Mactiunea, Administrat™ ^Tipografia:
BRAŞOV0, piaţa mare Nr 22.
Scrisori nefrancate nu se pri* mescu, Manuscripte nu se retrimită !
Birourile de annncinrî:
BraţovO, piaţa mare Nr. 22.
Inserate mai primescu în Viena: RudolfMosse, Haasenstein & Vogler (Otte Maas), Heinrich Schalek, Alois Htrndl, M. Dukes, A.Oppelik,./. Dan-neberg; în Budapesta : A. V. Gold~ berger, Anton Mezei, Eckstein Bernat; înFrankfurt: G.L.Daube; înHam-burg: A. Steiner.
Preţuiţi, inserţiuniloru: o seria garmondâ pe o col6nă 6 cr. si 30 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoi61ă. Reclame pe pagina III-a o seria 10 cr. v. a. s6u 30 bani.
AHULti LI.
„Gazeta11 iese In fie-oare di.
Abonamente pentrn Austro-Ungaria
Pe unii anH 12 fl., pe ş6se luni 6 fl., pe trei luni 3 fl.
Pentrn România şi străinătate:
Pe unii anii 40 franci, pe ş6se luni 20 franci, pe trei luni 10 franci.
Seprenumeră la t6te ofi-ciele poştale din întru şi din afară şi la dd. colectori.
ÂPonamentalll pentru BraşovH:
laadministraţiune, piaţa mare Nr. 22, etagiuitt I.: pe un* ană. 10 fl., pe şlse luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusulfl în casă: Pe unu anu 12 fl., pe şăse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Untt esemplaru 5 cr. v. a. său 15 bani.
Aţâţă abonamentele câtă şi inserţiunile sunt a se plăti înainte.
Nr. 58.	' Braşovâ, Luni, Marţi, 15 (27) Martie
PROCESULH DE PRESSĂ
alu
„GAZETEI TRANSIVAlTIEr1.
(Continuare şi fine.)
Clnşiu, 21 Martie.
Translatorulu Dr. Isacu împărtă-şesce în limba româna acusaţiloru pe scurtă cuprinsulă vorbirei d-lui procurorii Dr. Biro.
Preşedintele provocă apoi pe acu-saţî de a declara, decă voiescu se se apere, ori nu?
Dr. Aurel Mureşianu: Domnule Preşedinte, Onorată tribunală cu juraţi! încă odată -trebue se’mî esprimă părerea mea de reu, că nu sunt pe deplină în clară cu starea lucrului. Când mî-am permisă mai înainte a me adresa cătră d-lă preşedinte, am făcut’o în speranţă, că va binevoi a lua în considerare critica nostră situa-ţiune şi va dispune, ca să fiă chiă-maţl aici juraţi de aceia, cari se înţelegă limba română, în care voimă se ne apărămă. Nu este posibilă ca noi să fimă judecaţi aici în Cluşiu de juraţi, cari pri-cepă limba română? S’a constatată că numai doi dintre domnii juraţi, cari suntă de faţă, ne potă pricepe şi potă sS-şî dea verdic-tulu după imediata impresiune ce-o ar primi din cele espuse de noi? Nu se mai potă găsi în Cluşiu IO cetăţeni cu cunoscinţa liinbei române, cari se înlocuiescă pe ceilalţi ? Şi decă nu s’ară afla aţâţi eu sciu că trăiescă în acestă oraşă 6—7000 de Români, n’ar pute să se ia juraţi şi dintre aceştia?
Eu sunt aici înaintea d-vos-tre ca acusatu, de aceea ve măr-turisescă că nu’mî pote fi nicidecum indiferentă efectulă ce l’ar face apărarea mea românescă asupra domniloră juraţi. Sunt directorulă unui 4iar^» care în lupta s’a naţională se conduce de principii, ce trebue să le desvol-tezu aici, decă e vorba să me a-peră şi să arătă motivele ce m’au condusă a scrie aşa cum am scris. Aşi trebui să vorbescă der celă puţină atâta câtă a vorbită d-lă procuroră şi închipuiţi-vă vă rog, situaţiunea mea, decă m’aşî apăra aici vr’o trei cuarturî de oră în-tr’o limba, pe care numai doi dintre domnii juraţi o înţelegă. N’aşî risca eu ore ca celorlalţi 10 domni juraţi cari nu’ml cunoscă limba, să li se urască în cele din urmă de mine şi în locu de a-i câştiga pentru vederile mele, se-i dispună pote mai rău în contra mea ?
Ce e mai multă, aceiaşi domni juraţi au înţelesă forte bine pe d-lă procurorii, care ne acusă. Fiecare cuventă pronunţată de d-lă procuroră a putută să producă o împresiune mare asupra d-lorn. Eu, care cunoscă limba maghiară scrisă, am înţelesă că re-presentantulă ministeriului public a îndreptată în contra nostră multe şi forte grave acusaţium. Der pe când d-sa a vorbită aprope :V4 de 6ră, d-lă translatoră ne-a tălmăcit cuprinsulă vorbirei sale numai în vreo 5 minute. Ce am înţelesă noi din acusaţiune, cum o se ne
putemă apăra în contra ei, şi ce voră înţelege domnii juraţi prin tălmaciu din ceea ce vomă aduce noi înainte spre apărarea nostră ?
Decă domnii juraţi, cari au înţelesă imediată pe d. procuroră nu voră înţelege totă aşa de imediat şi apărarea nostră, nu’şî voră pute forma o judecată clară asupra stării lucrului.
Repetă, d-le preşedinte, este forte grea şi abnormală situaţiunea în care ne aflămă, de aceea vă rogă a enuncia, decă nu este posibilă ca faţă cu noi să se constitue ună astfelă de juriu, care celă puţină în maioritatea sa precumpe-nitore să înţelegă limba năstră? Rogă pe onoratulă tribunală a lua o hotărîre despre acesta cu privire la partea materială a apărării.
Preşedintele: Vă rogă a înţelege, că legea nu dispune despre aceea, ca din cansa nepriceperii limbei să se constitue ună altă tribunală cu juraţi şi astfelă cererea d-loră acusaţî nu e întemeiată pe lege. Der îi facă atenţi, că după ce au adusă cu ei ună apărătoră, acesta să vorbescă pentru ei şi se-i a-pere. Decă însă nu voiescă, atunci îi rogă a declara hotărîtă, că renunţă la dreptulă loră de apărare ori nu, căci la dincontră aşi trebui să consideră ca terminată pertractarea de faţă înaintea juriului.
După ce translatorulă tălmă-cesce cuvintele d-lui presidentă, d-lă Dr. Mureşianu cere dela pre-sidiu timpă de două minute ca acusaţii să se potă consulta cu apărătorulă. După consultare se dă erăşî cuventulă d-lui
Dr. A. Mureşianu: Domnule Preşedinte ! Onorată tribunală cu juraţi! Din nou îmi esprimă profunda mea părăre de rău din causa anormalei nostre situaţiunî în ces-tiunea limbei. Vă asigură că acestă cestiune este forte seriosă. Noi ne-amă luată ună apărătoră, care cunosce bine limba maghiară, pentru că amă prevecjută, că vomă ave lipsă aici de ună legistă. Der amă luată pe apărătoră numai pentru partea formală a procesului şi ca să ne apere în cestiunile de dreptă, apărarea meritorică ne-amă reservat’o nouă înşine, deorece numai noi putemă arăta intenţiunile, ce ne-au condusă la scrierea arti-culiloră înpricmaţî.
Piindă posiţiunea nostră atâtă de deficilă şi stândă sub presiunea împrejnrăriloră, căci e vorba de doi ani închisore şi 1000 fl. a-mendă în bani, ne vedemă con-strînşl de a concede apărătorului nostru să respundă la acusaţiunile procurorului din punctă de vedere ală legii.
