şr - (MKttuei. AdmlEistratinued Tipografia: BRAŞOVO, piaţa mare Nr 22. Scrisori nefrancate nu se pri-mescă, Manuscripte nu se retrimite ! Biioirile de annnciurî: BrafovS, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescu înVIena: RndoîfAfosse. Haasenstein & Vogler tOtUMaas), Heinrich Schalek, Alois Himil, M.D'.ikes, A. Oppelik, J. Dan-ntberg; în Budapesta: A. V. Oold-btrger, Anton Mezei, Eckstein Eernat; tnFrankfUrt: Q.L.Daube; înHam-burg: A. Steiner. Preţulu inserţiuniloru: o seriă garmendă pe o colonă 6 cr. iii 80 or. timbru pentru o pu-blioare. Publicări mai dese după tarifa şi învoi ălă. Reclame pe pagina III- a o seriă 10 cr. v. a. s6u 30 bani. AlTULtr LI. „Gazeta* iese în fle-care ă care merse la M. S. Impărătesa-mumă, unde a stată mai bine de o oră. Luni, 7 Martie, M. S. Regele făcu visite membriloră familiei Regale şi după amia4ă a stată mai multă timpă cu A. S. I. Principele moştenitoră ală Germaniei. La orele 5, Maiestatea Sa a luată parte la prândulă de familiă la Regentulă Brunswigului, er sera a luată ceainlă la AA. LL. RR. Marele Duce şi Marea Ducesă de Baden. Nr. 59 GAZETA TRANSILVANIEI, 1888. Din camera Pranciei. In şedinţa dela 20 Martie a camerei deputaţiloră din Parisă s’a discutaţii interpelarea privitore la punerea în ne-activitate a generalului Boulanger. A-glomeraţiunea publicului era forte mare. In loja diplomaţilorii era represen-tantele Austro-Ungariei, corniţele Hoyos; ambasadorulii Germaniei, corniţele Mun-ter; ambasadorulii Spaniei, Leon Cas-tillo, etc. Primulii oratoră a foştii d. Cassagnac. D-sa dice, că nu pote fi bănuiţii de a avea simpatii pentru Boulanger^ care într’unii timpii era persona cea mai plăcută pentru întregii partidulii republicanii. (Contradicerî în stânga). Trebue însă să se scie adevărulă şi ar fi de dorită ca unulă din şefii stângei se declare dela tribună: pentru ce întorce acum spatele faţă cu acelă generală, pe care îlă impunea cabineteloră de mainainte? In timpulă când generalulă Boulanger încă era plăcută, a disă d-sa (Cassag-nac) că imprudenţele ministrului de res-belă de atunci, cu tote simţemintele pacinice ale ambeloră naţiuni, pote, pre uşoră, să provoce ună resbelă cu Germania; elă vorbindă despre o dictatură a cfisft că Boulanger e periculosă. D. Goblet: (întrerupendă) n’ai disă dela tribună, căci ţl-aşl fi răspunsă. D. Cassagnac: Anumite cestiuni a-tuncl nu se puteau discuta dela tribună. Adu-ţî aminte d-le Goblet de incidentulă cu Schnaeble. înainte de-a se vota cre-ditulă de 80 milione, noi, ceşti din drepta, ţ’am cerută informaţiuni confidenţiale. D-ta ne-ai dată şi nu erau de o natură veselă. (Sgomotă). Pentru unii miniştri nu e bine ca anumite lucruri să fiă spuse dela tribună pentru că ţera ar dice că alţi miniştri mai prudenţi şi moderaţi n’ar fi espus-o la asemenea peri-cule seriose. (Sgomotă). In Germania s’a săvârşită o mare schimbare. O nouă domniă şi pote şi o nouă eră pentru pace s’a începută. (întreruperi din tote părţile.) Chiar liga patrioţiloră, cari nu trebue confundaţi cu adevăraţii patrioţi, e mai calmă, astfelă că acum afacerea lui Boulanger o pu-temă cu linişte discuta dela tribună. Acjl dimineţă am cetită în „Berliner-Borsen-Courier,u care trece ca organă ală cancelarului germană (murmur şi sgomotă mare în stânga). Nu sunt la tribună ca se vă fiu plăcută, vă rogă să mă ascultaţi: Preşedintele Floquet: Vă rogă să ascultaţi pe oratoră; elă nu e însărcinată ca să ve esprime simţimintele. D. Cassagnac: Acea sarcină şi mie mî-ar fi neplăcută. (Rîsete în drepta). piarulă germană dicea: „Pote guvernul franceză prin depărtarea generalului Boulanger voesce să răspundă la simţimin- tele pacinice ale împăratului şi să facă ună pasă înainte spre pace. Atunci apoi e vorba de a merge pănă la ţintă.u Vedeţi deră porunca e precisă şi primulă ministru are numai să se supue. [Sgomot]. Primulă-ministru Tirard a mersă la tribună şi a strigată forte agitată: Te oprescă să vorbescl astfelă, acesta e o infamiă! D. Cassagnac privea liniştită la ministru şi ridicândă mâna în susă i-a răspunsă : Infamă! Infamă! [Aplause sgomotose în centru]. Preşedintele Floquet: D-loră, ascultaţi cuvintele d-lui Cassagnac, ţera le va sci cumpăni. [Aplause în stânga], D. Cassagnac declară, că măsurile luaie în contra generalului nu le condamnă, der fiindă urmărită cu spioni şi fâcendu-lă obiectulă poliţiei e atinsă armata întregă. [Sgomotă în stânga; aprobări în drepta]. Nu că ar fi păcătuită în contra disciplinei, ci de temă îlă persecută partidulă republicană' ca înainte de alegeri să’lă facă imposibilă. Popularitatea lui Boulanger resultă din ne-popularitatea camerei. D. Clemenceau se plângea, că partidului republicană îi s’a furată popularitatea; acum voescă să aresteză pe acela, care a furat’o. Nu crede că Boulanger ar fi omulă care ar putea face o lovitură de stată; der în ţeră domnesce ună spirită care caută să găsescă ună omi Adevăraţii pretendenţi trebue să trăiescă în exilă, pe când în ţeră etă că se ridică din mijloculă republic aniloră ună pretendentă nelegitimă. (Contradicerî sgomotose în stânga.) Ministrulă preşedinte Tirard, a cărui stare socială de mai nainte a fostă luată în bătae de jocă de Cassagnac, a disă: Da, eu sunt ună fiiu ală muncei şi do-rescă d-lui Cassagnac ca să-şi păstreze numele cu aceeaşi onore ca şi mine. (Aplause repeţite în centrul. De bună semă guvernulă n’a luată cu uşurinţă măsurile în contra generalului Boulanger. Generalulă a păcătuită în contra supu-nerei şi disciplinei militare; de aceea trebuia pedepsită. De mai mulţi ani generalului îi plăcea să fiă obiectulă ma-nifestaţiuniloră în favorea personei sale. (Aprobări în centru.) La alegerile din urmă s’a folosită numele lui în contra legei. S’a înfiinţată ună diară care, ca reclamă, publică cocarde cu posa generalului şi elă a tăcută pănă când ministrulă de răsboiu l’a silită să declare, că n’are amestecă cu agitaţiunile. După acesta, primulă ministru spune, conformă cu comunicatele apărute în „Journal oficiel“, cum generalulă în contra oprirei formale a venită de trei or. la Parisă şi după raportulă comisarului dela gara de Lyon călătorea în haine civile. Era timpulă de a arăta generalului, că legile militare şi pentru elă au valore ca şi pentru orişicine. (Aplause) Ordinea trebue restabilită. (Aplause). Ce s’ar întâmpla, decă fiăcare co-mandantă de corpă, acestă c]idă de apărare ală patriei, ar /ave clientela sa cârmuitore ? (0 voce din drepta: Ai cu-ragiulă d-lui Thiers şi di: „miserabilă mulţime!u) şi decă fiăcare ar ave dia-rulă său? Când generalulă a aflată de pedepsirea sa n’a rămasă la postulă său, ci a venită la Parisă spre a participa la o întrunire. Intr’o telegramă c[icea: „Ţera nu se va lăsa să fiă amăgită, s’au luată măsuri în contra mea pentru că am obţinută voturfu. Etă că făcea pe judecăto-rulă asupra măsurii oră guvernului. Când generalulă era ministru, însuşi a declarată dela tribună, că pe cât timpă va fi ministru armata n’are decâtă să asculte, er să nu facă pe judecătorulă asupra lucrăriloră guvernului. De aceaa noi nu facemă decâtă aplicămă cuvintele lui în contra lui. (Aprobări