Macţiuua, AfaMstratiimea si Tipografia:
BRAŞOVO, piaţa mare Nr. 22.
Scrisori nefrancate mt. se pri-mescti, Manuscripte nu se retrimită !
Birourile de annncinri:
Braţovu, piaţa mare Nr. 22.
Inserate mai primescu in Viena: Rudolf Mosse, Haas emitem <fe Vogler (Otto Maus), Heinrich Schalek, Âlois Herndl, M.Dukes, A.Oppelik, J. Dan-neberg; în Budapesta : A. V. Gold-berger, Anton Met ei, ScksteinBemat; înFrankfUrt: G.L.Daube; în Ham-bnrg: A. Steiner.
Preţulu inserţiuniloră: o serii garmondii pe o coldnă 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă si învoielă. Reclame pe pagina IlI-a o seria 10 cr. v. a. său 30 bani.
AFULt LI
„Gazeta" iese in fie-care (fi-
Abonamente pentru Austro-Ungaria:
Pe ună ană 12 fl., pe şăse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl.
Pentru România şi străinătate:
Pe unu anu 40 franci, pe şăse luni 20 franci, pe trei luni 10 franci.
Seprenumeră la t6te oficiale poştale din întru şi din afară şi la dd. colectori.
AOonamentnln pentrn Braşoffi:
laadministraţiune, piaţa mare Nr. 22, etagiulu I.: pe tură ană 10 fl., pe ş6se luni 6 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusulă în casă: Pe ună ană 12 fl., pe şăse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplară 5 cr. v. a. său 16 bani.
AţAtă abonamentele câtă şi insferţiunile sunt a se plăti înainte.
Nr. 17.
Braşovti, Dmnmecă„.24 Ianuarie (5 Februarie)	1888.
Mei de 50 de ani
alfi
„GAZETEI TBAHSILVANIEI“.
Uifalău, 20 Ianuariu 1888.
Ca Românii adeveratu, vinti a’m! exprima şi eu barem! în scris, decă personală nu potă, bucuria ce o arif dîfr incidentul!! serbării jubileului de 50 de anî a mamei nbstre „Gazeta Transilvanieişi ca la unulu, ce sunteţi asemenea unui luceaf&ru pentru Romani, Vă urezu să trăiţi mulţi anî în perfectă îndestulire, ca să vedeţi împreună cu noi dorulă Românilor!! împlinită.
loand Moldovand, parochă gr. cat. în Uifalăulă de lângă Teaca.
Braşovă, 23 Ianuarie 1888.
O	scire forte gravă ne sosesee astăcjî. Principele Bismark n’a ţinută marele discursă politică, ce se aştepta cu atâta nerăbdare, der a surprinsă lumea facendă să se publice deodată în foile oficiale din Berlină, Yiena şi Pesta tractatulă de alianţă încheiată între Germania si Austro-Ungaria la 7 Octomvre 1879.
Articululă 3 alu acestui instrumentă prescrie, ca tractatulă să fia ţinută secretă, cu scopă de a se evita orî-ce rea tălmăcire a lui, avendă ună caracteră pacînică. Unei a treia puteri să i se comunice tractatulă numai în puterea şi conformă înţelegerii dintre ambele părţi contractate.
Se nasce întrebarea, că de ce se publică tocmai acum întregă tractatulă de alianţă cu t6tă dis-posiţiunea cuprinsă în art. 3 de a’lă ţine secretă? Decă cei din Berlină şi Viena au avută de scopă a preveni pe Rusia, atunci de ce nu
i-au comunicată tractatulă pe cale diplomatică şi de ce îlă publică acum în foile loră oficiale? Nule mai pasă ac[î cancelarului germană şi contelui Kalnoky, decă s’ar tălmăci reu acestă tractată din partea Rusjei seu a altoră puteri? Ori doră tractatulă şi-a per-dută caracterulă seu pacînică în împrejurările de faţă?
In tractatulă de alianţă, care obligă pe Germania şi pe Austro-Ungaria deopotrivă de a-şî pune la disposiţiune una alteia întregă putere armată, decă vr’una din ele ar fi atacată de cătră Rusia, s’a mai prevecjută la încheiarea a-lianţei şi caşulă, când înarmările Rusiei ar deveni în adeveru ame-ninţătore, şi s’a stabilită ca o da-toriă de lealitate de a face cunoscută celă puţină confidenţială Ţarului Alexandru, că orî-ce atacă îndreptată contra uneia din cele doue puteri contractante va fi considerată ca îndreptată contra a-mendurora.
Nu putemă sci decă i s’au făcută seu nu mai înainte Ţarului împărtăşiri confidenţiale despre stipulaţiunile alianţei germano-3 us-triace, der atâtă putemă constata că casulă ameninţătorii ală înarmării oră Rusiei s’a ivită în aşa mesură, încâtă puterile contractante au găsită cu cale să pu-
blice chiar vîn foile oficiale al* ambeloră imperii întregă tractatulă de alianţă.
Acesta nu însemneză nici mai multă nici mai puţină decâtă o somaţiune indirectă la adresa Rusiei că, decă nu va înceta cu înarmările, puterile aliate se voră ved& nevoite a Iuar~p6te -chiar ofensiva, spre a preveni ună eventuală atacă din partea Rusiei în contra uneia din ele.
Situaţiunea este acpi, după publicarea tractului din vorbă, multă mai posomorită. Afară de aceea — ca se vorbimă cu „Times “ din Londra — noua lege militară germană şi sumele votate pentru ea, probabilitatea că se voră continua şi mai departe mişcările tru-peloră rusesc!, convorbirile ministrului română Sturza cu prinţulă Bismarck şi cu contele Kalnoky, apropiata călătoria a principelui Nelidov la Atena spre a îndemna pe Grecia la o cooperare activă cu Rusia, tăte aceste nu suntă fru-m6se prospecte pentr’ună ană de pace.
Dintre tăte faptele memorate, pe noi trebue se ne intereseze mai multă atitudinea ce-o va lua România faţă cu viitărele evenimente.
S’au scrisă multe despre sco-pulă călătoriei ministrului Sturza la Friedrichsruhe. Cumcă acestă visită stă în legătură cu situaţiunea încordată de astăc(î, nu mai încape îndoială, der ce anume a voită să dobendescă dela puterile aliate însărcinatulă guvernului română, încă nu se scie.
Unii pretindă, că guvemulă română doresce ca România să fiă admisă în tripla alianţă, garan-tându-i-se neutralitatea din partea puteriloră aliate în schimbulă concursului ce li l’ar da acoperindă flanculă Austro - Ungariei. Alţii ărăşl (Ţch, ca i-s’au oferită României de a fi primită în alianţă, ca Italia, decă va face anumite concesiuni în privinţa convenţiunei consulare cu Germania şi a tractatului comercială cu Austro-Ungaria.
Este greu a da crefţementă a-cestoră versiuni. Mai aprăpe de adevără ni se pare acea afirmare, că d-lă Sturza a întreprinsă călătoria sa diplomatică cu scopă de a se orienta şi de a afla ce gândă au puterile aliate faţă cu neutralitatea României în casulă unui resboiu.