Ear câtă pentru noi acusaţii vă rugămă a ave în vedere, că este departe de noi a ne îndoi în semţulă de dreptate ală domniloră juraţi, der trebue să ne îndoimă, că denşii voră pute pronunţa ună verdictă în tote privinţele dreptă şi imparţială nepricependă apărarea nostră. De aceea me rogă de d-lă preşedinte a lua la cunoscinţă, că forţaţi de aceste triste împrejurări, neputendă face ca se fimă
înţeleşi cum se cade de juriu, re-nunţâmu la aperarecu. nostră.
După ce translotarulu talmăcesce declararea acesta a d-lui Dr. Mureşianu tribunalului, preşedintele dă cuventulă apărătorului.
Apărătorulti Simeond Damiand: Onorată tribunală ca judecătoria de pressă, stimaţi domni juraţi! După cele petrecute în decursulă pertractării de acjl trebue să accentueză, că, deşi eu dnpă chemarea mea sunt advocată, totuşi func-ţioneză în acestă procesă de pressă numai ca apărătoră, căci, conformă § 31 ală procedurei, în afaceri de pressă apărătorulă nu trebue să fiă advocată, adecă apărarea nu este legată de diploma de advocată. Pre lângă tote aceste mă bucură că sunt în stare a vă pute tălmăci în limba pricepută de D-vostră punctulă meu de vedere faţă cu acusaţiunea domnului procuroră, venindă astfelă în ajutoră acusaţiloră, cari nu pentru aceea au declarată că nu se apără, pentru că n’ară voi a se apăra, ci pentru aceea, că voindă să se folosescă de dreptulă de a se apăra în limba loră maternă, nu voră fi înţeleşi în acestă limbă.
Premiţendă aceste, încâtă îmi voră ierta împrejurările şi aptitudinea, voiu urmări şi eu acelă firă, ce a condusă pe domnulă procuroră, şi adecă voiu espune mai întâiu vederile mele faţă cu articu-lulă cuprinsă în Nr. 176 din anulă 1887 ală „Gazetei Transilvaniei'* şi după aceea voiu vorbi despre cele cuprinse în arti-cululă apărută în Nr. 179 din 1887 ală acestei foi.
Onorată tribunală şi stimaţi domni juraţi! In privinţa celoră cuprinse în ar-ticululă apărută în Nr. 176 trebue să declară înainte de tote, că faţă cu aşe-(jămintele constituţionale esistente, ţină că e tocmai aşa nebasată ca şi curiosă acusaţiunea d-lui procuroră, deorece re-sumândă totă cuprinsulă acestui articula şi avendă în vedere adevăratulă lui înţelesă, nu pote fi vorba de comiterea vr’unui delictă şi cu atâtă mai puţină de comiterea delictului prevădută în § 172 al. 2 ală codului penală. Onoratulă domnă procuroră a rădicată multe şi grave acnsaţiunl faţă cu acestă articulă, der a uitată cu totulă a espune, că în acestă articulă se face provocare hotărîtă la articululă apărută în f cfiarulă „Nemzet“ dela 17 Augustă 1887.
Trebue să mai accentueză, că decă aşă fi sciută înainte de încheiarea for-meloră pentru producerea dovecjiloră, că voiu ajunge în posiţiune de a’ml împlini, deşi numai în modă restrînsă, chiămarea mea de apărătoră, aşă fi pretinsă ca acestă articulă ală lui „Nemzet“ să fiă cetită şi să se considere ca o parte integrantă a materialului de dovedi*
Când legislaţinnea a alcătuită capi-tululă 6 ală codicelui penală, a făcut’o cu acea convingere, că organele chiă-mate a aplica practică legea, şi cărora li s’a încredinţată păstrarea tesaureloră celoră mai scumpe ale cetăţeniloră, adecă onorea şi libertatea, voră da conceptului elastică de „aţîţare“ numai o interpretare, care să corăspundă intenţiuniloră legislaţiunei şi care este esprimată în §-ii 171 şi 172 ai codului penală.
Decă veţi asămăna prescrierea aces-toră paragrafl nn numai cu cuprinsulă articulului din vorbă, ci chiar cu espre-siunile singuratice ce suntă şi scose în modă unilaterală din acei articulî şi înşirate una dnpă alta în actulă de acn-
1888.
saţiune, vă veţi convinge, că acestă articulă şi aceste espresiunî ale lui stau aşa de departe de delictulă cu care este inculpată clientulă meu, ca ceriulă de pămentă. Precum dovedesce fapticulă şi adevăratulă cuprinsă ală’articulului, acesta polemiseză numai cp. articululă memorată apărută în „Nemzet**, în care între altele se dică următorele: „Noi nn ne numărămă între aceia, cari au privită dela începută cu nesiguranţău....
Preşedintele: (întrerupendă pe apărătoră) : Nu potă să concedă să se ce-tescă acestă pasagiu, deorece articululă lui „Nemzet" n’a fostă primită în caie-tulă de dovecjl.
Simeond Damiand: Decă nu mi-se; concede acesta, sunt silită a espune verbală şi pe scurtă mersulă ideiloră din numita foiă ungprescă. Chintesenţa es-puneriloră lui „Nemzet“ conţine tocmai acea tesă periculosă pentrn consolidarea şi înflorirea patriei nostre comune, după care în Austria ar fi cu putinţă a se împăca pretensiunile diferiteloră naţionalităţi şi rasse, der la noi acesta ar fi imposibilă. Căci, dice „Nemzetu, unitatea deplină a regimului şi a administraţiei maghiare este postulatulă desvol-tării vieţei mai nouă de stată, şi orî-ce încercare de a-i aduce vre-o stricare ar ave caracteră revoluţionară. Apoi „Nem-zet“ continuă cam aşa epreţiările sale: Dnpă modesta nostră părere n’are locă la noi ceea ce se încercă a proba cei din Austria. Şi decă e vorba să apre-ţiămă în genere administraţiunea nostră, noi ne ţinemă de acei politici clară şi dreptă cugetători, cari consideră ca multă mai corăspuncjătore acea politică, ce îndestulesce celă puţină pe uniculă elementă, care susţine statulă, decâtă ca să voiască a lecui păsurile celorlalte elemente prin aceea, ca nici unulă să nn’şî potă câştiga pânea în modă splendidă.
Cuprinsulă adevărată ală acestoră espresiunî ale lui „Nemzet,“ citate de mine, nu pote ave altă sensă decâtă, că numai naţionalitatea maghiară formeză uniculă elementă susţiitoră de stată şi că celelalte naţionalităţi laolaltă nu suntă decâtă inimicii statului şi aşa politica de stată trebue să nisuescă faţă cu naţionalităţile într’acolo, ca ele să nn potă fi părtaşe la împărţirea pânei de pe masa comună a patriei, că prin urmare, ele să porte numai sarcinele şi să nu pretindă nimică din folosele statului pentru sine.
Avendă tote aceste în vedere, ca să mă folosescă tocmai de espresiunile împricinate din Nr. 176 ală „ Gazetei, “ din 1887, întrebă, nu însemneză ore acesta, cea mai mare „trufiă prin care ameninţă cu cutropire şi pe Română ca şi pe Sasă, şi pe Serbă ca şi pe Slovacă, decă nu întră în „marea naţiuneu şi decă nu se adapă din cultura loră,“ nu indigeteză acesta că „naţionalităţile nemaghiare să muncescă di şi nopte, să îndure chinuri şi suferinţe, să se sbuciume şi să asude, ducend lipsuri şi luptendă cu nenumărate neajunsuri pentru ca cei dela putere, să trăescă splendidă?“ Se pote ore atribui vederiloră amintite ale foiei „Nemzet“ altă sensă, decâtă că cei ce profeseză acele idei şi tendinţe suntă „adversarii noştri, cari ca să-şi asigure acestă posiţiune/ adecă să trăies.că splendidă, „es-ploateză pe Nemaghiarî, teroriseză, persecută, înegrescă şi calumniază pe cei ce n’au venită dela polele Altailoră?“
Vă întrebă domniloră, decă unoră
Nr. B8.
