im re Nr 22.
I nefmnoate na se pri-i, Manuscripte nu se retrimită !
Birourile ie macină-'
1 Ireţevi, piaţa mare Nr. 22.
) Inferate mai prime8c\i in Vie na: StuM/Mme, Haaserutein <fe Vogler (Otto Maat), Hetnrtch Schaltk, Alois : Mtrndl,MJhtkes,Â.OppelOt,J. Dan-, mberf; tn Bidaptfta: A. V. Goli-Mger, Anton Met ei, Eckstetn Bemat; tnrratkfert: G.L.Daube; în Ham* lurg: 4. Steiner.
Preţulă mserţiuniloru: o seriă farmendfi pe o colină 6 cr. ai 80 or. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă ţi învoi il&. fieolame pe pagina III- a o serii 10 cr. v. a. său 30 bani.
AHULULI
,Gaaetau iese fiu fie-care /U-8 fl., pe trei lunî 3 fl.
Pentn România şl străinătate:
Pe unii ană 40 franci, pe ş6se luni 20 franci, pe trei luni 10 franci.
Seprennmeră la t6te ofi-ciele poştale din întru şi din afară şi la dd. colectori. *
Abonameatnlă peitro Braşoyn:
laadministraţiune, piaţa mare Nr. 22, etaginlă I.: pe unu ană 10 fl., pe şese lnnl 5 fl., pe trei luni 2fl. 80 cr. Cu dusulă în casă: Pe ună ană 12 fl., pe ş6se lnnl 6 fl., pe trei luni 3 fl. Ună esemplaru 5 cr. v. a. său 15 bani.
At&tă abonamentele câtă şi inserţinnile sunt a se plăti înainte.
Nr. 47.
BraşovtL, Mercuri, 2 (14) Martie
——r—--ÎB, —	- — I. iii»iigiTj i I ■■ ■ . -ggţi=saisagrî7g-■—	-
Alianţele.
Iulian Klatzko în renumitulti sâu opu „Doi cancelari“ (Gorciakoff şi Bismarck) ne arată lămurită, că Francia în anulă 1866 a susţinută pe Prusia în planurile sale, să atace pe Austria, în speranţă că după resultatulu râsboiului ea va face alianţă cu Prusia crescută în ve4ă şi puteri, pentru acţiuni mai importante, eră Bismarck cu pertractări diplomatice consecutivă dă asigurări lui Benedetti (ambasadorulu Franciei) că se va învoi ca Francia să cuprindă Belgia (stată neutrală) ba ca-i va permite se p6tă cuprinde unele părţi din provinciile nemţescl Pfalza şi Hessen. Cu aceste promisiuni Bismarck şî-a câştigată pe Francia.
Nefericita revoluţiune a Polo-niloră din anulă 1863 protegiată de Anglia şi Francia şi urmărită cu simpatii de Austria a pusă basa legăturii intime şi a apărării reciproce între Rusia şi Prusia.
Deci Prusia înainte de a în-, cepe campania în contra Austriei, era deja asigurată de bunele serviţii neutrale ale Franciei şi Rusiei.
După ce au premersă aceste a urmată resbelulă pruso-austriacă în 1866, care abia a durată 3 săptămâni şi s’a finită cu înfrângerea Austriei la Sado va, când „genera-ralulă Klapka puse piciorulă cu honvecţii săi pe pământulu un-gurescă.
După acestă bătălia Napoleon basatu pe negociarile lui Benedetti cu Bismark, a manifestată urbi et orbi că o putere iresistibilâ mboldesce pe naţiunile mari, ca prin contopirea staturiloru midi se se prefacă în staturi mari, şi că acesta acţiune este inspirată de-o prevedere providenţială. — Francia făcea preparativele pentru ocuparea (şi anexarea) Belgiei, — eră Bismark totă fâţărea pe amiculă, pană la 26 Augustă 1866, când fă legată între Rusia şi Austria pacea dela Praga, şi când deodată staturile germane meridionale au recunoscută federaţiunea nordică, respective crescerea şi egemonia Prusiei. Bismark atunci simţindu-se destulă de tare ca se potă desconsidera ba chiar provoca pe Francia, deja în 29 Augustă a întâmpinată pe Benedetti cu următorele cuvinte: „Ei bine! se p6te ca Napoleon să voiesca a se folosi de partrac-tarile nostre pentru ca se înstrăineze pe Anglia de noi (de Pruşî) ?“ Prin aceste cuvinte s’a ruptă legătura amicală şi Benedetti rămase ca trăsnită; eră de aci înainte urmă înstrăinarea potenţată pană la erumperea resbelului franco-prusă din 1870.
Bismark a sciută bine că Rusia ca aliată naturală ală Prusiei şi în acestă resbelă va fi amică neutrală, eră despre Austria a sciută că inima ’i este secată şi din 1859 cu perderea Lombardiei, şi din 1866 când a perdută Veneţia şi a fostă scâsa din federaţiunea germană şi că prin urmare cu ane-voiă ar pute păşi contra Prusiei,
deci a fostă asigurată ca Francia va fi singură în acelă resboiu; a şi păţit’o Francia, căci urmările acelui răsboiu şi acuma suntă us-turătâre pentru Francesl.
Din acestea este evidentă că Bismark pe acela, cu care înainte de 4 . ani făcea planuri secrete pentru nimicirea altora, după 4 ani însuşi l’a umilită, ba chiar l’a nimicită; este evidentă ce valâre are amiciţia diplomatică şi pu-temă conchide chiar alianţele.
Der se mai ilustrămă cestiunea.
După ce murise Napoleonă ală III (9 Ianuarie 1873) şi după ce Francesii plătiseră ultimulă miliard Prusaciloră, şi aceştia îşi retraseră armata din Vogesi, pămentulă Franciei deveni liberă, eră Wilhelm (deja împ&ratulă Germa-niloră) cu nimbulă gloriei pe frunte în primăvera acelui ană merse la Petersburg să-şî depună tributulă recunoscinţei în persână, pentru neutralitatea amicală ce a păs-trat’o Rusia cu ocasiunea ambelor ă mari resbâie din 1866 şi 1870—71.
Familia şi curtea Ţarului erau ameţite de măreţele şi pompâsele serbătorî, cari durară 14 cţile consecutivă. Numele lui Moltke şi Roon fuseseră înscrise cu litere de aură în păreţii de marmoră ai Kremlului din Moscova, eră Bismark încântată şi pătrunsă de grandiâsa primire a depusă publica mărturisire, şi căelunupote cugeta vr’o eventualitate, ba nici câ-i pote trece prin gândii vreo-datâ ca Prusia cândva se fă inimică UusieiK.
Rusia fiindă convinsă, că cea mai mare putere militară a Europei, Prusia, deja îi este deobli-gată, şi sciindă că Francia e sdro-bită, a începută negociarile cu Austria pentru campania în contra Turciei. Bismark nî-a descoperită, că arangiamentulă s’a întâmplată, în puterea căruia Austria era au-torisata să cuprindă Bosnia şi Er-ţegovina.
In astfelă de situaţiune favorabilă, pe Rusia nu o durea ca-pulă de celelalte puteri europene, şi patru am după visita lui Wilhelm, adecă în 1877 şi începu acţiunea contra Turciei, adunândă mari forţe militare în Basarabia.
Tînăra România, abia logodită de 11 ani cu principele Carolă, încă de mai nainte prevăcţuse pe-ricululă care ameninţa teritoriulă său, seu cu trecerea forţată, seu cu ocupaţiunea din partea formidabilei puteri a Rusiei, care în îngâmfarea sa nici că avea voia să negoţieze cu o ţărişâră neconsolidată, şi care abia era câtă a 20 parte din marele său imperiu.