„Corespondance de Viene“ cjice, că d-lă Sturza s’a dusă la Berlină în scopă de a conferi cu Bismark spre a pune basele unei înţelegeri, în puterea căreia România în casă *Ie conflagraţiune să nu fiă expusă neajunsuriloră ce le-a suferită în 1876, când, părăsită de t6te puterile, a trebuită să încheie cu Rusia o convenţi-une, care a deschisă trupeloră rusesc! drumulă prin România. Gu-vernulă română nu mai voiesce se se repeteze acesta.
Foia memorată crede, că re-sultatulă conferinţei d-lui Sturza cu Bismark este, că România va fi pusă la adăpostulă orî-cărei în-
cercări de a i-se viola neutralitatea.
Unii mai susţinu, că d-lă Sturza s’ar fi dusă la Friedrichsrue în urma dorinţă anume esprimate a cancelarului germană, care caută să-şi asigure, pentru casulă de răsboiu, sprijinulă României şi pe lângă alu acesteia şi ală Scandi-naviei. Alţii erăşl adaugă, că zadarnice au fostă tăte încercările d-lui Sturza de a dobendi garantarea neutralităţii României.
Casulă din urmă fiindă celă mai probabilă, dorimă ca prove-dinţa divină să protegă paşii ce’i voră întreprinde bărbaţii de stătu ai României pentru binele şi paza ţării.
BraşovQ, 23 Ianuarie (4 Febr. 1888.
La finea anului trecută am invitată prin „Gazeta Transilvanieiu pe toţi domnii carî au contribuiţii la subsidiile pentru „Gazetă“ în anii 1860—1863 ia o întrunire în Alba-Iulia pe <Ţua de 30 Ianuarie (11 Februarie) 1888.
Esprimându-şî însă în (Ţlele aceste mai mulţî domn! contri-buenţ! dorinţa de a se amâna întrunirea pe ună timpă mai favorabilă pentru călătoriă, mă gră-bescă a satisface acestei dorinţe in speranţă, că prin acesta se va da posibilitatea să ia parte câtă mai mulţî la întrunire.
Astfelă îm! iau voiă a ficsa 4iua întrunirei pentru darea de semă în afacerea subsidiiloră „ Gazeteiw, pe 26 Martie (7 Aprilie) 1888.
L o culă de întrunire rămâne Alba-Iulia. Localulă şi ora întrunirei le voiu face cunoscute cu 14 <Jile înainte.
Dr. Aurel Mureşianu
Editorii şi Redactorii.
Coiălniceann. şi Românii arielenl.
Sub acestă titlu cetimă în c[ia-rulă vieneză „Die Presse“ dela 31 Ianuarie 1888:
Cu ocasiunea jubileului de 50 de ani ală „Gazetei Transilvanieiu , mai multe notabilităţi * distinse literare şi politice ale României au trimisă foie. jubilare şi editorului ei scrieri în care — oricâtă de diferite suntă în formă şi în cuprinsă— se dă espresiune simpatieloră pentru ni-suinţele culturale ale Româniloră ardeleni representate prin numita foiă.
O manifestaţiune de felulă acesta, în totă casulă vrednică de atenţiune, e eşită din pena lui M. Cogălniceanu şi e adrestă editorului „Gazetei Transilvaniei14 Dr. Aurelă Mureşianu. Incependă cu arătarea simpatiiloră ce-lă legă pe Cogălniceanu cu foia jubilară, bărbatulă de stată română acentueză, că aceste simpatii îşi află esplicarea loră naturală în uniformitatea ţeluriloră nisuite „ridicarea şi întărirea naţiunei române44. Silinţele în acestă privinţă ale Româniloră din regată au fostă, negreşită, însoţite de ună succesă mai mare, decâtă ale fra-ţiloră loră de dincoce de AlpI. Der decă România în cursulă deceniului din urmă s’a aventatfi la importanţa unui stată stimată şi independentă, totuşi şi naţiunea română a Ardealului a făcută mari progrese, pe care Românii din sudulă Al-piloră transilvaniei ară trebui să le’n-
tempine cu atâtă mai intimă participare, cu câtă nu se potă sustrage convingerei, că stingerea, negreşită imposibilă, a poporului română în Ardeală, p6te fi pe-riculosă şi fiinţei naţionale a Regatului României.
Făeendă alusiune la ideile Româniloră ardeleni cu privire la idea de stată maghiară, Cogălniceanu declară, că densulă a simpatisatu cu poporulă unyu-rescUj că aceste simpatii le-a dovedită şi prin faptă luândă partea patrioţiloră maghiari fugiţi după anulă 1849, şi că elă, cu ocasiunea unei visite ce a făcut’o în anulă 1868 capitalei ungare, a recunoscută în parlamentulă din Budapesta mulţi bărbaţi, cari găsiseră atunci ca fugari asilă în România. Elă însuşi a considerată ca o datoriă* a da ospitalitate Maghiariloră fugari şi speră şi a-cum firmă, că în Ungaria va veni tim-pulă, în care se voră convinge omeniii, că o cruţare a pretenţiuniloră naţionale îndreptăţite ale cetăţeniloru ungari nema-ghiarî ai coronei Ungariei va fi în avanta-giulă Ungurilor fi. In fine Cogălniceanu îşi esprimă dorinţa, că energiei Româniloră Ungariei îi va succede să ajungă în deplina posesiune a drepturiloră loră naţionale şi că atunci, când pactulu dintre ei şi Unguri se va face, va fi sosită şi timpulă pentru o alianţă naturală a României cu Ungaria.
SCIRILE DUEL
Pentru cerculă de asentare ală Braşovului va fi tragerea la sorţi Marţi în 7 Februarie n. înainte de amiacf la 9 ore în sala de şedinţe a sfatului. Pentru cei obligaţi la serviciulă militară, cari nu voră fi de faţă, pote trage sorţi tatălă seu vre-o altă rudă.
*
* *
Pentru conferirea unui stipendiu a-nualu de 500 fl. din ajutorulu de stătu alu archidiecesei gr. cat. transilvane, destinată pentru caulificaţiunea mai înaltă a unui clerică din acestă archidiecesă la vre-o universitate, s’a publicată concursă cu termină de 30 de dile dela prima lui publicare (16 (28) Ianuarie) în „Telegra-fulă Română44. La acestă stipendiu potă concurge numai clerici absoluţi din archidiecesă, cari suntă totdeodată absoluţi de gimnasiu cu esaminfi de maturitate, şi voiescă a-şî completa studiile la vre-o facultate teologică seu filosofică. Concurenţii au a substeme la consistoriulă archidiecesană pănă la terminulă arătată suplicele lor instruite cu documentele necesare, adecă[: cu testimoniu de maturitate şi cu absolutoriu clericală dela in-stitutulă seminarială archidiecesană din Sibiiu, apoi cu atestată medicală, că sunt deplină sănătoşi şi cu o declaraţiune separată, că după absolvire voră întră în serviciulă bisericescă, ce li se va conferi ; în fine au să anumescă în suplică universitatea şi facultatea, la care voiesc a’şî face studiile, indicândă pentru facultatea filosofică şi specialitatea studi-ilorfi principale, ce şi-au alesă, d. e. pedagogia, istoria, filologia ş. a.
*
* *
Suntă numiţi capelani militari cl. II.