GAZETA TRANSILVANIEI.
1888.
astfeliu de espresiunî curată polemice li se pote atribui intenţiunea de a aţîţa, când este mai limpede ca lumina sore-lui, că tote aceste espresiunî suntă numai erupţiunea unei inimi mâhnite, ce bate într’ună peptă cu adevărate sentimente, cărora lî-a dată espresiune clien-tulă meu numai spre a combate afirma-ţiunile nedrepte şi insinuătore ale foiei „Nemzet" ?
A atribui, faţă cu acestă stare a lucrului, aceloră espresiunî curată polemice din „Gazetă" intenţiunea şi tendinţa de a aţîţa şi a voi să se sancţioneze acesta prin verdictulă juraţiloră n’ar însemna decâtă o derisiune a libertăţii de pressă şi o transformare a constituţionalismului în celă mai incarnată absolutismă, aceea ar însemna şi nu altceva, că adecă ne reîntorcemă la epoca tristă, din care cu atâta greu ne-amă eliberată, aceea şi nu altceva ar însemna, că în locă să sădimă în inima diferiteloră naţionalităţi cari compună acestă stată, buna înţelegere, iubirea şi stima împrumutată, care tocmai între împrejurările esteme politice de adl atâtă de fatale şi ameninţă-tore este atâtă de necesară, să facemă ca tote aceste să lipsescă dintre noi şi să esiste numai înstrăinare împrumutată.
Totdeuna mi-a plăcută să fiu obiectivă der din punctă de vedere ală apărării nu potă întrelăsa a nu aminti, că atâtă din partea unoră representanţl ai societăţii câtă şi ai pressei maghiare se urmă-resce o direcţiune forte condamnabilă şipe-riculosă prin aceea, că se îndrâptă la a-dresa naţionalităţiloră nemaghiare espresiunî întru adevără dejositore şi aţîţă-tore, aşa că simţulă omului se revoltă, când le cetesce seu le aude, precum suntă d. e., imnulă făcută aici în Cluşiu cu refrenulă „O tu opincă puturosă valahă," apoi o poesiă specifică publicată sub titlulă „Valahii" în fruntea (farului „Peşti Hirlap" dela 4 Septemvre 1887 (Vre să cetâscă).
Preşedintele: Rogă pe d. apărătoră să nu se depărteze de obiectulă apărării şi deci nu-i potă concede cetirea acestei poesii.
Simeond Damianu : Fiind-că nu mi-se concede a ceti acestă poesiă caracteristică, spună că cuprinsulă ei în puţine cuvinte este : „Valahii să lapede clasica loră opincă, să încalţe cisme maghiare şi decă n’ară ave piele de ajunsă pentru cisme să jupoiă pielea agitatoriloră valahi şi să facă din ele cisme cu pinteni unguresc!. “
Onoratulă domnă procuroră pentru a’şl întemeia acusaţiunea cu provocare la articululă din nr. 176 ală „Gazetei" susţine, că fiindă într’însulă vorbă despre 5 milione de Maghiari clientulă meu n’a putută ave altă intenţiune decâtă a înjosi şi a înegri întrega naţiune maghiară făcendu-o părăsită, care trăesce din spinarea celorlalte popore. Acestă afirmaţi-une e falsă, pentru că chiar din rândurile întroducătore ale articulului reiese, că acolo e vorba numai şi numai de „pressa jidano-maghiară," aşa der nu de cea curată maghiară, şi se cjice cu alte cuvinte că acestă pressă însăşi în-sinuă Maghiariloră tristulă rolă de părăsiţi.
Acusatorulă publică a mai cjisîh că Românii nu ar fi împiedecaţi în eserci-tarea drepturiloră loră politice, der a uitată a spune că de esemplu între altele noi Ardelenii avemă o lege electorală maşteră, cu totulă deosebită de cea din Ungaria, prin care se face imposibilă Româniloră esercitarea dreptului electorală în modă cuviinciosă. Şi de aceea a mai vorbită onor. d-nă procuroră, că amă ave deputaţi în dieta ungară. Pe câtă sciu eu nu avemă, pote să se afle vr’unulă de origine română acolo, der credeţi-mî, domniloră, că acesta nu re-presenteză nicidecum poporală română. Acesta nu vrea să. cjică numai că Românii n’ar dori să se folosescă de drepturile loră politice, ci vrea să nu-mai, că li se face chiar cu neputinţă de-a esercita aceste drepturi mai alesă prin
abusurile ce se comită la alegeri, ce vi suntă cunoscute d-vostre tuturoră.
Preşedintele:	Facă atentă pe d.
apărătoră, că se depărteză dela obiectă şi nu-i potă concede espectorări asupra legii electorale.
SimeonO Damiand: Atingendă acestâ cestiune am voită numai să arătă, că părerile d-lui procuroră suntă cu totulă eronate. Der fiind-că nu mi-se concede a vorbi mai departe în acestă obiectă, revină la articululă de fondă apărută în nr. 179 ală „Gazetei Transilvaniei" din 1887 şi trebue să accentueză, că espre-siunile: „Au totă voită Ungurii să sugrume vocea Românului ardeleană, ca să facă dintr’însulă ună ilotă politică^.... şi că „s’au jurată a numai lăsa pe Români să trăiescă ca Români în acestă ţerăa, numai atunci voră fi apreţiate justă şi în modă imparţială, decă vomă ave în vedere trecutulă politică ală Ardealului deorece nu se pote nega, că Ardealulă a avută propria sa legislaţiune şi că poporală română a fostă recunoscută prin lege ca a patra naţiune politică egală îndreptăţită a Ardealului.
Onorată tribunală, stimaţi domni juraţi! Precum omulă singuratică se nisuesce totă spre mai mare perfecţiune şi independinţă, e forte naturală, ca şi într’ună stată poliglotă, cum este acela în care trăimă noi, naţionalităţile de diferită origine şi limbă să emuleze între sine, ca să ajungă în posesiunea puterii de stată. Şi totă aşa de firescă este, că într’ună stată poliglotă nu voră pute a-junge tote naţionalităţile la ună nivelă egală de putere, ci va ajunge în fruntea trebiloră statului aceea dintre ele, care îşi pote elupta acestă posiţiune, er de multe ori aceea, care prin coincidinţa favorabilă a împrejurăriloră politice interne şi esterne este adusă la putere.
Naţionalitatea ajunsă odată la putere are tendinţă de a estinde totă mai multă influinţa ei politică, pe tote celelalte naţionalităţi a-le uni într’o naţiune politică mare. Pentru ca să potă esista în adevără o politică unitară şi ca diferite naţionalităţi să-şi potă consacra tote puterile spre consolidarea şi înflorirea patriei comune, este însă o cerinţă de căpetenia ca naţionalitatea, care a ajunsă în posesiunea puterii statului nu numai să recunoscă dreptulă de esistenţă ală celorlalte naţionalităţi, ci chiar să promoveze desvoltarea loră individuală naţională, er la nici ună casă să nu-o îm-pedece. Acesta este încât-va esprimată şi în art. de lege 44 din 1868, ceea ce dealtmintrelea este lucru forte naturală, căci precum societatea omenescă o alcă-tuesce şi o susţine numai stima şi iubirea împrumutată, aşa şi într’ună stată poliglotă naţiunea unitară politică pote să fiă alcătuită şi susţinută numai prin stima şi iubirea împrumutată dintre diferitele naţionalităţi, ce o compună.
Nu se pote nega domnii mei nici aceea, că dela începută şi mai vîrtosă în timpulă din urmă ală erei constituţionale — nu voiescă a cerceta, decă din pre mare zelă seu din vr’ună altă motivă — desvoltarea individuală a naţionalităţiloră nemaghiare nu numai că a fostă împiedecată, ci chiar li s’a denegată îndreptăţirea esistenţei loră. Şi articululă de lege 44 din 1868 în de-cursulă timpului, atâtă prin legislaţiune, cât şi pe calea ordonanţeloră, ba chiar şi în modă arbitrară întru atâta s’a ştirbită, încâtă acestă lege ac|î este numai o literă mortă.