Scimă că România a bătută pe la uşile tuturoră puteriloră mari, cerândă declararea şi recu-nâscerea neutralităţii sale, der faţă cu Rusia, Prusia şi Austria unite cine se fi luată responsabilitatea neutralităţii, Francia sdrobită, Italia abia închiegată, seu Anglia precupeţă ? Puterile Europei au răspunsă micei Românii: Nu ve puternic ajuta, faceţi cum ve va lumina mintea şi Duninecţea!
Prin urmare ce putea să facă România ?
Aceea ce face celă slabă: s’a aliată cu celă tare.
Şi pe atunci fariseismul^ politicei militante, ce răsuna prin cţiarele maghiare, că România care se gereză înaintea luna ei ca liberală, constituţională, se aliază cu absolutismulă nordului, cupansla-vismulă etc. ca să sdrobescă pe bietulă Turcă, uniculă element# în Orientă menită a forma putere de stată! Şi aceste se strigau în lumea mare atunci, când cu mo-narchia dimpreună şi elementulă ungurescu era deja angajată se rumpă o bună bucată din corpulă cumătrului său, ală Turcului.
Trecuseră 270 de ani dela m6r-tea lui Mihaiu Vitezulă, când România a figurată pe scena politică europenă, şi lumea mai că uitase valârea ei militară.... de a-tuncl primadata a dată semnă de viaţă politică independentă în a-nulu 1877, când făcu stipulaţiu-nile sale cu colosulă rusescă, 3ăcl suzeranitatea Porţii prin acestă actă deveni nimicită. Rusia puternică nu voia se scie de alianţă, de ajutoră, ci numai de o zonă teritorială, prin care să aibă oştirile sale trecere liberă. ţ)eiţa Be-llona a surîsă însă micei Românii, i-a întinsă braţulă şi a ridicat’o la acelaşi nivelă de acţiune cu Rusia. Cu sângele fiiloră săi, vărsată pe câmpulă de răsboiu, ea şl-a câştigată independenţa şi Regatul.
Epistolă deschisă.
Reverendissimului domnii Vasiliu Damianu preşedinte ală clubului naţională din cer-culă electorală ală Zarandului.
(Urmare şi fine.)
Der astăcfi este timpulă supremii spre a ne cunosce pe noi înşi-ne, a ne cunosce unulă pe altulă şi a ne cunosce grava situaţiune şi timpulă în care trăimă, să nu ne preţuimă pe noi mai multă şi să nu despreţuimă pe nimenea, să dămă uitării trecutulă, să ne iertămă unulă altuia, şi după esemplulă străbu-niloră noştri, să ne unimă în sufletă şi simţiri, ca după munca şi sudorile tulnice, timpulă de pausă, unulă cu altulă, prin conveniri şi conversărî să ni-lă fa-cemă mai plăcută, folosindu-lă pentru scopuri bune şi folositore, să ne conso-lămă şi încuragiămă unulă pe altulă, să putemă da uitării năcazurile cjilnice, să ne împrospătămă puterile pentru continuarea muncei, care singură ne asigură esistenţa vieţii şi ne îndreptăţesc© a fi ooporă demnă de numele ce’lă pur-tămă, şi decă suntă între noi omeni păcătoşi, nu ne este iertată a-i isola nici a-’i insulta, seu prostitui, ci avemă datorinţa a ne apropia de ei, a-’i convinge despre greşelile loră şi ade-vărulă causei, a-’i întări în credinţa adevărată, deore-ce împrejurările ceră imperative a ne coaduna tote puterile şi cât mai multe pentru conservarea şi pros-oerarea neamului nostru românescă.
Să ne călcămă der ambiţiunea personală şi susceptibilitatea, să privimă tote împrejurările cu sânge rece, aşa după cum suntă, şi de sine va urma stima şi iubirea reciprocă, cari suntă
elemente esenţiali pentru consolidarea unui poporă, care ţine cont a fi considerat în totalitate ca naţiune sen naţionalitate pe scena vieţii omenesc! şi sociali; pentru că cu câtă ne vomă desbina mai multă unulă de altulă şi cu câtă vomă lăsa a se încuiba între noi neînţelegerile patima şi despreţuirea, cu atâtă vomă rămâne mai departe de destinaţiunea nostră naţională, căci ună poporă se pote cualifica după energia, munca şi caracterulă ce-lă pote des volta în timpuri grele şi lupta de esistinţă prin întrunirea tuturoră puteriloră morali, spirituali şi materiali în contactă cu inspi-raţiunile sociali, produse de însăşi natura.
Avemă noi însă şi instituţiunile nostre de credinţă şi cultură: suntă biserica şi şcola, cari producă şi ne asigură moravuri bune şi caractere firme, şi sub ală cărora scută avemă să ne creşcemă şi educămă pruncii noştri, ge-neraţiunea cea nouă. Istoria neamului nostru ne dovedesc© în destulă, că în timpurile cele mai grele, când ne era ameninţată esistenţa şi limba naţională, biserica ni-a fostă scutulă şi uniculă ra-(jămă de scăpare. Câte încercări s’au făcută în trecută pentru a ne despoia de credinţa nostră sufletescă şi naţională şi totdeuna biserica a fostă, care ni-a întinsă puterea de a resista, şi decă a(jî vorbimă şi scriemă în limba nostră naţională, decă nu de totă, der în cea mai mare parte, bisericei nostre avemă a-’i mulţămi. Er prelaţii noştri erau totdeuna inspiratorii poporului şi adevăratei credinţe; din cari cause de multe ori erau maltrataţi sub demnitatea de omă; der pentru aceea nu încetau a fi totdeuna adevăraţi apostoli ai credinţei şi anteluptători în lupta pentru esistenţa naţională; căci aveau inspiraţiunea dela poporă şi credincioşi, cari îi stimau, iu-biau şi adorau, şi dăcă prelaţii şi sânţii noştri părinţi de adi nu stau întru tote la nivoulă antecesoriloră loră, este a se atribui de o parte gravei situaţiunl, er în cea mai mare parte nouă înşi-ne, şi în deosebi direcţiunei nostre celei mai nouă, de despiţiare, suspiţionare cu fapte neadevărate şi colpoltare prin tote mofturile diaristice, atribuindu-le tote relele fără motivă şi denegându-le şi chiar meritele şi faptele prestate pe terenulă nostru bisericescă şi naţională, nitându-ne chiar şi de respectulă ce-lă datorimă unui capă bisericescă. Astfelă purce-dendă noi, să nu ne mirămă, că prelaţii noştri suntă disgustaţi şi retraşi.
Să ne cunoscemă der păcatele, să ne unimă puterile sub vechea umbră a sântei nostre biserici, cu fapte şi esemple bune să ne învăţămă şi dedămă poporală a respecta şi stima biserica şi instituţiunile, precum şi pe capii ei; a-’şi stima şi iubi personele bisericesc!, căci între împrejurările de adi, ca şi în trecută, preotulă este şi are să fiă încă multă timpă adevăratulă învăţătoră şi medică ală poporului, a cărui grea chemare este a susţine în poporă credinţa curată, iubirea de patriă şi naţiune, a-lă consola şi sjnta în timpuri de năcasuri şi lipsă, precum şi a-i conserva limba şi naţionalitatea sa.