în reservă Ilie Iuga şi Alecsandru Popii preoţi ai diecesei gr. cat. a Gherlei; Grigorie Ladoru, preoţii alfi archidiecesei gr.’ or. a Transilvaniei; Aurelă Popii, preoţii alfi archidiecesei gr. catolice a Albei-Iulia şi Făgăraşfi.
*
rŞî :{:
Nr. 17
GAZETA TRANSILVANIEI.
1888.
Din Iscronl ni-se comunică scirea despre ună îngrozitorii casă de morte, întâmplaţii la 20 Ianuarie n. c. în minele de cărbuni din comuna Jiji-Vaidei-Vulcanii, comitatulii Hunedorei. In cjiua numită, 4 omeni, cari lucrau la o gropă de cărbuni, fură de viu îngropaţi pănă subsuori în lava causată prin aprinderea ■unei materii combustibile, ce se afla în apropiarea acelei grope de cărbuni. Pănă la sosirea ajutorului nefericitele victime fură aprope cu totulii arse. Trei din ei, anume: Dumitru Brindeu, I. Mateiu şi G-eorge Lucu, abia putură fi duşi pănă acasă cu vieţa. Piciorele şi partea din joşii a trupului erau prefăcute scrumli, aşa că ll-se vedeau intestinele. Au mu-ritii îndată după aducerea loră acasă, rămănendu-le nevestele văduve cu câte 2—4 orfani. După chinuri totii atâtti de crâncene, ca şi a celorii dintâi, muri cu patru dile mai târdiu şi alii 4-lea nefericiţii, Ioană Oncase, din Jiu-Coroes-ceni, rămănândă nevastă-sa văduvă şi cu
unii copilă de 6 săptămâni.
*
* *
Totă de acolo ni-se comunică şi vestea despre ună altă casă de nefericire, întâmplată la începutulă lui Octomvre an. tr. Anume învăţătorulă din Densuşiu, Petru Pavelonă, se dusese însoţită de Ioană Rus eseu în comuna Jiu-Coroescenl, unde funcţionase în anulă precedentă ca învăţătoră. Pe când noii ospeţl intrară în şcola confesională de aci şi steteau de vorbă cu învăţătorulă, se ivi ună noră negru de cătră apusă, după care urma o furtună violentă, împreunată cu fulgere şi trăsnete. Odaia învăţătorului în care se aflau numiţii ospeţl încă fu lovită de trăsnetă. învăţătorulă P. Pavelon fu a-tinsă de o lăture a trupului, mai vârtoşii la ună picioră; după atingere căcju în letargiă, der curândă îşi veni erăşî în fire. Mai greu fu însă lovită de trăsnetă tovarăşulă său Ioană Rusescu, care muri momentană, lăsândă în văduviă nevasta cu 5 orfani.
*
* *
In Mou, comit. Sibiiului, bântue văr-satulă mare (bubatulă) între copii, dintre cari au şi murită câţiva.
*
* *
Contra primariloră comunali din Viştea, Sădii, Boita, Tâlmaciu, Tâlmâcelu, Racoviţa, Sebişulă de joşii şi de susă comanda postului de gendarmî din Tumu-roşu a făcută arătare la autoritatea [su-perioră, sub cuvântă că nu urmeză statutului ce s’a publicată cu privire la câni.
*
* *
Gimnasiulă superioră din Baia mare
—	scrie „Preotulă Românău din Gherla
—	prefâcendu-se în anulă scolastică curentă în gimnasiu de stată, prin acesta subsistinţa acestuia este asigurată pentru totde-a-una. La acestă institută se
află, după cum arată programele anuale, 80—100 şi câte odată şi mai mulţi studenţi români. Luândă în consideraţiune acestă mare numără de studenţi români dela acestă gimnasiu, ori şi care părinte, cunoscătoră de impregiurările locale din Baia mare, trebue se sâmţescă lipsa ar-4ătore de ună convictii, unde pe lângă ună preţă moderată să potă căpăta pro-visiune pruncii gr. cat. români dela a-cestă institută — Mai mulţi Români din acelă ţinută, pătrunşi de lipsa unui asemenea convictă în Baia mare, convocă o adunare în acestă causă de mare importanţă pe 11 Februariu st. n. inainte de amedă la 10 ore în localitatea şcolei gr. cat. române din Şomcuta mare, în care adunare se voră discuta modalităţile şi mijlocele, cum s’ar pute înfiinţa
acestă convictă câtă mai curândă.
* *
*
Precum spune „Kolozsvarw, în Sibiiu se va construi în cursulă acestui ană o brutâriă militară de companiâ cu vaporă şi mai multe magazine. Cheltuelile suntîf preliminate cu 167,000 fl. şi concursulă
se va publica deja în luna viitore.
*
* *
In Voldorf, comit. Târnava-mare, a arsă şura lui Petru Apor. Paguba e de 800 fl., dintre cari 200 fl. au fostă asiguraţi.
*
* *
Jidovulă milionară br. Moritz Hirschy după cum spune „Egyenloseg,u va fi numită membru ală camerei magnaţiloră un-gufescî. Acestă viitoră magnată are proprietăţi mari în Ungaria şi i s’a propusă de guvemulă ungurescă să se facă ce-tăţenă ungurescă. Pănă acum 'jidovulă milionară a dată 150 milione franci pentru fundaţiunl jidovesel şi anume: 50 milione pentru Jidovii din Rusia, 50 pentru cei din Turcia şi 50 pentru cei din Ungaria, Galiţia şi România. Fundaţiu-nile se voră pune sub scutulă guveme-loră respectiveloră ţări, der sub contro-lulă fundatorului şi sub administraţiunea unei societăţi compuse de elă, ai cărei membri voră fi Jidovi distinşi.
S’ ^ră bucura — nu-i vorbă — toţi „patrioţii u de noulă magnată, der nici unulă ca d-lă Trefort, pentru că: sângele apă nu se face.
*
* *
In Orşova a fostă arestată în 29 Ianuarie n. făptuitorulă furtului de dău-năcjl din Parisă, în sumă de 300 mii franci, tocmai în momentul cănd a trecută graniţa spre a călători cătră Bu-curescî. Sub escortă de gendarmî a fostă trimisă la Peşta. Defraudantulă, în vârstă de. 50 de ani, se numesce Hyppo-lite Renard şi a fostă notară în Carvin. Ambasadorulă francesă din Viena a cerută estradarea lui, ceea ce s’a şi făcută.
*
* *
Prin notarulă publică r. Iosef Maager se va licita în 6 Februarie n. casa advocatului Iosef Iakab din Braşovă. Uliţa căldărariloră Nr. 499. Preţulă de strigare e 11.662 fl. 50 cr.
* *
Societatea din Braşovă pentru ajutorarea penitenţiariloră îşi va ţinea în 5 Februarie a. c. la 11 ore a. m. adunarea generală pentru eserciţiulă anului 1887 în sala cea mare dela sfatulă din piaţă, la care suntă invitaţi cu onore toţi membrii societăţii.
Ordinea de cji: 1) Deschiderea pre-sidenţială. 2) Detirea raporturiloră annale ale comitetului şi ale comisiunei de re-visiune şi decisiunl asupra loră event. darea absolutoriului. 3) întregirea comitetului societăţii. 4) Alegerea celoră trei membrii în comisiunea de revisuire. 5) Tractarea propuneriloră, care însă celă puţină cu o di înaintea adunărei generale trebue să fi fostă anunţate în scrisă la presidiulă societăţii.