Şi ce resultată a avută acestă pro-cedere ?
A avută resultatulă, că autorităţile cari stau în serviciulă statului s’au în-curagiată şi în curagiulă loră au mersă aşa de departe, încâtă au păşită chiar şi peste acelă hotară, de care într’ună stat constituţională nici a se apropia nu e iertată, pentru că nu odată a obvenită acelă casă tristă: că Românului nu i s’a considerată de cătră autorităţi plângerea sa numai pentru că este Română; că nu ’i s’au plătită banii asemnaţi de cătră perceptorate numai pentru aceea,
pentru că chitanţa a fostă scrisă în limba română; a obvenită casulă, că nu ’i s’au acceptată de cătră oficiile poştale scrisorile recomandate, pentru că au 'fostă a-dresate în limba română; ba ce este şi mai multă, nu’i s’a eliberată din partea funcţionariloră dela calea ferată biletă de călătoriă, pentru-că l’a cerută în limba română.
Aşă pute ilustra multe esemple cu astfelă de date concrete, der nu o facă pentru-că nu intenţioneză a ridica aici recriminaţiunl şi şi tristele caşuri enu-mărate le-am înşirată numai pentru ca să potă caracterisa curentulă nesănătosă ce domnesce şi totodată punctulă de plecare pe care l’a avută în vedere clientulă meu atunci, când a scrisă articululă de fondă apărută în nr. 179 din 1887 ală „Gazetei Transilvaniei."
Faţă cu o asemenea situaţiune nu ne pote uimi, că în acestă articulă de fondă aflămă espresiunile incriminate, ci cu dreptă cuvântă ne pote mira, că onorata procuratură a găsită cu cale şi cuviinciosă a ridica contra clientului meu — care a apărată numai dreptulă de e-sistenţă individuală a naţionalităţii române — acusaţiune pentru „aţîţare," căci aceste espresiunî nici chiar scoţăn-du-le afară din contestă nu potă întemeia acuş are a.
Nu-o potă întemeia, pentra-că în prima liniă ele nu se referescă la naţiunea maghiară şi în a doua liniă nu, pun-trucă nu conţină agitare şi cu atâtă mai puţină o aţîţare la ură contra Unguriloră.
In articlulă de fondă apărută în Nr. 179 din anulă 1887 ală „Gazetei Transilvaniei" nu este vorbă de naţionalitatea maghiară, ci numai de „Ungurii dela putere,* adecă de guvernă şi despre acesta se afirmă că: „a voită să sugrume vocea Românului ardeleană, ca să facă din elă ilotă politică" şi că „s’au jurată a nu mai lăsa pe Română să trăiescă în acestă ţeră ca Română".
Tote aceste afirmaţiunî nu suntă însă, stimaţii mei domni juraţi, agitaţiuni, ci numai fapte adevărate confirmate prin esperiinţa de tote dilele, căci întrebă eu: decă în patria nostră se potă ivi caşuri, ca Românului să nu’i se considere plân-sorea făcută la judecătoriă în limba sa, precum şi caşuri ca cele susă enumărate şi multe, multe altele de acestă natură, cari nu numai că nu se pedepsescă, ci se tolereză, ba chiar se însemnă ca merite, vă întrebă domniloră: nu este ore atunci adevărată, că „Ungurii dela putere au voită să sugrume vocea Românului ardeleană, ca să facă dintr’însulă ilotă politică" şi că s’au „jurată să nu ne mai lase a trăi ca Români în acestă ţeră"?
Pentru nisce espresiunî ca aceste folosite în pressă a ridica acusaţiunea de aţîţare şi a pretinde ca acesta să se sancţioneze prin verdictulă juraţiloră, ar fi sinonimă cu a pune în lanţuri libertatea pressei, acestă dreptă cardinală ală ce-tăţeniloră, care servesce totodată spre întărirea şi susţinerea constituţiunei şi a introduce pe altă cale censura, şi încă într’ună modă forte unilaterală, căci mai vârtosă foile oposiţionale maghiare se folosescă îndestulă de ună limbagiu cu multă mai aspru fără de a fi din causa acesta trase la răspundere.
Dealtmintrelea observă în trecătă, că chiar „Pesti-Naplo" într’ună articulă mai recentă a constatată, că naţionalităţile suntă în adevără apăsate.
Der şi numai din punctă de vedere ală literei legii nu pote fi vorbă de a-gitaţiune. Representantele acusaţiunei publice însuşi a recunoscută, că în ar-ticulii încriminaţi nu se cuprinde nici o provocare, der d-sa susţine, că espresiunile din acei articull în sine ar fi de a-junsă ca se sădescă ură între naţionalităţi. Decă aşa este, atunci să’ml permită d-lă procuroră a-lă întreba, că unde se începe şi unde se sfârşesce la noi libertatea pressei?
Numai într’o privinţă mai voiescă încă să mă declară. Anume d-lă procuroră vorbindă de constatarea d-lui Dr.
Mureşianu, că acusaţii nu se potă apăra, a afirmată, că în Geneva esistă o foiă rusescă, care venindă în situaţiune de a ave procesă de pressă, de sigură că nu va fi citată înaintea unui juriu, care să pricepă limba rusescă. Faţă cu acestă asămănare curidsă numai atâtă voiescă să constateză, că în Geneva de sigură nu se află aţâţi Ruşi, câţi Români în statulă ungară.
După tote aceste şi după ce prin însăşi espunerea obiectivă a fapteloră, ce au pricinuită acusaţiunea, este vădită, că pe clienţii mei nu i-a condusă şi nu i-a putută conduce nici o intenţiune de aţîţare, conformă §-lui 172 alinea 2-a a codului penală, apeleză, sti-maţiloră domni juraţi, la iubirea d-vostră de dreptate, ca a unora cari sunteţi păzitorii libertăţii pressei şi cu consciinţa liniştită aştept verdictul d-vostră în firma speranţă, că prin acestăjverdictă veţi dovedi, că întru adevără trăimă într’ună stată constituţională, în care nu numai că este iertată, ci este chiar obligământă cetăţenescă ca ună poporă să-şi apere esistenţă sa individuală naţională şi a-i da espresiune cu ori şi ce ocasiune şi între tote împrejurările.
Procuroruld Dr. Blro Janos: Onorată tribunală şi onoraţi domni juraţi! D-lă apărătoră a afirmată, că cele cuprinse în articululă din Nr. 176 suntă numai po-lemiă. Eu am espusă, că considerândă cuprinsulă lui nici pe departe nu se pote numi polemiă, pentru că am arătată, că nici în minte nu-i vine articulului să vorbescă despre aceea ce a voită să dovedescă apărătorulă. Am înşirată momentele, cari documenteză strălucită, că suntă îndreptate esclusivă în contra unei naţionalităţi. Afirmă mai departe apărarea, că ceea ce conţine articululă este forte întemeiată. Der mă rogă arătaţi-mî măcară ună cuvântă în vr’o lege, care să facă prescrieri pentru Maghiari într’ună felă şi pentru Români într’altă felă? §-ulă 7 ală legii de naţionalitate cjice, că partea privată care se înf&ţişeză în personă pote vorbi în limba ei propriă. Tribunalulă e datoră a dispune ca limba şi voinţa părţii private să se esplice prin interpretă juraţiloră şi acesta nu pote fi obiectă de plângere. Ce privesce articulul dinNr 179 ală „Gazetei" îmi permită din nou a mă provoca la ce am emisii, adecă, că ceea ce a voită a esprima acusatulă este a se judeca nu după cugetare şi voinţă, ci după faptă. Am afirmată mai departe, că cele scrise de d. Mureşianu numai atunci n’ar fi demne de pedepsă, decă ar fi adevărate, şi d-lă apărătoră n’a dovedită că suntă adevărate.