Der cu esemple bune să îndem-nămă pe preoţii şi poporală nostru a respecta, stima şi iubi pe prelaţii noştri, căci de o parte numai aşa vomă pute susţine credinţa adevărată, ca o petră fundamentală ca ună trunchiu ală conţi-
Nr. 47
GAZETA TRANSILVANIEI.
i88a*
nuităţii, conservărei şi desvoltării n6stre naţionale; er de altă parte prin purtarea nostră cuviinciosă ne arătămă demni, ca prelaţii noştri să se espună cu entu-siasmă pentru noi şi causa nostră naţională, avândă drepţii îndemni! încrederea nostră; şi orl-ce lovitură seu espectora-ţiune contra prelaţilorii şi preoţilorii noştri strică mai multă causei, decâtă potă ajuta ori câte bance de credită seu alte instituţiuni de acestă natură. Pentru aceea inteliginţa nostră are să fiă multă circumspectă, atâtă în purtare şi manieri, câtă şi în espresiuni, faţă de per-sonele nostre bisericesc!. Nu încape îndoială, că feţele nostre bisericescl încă suntă omeni şi cu atarî supuşi păcateloră, der posiţiunea ce o ocupă în biserica nostră pretinde deosebită stimă şi con-sideraţiune; şi decă greşesce ore-care, să ne nisuimă a ne apropia de ea prin purtare cuviinciosă a-’i câştiga încrederea şi a-i spune păcatele fără a face publicitate din ele. Astfelă f&cândă, vomă âjunge a ave feţe bisericescl bune, în-destrate cu iubirea, stima şi mângăerea poporului, cu îndemnă curată de a se lupta pentru biserică, poporală loră şi causa nostră naţiouală; vomă ajunge să avemă ună poporă bună, crescută şi susţinută în credinţa adevărată într’ună Dumnedeu, iubirea de patriă şi naţiune.
Deşi terenulă de activitate politică ne este cu totulă închisă, prin urmare şi şcola de a ne desvolta politicesce, der avemă ună factoră de mare importanţă pentru luminarea şi desvoltarea nostră în tote ramurele vieţii sociale, şi | acesta este' ţ)iaristica.
piaristica, precum în vieţa stateloră, aşa şi în vieţa unui poporă este o mare putere, pote produce multă lumină şi multă bine, der pote face şi multă rău; depinde totulă dela înţelepciunea, carac-terulă şi valorea omeniloră, cari o conducă. Pentracă deşi diaristica nu are misiunea de iniţiare şi de conducere, der are menirea a desvolta programa şi a asigura terenulă pentru ideile sănătose şi bune. a scruta şi a lumina publiculă despre tote afacerile nostre din vieţa politică, socială, culturală şi economică, a combate răulă, a îmbrăţişa şi a propaga întreprinderile bune şi folositor©, a pune publiculă în curentulă tuturoră mişcăriloră şi faseloră din jurulă nostru şi preste totă a nisui a fi totdeuna în consonanţă cu opiniunea publică a acelui poporă, ale cărei idei le represintă.
Astfeliu purcecjendă, diaristica pote produce multă bine şi folosă. Din contră, alunecândă pe terenulă personalită-ţiloră şi a pasiuniloră, uitându-şl de causa cea sântă pentru care are menire, prin iritaţiunea spiriteloră producândă dis-
cordii, neînţelegeri şi dezbinări, între fraţi, amici şi bărbaţi chiămaţî a şl uni puterile pefitru causa comună: pote face multă rău.
Să sperămă, că (ţiaristica nostră prin gravitatea timpului se va ridica la înălţimea misiunei sale şi prin combaterea certeloră între fraţii de ună sânge, prin îmbrăţişarea şi părtinirea bunei înţelegeri şi concordiei, ne va suplini lacuna terenului politică în vieţa de stată, de care astăcjl suntemă lipsiţi, ne va lumina şi ne va ţină în curentulă afaceriloră publice sociali, ca ori şi când şi ori şi unde vomă fi chiămaţî cu votulă nostru, să nu fimă neorientaţi.
Acesta e credinţa mea, aceste suntă ideile, cart aşă dori eu să le avemă totdeuna înaintea ochiloră pe ori care te-renă, care ne stă încă liberă, în folo-sulă şi binele, continuitatea, conservarea şi desvoltarea neamului nostru româ-nescă.
Strămutându-mi locuinţa din cerculă Baiei de Crişă, am fostă silită să pără-sescă acelă ţinută şi acelă poporă bravă şi bună, cu care în răstimpă de 8 ani de (jile ©ram atâtă de legată, încâtă numai adevăraţi fraţi ne consideramă unulă pe altulă, şi deodată cu acesta am fostă silită să desfacă tote acelea legături confidenţiali şi gentile, cari ne întăreau puterile în lupta de resistenţă şi cari pururea îmi voră servi de fală şi dulce suvenire, să părăsescă pe toţi acei fraţi şi amici, cu cari în timpă de 8 ani de cjile eram naturalminte angajată în lupta naţională şi cari fără ambiţiune seu altă interesă mi-au dată sprijinulă loră bărbătescă; căci erau cu toţii în consciinţa causei şi în adevărata convingere, că lupta nostră este comună, lupta pentru drepturile, esistenţa şi demnitatea nostră naţională.
Te rogă primesce tu şi spune iubi-ţiloră mei fraţi, poporă şi inteliginţă, mulţămitele ce le pote da o inimă condusă şi inspirată de sinceritatea şi es-clusivă de binele şi fericirea poporului nostru românescă, de demnitatea naţională, de binele şi fericirea patriei comune. Impărtăşesce-le, te rogă, îmbrăţişările mele frăţescl şi spune-le, că re-sultatulă luptei electorale din anulă trecută să nu-i disgusteze, ci să le întărescă bărbăţia, puterea şi resoluţiunea, ca pe basa legală totă cu atâta bărbăţiă şi ab-negaţiune să întâmpine ori ce luptă pentru binele patriei şi a causei nostre naţionale.
Şi eu din depărtare, între împrejurările de ac}I, retrasă în vieţa privată şi familiară, cu inima şi cugetele mele tot-
deuna între voi flindă, cu mândriă voiu urmări orice mişcare a vostră.
Vă lasă cu Dumne4eu
ală vostru iubitoră
Petru Truţa.
SOIRILE IUL LI.
Procesulu de pressă ală „ Gazetei.“ — Asâră, în 12 1. c., directorulă şi redac-torulă f6iei nostre au plecată la gară spre a merge la Cluşiu, unde erau citaţi înaintea juriului, pe (jiua de 14 1. c. înainte de plecare însă aflară din partea şefului gării, că după o telegramă, ce-o primise acesta înainte cu-o jumătate de oră, comunicaţiunea pe calea ferată este cu totulă întreruptă între Căpuşă şi Michesasa, din causă eă au eşită apele Temavei şi au ruptă terasamentulă în distantă mare. Totodată li se spuse, că nu e speranţă de-a se restabili comunicaţiunea nici în două cjil©- In urma a-cesta au cerută prin telegrafă dela tribunalul ă din Cluşiu amânarea procesului. Astădi la amedl a primită D. Dr. A. Mureşianu dela Cluşiu răspunsulă telegrafică, că tribunalulă a deeisu amânarea procesului, pentru eare se va pune unu
nou termină de înfăţişare mai târcţiu.
*
* *
Dela d-lă şefă ală gării Braşovului amă primită cu data de 1 (13) Martie următorea încunosciinţare pentru informarea călătoriloră: „Am onore a vă aduce la cunoscinţă că în 12 Martie n. c. după amec|I apa T&rnavei mari a dărî-matu şi a spălată terasamentulă drumului de feră între Căpuşă şi Micăsasa. In urma inundărei Târnavei pe acestă liniă s’a întreruptă de totă comunicaţiunea pe timpă nedeterminată şi trenurile de per-sone nu potă comunica nici prin trecerea dintr’unu trenă într’altulă.t£
*
* *
Institutulă românescă de credită şi
economii „Ardeleana“ din Oreştiâ a fic-
sată în adunarea sa generală dela 26
Februarie n. dividenda cu 5% ; a votată
pentru scopuri filantropice şi culturale
379 fi. 89 cr., anume: pentru fondulă
copiiloră săraci din Orăştiă 99 fi. 89
cr., pentru fondulă protopresbiterală gr.
or. din Orăştiă 50 fi., pentru fondulă
protopresbiterală gr. cat. 50 fi., pentru
corală mixtă 50 fi., pentru casină 50 fi.,
pentru şcola din Cigmău 20 fi., pentru
cea din Balomiră 90 fi., pentru cea din
Orăştiora de susă 20 fi. şi pentru cea
din Sebeşelă 20 fi. Marca de presenţă
s’a fixată pentru membrii interni cu 1
fi., pentru cei esterni cu 2 fi.