0 nouă. ilegalitate.
Despre alegerea de notară în cer-culu Bucovei, întemplată la sferşi-tulti anului trecută, nî-se scrie ur-mătărea corespon4enţă, a căreia publicare din causa îmbul4elei materiei, amu fostă nevoiţi a o a-mâna pănă a4î:
In 10 Decemvre 1887 s’a făcută alegerea de notară în cerculă Bucovei. Tim-pulă când avea să se începă alegerea era la 10 ore a. m. Satele în numără de cinci, s’au adunată să’şî alegă ună omă, care să le fiă folositoră, să posedă limba română, căci cerculă e curată româ-nescă, ba nici ună singură Ungură nu se află în acestă tractă. Dreptatea aducea cu sine — decă s’ar observa — ca să fiă candidaţi şi Români, căci şi Româ-nulă e capace ca să fiă măcară ună bietă de notară, după ce la alte oficii nu i-se mai dă dreptă să’şl alegă oficialii săi. Insă, spre marea mirare a alegăto-riloră, candidaţi au fostă trei Unguri — cu tote că recunoscuţi au fost 11, între cari şi vre-o 4 Români unulă cu numele Brezovaj Zoltan, ună tînără care de altcum posede abia de vre-o lună şi jumătate diploma de notară, er ună Română care are o calificaţiune cu multă mai bună decâtă elă, adecă 8 clase gimna-siale, diplomă de notară şi o praxă de 6 ani, nu l’a aflată propretorulă Mara Gyorgy vrednică, ci a preferită să fiă ună Ungură, care nu scie românesce.
Ceilalţi doi candidaţi au fostă alţi doi Unguri cu totulă necunoscuţi, cu numele Barcsaj Gâza şi Farkas Arpad, nisce omeni, cari necum să’i cunoscemă, ci nici nu s’au presentată înainte de alegere seu măcară la* alegere. Se înţelege, că intenţiunea pretorelui a fostă să re-
iasă la totă casulă acela pre care elă îlă doresce.
Poporulă ’şl-a cunoscută chiămarea şi nu a votată pentru nici unulă din candidaţi, afară de 6 nemeşi prăpădiţi, parte gomicî la pădurile [propretorelui, parte 6menl independenţi din Zăicanl şi ună crîşmară din Bucova. Ceilalţi au protestată vre-o două ore în continuu, că seu să pună alţi candidaţi, seu să se facă o nouă alegere, căci pre pretinşii candidaţi nici nu-i cunoscă, nici nu le place. Ba în protestă arătau câtă de ne-cuviinciosă şi neumană s’au purtată la o esecuţiă în comuna Bonţiariu-inferioră ; der tote înzadară. Propretorele nu a luată în considerare protestulă poporului şi a dechiarată pre Breazovaj Zoltan jjde alesă cu 7 voturi.
Bravă poporă avemă şi de acum înainte se va face^şi mai bravă vă4ândă nedreptăţile ce se comită r}^11*01^ de organele stăpânirei.
’Ţî-era mai mare dragulă să aucjî din gura unui plugară protestulă că: nu ne trebue pe nici unulă; noi dorimă ună omă cu care să ne putemă înţelege şi să cunoscă cum trăimă noi în părţile acestea. Altulă (jicea: plătesce-lă d-ta decâ voiescl să-lă puni cu puterea. Altulă: pentru ce ne-ai chemată la alegere, decâ voiescl să-lă puni cu puterea, pentru ce nu nl-ai [scrisă că de acum înainte pre acesta ori pre acela îlă veţi ave de notară?
Protestulă poporului a fostă forte nimerită. Laudă şi onore bravului nostru poporă, că şî-a cunoscută chiămarea.
Poporulă a insinuată recursă de nulitate. Vomă vede ce va fi şi pănă unde va merge dreptatea ungurescă, care a ajunsă proverbială de nedreptă ce e. Decă se va face dreptate, de sigură se va face o nouă alegere; deci atragemă atenţiunea aceloră Români, cari 'au cualificaţiunea prescrisă de lege, ca să suplice câtă de mulţi în casă de nulitate la postulă acesta de notară, unde alte confesiuni şi alte naţionalităţi nu esistă decâtă numai Români, şi finescă cu cuvintele latinului: Qua usque tandem abutere pacientia nostra?	Severă.
Literatură.
„.George Lazaruu, revistă pentru e-ducaţiune şi instrucţiune, ese odată pe lună în Bârladă, sub comitetulă de re-dacţiune: S. M. Haliţă primă-redactoră, G. Gonstantinescu R., Ch. Ghibânescu, Gavr. Onişoră, V. G. Diaconescu, I. A-postolescu. Sumarulă N.-rului 10 dela 15 Ianuarie 1888 este: M. Popă: Pregătirea învăţătoriloră sătesc!; I. Popă Retega-nulă: Tipulă unoră cărţi (recensiune); Cântece poporane de pe valea Someşului, culese de Sângeorgianulă; S. M. Haliţă: Psichologia ca sciinţă fundamentală a pedagogiei scienţifice; Aproseria — traducere; Bibliografia; Dare de semă.
„FOILETONULU GAZ. TRANSA
(3)
Orbulu din Chiriacu.
Impresiunl de călătoria.
Dedicaţiă d-nei Alecsandrina îîedelcoYici.
Aşa îmi- vorbi Dumitru Vărtejană.
E greu să te vedî lângă aşa o fiinţă. E forte greu şi nu-ţl poţi da semă de simţământulă, ce te cuprinde, şi par’că şi multa vorbă îţi face rău.
După ce pe rândă îmi spilfee tote moşiile, ce mărginescă Chiriaculă, or-bulă se îndrepta âtăşl spre mine şi sta neclintită, cum sta elă de obiceiu, er eu mă adresaiu la elă cu cuvintele: „Ascultă Dumitre, cine suntă băieţii aceia, 'cari se jocă cu sora d-tale?u
Dumitru îmi spuse pe rândă numele flăcăruia şi despre fiăcare băiată adăuga • câte ceva, ce credea elă, că mă va interesa. Astfelă de pildă îmi spuse, că cutare băiată este ală primarului şi că învaţă la şcolă şi că toţi băieţii ăştia vină aşa, fără nici o trebă, aşa vină copiii, adause elă mai apăsată, şi le mai spună şi eu câte o poveste şi copiii vină la povesti ca pescii la undiţă şi spună dreptă domnule, câte odată totă eflua Pe lângă mine şedă şi nemâncaţi ascultă la poveştile mele. — Im! mai trece şi mie din vreme, căci lungă-i cjiua şi multe se mai potă isprăvi într’o cji-
Orbulă era dedată cu nenorocirea sa şi, scii, omul după ce se dedă cu ună lucru, nu-i mai pare aşa de greu; elă era vorbăreţă din fire, er eu deşi eram cuprinsă de ună strajnică simţămentă de compătimire, totuşi nu mă mişcăm de lângă elă. îmi plăcea cum istorisia şi îmi era dragă cum orbulă Dumitru, istorisindă de vre-o localitate dinprejură, vorbia cu totă siguranţa, er când vorbia de părţile Chiriacului, puteai să vedî că le cunosce cu atâta nădejde, încâtă nici ună logofătă de curte nu-lă întrecea în acestă privinţă; cunoscea chiar şi semănăturile şi răstavele cum erau împărţite.