în centru). Generalulă Boulanger nu vreu să dică că se găsesce în răsvrătire, der de sigură în oposiţiune cu măsurile guvernului. Ministrulă de răsboiu îşi va face datoria pănă la sfârşită; elă a convocată consiliulă de anchetă, care are să se rostescă asupra atitudinei generalului. Der ca consiliulă să nu fiă influinţată prin vre-ună votă ală Camerei, guvernulă nu pote primi decâtă simpla ordine de di. (Aplause en-tusiaste în centru. Sgomotă asurditoră în stânga şi drepta). După d-nii Laguerre, ministrulă de interne Sarrien, ministru de răsboiu Lo-gerot, d. Clemenceau a declarată, că aprobă măsurile luate în contra generalului Boulanger fiindcă ce nu-i permisă unui soldată de rendă nu-i pote fi permisă nici unui generală. Deore-ce însă nefiindă vorba numai de ună actă de disciplină, ci afacerea avendă şi o parte politică, nu pote primi simpla ordine de 4i şi propune următorea resoluţiune: „Camera fiindă decisă a păstra disciplina în armată, trece la ordinea cailei, consta-tândă că guvernulă e neputinciosă (sgomotă mare) şi declarândă, că printr’o politică reformătore se pote pune capătă agitaţiuniloră în ţerău. D. Ribot cu mare efectă a combătută aserţiunea, că acestă afacere ar ave părţi politice. Ţera nu e turburată, a cjisă d-sa, din contră e unită asupra agitaţiuniloră din Cameră. Decă d-vostră aţi răsturna guvernulă, a disă oratorulă, care îşi face datori , decă ilă atacaţi în cestiunile asupra cărora partidulă republicană ar trebui se fiă unitei, şi decă din aceste cause s’ar nasce confusiunî numai d-vostre veţi fi răspunzători. (Aplause sgomotose în centru). Simpla ordine de (]i a fostă primită, SOIRILE PILEI. In ultima şedinţă a Comitetului „Asso-ciaţiunei transilvane pentru literatura română şi cultura poporului română“ s’a constatată, că fondulu Associaţiunei cu finea lui Ianuarie a fostă 112,354 fi. 91 cr., care se compune din realităţi şi o-bligaţiunî, er starea fundaţiuniloră a fostă de 16,196 fi. 50 cr. Observămă cu durere, că chiar din miculă numără ală mem-briloră o parte însămnată nu şi-a solvită încă taxele de membri pe anulă trecută 1887. Tristă de totă. * * * Parlamentulă austriacă a primită fără discuţiune convenţia, prin care. se fixnă graniţele dintre Austro-Ungaria şi România. * * * La eserciţiile de arme din anula acesta suntă chemaţi: din armata comună : ofi-cerii de reservă şi contingentulă din 1883, 1881 şi 1879; reserviştii ală căroră serviciu de reservă nu dureză mai multă ca 7 ani; aceia cari neluândă parte la e-serciţiile din 1887 au să le repete ; ofi-cerii de reservă voră fi chemaţi pentru 28, soldaţii pentru 13 dile. Dintre hon-vedî se voră cinema: cei cari n’au participată la eserciţiile din anulă trecută; aceia cari suntă obligaţi în totă anulă se ia parte la eserciţiile de arme ; ofice-rii concediaţi, cari participă rareori la eserciţiile de arme; contingentulă diu 1885, 1884, 1883 şi 1881. cu deosebire cari n’au participată la 5 eserciţii de arme. Durata acestora este şi pentru ofi-cerî ca şi pentru soldaţi de 35 cjile. * * In urma demisionării fişpanului comitatului şi oraşului Cluşiu, br. Samuilă Iosika. fu denumită în locu-i contele Acusiu Beldi, proprietară în Miheşulă de Câmpiă. * * Din Agrarnu se comunică, că cu oca-siunea jubileului episcopului Strossmayer oraşulă a fostă la 19 Martie n. împodobită cu steaguri. Episcopulă a dăruită 20,000 fi. pentru înfiinţarea unei facultăţi de medicină la universitatea din Agram întemeiată de densulă, apoi 10,000 fi. pentru întreţinerea galeriei de tablouri. In onorea lui s’a dată ună banchetă festivă. * *# După cum comunică „Pester Lloyd,“ în anulă 1887/88 s’au ruinaţii mai multă ca jumătate dintre consorţiile teatrale unguresc! din provinciă; care au avută concesiuni. * .