*
* *
Camera advocaţială din Alba-Iulia face cunoscută, că advocatulă Alexiu Olariu din Deva e numită curatoră ală
F0ILET0NULU „GAZ. TRANS.U
Lipitura casei.
Ună săteană, fiindă de n’avea după ce bea apa, îşi luâ toporală pe mână o-dată şi pleca la oraşă, ca să va4ă de n’o putea găsi ceva de lucru, la tăiatul lemneloră ori la altceva.
Trecendă pe lângă ună eleşteu vă4u o mulţime de raţe sălbatice. Elă se scia bună aruncătoră. Voi der să cerce nu care cumva ar putea să lovescă vr-o raţă, ca să aibă în acea & ce mânca, şi sfîrr! arunca cu toporală în ele. Raţele, filă! filă! filă! Sburară în stolă şi se duseră. Nu lovise nici una. Toporală că4u la fundă.
Ce se facă el? Acum era şi fără raţă şi fără toporă. Se desbracâ şi se duse să-şi caute toporală, puindu-şi hainele pe mală.
Pe când se ducea cu ochii ţintă la loculă unde credea elă că îi că4use to-porulă, trece ună omă pe acolo, îi ia hainele ffumuşelă, fără ca să simtă stă-pânulă loră, şi p’aicl ţi-e drumulă.
Eşindă elă din eleşteu, ia hainele de unde nu e. Ba caută în susă, ba în josă, hainele nu suntă. Acum rămase şi fără toporă, căci nu’lă putuse găsi, şi fără raţă, şi fără haine.
Ce să facă?
Puse în gândă să rămâe p’acolo prin pălăciuga de pe lângă mală, seu prin crânguri pănă sera. Şi aşa făcu.
Cum se însera pleca cam pitişă, aşa despoiată, cătră sătulă celă mai dea-prope, ca să ve4ă nu s’o pute aciui pe la vr’ună bordeiu, ori să-şi găsescă vre-ună căpătâiu? Şi ajungendă, stăte de-marginea satului.
După ce se culcară toţi sătenii şi stinsără luminările, — ce să 4ic*? ca la ţeră, unde se culcă omenii odată cu găinile, — elă pîş! pîş! prin sată, ca o stafiă; se uita când la o casă, când la alta, şi la nici una nu-i prindea ochiul ca să se abată. Când vă4u o lumină la o curte, departe d’aci câtă ai arunca cu o sbu-rătură. Dreptă acolo se duse să va4ă nu e vr’un rostă.
Şi totă pe lângă garduri, ca mia-4ă-nopte, ca să nu-lă simţă nici cânii, aide, aide, pănă ajunse. Când colo ce să-i va4ă ochii? Gazda, o femee tinerică şi nu tocmai de lăpădată, făcuse foculă pe vatră afară, dinaintea casei, — cum e la ţeră, — încăl4ise ţestulă şi băgase o plăcintă să se coacă; eră la jăratecul, ce-lă trăsese pe vatră, frigea o frigare de pui. Uşa casei era deschisă; cânele legată.
Ve4ândă despuiatulă tote astea, elă bănui ceva, — şi de unde să nu fiă aşa, — întră pe furişă în casă şi se ascunse sub pată.
Ce era. Adecă d-vostră nu bănuiţi nimică? Vorbă să fiă. Ecă bărbatulă muierii se dusese d’acasă cu vorbă că vine a doua4i. Muerea făcuse pregătirile ce arătaiu, aşteptândă să-i vie ibov-niculă, — că se iubea cu logofătulă satului. — Asta era, şi nimică mai multă.
Logofătulă, căruia îi trimisese vorbă că bărbatulă nu e acasă, se găti cu hainele ee avea mai bune şi nu întâr4iâ a veni. Ei începură să se sbeguiască pănă să pue masa. Şi totă jucându-se prin ogradă, etă că aude venindă bărbatulă.
E,	ce să facă? Ea se sperie nu se speriâ, der elă sciu că s’a speriată grozavă. Ea dă din colţă în colţă, cum să facă şi unde să ascun4ă pe Logofătulă satului. Şi fiindcă bărbatulă îi apucase dela portă, n’avu încătrău, ci îi şopti să se asemuia sub pată, elă o asculta şi făcu aşa, nevă4ută fiindă din pricina întunericului nopţii.
Intrândă sub pată, dădu peste despuiată.
—	Da tu, mă?
—	Ecă-mă şi eu.
Cum s’or fi desluşită ei acolo nu
. ^
cancelarului advocatului Ladislau Vito; care a murită.
*
* *
Notdă împăraţii germunu, precum spune o telegramă din Roma, nu pote vorbi. Impărătesa se deprinde a’i înţelege vorbele din mişcările buzeloră, ci ce vrea adecă împăratulă să dică, şi vor-besce ea în loculă lui.
Corespondenţii „Gazetei Transilvaniei."
Zârnesci, 24 Faură v. 1888.
Au trecută deja nouă ani decând femeile române din Zemesci şi jură au formată o reuniune cu scopă de-a ajuta copilele orfane şi sărace. Mulţi din ce ce ţină contă de progresulă reuniunilorii voră fi aşteptată a afla şi despre starea presenţă a acestei reuniuni. Spre a satisface dorinţei acestora şi pentru de a-şl împlini chiar reuniunea datoria sa, îmi iau voiă, în numele comitetului reimiii-nei, a face ună mică raportă despre starea reuniunei.
Reuniunea femeiloră române din Zemesci şi jură s’a înfiinţată în anulă 1879 punendu’şi basa în adunarea ei din 11 Octomvre a acelui ană, şi s’a constituită pe base legale, — avendti statutele sancţionate de Inaltulă Ministerul, în şedinţa din 27 Decemvre 1881.
In intervalulă de nouă ani progresulă ce l’a făcută reuniunea — luându-se în considerare împrejurările locale -în genere se pote susţine, că a foşti destulă de mulţămitoră, încâtă nici nu să putea aştepta mai multă.
Decă totuşi a perdută ceva neaşteptată aceea este repăşirea din reuniune a mai multoră membre din comunele din jură, care au figurtă ca membre în primii doi ani ai reuniunei estindendu-se astfeliu reionulă reuniunei numai asupra comuneloră Zernesci şi Tohanulă vechiu.
Cu tote acestea reuniunea în fondfi n’a perdută nimică, căci observândă a-cesta membrele rămase şi-au îndoiţi zelulă şi interesulă ce l’au avută întru progresarea reuniunei. Resultatulă le laudă, căci din raportulă comitetului pre-sentată reuniunei cu finea anului 1887,-se pote vede ună progresă îmbucurătorii în tote direcţiunile.
Astfeliu se vede, că averea reuniunei s’a suită la suma destulă de mare de 1438 fi. 69 cr., care în comparaţiune cu suma anului 1886, ne arată ună venită anuală de 209 fi. 95 cr.
Acestă avere s’a formată din taxele membreloră, din venitulă baluriloră, din a intereseloră după capitalele elocate şi din ajutorele obveniente. Se vede mai departe, că reuniunea, consciă de înda-
vă potă spune, decâtă sciu atâtă, că logofătului îi intrase raţa în traistă, când au4i pe bărbată că 4ice :
—	Da ce suntă astea nevastă ? Pare că avemă musafiri.
—	Deră tu nu esci musafirulă meu, îi 4ise ea? luându-lă de după gâtă şi să-rutându-lă. Ecă mi-a spusă alde neică ăsta, trecendă pe aici, că ţi-ai sfârşită treaba la târgă, mai curândă de câtă socoteai, şi că te întorci chiar astă seră. Audindă aşa, m’am apucată şi eu de am făcută colo ce ve4i, ca să te uimescfi când vei veni.