—	Par’că ai ună flueră la brâu, — începui eu vorba, er orbulă zîmbi; zîm-betulă era obicinuită pe buzele orbului şi cum va fi fostă de rândă, nu-ţl făcea bine.
—	Da, domnule, mai cântă şi eu câte odată, aşa când îmi vine să-mi mai trecă vremea, căci lungi suntă clilele de veră.
Gătândă aceste vorbe, orbulă întinse mâna, îşi trase sumanulă pe lângă elă, îlă vîrî sub sine, îşi împleteci piciorele turcesce, îşi puse măciuca pe piciore şi se uita în văzduhă, cum se uită ori ce orbă, căci orbulu de obiceiu nu’şl pre întorce privirea, ci elă să uită totă cam dreptă înainte.
Băeţii, cari mă văcjurâ, alergară toţi din tote părţile şi se apropiară de Dumitru, er sora orbului se puse lângă elă pe sumanulă ce şi-lă aşedase sub piciore.
Dumitru o strînse lângă sine şi cu mâna i neteefla părulă. Işî întorse apoi faţa spre ea, întocmai ca omulă, care vede, şi cum sta şi puţină plecată, te făcea să creclî că ar zări ceva. Aşa ţi se părea, în realitate însă Dumitru nu vedea de locă; despre acesta eram convinsă.
En ascultă, începui eu, spuneai că unulă dintre băeţî este ală primarului şi că înveţă la scolă. — Spune-i să vină aici.
Dumitru striga pe nume pe băiatulă primarului, er copilulă nu voia să vină.
Toţi copiii se mişcau în dreptă şi în stânga, se uitau unii la alţii şi rî-deau, aşa după cum făcă de obiceiu băeţii de ţărână.
—	Le este ruşine, Domnule, — grăi Dumitru, — nu suntă învăţaţi să stea de vorbă cu ori şi cine ; ca nisce băeţi! — gătâ Dumitru ^orba.
—	Aveţi bună şcolă aci în sată? — întrebai eu, vădândă că copiii n’au de gândă să vină.
—	Apoi de, domnule, seni eu ce să efleu, este o profesoră dela Bucuresci, care învaţă pe băeţi; slujbaşii judeţului când vină pe aici spună că-i bună şi învăţată, der vedî domnule, omenii din sată nu prea au ce învăţa dela ea, căci coconele astea nu se pricepă ce ne tre-bua nouă, la Români. Mai deunăcfl: vorbia moşă Marină şi spunea, că nu se pote ca băieţii noştri din sată se înveţe ceva dela acestă coconă. Căci bine, că în
câţiva ani se voră deprinde ei cu scri-sulă şi cu cetitulă, der băeţiloră noştri le trebue alte învăţătuîî. Cu atâta nu-i de ajunsă. „Der ce putemă noi, dicea moşă Marină, ce putemă noi când slujbaşii spună că-i bună şi învăţatăa. Cu acestea gătâ orbulă vorba şi eu rămăsei uitându-mă la orbulă Dumitru şi la so-riora lui, care plină de temere se uita la mine, der işî întorcea repede faţa, de câteorl o priviam mai lungă; ună lucru caracteristică pentru copii săteniloră.
Eram cuprinsă de o jale şi mă cugetam, câte n’ar pute isprăvi Dumitru, decă ar vede!
—	Ascultă băete, —începui a vorbi
—	de ce nu cerci, căci suntă la Bucuresci doctori, cari tămăduescă astfelă de bole! D-ta poţi să-ţi capeţi vederea.
Orbulă zîmbi când audi aceste vorbe.
—	Da, da, Dumitre, să scii că se pote, — grăii eu, er mai la urmă îlă întrebaiu, că ce ar cflce când şi-ar căpăta vederea şi într’o bună dimineţă ar fi omă întregă?
—	Când aşă vede eu, — începu orbulă, — credă că aşă nebuni de bucuriă.
—	Atâta dise, ridica faţa cătră ceră şi dândă din capă în semnă de îndoială adause: — Nu se pote domnule, ca eu să ’ml capătă vederea. ... eu aşa am să mă sfârşescă!— Stătu apoi puţintelă neclintită, er după aceea îşi scose fluerulă din brâu, îlă apuca cu amândouă manile, îlă puse frumuşelă la buze, îlă puse însă aşa cam într’o parte, aşa cum cântă celă
mm:'
v>
, Nr. 17
„Gazeta Săt6nului“, revistă, ilustrată pentru toţi, de cunoseinţe trebuinciose agricultorului şi poporului, ese de două ori pe lună sub redacţiunea fundatorului şi proprietarului ei C. C. Datculescu în Rîmnicu-Sâratu. Nr. 24 dela 20 Ianuarie cuprinde: Gazeta Şatenului nu va înceta d’a apăre : Direcţiunea Gazetei Sătenului. — Cătră alegătorii colegiului ală Hl-lea din judeţulă R.-Sărată: C. C. Datculescu. — tlătră alegătorii colegiului ală IH-lea din judeţulti R.-Sărată : Unii alegătorii dela ţeră. — Apelă cătră sătenii rîmnicenl: Ună sătentt de Muşcelă. — Conferinţă asupra grâneloră de cultivată a d-lui Henry L. Yilmorin: Sătucenulă. — Flori sălbatice din România [urmare) ; Centauree său sglavoc. Lavatera seu Nalba mică sălbatică, Pătlagina, Cebarea său Pimprenela, Păpădia: C. C. D. — Crăciunulă la diferite naţiuni (fine); La Creoli: C. — Grâulă de Australia, Grâulă Italiană de Rieti, Grâulă de Bordeaux: H. Vilmorin. — Doctorală casei; Beţia: Doctorală fără arginţi. — Crinulă cu florile lungi, Ha-risii: Ună amatoră de flori. — Varza mare verde încreţită: D. — îngrădiri pentru plantaţiuni: X. — Din Localitate: X. — Din Ţără: X. — Miscellanea: Unii economii românii. — Gravuri negre: Grâulă de Bordeaux. Spece şi bobe de grâu Italiană de Rieti. îngrădiri pentru plantaţiuni. Păpădia. Crinulă cu florile lungi Harisii. Patlagina cea bună. Cebarea său Pimprenela. Gravurî colorate: Lavatera său Nalba mică sălbatică. Cen-tauree său Sglăvoc.
Mulţămită publică.
Ou ocasiunra balului arangiată de comuna bisericăscă română ortodoxă o-rientală din Doboli infer. la 6 (18) Ianuarie a. c. în favorulă bisericei ruinate şi a supraedificateloră bisericescl, nimicite prin incendiulă din 29 Maiu 1887, au incursă următorele suprasolviri: Din Sibiiu: Prea on. Domnă Partenie Cosma directoră de bancă şi adv. 1 fl., Dr. Oc-taviană Rusu adv. 50 cr., Ieron. Bariţă oficială de bancă 50 cr. şi d-lă George Foica adv. 60 cr.