* * Tribunalulă din Alba-regală a condamnată în săptămâna trecută la 100 fi. amendă pe ună anume Emeric Fuster, fiindă că a pălmuită în.pieţă pe o d-şoră Maria Simli, care în foiletonulă unui cjiară de acolo atacase pe sora aceluia FOILETONULtJ „GAZ. TRANS. “ 13) IONU ISTEŢULtf.*) Legendă de V. A. Urechiă. — Ală doilea sfată e acesta: „ Ca-tă-ţi de trebâ ta! Nu-tJ băga lingura unde nu-ti fierba ola! — Minunată sfată, deu aşa-.. — Numai păcată, mei Ione, că-ţl mai lipsesce tocmai ală treilea sfată, ca să mergi a casă^ liniştită. — Ce nu mi-lă dărueşcl, domnule căpitane, ratişă, ca dimerlia a unsprezece la merţă?.. — Ce ţl-oi dărui eu ratişă, este ună cozanacă minunată dela Fialcoski, să-lă mănânci a casă, cu nevasta şi cu socru-teu şi ună polă pentru cheltuiala drumului. decă, bine înţelesă, de vei plăti cu cei două sute lei ce mai ai la mine ală treilea sfată bună ce ţî-oiu da. — Ba asta nu, domnule căpitană. Să rămână cu punga golă, după ce am fostă apropretară pe 600 de leuşorî! — N’ai aucjită tu, Ione, că pănă în trei suntă lucrurile cele bune ? S-ta Troiţă, mă Ione... — Ba am aucjită, 4^u St-a Troiţă !.... — Apoi trei sfaturi suntă mai multă ca două... Banii nu-ţî suntă de nici ună folosă, ţie, mă Ione... Că cu isteţia ta cea slabă n’o să ajungi cu ei acasă... o să ţî-i fure vre-ună pungaş, o se te înşele vre-ună vagabundă... Sfaturile mele nu ţi le pote fura nimeni, nici le poţi perde. — Ve4î asta-i aşa, pe crucea mea! — Haide fie! Dă-ml, domnule căpitană, sfatulă celă ală treilea şi-ţi opreşce ce a mai rămasă din bani... Haide, trampa!... Ecă ală treilea sfată: „Când ai zoră Nu pune mâna pe toporă, Nici pe cuţită, Când eşti amărîtă !u Na, ecă, mă Ione, şi ună polă de dramă şi ecă şi cozonaculă... Da nu cum-va să îlă începi pe dramă; să-lă duci întregă a casă, să-lă mănânci cu nevasta şi cu socru-tău. — Să trăiţi! domnule căpitană ! — Ione, isteţă, isteţă fii... şi cale bună! * * * Ionă Isteţulă abia pleca dela casa căpitanului şi întâlni ună chervană, care mergea cu marfă, la bălciu, la Râmni-culă-Vălcei. Se învoi Ionă să dea ună leu şi să-lă ia de-a călarele, pe cărâm-bii din dărăptă. De, nu totă omulă pote dispune de-o butctă, de-o calescă... Mai merge omulă şi mai aşa; destulă că-şl cruţa Ionă cişmele, putea elă să-şi mai bătogescă cele părţi moi de hurducăturile chervanului. Şi merse, şi merse chervanulă ! Trecu şi de Piteştii cei pitiţi la Gura văei; trec5 şi de Curtea de Argeşă... Când etă calea apucă pe dealuri mari, prin codrii deşi, în mie4ă de nopte. — Fă din drumulă mare, Noptea, pe cărare ! îşi dise Ion Isteţulă, şi sărindă după ca-rămbă. — Apucă eu pe aci, striga cătră chirigiu. Oiu aştepta chervanul în vîrfu dealului. — Eşti nebună, mă ? striga chirigiulă ciobanii şi caprele abia se caţără pe acolo!.... Fă din drumu mare, noptea pe cărare ! 