—	Da posnaşe ai mai fostă.
Minciuna fu lesne cârpită.
Bărbatulă cre4u, şi se puse la masă.
Aci s’a adeverită cuvântulă: nu e pentru cine se gătesce, ci pentru cine se nimeresce.
Despuiatulă de sub pată cţise I°* gofătului: Lasă-mă se stau eu mai în faţă; o să-mi dea o bătae şi scapă. Tu în dârdora bătăii, te strecori şi scapi şi tu cu faţă curată. Logofătulă credu şi se dete în fundulă sub patului.
Bărbatulă, puindu-se cu femeia lui la masă, acesta îşi alese locă la marginea patului. Bărbatulă, după ce bău din *1 sticla cu rachiu, ce bău, începu să mă- '• nânce. Femeea luâ sticla cu rachiu şi
QAZETA TRANSILVANIEI.
Nr. 47
toririle ei, precum în anii trecuţi, aşa şi în anulă acesta, a ajutată pe copilele orfane şi sărace cu vestminte, în clma de Botezulă Domnului au fostă ajutate cu vestminte 36 de copile din Zernescî şi alte 12 copile din Tohanulă vechiu.
In fine se vede, că numărulă mem-breloră de 37 s’a mărită prin înscrierea de membre nouă în personele Domne-neloră: Mana L. Nastasi din Braşovă, Elena I. Meţianu din Zernescî, şi Aurelia 1. Hamzea din Răşnovă ca membre ordinare şi Domna M. Copony din Braşovă ca membră onorariă.
Cumcă reuniunea se află în acestă stare mulţămitore, în mare parte este a se mulţămi multă stimatului D-năJV&co-lau Garoin, advocată în Zernescî, carele cu ună interesă deosebită a întrebuinţată tote mijlocele posibile pentru progresarea reuniunei în tote direcţiunile, şi sub auspiciile căruia Pre St. D-na preşedintă Maria Garoiu a condusă şi conduce reuniunea cu zelulă şi interesulă cunoscută, despre ceea' ce reuniunea de repeţite ori a luată actă şi şî-a esprimată via mulţămire în adunările ei.
Dee Dumnedeu ca reuniunea să fîă condusă şi de aici înainte de acelaşă spirită de progresă şi atunci sigură îşi va ajunge scopulă principală, pentru care s’a înfiinţată.
In legătură cu acestea fiă-’ml permisă a raporta, că reuniunea — conformă învitaţiunei publicate — şl-a ţinută balulă în sera de 7 (19) Februarie a. c. Resultatulă balului, ca totdeuna a fostă destulă de mulţămitoră din tote punctele de vedere.
Balulă fu cercetată forte bine, atâtă de publiculă din locă, câtă şi din jură, ba chiar şi din Braşovă şi Români a Humorulă încă nu a lipsită ceea ce se pote conchide din împrejurarea, că în-tregă publiculă s’a depărtată din sala balului numite dimineţa la 6 ore.
Din punctă de vedere materială, balulă încă a reuşită bine resultândă ună venită curată de 41 fl. 95 cr. Supra-solvirî au intrată dela:
P. t. Domnii: Nicolau Graroiu adv. 4 fl., Alesandru Belle, protopretore 3 fl., Alesandru Grosu, proprietară 9 fl. Martin Copony 9 fl., Dr. Iancu Meţiană 2 fl. Nicolau Penciu jud. reg. 1 fl., Ştefană Necşa pretore 1 fl., Ioană Gogonea com-ptabilă 1 fl., Ioană Dană, parochă 1 fl., Schuh maşinistă 1 fl., Ioană Gârniţă 50 cr.
Oferte afară de bală au incursă
dela
P. t. Domnii: Traiană Meţiană, pre-topopă 3 fl.,' d. Nicolau Străvoiu, adv. 1 fl., Lazără Nastasi, profesoră 1 fl., Iuliu Orlovszky forestr. 1 fl.
Pentru binevoitorele oferte să pri-
mescă şi pe acestă cale toţi generoşii
oferenţî cele mai căldurose mulţămite.
I.	Strevoiu,
notarula reuniunei.
SCIKt TELEGRAFICE.
(Serv. part. ală „Gaz. Trans.u)
Berlină, 18 Martie. „Reichsan-zeiger“ publica o manifestaţiune a împeratului Friederic de următorul^ cuprinşii: „Sigură şi basată pe puterea propriă, ocupă Germania o posiţiă respectată în con-certulu poporeloru; ea doresce numai a se bucura în modă pacl-nicu de desvoltarea câştigată. Acesta avemu a o mulţămi în prima liniă reposatului împeratu ’Wilhelm. Petrunsu fiindu de înalta mea misiune, eu îmi voiu da t6te silinţele, se continuu lucrarea începută în modulă în care s’a inaugurată, se făcu din Germania unu paladiu ală păcii şi în consonanţă cu aliaţii se îngrijescă de bunăstarea Germanieiw.
Imperatulă s’a aflată peste nopte forte bine.
DIVERSE.
Din esperienţele unui comisard de esamene. — La esamenulă anuală, ce se ţinea la o scolă poporală* făcea ună învăţătorii anafisă gramaticală. Băiatulă cetea ună capitolă despre pisică. „Pisica este ună animalău, ceti copilulă, er învăţătorulă îlă opri, (flcendă : „destulă.u — „Care e subiectulă, care predicatulă, şi aşa mai departe ?. .. întreba învăţăto-rulă, er mai apoi continua:
„Ce este pisica ?“
„Pisica este ună substantivă.u
Comisarulă, care se afla de faţă, întrerupse analisa cu cuvintele:
„Ce este pisica ?“
„Pisica este ună substantivău — res-punse copilulă.
„Ascultă, băiete !u începu comisarulă. „Decă ai vedâ fugindă prin scolă o pisică, ce ai (flce că fuge ?“
„Decă aşă vedâ prin scolă fugindă o pisicău, începu copilul, „aşă (jice că fuge ună substantivă. “
Comisarulă zîmbi, se uita peste oche-larl la copilă, se uita apoi la învăţătorii, er acesta, înroşită ca para focului, es-plicâ din nou cătră totă scola, ce se nu-
mesce în gramatică substantivă.
* *
*
La ună altă esamenă întreba învăţă-torulă din geografiă.
„Care suntă punctele cardinale ale lumei ?“ — Băietulă spuse repede: „re-săritulă, apusulă, mia4ă-4i şi mia4ă-nop-
te.u — „Forte bine dragă u adause învă-ţătorulă mulţămită de acestă respunsă, şi nu ’şî mai dădu silinţa a face pe copilă să esplice lucrulă cu deamăruntulă pentru a se convinge, decă copilulă a înţelesă seu ba, aceea ce a spusă adineaori.
„EşI din bancă şi du-te la hartău, 4ise dascălulă.
Esamenulă se ţinea ?în biserică, er harta se afla pe tablă.
„Arată-mi la hartă aceea ce ml-ai spusă despre punctele cardinale ale lu-meiu, 4ise ma,i departe iscusitulă învă-ţătoră.
Copilulă se apropia de totă sfiită de hartă şi începu să arete. „Aici e ră-săritulă, aici e apusulă, etc.“ Elă însă a arătată resăritulă în stânga şi apusulă în dreptaw.
Invăţătorulă, carele ţinea multă la acestă studiu , şi care ' dicea, că elă este bună în tote studiile, der înire-ligiă şi în geografiă e perfectă, se necăji amară de acestă nereuşită. Cum să-şî ajute bietulă ?