Esemplulă privitoră la foia din Geneva l’am adusă numai, fiind-că nu voiam să aducă esemple dela noi, căci şi la noi apară diare în multe limbi. Decă s’ar ivi la noi ună asemenea casă, oricâtă de luminaţi amă fi, n’amă fi capabili a compune o curte cu juraţi, care să potă satisface dorinţei acusatului, ca discursulă lui să fiă pricepută imediată de cătră juraţi.
Ce privesce libertatea pressei, datoră sunt a urmări cu atenţiune libertatea de pressă ce esistă şi în alte ţări, der acesta nu însemneză, că potă cjice ori şi ce, pentru că de pildă am voiă a ţine o armă, der libertatea mea nu se pote estinde aşa departe, ca să potă puşca în alţii cu ea.
Astfelă libertatea de pressă dureză numai pănă atunci, pănă când dureză ori care libertate, adecă pănă când nu vătă-mămă drepturile altora, după ce libertatea este ordinea în societate.
Rogă aşader pe domnii juraţi, ca avendă tote aceste în vedere, să pronunţe ună verdictă condamnatoră.
ApSrătorulu Simeonu Damianu: Onorată tribunală, stimaţi domni juraţi! Dom-nulă procuroră s’a nisuită a nimici afirmările, der nu i-a succesă a nimici acelă adevără, că după foia „Nemzet", sub uniculă elementă, despre care pretinde ea că formeză şi susţine statulă, se’n-ţelege naţionalitatea maghiară, prin ur-
GAZETA TRANSILVANIEI.
1888.
Or. 58
i*re resultă de aici, că după acea foiă t6te celelalte naţionalităţi, cari formeză jfcifculă, suntă inimicii acestuia. Dintre Aptele espuse de mine nu i-a succesă «Hui procurorii a nimici nici faptulii constatată, că articululă apărută în Nr. 179 ală „Gazetei Transilvaniei4* apără cu dreptă cuvântă naţionalitatea română.
In ceea ce se referă la provocarea d-lni procuroră ca să-i arătă ună singură cuvântă din legi, care ar dispune în privinţa Româniloră într’ună felă şi a Maghiariloră într’altă felă, declară, că nu potă să arătă ună asemenea cuvântă în sensă gramaticală, der între multe altele îmi este de ajunsă a mă provoca la evenimentele timpului din urmă. Sciţi, că, conformă ordinaţiunei celei mai recente a ministrului de justiţiă, tote documentele, cari nu suntă scrise în limba maghiară, trebue să fiă traduse în modă autentică pe unguresce, căci la din contră voră fi respinse din partea oficiiloră cărţiloră funduare, deşi art. de lege 44 din 1868 prescrie apriată, că fiăcine păte sS le scrie în limba sa maternă, fără de nici o resfricţiune.
A susţinută domnulă procuroră, că Geneva numai de aceea a adus’o ca esemplu, ca să nu mai fiă trebuinţă de a aduce esemple dela noi, pentru că nici în ţâra acesta nu s’ar pute forma ună juriu, ca să pricepă imediată limba acusaţiloră.
Eu credă că este posibilă, decă se va lua în considerare numărulă pop 6-reloră de diferite limbi din acestă ţeră, şi decă, conformă numărului, situa-ţiunei geografice şi etnografice, se voră întocmi atâtă comitatele, câtă şi curţile cu juraţi.
In ce privesce libertatea de pressă ! accentuată de d-lă procuroră, constată tocmai cu provocare la ea şi la alusiunile ciudate, ce le fiică, asemenândă pressa liberă cu o puşcă, constată că clienţii mei n’au trecută peste marginea acestei libertăţi de pressă, căci dânşii au scrisă numai adevăruri, cari nu involvă directă delictul de aţîţare la ură, ceea ce este dovedit chiar prin acea împrejurare, că d-1 procuroră n’a fostă în stare a produce ună casă, ună singură casă din vieţa lungă de 50 de ani a „Gazetei44, care ar pute constitui acestă delictă.
Trecutulă „Gazetei Transilvaniei44 este cea mai bună garanţiă pentru aceea, că nu se demite la folosirea unoră asemeni mijloce nedemne pentru o foiă se-riosă cum e „Gazeta.44 V’aşă pute enu-măra mai multe fapte din trecutulă a-cestei foi, der mă mărginescă numai a vă aminti, că unulă din întemeiătorii ei, decurendă răposatulă Iacobă Mureşianu s’a distinsă în virtuţile cetăţenescl ca ună puternică promovătoră ală culturei patriei nostre faţă cu fii tuturoră naţio-nalităţiloră şi tocmai în acea direcţiune a adevăratului patriotismă, ce a profesat-o şi „Gazeta44 totdeuna şi pe care o profeseză actualmente clientulă meu Dr. Aurel Mureşianu. Acesta am aflată de lipsă a-o accentua, pentru că în multe dintre foile maghiare se 4ice? c& «Gazeta44 de 50 de ani agiteză în modă sistematică în contra naţionalităţii maghiare.
Când d-lă procuroră a apelată la verdictulă D-vostră, stimaţi domni juraţi, a accentuată, c’ar fi sosită timpulă ca să ne înţelegemă unii cu alţii. Vă asigură, că noi am fi între cei dinteiu, cari am dori acesta din inimă, der numai sub espresa condiţiune a recunosce-rii individualităţii nostre naţionale, a respectării limbei şi a datiniloră nostre ca cetăţeni liberi, cari voimă a fi sinceri, der nu făţarnici.
Der tocmai acusaţiunea de faţă şi sancţionarea ei în modulă dorită de d-lă procuroră ar fi una din piedecile, ce s’ar opune acestei înţelegeri accentuate de densulă, aruncândă causa ei în braţele unui viitoră nesigură. Căci cre-ându-se martiri prin o asemenea persecutare a presei naţionale, apropierea dintre naţionalităţi şi elementulă dela putere ar deveni totă mai imposibilă.
De aceea, domniloră juraţi, ’ml-iau 1 voiă a apela din nou la înţelepta d-vos-tră apreciare a celoră (jis© de mine, precum şi a împrejurăriloră în care se a-flă acpf clienţii mei înaintea d-vos-tră, rugându-vă ca prin verdictulă d-vostră să dovediţi, că sciţi să măsuraţi dreptatea cu egală măsură.
Terminându d-lîi aperătoru, preşedintele tribunalului faae unu resumatu scurtu şi obiectivii alu întregei pertractări. După aceea cetesce întrebările după cari juraţii erau chiămaţî se decidă despre aceea, decă articulii încriminaţi invblvă delictulu prevecţutu în §. 172 alu codului penalii, ori nu. Aceste întrebări suntii următorele:
1)	Suntă convinşi membrii juriului în consciinţa loră despre aceea, că es-presiunile cuprinse în articulul de fondă, publicată în diarulă cuotidiană politică, ce apare în Braşovă, „Gazeta Transilvaniei44 Nr. 176 din 1887, sub titlulă „Braşovă, 11 Augustă 1887,44 cari espre-siunl suntă însemnate în actulă de acu-saţiune ală acusatorului publică regescă, conţină într’adevără delictulă de aţîţare la ură în contra unei naţionalităţi, pre-vădută în §. 172 al. 2 ală codului penală, ori nu?
2)	Suntă convinşi membrii juriului despre aceea, că autorulă acestui articul este în adevără acusatulă Ştefană Bo-bancu, ori nu ?
3)	Este vinovată acusatulă Ştefană Bobancu a fi comisă delictulă de aţiţare, ori nu?