Din Doboli inf.: D-nii Boda Dănes înv. reform. 50 cr., Nagy Lajos proprietară 50 cr., Magyari Pal 50 cr., Baczoni Bela 60 cr., Mateiu Crăciună 1 fl., Bartha Iosef 50 cr., Mihaly Ferencz 50 cr., şi Iosef Leopold 1 fl.
Primăscă atâtă aceşti marinimoşi domni pentru ofertulă loră marini mosă, câtă şi domnii Mihailă Petru epitropă, George Tampa, George Lincu, George Baciu şi Ioană Popoviciu înv., concursului şi jertfei cărora este de a se atribui în mare parte reuşita balului, pri-mâscă, dică, espresiunea profundei mul-ţăinite şi pe acăstă cale.
In fine însemneză, că venitulă balului a fostă 62 fl. 55 cr., cheltuelile 18 fl.50 cr. resultă deci ună venită curată de 44 fl. 05.
Doboli inf., 20 Ianuarie 1888. în numele comitetului arangiatoră N. Puianu, preotă.
ce se bizue în cântarea sa şi începu să (jică o doină frumosă.
Ţi se părea, că aceea ce a esprimată mai adineaori prin vorbe, esprimă acum cu fluerulă.
Sonora lui, fetica cea mică, se uita la frate-său şi era par’ că fermecată de jalea doinei. Aşa era de tainică cântarea, încâtă ori-cine ar fi privită pe or-bulă Dumitru şi pe sonora lui, ar fi fostă cuprinsă de o adâncă jale.
Eu am plecată. Ancă dintr’o depărtare bunicică se mai audia doina orbului,
1 dâr din ce în ce se aucjia totă mai puţină, pănă în cele din urmă nu se mai j.aatjia nimică.
t Intorseiu capulfi spre Dumitru, der eram aşa de departe, încâtă mi se părea că vădă două muşunoe de pământă, unulă mai mare şi celălaltă mai mică.
*
* *
De atunci n’am mai întâlnită pe câtă vreme am stată la moşiă, câtă o singură dată, într’o Duminecă, cânta dintr’ună cimpoiu în pădurea de sjarî.
Am tresărită, căci cimpoiulă răgu-amestecată cu sîsăitulă frundeloră stejaru şi acompaniată de glasulă loră pasări, producea ună ecou forte rffifeăină, şi cum eram în lăuntrulă pădurii şi cum era seră şi cum nu vedeam nimenea, afară de Dumitru, eram cu-de o temere.
Aşa ’şl duce vieţa orbul din Chiriac, e deşteptă cum este dela natură,
GAZETA TRANSILVANIEI.
1888.
SCTRl TELEGRAFICE.
(Serv. part. altt „Gaz. Trans.u)
Pesta, 4 Februarie. Foile oficiale din Budapesta, Viena şi Berlină. publică tractatulu de alianţă dintre Austro-Ungaria şi Germania încheiată la 7 Octomvre 1879.
Articolultt I din tractată 4i°e: Decă contra aşteptărei şi contra dorinţei sincere a ambeloru înalte puteri contractante, unultt din cele doue imperii ar fi atacată din partea Rusiei, atunci ambe înaltele puteri contractante suntu o-bligate a’şi sta în ajutoră una alteia cu t6tă puterea armată a imperieloru lortt, şi amesuratu a-cestui obligămentă a încheia pace numai în comună acordă.
Articululă III 4ice: Tractatulă, amesuratu caracterului seu pacî-nică, spre a se eschide orice interpretare greşită a lui, să fiă ţinută secretă de ambele puteri contractante şi să se comunice unei a treia puteri numai după o înţelegere a ambeloră părţi, în măsura unei speciale învoell.
Ambele puteri contractante îşi esprimă speranţa, după simţămintele esprimate de împeratulă Alec-sandru la întâlnirea din Alexan-drowo, că înarmările Rusiei în realitate nu s’au dovedită ca ameninţare pentru ele. Din acestă motivă nu e nici o causă pentru acum de a comunica acâsta împăratului Rusiei. Der decă acestă speranţă s’ar dovedi, contra aşteptărei, înşelată, atunci ambele înalte puteri contractante ară considera ca o datoriă şi lealitate a încu-nosciinţa pe împeratulă Alexandru, celă puţină, confidenţială despre aceea, că ele ară trebui se considere ună atacă îndreptată asupra uneia din ele ca îndreptată contra amândurora.
DIVERSE.
Cum se opresce sângele la tăeturî.
OrI-cui i se pote întâmpla să se tae la mână, la ună. degetă, etc. In primulă momentă nu sci ce să faci şi cum să o-prescl sângele. Pentru asemeni caşuri este ună mijlocă simplu, der forte eficace: Luămă puţină vată, o muiemă în apă caldă şi o punemă pe rană şi sângele va înceta de a mai curge, fie tăetura şi chiar la o arteră.
A face ca foculB sg ardă mai viu.
Ună mijlocă minunată de a face ca fo-culă să ardă mai bine şi de a reaprinde cărbunii ce începă a se stinge, este puţină colofonin seu sacîză, un ce ieftină, de care ori-cine pote ave niţelă în casă.
cu simţă desvoltată pentru ori şi ce, pă-zesce turmuliţa tatălui său şi’şl desfă-teză vieţa prin flueră şi cimpoiu pănă când DumneŢeu îşi va face milă ca să-l prefacă într’ună muşunoi de pământă, cum apărea elă din depărtare.
I. C. Panţu.
(4)
DUMHEPU E TATALO TUTUIM.
Novelă.
—	Aşader nu e mortă bărbatu-meu ? îlă întreba repede stăpână-sa, din a cărei faţă putei ceti o radă de speranţă mân-găitore.
—	Nu, stăpână, ...nu e mortă,... s’a întâmplată numai aşa ....cum se întâmplă adeseori cu plutele.... Dumnecjeu îlă pote însănătoşia încă.
—	Der ce s’a întâmplată? Răspun-de-ml Ioane degrabă, ce s’a întâmplată cu elă ?!
—	Da nisce omeni răi — că de a-ceia e plină lumea — nisce omeni răi au acăţată plutele acolo, unde se vădă pietrile celea mari, — apoi alte plute se opriră de acestea şi aşa se strînseră acolo plutele cu grămada, cum se întâmplă de multe ori şi din nebăgare de semă. — Apoi jidanulă dracului şi plă-tesce omenii, numai să le acaţă, căci a-tuncl i se trece bine vinarsulă, pentru
O bucată câtă o nucă e de ajunsă spre a face, oafoculă său cărbunii să încâpă îndată a arde câtă mai bine. Sacîzulă se topesce şi se revarsă peste tăciuni, încâtă flacăra şi căldura crescă în scurtă timpă.