Ca pedagogă, ce era, căci spunea că a cetită pe toţi pedagogii germani şi că şi elă ar scrie multă, decă ar şei nem-ţesce, căci îi e fiică, că Românii nu’lă voră pricepe decă va scrie românesce, voi să-i ajute băietului şi de aceea se adresaUa elă cu cuvintele: „dragă băiete !u
Avea o mare pasiune pentru „ dragă-“
„Dragă băiete11, 4ise elă, „bagă de samă, că aici [suntemu în biserică şi harta în scolă o ţineamu pe celalaltu părete.“
Comisarulă rămase uimită.
* *
*
Neică Pătru, care era ună omă aşe-4ată şi cu minte, nu mergea nici odată la esamenulă fiului său. îndemnată de alţii, ba că’i bine, ba că’ifrumosă a merge, merse astă vară la esamenă. Se puse pe ună scaună lângă cunoscuţii lui.
Masa era împodobită cu flori, şi aşteptau cu toţii venirea protopopului. Pro-topopulă întră, copiii se scolă în piciore 4ică rugăciunea şi esamenulă se începe. — După vre-o 6ră începu esamenulă din istoriă.
Invăţăţorulă era harnică, şi propusese pe lângă cele prescrise multe isto-riore dela Romani şi Greci.
Neică Pătru tresare. Ilă apucase o temere ore-care, căci protopopulă striga din catalogă „Niţă Nedelcu“.
Acesta era băiatulă lui Neică Pătru.
„Ce scii despre Diogene ?a întreba învăţătorulă.
„Diogene era omă forte cu minte şi trăia într’ună butoiu.“
Neică Petru, când au4i răspunsulă,
1888.
acesta, făcu o mişcare, din care se putea vede nedumerirea lui.
„Bine băete,u 4*®© dascălulă, „der ce mai scii despre elă?u
După ce se mai gândi, copilulă continuă: „Elă avea ună pahară, der vă-4©ndă odată pe altulă, că bea cu pumnii, îlă aruncn ca pe ună lucru de prisosă, şi de atunci încolo a băută apă cu pumnii.
Neică Pătru se înroşi, îlă apucară nisce năduşell, şi sta să se ridice de pe scaună şi să plece acasă.
„Cine naiba m’a pusă să viu la esamenă, “ îşi gândi elă, der totă nu se ridică &e pe scaună.
Copilulă, Niţă Nedelcu, după ce gătâ răspunsulă, rămase liniştită şi a-runcâ o căutătură veselă spre tatălă său.
„Ce scii despre Alcibiade,“ întrebă învăţătorulă, er copilulă începu să răspundă : . „Alcibiade a fostă ună mare comandantă, elă îşi cumpără ună câne negru, ca ală văcarului din sată, şi dădâ pe elă 100 de mii de florini, şi după-ce l’a cumpărată, a doua 4* i_a tăiat coda.M învăţătorulă să arătă mulţămită, der neică Pătru era ruşinată forte de răspunsurile fiului său. Cu o faţă posomorită, fără să se mai uite la cei dela masă, să ridică elă de pe scaună, şi făcendă ună gestă de nemulţămire, 4*®© : „Niţă, am putută veni la esamenă, căci sciu, că mi-ai belită obrazulă.“
Astfelă 4ise, şi plecă, şi ori cât şl-a dată silinţa învăţătorulă, ba chiar şi protopopulă pentru a’lă lămuri, că fiulă său a răspunsă bine, a fostă înzadară.
„Nu să pote, ca astfelă de prostii" să se fi învăţată în şcolă!“ Frunză.
Se caută ună bună culegătorii de litere în tipografia Mureşianu. Informaţiunl mai deaprope dă administraţia „ Gazetei. “
Cursulă la bursa de Viena
din 12 Martie st. n. 1888.,
Renta de aurii 4°/0................
Renta de hârtiă 5°/0...............
Imprumutula căilorb ferate ungare . Amortisarea datoriei căilorii ferate de ostii ungare (1-ma emisiune) .	.
Amortisarea datoriei căilorii ferate de ostii ungare (2-a emisiune) . . Amortisarea datoriei căilorii ierate de ostii ungare (3-a emisiune) .	.
Bonuri rurale ungare...............
Bonuri cu clasa de sortare ....
Bonuri rurale BanatU-Timişu . . .
Bonuri cu cl. de sortare...........
Bonuri rurale Transilvane ....
Bonuri croato-slavone..............
Renta de hârtiă austriacă ....
Renta de argintii austriacă ....
Renta de aură austriacă............
LosurI din 1860 ...................
Acţiunile băncei austro-ungare . . .
Acţiunile băncei de credită ungur. .
Acţiunile băncei de credită austr.
Galbeni împărătesei ...............
Napoleon-d’orI.....................
Mărci 100 împ. germane.............
Londra 10 Livres sterlinge ....
95.70 83.25
148.50
94.—
123.75
108.
104.—
103.60
103.60
103.60
103.75 103.25
77.55
78.70
107.75 137.15 857.27 269. 268.20
5.99
10.041/2
62.32
129.95
• Editoră şi Redactoră responsabilă:
Dr. Aurel Mureşianu
o puse lângă ea. Despuiatulă, vă4endă aşa lucru, îi veni pofta să bea, întinse mâna, luâ sticla şi îi resuflâ în fundă; asemenea făcu muierea şi cu pâinea şi cu bucatele, cu gândă să le ia Logofătulă. Despuiatulă, de câte-orl femeia punea lângă densa bucate ori pâine, seu plăcintă, întindea mâna, lua şi| mânca de parcă se băteau doi lupi la gura lui. Când veni jrendulă ploscei, apoi trase dintre nsa de-i trosniră urechile.
începu să aibă chefă de vorbă. Se dete pe lângă logofătă şi îi 4ise Pe şoptitele:
—	Mă, verişcane, mie îmi vine să cântă.
—	Taci dracului, mă, că ne bate pe amândoi pe datorie.
—	Ce’ml dai să tacă?
—	Na ceasorniculă meu.
Despuiatulă luâ ceasorniculă. Acum
îi trebuia şi haine. Mai apuca plosca o-dată, — căci femeea, de câte ori bea bărbatulă său, de atâtea ori o ridica şi ea la gură de se făcea că bea, apoi o punea alăturea, de unde o lua despuiatulă, — şi înghiţindă bine, 4i®6 logofătului erăşî;
—	Mă, cântă tu şi eu să jocă, căci am poftă de jocă.
—	Du-te dracului mă, cu jocă cu
totă, că ne aude bărbatulă şi ne des-nodă în bătăi.
—	Ce-mi dai?
—	Ce-o să-ţi dau?
—	Dă-mî hainele de pe tine, că altfelă dau chiotă.
Logofătulă, decă vă4u cu cine are a face îi dete şi haine şi totă, numai să nu-lă dea de golă. Elă era prietină bună cu bărbatulă, şi nu vrea să dea de ruşine cu densulă.
Pe când se certau ei de sub pată, bărbatulă cu femeea să sculase dela masă, şi omulă ei eşi la boi afară, se le dea paie. Atunci femeea se repede la pată, apuca pe despuiată de mână, acum îmbrăcată cu hainele logofătului, şi îi făcu vîntă pe uşe afară. Ea credea că este logofătulă ei.
Despuiatulă, cum se vă4u scăpată, prinse a fugi. Deră luându-şi sema se întorse înapoi şi bătu la geamă, par-că nu fu elă cela ce scăpase de aci.
—	Cine este acolo ? striga femeea.
—	Omeni buni, răspunse elă.
Şi numai decâtă ’i se deschise uşa.
—	Bună,vremea,
—	Ţum’ ’mtale.
—	Faceţi bine, omeni ai lui Dum-ne4eu, să vă fiă morţiloră, părinţiloră, de mă primiţi în gazdă astă seră.
—	De ce nu.
Ii răspunse stăpânii casei. Ii puse masa şi. mai mânca odată, — căci era destulă dela mila Domnului, — apoi după ce se deteră în vorbă despre una şi despre alta, despuiatulă începu să spuiă că elă este ghâcitoră.