4ice în gândulă său Ionă. Şi a-pucă pe cărăruşa ce abia se zăria la lu-i mina lunei şi a steleloră. Şi haide! haide!... pănă ce răsbi, prin stanei şi tufişuri în muchia dealului de era şi la dramă. Acolo aşteptă Ionă mai bine de două ciasurî, pănă ce audi scârţăindă jalnică rotiţele chervanului, care se apropia. Der care nu fu groza şi mirarea lui Ionă, când vă4u pe chirigiu cu capulă spartă însângerată şi pe cei doi neguţători, stăpâni mârfei, bătuţi mără, plini şi ei de sânge. La întorsătura drumului chervanulă fusese înconjorată de o cetă de hoţi, cari prădară pe bieţii omeni de marfă şi de banii din pungă şi-i bătuseră şi-i tâl-ciseră de i lăsaseră abia cu vieţa! Ionă Isteţulă plânse de bucuriă cugetândă cu recunoscinţă la căpitanulă său, ală căruia sfată ’lă scăpase de sortea tovarăşilor săi de dramă. De frică însă să nu paţă şi elă mai încolo sorta celorlalţi, — căci era încă noptea adencă, — cum dete de o cârciumă, în cale, se pogori şi rămase de chervană, voindă să poposescă pănă la 4iuă, sub coper&mentă de creştină. — Tocă! tocă ! toca ! Bate în uşa casei şi unu omă cu ună chipă nu pre Nr. 59.____________•________________ Procesul ie pressi alţi „Calicnlni '. Mercur!, în 4 Aprilie n., vine la rendă procesulii de pressă alu vCaliculuia. Acusatorală este, precum amă mai amintită, pro cur orală r. din Tergulă Mureşului, care intenta procesulă din oficiu. Acusaţii suntă: Ioanu Popa, ca redactorii responsabilă ală foiei, şi Mihailă Po-creanu, preotă gr. cat. în Lugoşă, ca autoră ală scrierei incriminate. Scrierea incriminată este o poesiă publicată în Nr. 9 ală „ Calicului u dela 1 (13) Sep-temvre 1887, 'sub titlulă „Doine celebre care îşi are de obiectă decurgerea unei alegeri de deputată dietală şi în care procurorulă a aflată calumniă şi văte-mare de onore contra lui Petra Coroană (ca „patriotău Korkân Peter), subnotară ală comitatului Caraşă-Severină, ca în contra unui funcţionară publică, şi de aceea procurorulă s’a vădută îndemnată a intenta procesulă din oficiu. Pertractarea se va ţine în diua mai susă amintită înaintea juriului de pressă din Cluşiu. Juriulă va-fi constituită din următorii juraţi: Dr. Aladar Rozsahegyi, pro-fesoră de universitate; Ludovică Vicol, proprietară; Colomană Paradi, profesoră; Ludovică Fazakas, profesoră; Gero Hol-damf, proprietară; Mibail Magyari, proprietară ; > Samuilă Benigni, măcelară; Emanuilă G-ajzago, advocată ; Ioană Ko-vacs, profesoră; Mor Weisz, fabricantă de spirtă; Ludovică Pâkey, ingineră; Dr. Gieza Entz, profesoră universitară; Franciscă Pâl, directoră preparandială; Iosifu Deak, proprietară; Ioană Kovacs, ingineră ală călei ferate; Oliveră Rein-bold, secretară financiară ; dr. J||iu Cser-natoni, profesoră ev. ref.; Desideriu Sig-mod, deputată dietal; Petra Tamâsi, proprietara ; Alexandru Molnâr, procuroră; Ştefană Virânyi, inspectoră de cale ferată ; Ignată Tompos, advocată; dr. Acusiu Szentkirâlyi, profesoră; Alesandru Kiss, profesoră; Ludovică Urmosi, dia-ristă; Geza Albach, primară orăşenescă ; Antoniu Domokos, casieră comitatensă; dr. Coloman Nappendruck, medică de oraşă; Nicolau Kilin, proprietară; dr. Leo Davida, profesoră universitară; Mar-tină Gereb, prof. ev. ref.; Geza Szvacsina, consilieră orăşenescă; Nicolau Ferenczy, advocată; Iosifă Istvanflfî, secretară de finanţe; Dr. Iuliu Akosi, candidată de deputată; Friderică Wachsman, advocată. Pertractarea va fi presidată de Do-minică Peterffy, preşedintele tribunalului din Cluşiu, er acusaţiunea va fi susţinută de procurorulă de acolo Dr. Bir o Janos. La adressa împăratului Fridericu. fiarele vieneze primescîi din Părisu o telegramă, care le spune deDomne-ajută deschide, ţiindă în mână ună opaeţă fumegătoră. — Bucuroşi la ospeţl? 4i°e Ionă cam cu jumătate de gură. — Intră! răspunde nu pre cu blândă graiu, omulă cu opaeţulă. Ionă câtă văcjuse mutra aceluia, ar fi fostă gata să nu se mai despartă de chervană, der acesta era acu hăt departe. Elă întrâ deci în tinda casei, şi din tindă în camera dela drepta, clicendă în gândă „Tatălă nostruu şi se aşecjâ lângă vatra unde cârciumarulă frigea o bucată de iepure. Câtă pe ce era să întrebe Ionă, de nu i e temă cărciumaru-lui să locuiască singură, aşa departe de Rdmniculă Yâlcei singură în mijloculă co-driloră. der îşi aduse aminte de sfatulă căpitanului: „Nu-ţl băga lingura unde nu-ţl fierbe ola. CatăţI de treba ta!