4)	Suntă convinşi în consciinţa loră membrii juriului, pe basa celoră produse în cursulă pertractării, că espresi-unile cuprinse în articululă de fondă ală diarului politică cuotidiană „Gazeta Transilvaniei44 din Braşovă şi publicate în nr. 179 din 1887 sub titlulă „Braşovă, 14 Augustă 1887,44 care espresiunî au fostă însemnate în actulă de acusaţiune ală acusatorului publică regescă, conţine într’adevâră delictulă de aţîţare la ură în contra unei naţionalităţi, prevădută în §. 172 al. 2 ală codului penală, ori nu?
5)	Suntă convinşi membrii juriului despre aceea, că autorulă acestui arti-culă este în adeveră acusatulă Dr. Aurel Mureşianu, ori nu?
6)	Este vinovată acusatulă Dr. Aurel Mureşianu a fi comisă delictulă de aţîţare, ori nu?
Preşedintele provocă apoi pe d-nii juraţi ca se judece după cea mai bună a loru consciinţa şi după ce li-se cetescu §-ii respectivi din co-dulu penalu, juraţii se retragă pentru a se consulta şi a-şî da verdictulă.
După trei cuarturl de orajuri-ulă reapare în sală şi preşedintele juraţiloră Dr. Nagy Ferencz anunţă verdictulă juriului, care afară de preşedinte a fostă compusă din următorii membri: Betegh Peter, Dr. Czikmantori Otto, Dr. Veress La-jote, Dr. Bernath Albert, Bokros Bela, Sugar Jozsef, Csejtei Antal, Dr. Pur-jesz Zsigmond, Dr. Hintz Gyorgy, Mdk Ferencz, Zsigmond Âkos, şi după care juraţii au votată asupra în-
trebăriloru de	mai susîi astfelu:
La 1 întrebare	8 cu da, 4 cu nu;
n % »	12 cu da;
r, ° v	7 cu da, 5 cu nu;
4 » * n	II cu nu, 1 cu da;
5	12 cu nu;
n 6 »	10 cu nu, 2 cu da.
Preşedintele:	Tribunalul!! regesc
diii Cluşiu, ca judecătoriă de pressă a adusă în procesulă de pressă contra lui Dr. Aurel Mureşianu şi Ştefană Bobancu urmatorea sentinţă :
Dr. Aurel Mureşianu se declară nevinovată şi se elibereză şi ju-decătoresce de sub acusaţiunea delictului de aţîţare ridicată în contra lui.
Ştefană Bobancu se condamnă. De aceea mă rogă de d-lă procu-
roră de a face propunere în privinţa pedepsei, ce este a ’i se măsura.
Procurorulu: Conformă aliniei 2 a § 172 din codulă penală, pe-depsa pentru delictulă din vorbă se p6te estinde pănă la doi ani închisore de stată şi 1000 fl. a-amendă, se binevoiţi înse a lua în considerare aceea, că acusatulă Ştefană Bobancu a fostă pănă a-cuma nepedepsită şi că şl-a mărturisită faptulă, de aceea me rogă de onoratulă tribunală ca se sta-bilescă pedepsa între marginile le-gei, înse cu considerare la acestea, er cu privire la amenda în bani se binevoiescă a decide, ca în ca-sulă acela, decă nu se va pute in-cassa amenda, acusatulă se stea pentru câte 5 fl. câte o c(i niai multă în închisorea statului.
Preşedintele: Rogă pe d. aperă-toră se se pronunţe asupra propunerii procurorului.
Apărătorulă Damianu: Provocân-du-me la t6te circumstanţele a-tenuante ’mî iau voiă a mai adauge, că acusatulă este tată a doi copii şi ca unulă, care nu posede avere, susţine familia sa numai din munca propriă; mai departe observă, că precum s’a dovedită în cursulă cercetării, densulă n’a scrisă articululă din propria sa iniţiativă, ci la provocarea directorului foii Dr. Mureşianu. E probabilă că acusatulă însuşi avendă înaintea oclii-loră pasagiulă cu pricina din „Nem-zetw a fostă şi agitată, când a scrisă. Luândă în considerare tbte aceste, me rog de onoratul tribunală a ave în vedere tbte împrejurările şi în sensulă § 92 ală codului penală a restrînge măsura pedepsii câtă se pbte de multă.
Procurorulu Biro: Onor. d-nă a-perătoră susţine, că § 92 se p6te aplica la casulă de faţă. Acestă §-ă înse nu vorbesce de închisorea de stată şi aşa se pote ave în vedere numai § 1721a stabilirea pedepsei.
Simeonu Damianu: § 92 nu face deosebire între închisori de stată şi închisori ordinare, ci c^oe ca sc se măsore în caşurile prevătţute de elă o pedepsă câtă se pbte de mică.
La provocarea preşedintelui, Dr. Mureşianu calculeză cheltuielile ce le-a avută. Suma cheltuieleloră pentru persona sa şi pentru ape-rătoră o stabilesce cu 164 fl., care pretinde se i se întărea.
După acesta judecătorii se retragă spre a se sfătui. După vre-o 20 de minute judecătorii revină în sală şi preşedintele Peterffy Domokos enunciă urmatbrea sentinţă:
Ştefană Bobancu se declară pentru delictulă prevăcţutu în alinea 2-a a §-lui 172 ală codului penală şi judecătoresce vinovată şi pentru acesta se condamnă la patru luni închisore de stătu şi la 50 fl. amendă, care în casă de a nu o pute plăti se va transforma în închisbre de cjece c(ile 5 procuratura de stată înse se judecă se plătescă D-rului Mureşianu, care a fostă absolvată, ca despăgubire a cheltueleloru sale 83 fl. 50 cr., şi totodată se judecă şi la purtarea cheltuieleloră d e procesă în sumă de 28 fl. 87 cr. pentru că dela Bobancu, care nu are avere, nu se potă încassa.
Atâtă acusatul Ştefan Bobancu câtă şi procurorulă insinuă cerere de nulitate şi cu acesta se termină procesulă la brele 31/4 după amecp-
SCIRILE pILEi.
Pentru servicii aduce maghiarismului, ministrulă ungurescă de culte şi instrucţiune a răsplătită cu câte 50 fl. pe preoţii gr. or.: Ionă Bercanu din Cohalm, Neculae Stoicovicî din Melencragu, Ionă
Mitrăilâ din Deisora, Avramă Popovict din Mârtineşti, Traiană Popa din Suligeţu, Neculae Popovict din Capre, Ionă Deheleanu din Nedeştia de josu, Neculae Dorea din Agârbict, Ionă Dumitrescu din Găinari, Matei Morusca din Muntorî, George Po-povicî din Vâlcelele bune şi Iosifă Popă, din Galaţi.
Nu voră fi uitaţi sfinţiile loră!
*
* *
Eri s’au cununată în BraşovecM o păreche ungurescă destulă de interesentă. Mirele de 43 de ani, firesce coptă la minte, şl-a alesă o nevestiţă mai aşeejată, cu care de sigură nu va ave îndelungate neplăceri. Scumpa-i consortă are numai 70 de ani. De bună semă erăşl o cu-nuniă din dragoste.
*
, * *
Vineri noptea spre Sâmbătă în săptămâna trecută, între ştaţia Daneşă şi Sighişora a foştii tăiată în două de trenă ună bietă muncitoră.
DIVERSE.
Anecdote şi suveniruri. Este vorba de a se forma o bibliotecă din nenumărate publicaţiunl, biografii, elogiurî, cari au apărută asupra decedatului Wil-helm. Deocamdată, diarele străine inre-gistreză următorele două anecdote, cari au ună caracteră autentică.
Impăratulă Wilhelm, între alte virtuţi, avea şi aceea |a economiei. Elă sofii astfelă să mărescă averea odinioră, forte mică, a casei sale. Astfelă se (flee că elă lăsa o avere de 300 milione.
Intr’o (ji) bijutierulă curţei, d. Fri-deberg, esposâ în magasinulă său ună colieu forte frumosă de smaragde şi briliante pentru care i se oferi îndată suma de 16.000 taleri.