Femeia îlă ruga să le ghicescă şi loră. Elă nu aştepta să-i 4ică de două ori, şi, după ce se uita şi la unulă şi la altulă cu băgare de semă, începu să le 4i°â:
—	Dragii mei, D-vostră sunteţi tineri, după cum vă vă4ă, luaţi de cu-rendă, şi copii nu aveţi. Deră nu vă merge bine, pentru că aveţi o lipitură de lângă casă, şi nu vă pote desface nimeni făcutulă, afară de mine.
Bărbatulă femeii îlă întrebă câtă cere, ca să’i mântuiescă de Lipitură.
—	Atâtă.
—	Ba atâtă.
—	E adu mâna.
Se învoiră. Atunci despuiatulă po-runcesce să pue o căldare cu apă la foc.
Şi când ferbea în clocote ceru să i-o aducă în mijloculă casei. Puse pe bărbată şi pe femee la uşe, unulă d’o-parte şi altulă de altă parte, şi ridicând scorţa din marginea patului, elă, cu o bărdacă în mână, începu a arunca apă fiartă sub pată, 4ic©ndă:
Fugi Lipitură
Că te ar4ă cu stropitură.
Şi aşa făcu de mai multe ori.
După ce răsbi pe bietulă Logofătă şi ne mai putândă suferi opăriturile, o-dată eşi de sub pată, şi năvală la uşe, răstumândă pe bărbată şi pe femeiă, ca să iesă. Eşindă unde ml-o tuli la fugă, şi fugi, şi fugi, pănă ce ajunse la elă acasă.
Bărbatulă şi femeea, vă4©ndu-se că-4uţî, se sculară îndată şi începură a se închina, a scuipa şi a 4*°© pflu> ptiu, ucigă-te crucea drace.
După ce se mai desmeteciră din spaimă, bărbatulă prinse a eh©©:
—	Vă4uşî tu, nevastă, că lipitura aia, ce ne-o scose creştinulă ăsta din casă, cum semănă cu logofătulă din sătulă nostru?
—	Că bine 4icb bărbate. O lovi-l’ară ciuma să-lă loveseă.
Din acel ceasă lipitura nu se mai apropia de casa omeniloră, eră despuiatulă îşi luâ banii cu câtă se tocmise şi plecâ cu pace de unde a venită.
Şi astfelă despuiatulă fu de folosă şi casei unde se aciuise la nevoiă, şi lui însuşi.	P. Ispirescu.
(„Revista nouă.a)
Povestita de C. I. Cinghinescu, şi culesb din comuna Tânganu, jud Ilfovu.
I
Nr. 47
GAZETA TRANSILVANIEI.
1888
No. 145 ex 1888.
JDânilâ Huruba, gr. cat. din Varvizu, a intentatu procesu divorţialu contra muierei sale Iftinia născ. Duşia, gr. cat. din Topliţa română, ca-rea cu necredinţă l’a părăsită de mulţi ani şi a căreia ubicaţiune nu e cunoscută.
Deci Iftinia D. Huruba născ. Duşia, prin acestu Edictu se pro-v6că şi se citeză, ca în termină de ună ană şi una (ţi dela prima publicare se se presenteze la presidiulă forului matrimonială delegată gr. cat. de I instanţă din protopopiatulă Giurgeului spre a fi confrontată cu bărbatulă sSu şi a răspunde la acţiune, altcum se va da cursu liberu procesului intentată, şi dânsa va fi suplinită prin cu-ratoră ad actum.
Presidiulă forului matr. delegată gr. cat. de I instanţă ală Giurgeului.
Giurgeu S. Miclâuşu, la 8 Martie 1888.
luliu M. Montani,
8—1	v.-protopopii gr. cat. şi preş. forului.
Avisu d-lort abonaţi!
Rugăm pe d-nii abonaţi ca la reînoirea prenumeraţiunei să binevoiascâ a scrie pe cuponulă mandatului poştală şi numerii de pe fâşia sub care au primită diarulă nostru până acuma.
Domnii, ce se abonâză din nou, se binevoiascâ a scrie adresa lămurită şi să arate şi posta ultimă.
Administraţiunea „Gas. Trans“
Sosirea $i jlecara troiiilora şi postiră la Braşovn.
I.	Plecarea trenurilor*:
I.	Dela Braşovti la Pesta:
Trenulă de persone Nr. 307: 7 ore 20 de minute sera.
Trenulă mixtă Nr. 315: 4 ore 01 minută dimineţa.
2.	Dela Braşovu la Bucurescî:
Trenulii mixtă Nr. 318: 1 oră 55 minute după amecjl.
II.	Sosirea trenurilor*:
I.	Dela Pesta la Braşovti:
Trenulă de persone Nr. 308 : 9 ore 46 minute înainte de amedî. Trenulă mixtă Nr. 316: 9 6re 52 minute sâra.
2.	Dela Bucurescî la Braşovti:
Trenulă mixtă Nr. 317: 2 6re 32 minute după amecjl.
A. Plecarea poştelor*:
a) Dela Braşovă la JReşnovă-Z6rnesci-Branu: 12 ore 30 m. după amecjl.
V
<0
d)
G
„ Zizină: 4 ore după amecjl. în Secuime [S. GeorgI]: 1 oră 30 minute noptea. la Făgăraş*: 4 ore dimineţa. la Săcele: 4 ore dimineţa.
B. Sosirea poştelor*:
a)	Dela R6şnovu-Zemescî-Branu la Braşovă: 10 ore înainte de amedî.
b)	„ Zizină la Braşovă: 9 ore a. m.
c)	Din Săcuime la Braşovă: 6 ore sera.
d) „ Făgăraşu la Braşovă: 2 ore dimineţa.
e) „ Săcele la Braşovă: 6 ore 30 minute sera.
52—35
Se deschide abonamente pe anulă 1888
la
AMICULU FAMILIEI, piară beletristică şi enciclopedică-literară — cu ilustraţiunî.— Cursulă XII. — Apare în 1 şi 15 (ţi a lunei în numeri câte de 2—3 c61e cu ilustraţiunî frumdse; şi publică articlii sociali, poesii, novele, schiţe, piese teatrali ş. a. — mai departe tracteză cestiunî literare şi scienţifice cu reflesiune la cerinţele vieţei practice; apoi petrece cu atenţiune vieţa sociala a Românilor* de pretutindenea, precum şi a celorlalte poporaţiunî din patriă şi străinătate; şi prin glume în mare parte ilustrate nisuesce a face câte o 6ră plăcută familiei strivite de grijile vieţei; şi preste totă nisuesce a întinde tuturoră indivi(ţiloră din familia o petrecere nobilă şi instructivă. — Preţulă de prenumeraţiune pre anulă întregă e 4 fi., pentru România şi străinătate 10 franci — lei, plătibilî şi în bilete de bancă ori maree poştali.
PREOTULU ROMÂNO. Piară bisericescă, şcolară şi literară — cu ilustraţiunî. — Cursulă XIV. — Apare în broşuri lunare câte de 2V2 — 372 cole; şi publică portretele şi biografiile archiereiloră şi preoţiloră mai distinşi, precum şi alte portrete şi ilustraţiunî, — mai departe articlii din sfera tuturoră sciinţeloră teologice şi între aceştia mulţime de predice pre dumineci, serbă-torî şi diverse ocasiunî, mai alesă funebralî, — apoi studii pedagogice-didactice şi scienţifice-literarî; şi în urmă totă soiulă de a-menunte şi scirî cu preferinţa celoră din sfera bisericescă, scolastică şi literară. — Preţulă de prenumeraţiune pre anulă întregă e 4 fi. — pentru România 10 frâncî — lei, plătibilî şi în bilete de bancă orî maree poştali.
Golectanţiî primescu gratisu totă alu patrulea esemplară.