“ Ionă întreba deci numai de nu i se pote da ceva de mâncată. Ecă, frigă iepurile ăsta. Vei îmbuca cu mine din elă. Când friptura fu gata, omulă de gazdă puse o mesiţă rotundă lângă vatră, apoi merse la ună colţă ală cămărei, deschise o uşă ca de pivniţă şi strigă cu ună glasă poruncitoră: — Sue ! vino ! (Va urma.) GAZETA TRANSILVANIEI. 1888? despre o poesiă făcută de acade-mici anulă francesu FraiK^ois Coppee la adpessa noului împeratu alu Germaniei, Fridericu III. Strofa telegrafiată este urmă-torea: Certes, des caps bretons au fond des [steppes russes, Tous Ies hommes de coeur voudraient [que tu vecusses; Et, pleins d’une touchante horreur Quand la fievre te tord sur ton lit de [souffrance, Tous se disent jusqu’â tes ennemis de [France: Qu’il vive, le pauvre Empereur! In traducere românescă sună astfelu: De siguri, dela promontoriele bretone şi pănă în fundulă pustieloră ruse, toţi omenii de inimă ară voi ca tu să trăiesc! şi plină de o înduioşătore spaimă, când frigurile te chinuiă pe patu-ţl de durere, toţi îşi dică, pănă si duşmanii tăi din Francia: Să trăiescă bietulă împărată ! La finele poesiei, Francois Coppee cere împăratului Friedericu III eliberarea Alsaciei şi Lorenei. Corespondenţa ..Gazetei Transilvaniei." Din comitatulti Solnocîi-Dobeca, Martie 1888. Deja de 2—2 ani se totă auc|ia vor-bindu se, cumcă şi în eomitatulă nostru vre să se facă cale ferată pe linea Zelău per Zsibo de alungulă Someşului pănă la Deşiu. Faima acesta însă ac|I o ve-demu realisându-se, căci în luna lui Sep-temvre a. c. în o conferinţă ţinută în oraşulă Deşiu s’au discutată şi asupra mijloceloră prin cari s’ar putea efectui acestă cestiune. Ba dupăce un astfelă de lucra condiţioneză şi mijloce banali — totă atunci s’au alesă şi câţl-va membri, căroră li s’au comisă să umble din sată în sat şi convocândă comitetele comunali şi luândă în presenţa acestora protocole să subscrie prin aceste în fiă-care sată câte-o obligaţiune despre atâta sumă, câtă s’a aruncată pe respectiva comună prin numita conferinţă. Membrii aleşi şi-au şi începută misiunea la timpulă său şi cu comunele — de vreu de nu vreu acestea — subscriau obligaţiunile transpuse loră din Deşiu. Pe la noi încă a umblată d. fisol-găbirău Franciscă Valea şi încă în unele comune însoţită de d-lă Pataki proprietară în Cemucă, er în celelalte însoţit de d-lă protopopă din Cristolţulă mare, Ştefană Ilieşă, şi conformă comisiunei sale, îndată ce sosea în vr’o comună, în presenţa numai a 3—4 membri comunali — căci ceilalţi cunoscendă afacerea refusară a se înfăţişa — publica, cumcă cei mai mari din Deşiu pentru a face şi pe la noi cale ferată, au hotărîtă în a-cestă respectă să recurgă şi la sucursul banală ală comitatului, fiindcă statulă nu pote să suporte tote spesele. De sine se înţelege însă, că aceste vorbe făcură impresiune rea asupra poporului şi nici că putea fi acesta altcum, când elă tră-esce cele mai vitrege timpuri, şi aşa la începută nu se învoiră la votarea ofer-tului pretinsă membrii nici unei comune, însă au fostă îmbătaţi cu vorbe dulci, ba şi înfricaţl, că nici într’ună felă nu voră scăpa dela plătire şi după ce nisce juc|I comunali — cu deosebire de cei cari portă nădragi şi-să trecuţi în castre străine — precum şi nisce notari — cu