Contra omidelord. D-lă profesoră Iu-liusă Henselă indică următorulă mijlocă: Dâcă vrei, ca omicfile să nu-ţl prăpă-descă pomii, să iai o tulumbă şi să-i stropescl, nu cu apă, ci cu o soluţiă de totă slabă de potasă (unu la o miiă). Ună mijlocă aşa de simplu merită a fi încercată, mai alesă la noi, unde primăvara pomii suntă plini de omidl-
Oleandrii sunttt otrăvicioşi. In privinţa acesta se citeză ună esemplu din Cottbus: Copila unui medică se juca pe lângă ună oleandru; puţină mai târ-cjiu ea se înbolnăvi rău şi în scurtă timp muri. Nimeni nu-şl pută explica îndată mortea cea grabnică a fetiţei. Insă me-diculă examina cadavrulă mai de aprope şi găsi resturile de foi de oleandru, înghiţite de copilă.	(„Răsboiulă“)
Cânele, Chinesultt şi coda. Ună incidenţă comică a înveselită preumblarea pe una din şoselele dela Bois-de-Boulogne, la Parisă: Pe la unsprezece ore, ună chinesă care, după câtă se crede, face parte din ambasada din piaţa d’Eylau, asemenea îmcrăcată în haine de mătase galbenă, se preumbla c’ună aeră satisfăcută pe şosea, esaminândă prin ochelarii săi atelagiele cari defilau pe şoşea, când din partea opusă veniră mai multe persone însoţite d’ună câne da-nesă albă cu pete negre. Cânele fie că nu mai văzuse niciodată ChinesI, fiă că haina galbenă ’i f&cu o impresiune nefavorabilă, păru forte surprinsă ; elă se opri d’odată, apoi apropiindu-se de copi-lulă imperiului cerescă, îi dete câte-va tîrcole mârîindă.
Chinesulă, importunată d’acelă patrupedă indiscretă, îlă interpela în limba sa naţională în termeni prea vii, jude-cându-se după repeZieiunea cu care vorbea şi mai adăoga şi pantomina pe lângă vorbă pentru a se scăpa de câne, der fără ca să isbutescă. Atunci, înarmându-se cu umbrela, se răsuci de mai multe ori în locă, şi luâ defensiva, pe când coda lui, care se clătina cu plăcere cu câteva momente mai nainte, sbura c’o desinvol-tură provocătore. Cânele băga de semă acesta şi repede ca ună fulgeră apuca în gură coda Chinesului. Disperarea acestuia din urmă deveni atunci la culme şi începu să vocifereze atâtă de tare încâtă patrapedultt, spăriată, lăsa coda şi se duse lângă stăpânulă lui, care, chemându-lă mai înainte zadarnică, îlă pedepsi cu asprime. Ast-felă se sfârseşce incidentulă, care făcu pe curioşii strânşi d’acestă scenă să petrecă cât-va. Pentru a isprăvi, să
că atunci se strîngă forte mulţi omeni
—	şi nu potă merge mai departe.
—	Der ce am eu cu jidanulă? Spune-mi tu numai'ce s’a întâmplată cu stăpânu-tău ?
—	Etă ce : De pluta acăţată pe care şedea stăpânu-meu se isbi o altă plută aşa de tare încât domnulă căZu în apă.
—	Omenii însă l’au scosă afară şi Dum-neZeu pote că-lă ţine încă.
Intr’aceste o femeiă din sată întrâ pe uşe abia răsufiândă.
—	Aducă pe domnulă, — striga ea,
—	suntă aicea, am venită repede să vă spună!
—	DumneZeulă meu! — striga tre-murândă soţia lui — Ore trăesce, ori e mortă?
—	E mortă tata? — întreba ţi-pândă şi plângândă amară mica Emilia, care deşi nu avea ideiă despre morte, totuşi îşi închipuia, că trebue să se fi întâmplată ceva rău cu tată-său.
—	Nu e mortă, — răspunse ma-mă-sa, mângăind’o pe obrază, şi apoi luând’o în braţe, eşi cu ea în curte.
Tocmai intrau omenii în curte cu carulă în care aduceau pe nenorocitulă soţă şi tată; elă zăcea fără mişcare pe perinl.
spunemă, că coda chinesului n’a suferită nici 0 stricăciune.
SCIRÎ ULTIME.
Berlinii, 3 Februarie. „Gazeta Cruciiw semnaleză măsuri nouă luate de Rusia la hotarele Prusiei. Fortificaţiile dela Rovno sunttt terminate şi acestă fortarăţă e destinată a înlemni concentrarea unei mari armate rusescl.
Cursulii pieţei Braşovă
din 8 Februarie st. n. 1888.
Bancnote românescl . Cump		8.44 Vând		8.46
Argintă românescă .	» *	8.40	îî	8.43
Napoleon-d’orî . . .	îl	10.—	71	10.02
Lire turcescl....		11.30	7}	11.35
Imperiali			10.30	71	10.33
GalbinI			5.88		5.92
Scris. fonc. „Albinaw 6°/o		101.—	77	102.—
» n n ^o/o Ruble Rusescl . . .		98.— 109.—	77 77	99.— 110.—
Discontulă ....	H-	-8% pe	ană	
Cnrsnlii la bursa de Viena
din 3 Februarie st. n. 1888.
Renta de aură 5% • •	..........96.50
Renta de hârtiă 5°/0................82.95
Imprumutulă căiloră ferate ungare . . 148.75 Amortisarea datoriei căiloră ferate de
ostă ungare (1-ma emisiune) . . .	94.40
Amortisarea datoriei căiloră ferate de
ostă ungare (2-a emisiune) . . . 124.50 Amortisarea datoriei căiloră ferate de
ostă ungare (8-a emisiune) . . . 110.50
Bonuri rurale ungare....................103.75
Bonuri cu clasa de sortare .... 103.75 Bonuri rurale Banată-Timişă .... 103.25
Bonuri cu cl. de sortare ...............103.25
BouurI rurale Transilvane...............104.25
Bonuri croato-slavone ...................103.—
Despăgubirea pentru dijma de vină un-
gurescă................• . . . .	99.50
Imprumutulă cu premiulă ungurescă . 118.50 Losurile pentru regularea Tisei şiSege-
dinului............................122.25
Renta de hărtiă austriacă................77.80
Renta de argintă austriacă...............79.80
Renta de aură austriacă...............108.—
Acţiunile băncei austro-ungare. . . . 866.— Acţiunile băncei de credită ungur. . . 269.75 Acţiunile băncei de credită austr. . . 269.25 Argintă —.— GalbinI împărătesei. .	5.97
Napoleon-d’orI........................10.02—
Mărci 100 împ. germane...................62.15
Londra 10 Livres sterlinge..............126.70
Bursa de Bucurescî.
Cotă oficială dela 3 Februarie st. v. 1888.
Cump. vând.
Renta română 5°/0		90.—	91.—
Renta rom. amort. 5°/0 • • •	93.7*	94.—
Renta convert. 6°/0		87-72	88.7*
împr. oraş. Buc. 20 fr. . . .	36.—	37.-
Credit fonc. rural 7°/0 • < •	102.—	103.—
n ii ii 5°/0 . . .	88.—	88-3/«
„ „ urban 7% ....	101.—	102.—
11 ii n ®°/o • • • ■	94.—	95.—
11 ')l ii 5°/o ....	84.—	85.—
Banca naţ. a Rom. 500 Lei. .	10.15	10.20
Ac. de asig. Dacia-Rom.. . .	2.28	2.30
Ac. de asig. Naţională. . . ,	198.—	200.—
Aură contra bilete de bancă .	17-74	17-74
Bancnote austr. contra aură. .	2.18	2.2
9^* Numere singuratice din „Gazeta Transilvaniei^ â 5 cr. se potfi cam-pera în tutungeria I. OroNN, în librăria Hicolae Ciurcu şi Adolf Albreclit.