Numeri de probă se trimită gratisu ori-cui cere.
WBT A se adresa la „CANCELARIA NEGRUŢU“ în Gherla—Sz-ujvâr.—Transilvania. “Ui
Toţii de aci se mai potii procura şi următorele cărţi din editura propria:
Apologie. Discusmnî filologice şi istorice maghiare privitore la Români, învederite şi rectificate de Dr. Gre-goriu Silaşi. — Partea I. Paulă Hun-falvy despre Cronica lui Georg. Gabr. Şincai. Preţulă 30 cr.
Renascerea limbei românescî în vorbire şi scriere învederită şi apreţiată de Dr. Gregoriu Silaşi. (Op complet). Broşura I. II. şi III. Preţulă broş. I. II. câte 40 cr. — Broşura UI. 30 cr. Tote trei împreună 1 fi.
Cuvântări bisericesc! la tote sărbătorile de peste anu, de I. Papiu. Ună volumă de preste 26 cole. Acest opă de cuvântări bisericescl întrece tote opurile de acestă soiu apărute pănă acum — avendă şi o notiţă istorică la fiă-care sărbătore, care arată timpulă întroducerei, fasele prin cari a trecută şi modul cum s’a stabilită respectiva sârbătore. Preţulă e 2 fi.
Barbu cobzariulfi. Novelă originală de Emilia Lungu. Preţulă 15 cr.
Puterea amorului. Novelă dePau-lina C. Z. Rovinaru. Preţulă 20 cr.
Idealul* perdutd. Novelă originală de Paulina C. Z. Rovinaru. Preţulă 15 cr.
Opera unui omă de bine. Novelă originală. — Continuarea novelei: Idea-lulfi pierdută de Paulina C. Z. Rovinaru. Preţulă 15 cr.
Fântâna dorului. Novelă poporală de Georgiu Simu. Preţulă 10 cr.
Codreanu craiulu codrului. Baladă de Georgiu Simu. Preţulă 10 cr.
Ultimulu Sichastru. Tradiţiune de Georgiu Simu. Preţulă 10 cr.
Elfi trebue sfi se însore. Novelă de Maria Schwartz, traducere de N.
F.	Negruţă. Preţulă 25 cr.
Branda seu Nunta fatală. Schiţă
din emigrarea lui Dragoşă. Novelă istorică naţională. Preţulă 20 cr.
Numerii 76 şi 77. Naraţiune istorică după Wachsmann, de Ioană Tanco. Preţulă 30 cr.
Probitatea In copilăriă. Schiţă din sfera educaţiunei. După Emest Le-gouve. Preţulă 10 cr.
Hermanu şi Dorotea după W. de Goethe, traducţiune liberă de Constantină Morariu. Preţulă 50 cr.
Ifigenia în Aulida. Tragediă în 5 acte după Euripide, tradusă în versuri de Petru Dulfu. Preţulă 30 cr.
Ifigenia în Tauria. Tragedia în 5 acte după Euripide, tradusă în versuri de Petru Dulfu. Preţulă 30 cr.
Petulantulfi. Comediă în 5 acte, dăpă Augustă Kotzebue, tradusă de Ioană St. Şuluţă. Preţulă 30 cr.
Carmen Sylva. Prelegere publică ţinută în şalele gimnasiului din Fiume prin Yincenţiu Nicoră, prof. gimnas. — Cu portretulă M. S. Regina României. Preţulă 15 cr.
Poesii de Vasiliu Ranta-Buticescu. Ună volumă de 192 pagine, cuprinde 103 poesii bine alese şi arangiate. Preţulă redusă (dela 1 fi. 20 cr.) la 60 cr.
Trandafiri şi viorele, poesii poporale, culese de Ioană Popă Reteganu. Ună volumă de 14 cole. Preţ. 60 cr.
Tesaurulfi dela Petrosa seu Cloşca CU puii ei de aurfi. Studiu archeologic de D. O. Olinescu. Preţulă 20 cr.
Biblioteca Sătenului Românii. Cartea I, II, m, IV, cuprindă materii forte interesante şi amusante. Preţulă la tote patru 1 fi. — câte una deosebi 30 cr.
Biblioteca Familiei. Cartea I. Cuprinde materii forte interesante şi amusante. Preţulă 30 cr.
Colectă de recepte din economia, industriă, comerciu şi chemiă. Preţulă 50 cr.
Economia pentru scolele popor, de T. Roşiu. Ed. II. Preţulă 30 cr.
îndreptară teoreticii şi practicii pentru învăţămentulfi intuitivii în folosulă elevilorU normali (preparandiall), a în-văţătoriloră şi a altoră bărbaţi de scolă, de V. Gr. Borgovană, profesoră pre-parandială. Preţulă unui esemplară cu porto francată 1 fi. 80 cr. v. a. In literatura nostră pedagogică abia aflămă vre-ună opă, întocmită după lipsele scoleloră nostre în măsura în care este acesta, pentru aceea îlă şi recoman-dămă mai alesă directoriloră şi învâ-ţătoriloră ca celoră în prima liniă interesaţi.
Spicuire din istoria pedagogiei la noi — la Români. De Y. Gr. Borgovan. Preţulă 15.
Manualii de Gramatica limbei române pentru scolele poporali în trei cursuri de Maximă Popă, profesoră la gimnasiulă din Năsăudă. — Manuală aprobată prin ministeriulă de culte şi instrucţiune publică cu rescriptulă de dată 26 Aprilie 1886, Nr. 13,193. — Preţulă 30.
Gramatica limbei române lucrată pe base sintactice de Ioană Buteanu, prof. gimn. Ună volumă de peste 30 cole. Preţulă 2 fi.
Manuală de stilistică de Ioană F. Negruţă, profesoră. Opă aprobată şi din partea ministeriului de culte şi instrucţiune publică cu rescriptulă de dato 16 Dec. 1885 Nru. 48,518. Partea practică forte bogată a acestui op — cuprindendă composiţiuni de totă soiulă de acte obveniente în referinţele vieţei sociali—se pote întrebuinţa
cu multă folosă de cătră preoţi, învăţători şi alţi cărturari români. Preţulă 1 fi. 10 cr.
Nu mă uita. Colecţiune de viersuri funebralî, urmate de iertăciuni, epitafiă ş. a. Preţulă 50 cr.
Carte conducătore la propunerea calculărei în scola poporală pentru învăţători şi preparanc|I. Broş. I. scrisă de Gavrilă Trifu profesoră prep ar an-dială. Preţulă 80 cr.
Cele mai eftine cărţi de rugăciuni:
Mărgăritarulfi sufletului. Carte bogată de rugăciuni şi cântări bisericescl forte frumosă ilustrată. Preţulă unui esemplară broşurată e 40 cr., legată 50 cr., legată în pânză 60 cr., legată mai fină 60, 80, 90 cr., 1 fi., în legătură de luxă 1.50—2.50
Miculfi mărgăritaru sufletesefi. Cărticică de rugăciuni şi cântări bisericescl — frumosă ilustrată, pentru pruncii şcolari de ambe secsele. Preţulă unui esemplară broşurată e 15 cr., — legată 22 cr., legată în pândă 26 cr.
Cărticică de rugăciuni şi cântări
pentru pruncii şcolari de ambe secsele, Cu mai multe icone frumose. Preţulă unui esemplară e 10 cr.; 50=3 fior.; 100=5 fi.
Visulfi Prea Sântei Vergure Maria a Născătorei de D-(Jeu urmată de mai multe rugăciuni frumose. Cu icone frumose. Preţulă unui esemplară spedată franco e 10 cr., 50 esemplare 3 fi., 100 esemplare 5 fi. v. a.
Epistolia D. N. Isusfi Christosfi.
Preţulă unui esemplară legată şi spedată franco e 15 cr.
Tipografia A. MUREŞIANU, Braşovu.