deosebire jidovi aduşi nu sciu de pe unde pe capulă nostru — ca să nu se facă de ruşine cu superiorală loră promiseră în numele comuneloră pe cari le representau, cumCfâ 'Voră plăti, au cedată şi membrii', 3—4, câţi erau de faţă şi au subscrisă şi ei obligaţiuni amăsu-rată repartiţiei făcute de dlă fisolgă-birău. Aci însă adaugă şi accentueză, cum că deşi calea ferată din cestiune atinge şi interesulă Selagiului, ba încă mai tare, căci noi mai avemă dramă în apropiere la care încă am oferită sume conside- rabile şi pe când în Selagiu, deşi e ună ţinută mai productivă şi mai uşurată ca noi în tote privinţele, totuşi aici nu s’a aruncată «pre scopulă din cestiune nici pe cea mai mare comună mai multă de câtă 100 fi. v. a. In eomitatulă nostru însă, deşi în tote privinţele e mai prigonită de sorte, s’a aruncată şi pe cea mai mică şi mai săracă comună 300 fl. şi mai .multă, ba şi câte 1000 fl. v. a. Mai amintescă, că în pretura Ciachi Gârbăului numai vre-o 20 de comune au fostă cercetate şi d-lă fisolgăbirău numai mai eri alaltăeif a şi trimisă deja' la Deşiu o legătură de obligaţiuni subscrierile de prin comunele din cerculă său în valore de 12000 fl. v. a. E de însemnată, că comuna Cemucă — în care d. fisolgăbirău şi d-lă Pataki suntă jpropri-etarii cei mai mari numai 200 florini plătesc şi acesta se pote înţelege numai aşa, că d-loră au voită prin acesta să se scotă dela repartiţia generală aruncată pe locuitorii altora comune. Etă deră, cum şi în ce chipă pe la noi se asupresce mai tare bietulă popor ca pote prin totă loculă. Şi acum mai restă se amintescă, că tote acestea se întâmplă în ună ană ca acesta, care este pentru poporă forte săracă, căci în urma secetei de astăveră a rămasă fără bucate şi numai din datorii trăesce. Aşa stândă lucrulă, sentimentulă umanitară ar cere ca pe contulă lui să nu se fâcă cei dela cârma comitatului nostru mai zeloşi şi decâtă cei dela cârma altor comitate. Der în deşert, că pe la noi versulă de durere ală poporului e nebăgată în semă şi nu pote escita milă şi cruţare. Mai multă mă miră de unii preoţi de pe la noi, cari deşi trăescă din crunta sudore a poporului totuşi în locă ca să-l apere şi să-i dea sfaturi cu cari să se potă ajuta, şi în locă ca săi apere contra celoră ce cercă a-lă asupri, precum dovedesce şi afacerea din cestiune — se pună cu gura pe elă şi cu vorbe dulci, în locă de a-lă uşura, îi câştigă asuprire, căci 12 mii de fl. a-le încassa din punga lui atunci, când elă nu scie pe ce cale şi-ar putea stempăra fomea şi acoperi sdranţele, cari nu-lă potă scuti de ventă, frigă şi morburi grele, însemneză atâta, câtă a te bucura văcjendu-lă că trebue să dee şi când nu mai are. In faţa acestei împrejurări triste care e de natură să revolteze pe toţi cei bine-simţitorî, nu potă să nu amintescă aci pe d-lă Ilieşă protopopulă tractului Sur-ducului şi părintele Cristolţului mare, care încă se puse pe lângă d-lă fisolgăbirău, când âmJbla acesta în afacerea din ces-tiune pe sate şi amăgea poporală. Eu deşi sunt numai ună plugară, îmi ţină de datorinţă naţională a-lă f&tui ca mai multă să nu se facă unelta străini-loră şi să nu-i pună în vedere poporului avantagiulă ce ’i l’ar aduce trenulă prin importarea de îmbrăcăminte şi mărfuri străine ci din contră, să-lă dispună la îmbrăţoşarea industrie de casă pe carea o cunosce din bătrâni şi carea satisface trebuinţeloră lui oferindu-i obiecte şi mai solide şi mai eftine, căci şi le facn cu cruţare şi sîrguinţea propriă. Apoi bine trebue să scie şi d-sa, ba şi din gura poporului încă se pote au