şi înţoli pe biata femeă cu ele în loculă sdren-ţeloră, pe când Ionă se depărtâ bucurosă dela acestă casă, dabia liniştindu-şl inima şi mereu, gândindă cu reounoşcinţă la că-pitanulă Glonţă şi la sfaturile lui cele bune. Când Ionă era acum în vîrfulă unui deală, din care se vedea în .vale Bîm-niculă Vălcei, în dârăptulă lui cjări flăcări cârciuma cea blăstemată şi ună cară cu boi venindă în urma lui, încărcată cu tote ale gospodăriei şi pe deasupra biata femeă din pivniţă. * * * Ionă Isteţul mergea, mergea!... Inima lui nu mai bătea acum de groză, ci de nerăbdare, că nn departe de Rîmniculă Vălcei se iţiea, ca prin sita cea desă, clopotniţa satului său. (Va urma.) PrimescS încă odată ădeVSrâtulă artistă mulţămită nostră cordială, şi do-rinâu’i stttfcestt, îlă asigurămă că ae noi nu