Mai înainte însă de a-lă vinde, elă voi să-lă arăte principelui moştenitoră. Acesta îlă sfătui să-lă arate împăratului să-lă roge să-lă dăruiască principesei moştenitore.
Impăratulă admiră forte multă acestă bijuterie, der îndată ce aucjl de 16.000 taleri, i-se păru forte scumpă şi dise :
— Este prea scumpă pentru noi.
A doua 4i? acestă colieu împodobia umerii unei graţiose domne din lumea
înaltă comercială din Berlină.
*
Se povestescă multe lucruri cu privire la curagiulă Impăratului-erou, cum numescă Germanii pe Impăratulă Wilhelm. Celă mai caracteristică este acela dela bătălia Sadova.
Regele, urmată de primulă său ministru Bismarck, se afla într’ună looă forte espusă. Ministrulă îndemna pe suverană să se retragă.
Regele îi răspunse: „Când armata mea merge în focă, eu trebue să fiu în mijloculă ei.44 Principele Bismarck tăcu, der când vă4u că posiţia deveni forte primejdiosă, elă 4ise cu o voce mişcată: „Ca maioră, n’am nici ună sfată de dată M. V. pe câmpulă de luptă, der, ca ministru preşedinte, sunt datoră să rogă pe M. V. să nu ’şi espună astfeliu vieţa la pericolă.44
Regele asculta observaţiunile ministrului său şi să supuse încetă. Contele de Bismarck găsindă, că retragerea nu se esecuta destulă de iute, se ridica în scările şelei şi dete ună biciu calului Suveranului, care pleca în galopă! Şi pote că numai astfeliu regele şi consili-erulă său nu fură omorîţi de vi ’ună glonţă austriacă.
Cursnlii la bursa de Viena
din 28 Martie st. n. 1888.
Renta de aurtl 4°/0................
Renta de hârtiă B°/0...............
Imprumutuld căiloră ferate ungare . Amortisarea datoriei căilord ferate de os ta ungare (1-ma emisiune) .	.
Amortisarea datoriei căilord ferate de osta ungare (2-a emisiune) .	.
Amortisarea datoriei căilord lerate de ostu ungare (8-a emisiune) .	.
Bonuri rurale ungare...............
Bonuri cu clasa de sortare . .	.	.
Bonuri rurale Banatu-Timişd .	.	.
Bonuri cu cl. de sortare .	.	.	.	.
Bonuri rurale Transilvane	.	.	.	.
Bonuri croato-slavone..............
Renta de hârtiă austriacă	.	.	.	.
Renta de argintii austriacă	.	.	.	.
Renta de aură austriacă............
Losurî din 1860	..................
95.70
88.
149.25
94.—
123.75
104.—
104.—
103.60
103.60
103.60 103 80 103.25
77.35
79.05
109.40
132.50
Editoră şi Redactoră responsabilă:
Dr. Aurel Mureşianu.
Nr. 58
GAZETA TRANSILVANIEI.
1888
Cursulii pieţei Braşovu
din 26 Martie st. n. 1888
Bancnota românesc! Argintii românesc* Napoleon-d’oii .	.
Lire turcescl .	.
Imperiali .... Galbinl .... Scris. fonc. „Albina“6u/0 »	n 5°/0
Ruble rusescl . . . Discontul* ....
Cump.	8.49	Vând.
»	8.44	„
»	10-03	„
„	11.0.34	„
n	134	„
„	5.88	„
„	101.-
»	38.
»	103—	..
6lj2—8% pe and.
8.50 8.48 10.06
11.37
10.37 5.92
102.—
99.—
105.—
Numere singuratice din „Gazeta Transilvaniei" ii 5 cr. se potti cumpâra în tutungeria I. Gross, în librăria Nicolao Ciurcu şi Albrecht & Zillich.
Cea mai bună
3,36—16
Hârtie de ţtgarrete
este veritabilwlu
LEHOUBLOK
fabricată francesă
de GrAWLEY & HENRY, în PARIS
A se feri de imitajiune.
Acestă hârtiă se recomandă cu căldură din partea domnilor* ])r. J. J. Polii, I). E. Ludwig, 1). M. Lippmann, profesori de chimie la universitatea din Viena. pentru curăţenia sa absolută şi pentru că nu are în consistenţa sa nici o materiă stricăciosă;
fac-himile t>y i.’ft-nguK’ri'K 17, rne rn- rje , a PARIS
^xxooooooc<)coocoooomoooccco
Gisffle striciose ca ilMa fără a la perla,
145 10 7	RICH. G/ERTNER.
Marcă înregistrată.	fabriceză aşa numituld
MOMElTT-CrLAITZWICHSE
fluidă franţuzescu, impermeabilă, atu cărui lustru nici la udături nu piere. „Unicti“ oficială examinată şi aflată ca preparată ne-stricăciosă ală pielei. Preţulă unei sticle 50 cr. Trimitere: 2 sticle fl. 1.30, 6 sticle fl. 3, 12 sticle fl. 4.80 francate.
A se observa marca înregistrată.
In armata c. r. întrodustL Fabrica. Rich. Gaertner, Wien, Giselastr. 4. Part. Depositu în Braşovu: la „EmilU P0IT“ şi „I. Săbădeann."
vxxxxxxxxxxxxxxxx>
AvistL d-lorn abonaţi!
Rugăm pe d-nii abonaţi ca la reînoirea prenumeraţiunei să binevoiască a scrie pe cuponulu mandatului poştalii şi numerii de pe fâşia sub care au primită (Jiarulu nostru până acuma.
Domnii, ce se aboneză din nou, să binevoiască a scrie adresa lâmuritil şi să arate şi posta ultimă.
Totodată facemti cunoscuţii tuturoru D-lord abonaţi, că mai avemu din anii trecuţi numeri pentru complectarea colecţiuniloru „ Gazetei, “ precum şi câteva întregi colecţiunî, pentru cari se potfi adresa la subsemnata Administratiune în casă de trebuinţă.
Administraţiunea „Gaz. Transă
52—42
Se deschide abonamentu pre anulu 1888
la
AMICULU FAMILIEI. Piară beletristicii şi enciclopedicii-literaru. cu. îlustraţium. Oursulu ^dl> .A.ţ)ar6 ui X şi 15 di a lunei în numeri câte de 2—8 cole cu ilustraţiunî frumose; şi publică articlii sociali, poesii, novele, schiţe, piese teatrali ş. a. — mai departe tracteză cestiunl literare şi scienţifice cu reflesiune la cerinţele vieţei practice; apoi petrece cu atenţiune vieţa socială a Româniloru de pretutindenea, precum şi a celorlalte poporaţiunî din patriă şi străinătate; şi prin glume în mare parte ilustrate nisuesce a face câte o oră plăcută familiei strivite de grijile vieţei; şi preste totu nisuesce a întinde tutnroră indivicfiloru din familiă o petrecere nobilă şi instructivă. — Preţulu de prenumeraţiune pre anulă întregă e 4 fl., pentru România şi străinătate 10 franci — lei, plătibill şi în bilete de bancă ori maree poştali.
V	\J	V
PREOTULU ROMANU. piară biserieescă, şcolară şi literară — cu ilustraţiunî. — Cursulă XIV. — Apare în broşuri lunare câte de 2’/2 — BV2 cole; şi publică portretele şi biografiile archiereiloră şi preoţiloră mai distinşi, precum şi alte portrete şi ilus-traţiunl, — mai departe articlii din sfera tuturoră sciinţeloră teologice şi între aceştia mulţime de predice pre dumineci, serbă-torî şi diverse ocasiunl, mai alesă funebralî, — apoi studii pedagogice-didactice şi scienţifice-literari; şi în urmă totu soiulă de a-menunte şi sciri cu preferinţa celoră din sfera biserieescă, scolastică şi literară.—Preţulă de prenumeraţiune pre anulă întregă e 4 fl.—pentrtf România 10 franci — lei, plătibill şi în bilete de bancă ori maree poştali.
Colectanţii primescu gratisu totu alţi patrulea esemplarti.
Numeri de probă se trimită gratisu ori-cui cere.
IPf A se adresa la „CANCELARIA NEGRUJU“ în Gherla—Sz-ujvâr.— Transilvania. “Hi
Tot* de aci se mai pot* procura şi următorele cărţi din editura propria:
Apologie: Discusiunî filologice şi istorice maghiare privitore la Români, învederite şi rectificate de Dr. Gre-goriu Silaşi. — Partea I. Paulii Hun-falvy despre Cronica lui Georg. Gabr. Şincai. Preţuiţi 30 cr.
Renascerea limbei românesc! în vorbire şi scriere învederită şi apreţiată de Dr. Gregoriu Silaşi. (Op complet). Broşura I. II. şi III. Preţulu broş. I. II. câte 40 cr. — Broşura UE. 80 cr. Tote trei împreună 1 fl.
Cuvântări bisericesc! la tote sărbătorile de peste anu, de I. Papiu. Unii volumii de preste 26 cole. Acest opii de cuvântări bisericesc! întrece tote opurile de acestă soiu apărute pănă acum — avendă şi o notiţă istorică la fiă-care sărbătore, care arată timpulă întroducerei, fasele prin cari a trecută şi modul cum s’a stabilită respectiva serbătore. Preţulă e 2 fl.
Barbu cobzariuld. Novelă originală de Emilia Lnngu. Preţulă 15 cr.
Puterea amorului. Novelă de Pau-lina C. Z. Rovinaru. Preţulă 20 cr.
Idealulu perdutu. Novelă originală de Paulina C. Z. Rovinaru. Preţulă 15 cr.
Opera unui omu de bine. Novelă originală. — Continuarea novelei: Idea-lulu pierdută de Paulina C. Z. Rovi-naru. Preţulă 15 cr.
Fântâna dorului. Novelă poporală de Georgiu Simu. Preţulă 10 cr.
Codreanu craiulu codrului. Baladă de Georgiu Simu. Preţulă 10 cr.
Ultimuld Sichastru. Tradiţiune de Georgiu Simu. Preţulă 10 cr.
Elu trebue se se însore. Novelă de Maria Sclrvvartz, traducere de N. F. Negruţă. Preţulă 25 cr.
Branda seu Nunta fatală. Schiţă
din emigrarea lui Dragoşă. Novelă istorică naţională. Preţulă 20 cr.
Numerii 76 şi 77. Naraţiune istorică după Wachsmann, de Ioană Tanco. Preţulă 30 cr.
Probitatea în copilăria. Schiţă din sfera educaţiunei. După Ernest Le-gouve. Preţulă 10 cr.
Hermană şi Dorotea după W. de Goethe, traducţiune liberă de Constantină Morariu. Preţulă 50 cr.
Ifigenia în Auiida. Tragedia în 5 acte după Euripide, tradusă în versuri de Petru Dulfu. Preţulă 30 cr.
Ifigenia în Tauria. Tragedia în 5 acte după Euripide, tradusă în versuri de Petru Dulfu. Preţulă 30 cr.
Petulantuld. Comedia în 5 acte, după Augustă Kotzebue, tradusă de Ioană St. Şuluţă. Preţulă 30 cr.
Carmen Sylva. Prelegere publică ţinută în şalele gimnasiului din Fiume prin Vincenţiu Nicoră, prof. gimnas. — Cu portretulă M. S. Regina României. Preţulă 15 cr.
Poesii de Vasiliu Ranta-Buticescu. Ună volumă de 192 pagine, cuprinde 103 poesii bine alese şi arangiate. Preţulă redusă (dela 1 fl. 20 cr.) la 60 cr.
Trandafir! şi viorele, poesii poporale, culese de Ioană Popă Reteganu. Ună volumă de 14 cole. Preţ. 60 cr.
Tesauruld dela Petrosa seu Cloşca CU puii ei de auru. Studiu archeologic de D. O. Olinescu. Preţulu 20 cr.
Biblioteca Sătenului Românu. Cartea I, II, IU, IV, cuprindă materii forte interesante şi amusante. Preţulă la tote patru 1 fl. — câte una deosebi 30 cr.
Biblioteca Familiei. Cartea I. Cuprinde materii forte interesante şi amusante. Preţulă 30 cr.
Colectă de recepte din economia, indnstriă, comerciu şi chemiă. Preţulă 50 cr.
Economia pentru scolele popor, de T. Roşiu. Ed. II. Preţulă 30 cr.
îndreptară teoretică şi practică pentru învăţămentulă intuitivă în folosulă eleviloră normali (preparandiall), a în-vâţătoriloră şi a altoră bărbaţi de scolă, de V. Gr. Borgovană, profesoră pre-parandială. Preţulă unui esemplară cu porto francată 1 fl. 80 cr. v. a. In literatura nostră pedagogică abia aflămă vre-ună opă. întocmită după lipsele scoleloră nostre în măsura în care este acesta, pentru aceea îlă şi recoman-dămă mai alesă directoriloră şi învă-ţătoriloră ca celoră în prima liniă interesaţi.
Spicuire din istoria pedagogiei la noi — la Român!. De Y. Gr. Borgovan. Preţulă 15.
Manuală de Gramatica limbei române pentru scolele poporali în trei cursuri de Maximă Popă, profesoră la gimnasiulă din Năsăudă. — Manuală aprobată prin ministeriulă de culte şi instrucţiune publică cu rescriptulă de dată 26 Aprilie 1886, Nr. 13,193. — Preţulă 30.
Gramatica limbei române lucrată pe base sintactice de Ioană Buteanu, prof. gimn. Ună volumă de peste 30 cole. Preţulă 2 fl.
7
Manuală de stilistică de Ioană F. Negruţă, profesoră. Opă aprobată şi din partea ministeriului de culte şi instrucţiune publică cu rescriptulă de dato 16 Dec. 1885 Nru. 48,518. P-i ar-tea practică forte bogată a acestui op — cuprin4endă composiţiunî de totă soiulă de acte obveniente în referinţele vieţei sociali—se pote întrebuinţa
cu multă folosă de cătră preoţi, învăţători şi alţi cărturari români. Preţulă 1 fl. 10 cr.
Nu me uita. Colecţiune de viersuri funebralî, urmate de iertăciuni, epitafiă ş. a. Preţulă 50 cr.
Carte conducătore la propunerea calculărei în scola poporală pentru învăţători şi preparancjl. Broş. I. scrisă de Gavrilă Trifu profesoră preparan-dială. Preţulă 80 cr.
Cele mai eftine cărţî de rugăciuni:
Mărgăritarulă sufletului. Carte bogată de rugăciuni şi cântări bisericescl forte frumosă ilustrată. Preţulă unui esemplară broşurată e 40 cr., legată 50 cr., legată în pânză 60 cr., legată mai fină 60, 80, 90 cr., 1 fl., în legătură de luxă 1.50—2.50
MiculQ mărgăritaru sufletescu. Cărticică de rugăciuni şi cântări bisericescl — frumosă ilustrată, pentru pruncii şcolari de ambe secsele. Preţulă unui esemplară broşurată e 15 cr., — legată 22 cr., legată în pândă 26 cr.
Cărticică de rugăciuni şi cântări
pentru pruncii şcolari de ambe secsele, Cu mai multe icone frumose. Preţulă unui esemplară e 10 cr.; 50=3 fior.: 100=5 fl.
Visulu Prea Sântei Vergure Maria a Născetorei de D-deu urmată de mai multe rugăciuni frumose. Cu icone frumose. Preţulă unui esemplară spedată franco e 10 cr., 50 esemplare 3 fl., 100 esemplare 5 fl. v. a.
Epistolia D. N. Isusu Christosd.
Preţulă unui esemplară legată şi spedată franco e 15 cr.
Tipografia A. MUREŞIANU Braşovu.