Editorii şi Redactorii responsabilii :
Dr. Aurel Mureşianu.
Mai toift sătulă era adunată la casa nenorocitului şi din ochii tuturora, umpluţi de lacr&ml, puteai ceti întristarea ce-i cuprinsese. După ei sosise şi ba-ronulă, care numai acuma auZise despre cele întâmplate.
—	Scumpulă meu soţă, striga ne-vastă-sa apropiându-se de cară.
—	Tată dragă! — strigă fetiţa ui-tându-se la elă.
—	Scumpele mele! — esclamâ încetă tata, şi auZiădu’i vocea, nevinovata Emilia începu a rîde.
Şi cum nu, când tată-său şi a vorbi încă pote.
—	Cum te mai simţi prietine ? — întrebă apoi baronulă, şi fără a mai aştepta răspunsulă, porunci omeniloră dim-prejurulă carului să ridice pe bolnavulă din cară şi, dândă şi elă mână de ajutoră, îlă duseră încetă în casă.
După doctoră încă trimisese baronulă şi-lă aşteptau în fiecare momentă.
Biata soţiă şi mamă începu a spera că va .fi ^căpătă; der spera sârmana ună lucra imposibilă, precum totă omulă spereză pănă chiar şi în ultimulă momentă.
(Va urma.)
Tipografia Â. MUREŞIANU, Braşovu.
hSc EL O, CD
©	**	©	M	i—*
CD	^	^	g	O
o g ©
O	g.	g-	©	Pd
B	2	§	g	s
p	s	2>	8*
1	§T2.
*“	O	g-	^	&
«CR g &® p ^ CD B
M	M	S3
P	O	Hj	B	B
o	^	O	P	ef
Pj O -co. PDC
© © P g '•
^ CO ^ Pe p,
jf
B” i ® H*
8 p s® eî
5<^ tp SS* g-
o p< o 2
B A- g-/5- g-
B. S* ®. g u
_ i—‘ v» ga ^ CD P	C+-	,^7/3
02 CD ^ (T)
2a £”r ^
P p P h->
is2^-*3
>^02 CD
Q .
cd 2. 2 h-. 2
T p" ? T r<
»sc Mjf+
>-• ©%P-
i—.“
CD O
o CfQ ^
te" 2 ^ ^
O	«23 M*
Pc S* Pb B
• Qj CD CD ST? CD cc
iri6 ►© ®
£-5"® "&■
» S o
’TS 2 CD
®3.3ff
a •• cd
g-i O^
i
f
|HJ
a
M
M
li
[H
p‘
[h
h]
h!
8
k
JO ;j ps
P-i (T\ ■<
4 hJ® ® P B 03 N P
P CD pe
e-t-_ CD P -P’ Cu
§ §
crr-
>-S
CD
O
P
Pt
B
P
^ £.• o 3" e-+- P< O
Pj -02
P3	I—i •
pe CC O
pj*1 pj
o 3
CD P
g ^
P<
O
P ^P P O
o CC 02 O
p
TJ
CD
0-1 I s
5. g
p
<-•> o
CD p
**
02 CD CD
P
P p O-
P ^
CDs C* SI 3
pe P.
P,'
<*a.
P
§'
p
CD
P
Pe
Q
P

c0
0>
CD
O
e-t-
P
>-s
CD
P
P- —
CD ^
CD
c-+- P |-s £~ cd D3 o- ^
£ • O CD
p p o
-<r+-	»-j ţ—j
PJk. t—e CD •	O
02 "PD CD p P
^P pa
o o
££ 3<
p p»t
p
*-i
O
Se
0
1
O
Pe
o-
O
p
p
o
pe
sr
B
p
CD
o td
s* p
S crq
O Pe Pe P
i—1
P
pa
02 O) o
8-f •S 8;
O P-p
^ 2
O P
§ -H
p ^
P 3 O p i2 pe
02 p CD< o
O!
o" DT
H-* •
p p CD ^ ^ ^P
o 3>
p
02
CD
pt P
P
P P Pa P >-;
^ CD P ►—1>
P- P P. P
CD P
P
P
02 PS
o •
3.
CD
P
P-,
i-S
CD
02
a?
^p
o
02
pa
_ !-3 Pe |
-2. 3
gj
3 c
3 p Jj. CD P. !->•
Pa 03 CP CPe
M
[h]
IHJ
M
H> fal ^ H
^ H
i f* H
s*H
g H
S- u
H= llfj
M
M
[hi
1
C2
P
CD ^
PT m
2- CD P
P CD
ta o:
03 p
Ş3 &■
-• Sr
CD P*
T3
•	. I—• •
B.
02
c-H
P
O o p* p p p
t—‘ 2
pe CD
P -03
l-J M ■
CD
- g3
P
o-
02
O
CT
"03
P
P
CD
P
O l—K
g
S- §
^ E
pe
3 P o
1.1 a
P 02	3
Pe 3
I— ^ h—i •
p P
° o O"3 o &= 3
B
CD
P
o-
CD
CD
j|
-«-+■
pc

(02X2
P
o
pe
CD
2 pu
^ ® » pL,
B ec
a
»C(5
O
Că
Se
t->>
P
c-H
p<
CD
Pi
CD
CD
cn
&3 &
O-a H
S © |^qs.
P o ?=<
• pt_.
g c
2 Pj
p
s g-
f»a
° £■
8 *
Q
g
f*
oo
00
00
CD
02
P
cr
CC
Ch
h-i.
c+-
p
CC
CD
<
O
►a
P<
!-•>
P
O
s
&
p
o
03
j3e
CD
P
V
P
P
O
c+-
P
P
i—i i—> • Ct-
p
Ct-
CD
P P
►-‘C	<0

O
§-
P<
CfQ
§
P
&
CD'
S
pe
CD
pe
<1
O
i-i>
P
P-
CD
>t3
-02 O P M. T P-
CD CD ►—<
P<
cc
p
p
Pe
Pj
CD
P
P
i—c
O
P
P
Pi
<1
O
4
p
B
CD
i—i
CD
hS
CD
P
P
B
CD
►—i
CD
w cp
l-J---
p -ea
? m- r
§ 3
J* p-o
P
S-
S>e
Ş
O
p
o
^	l-J
8<	®
B	®
t-K
P	^
3	S
£
P
c»-
S-
Ce ca O
P
c+-
P<
>*

FAKfflACIA
I. PSEEHOFER
VIENA, Singerstrasse Nr. 15
la „goldenen Reichsapfelu.
188,12—8
Pilule pentru curăţirea sângelui, mai înainte numite „Pilule universale“, merită cu te)tu dreptulă numirea din urmă, de ore-ce în faptă nu esistă aprope nici o bolă, la care nu ar fi probată în mii de caşuri efectulă lord miraculosă. în caşurile cele mai cerbi-cose, la ca.rî multe alte medicamente s’au întrebuinţată nizadară, s’a dobendită cu aceste pilule de nenumărate ori şi după ună scurtă timpă deplină însănătoşare. I cutiâră cu 15 pilule 21 cr., I sulă cu 6 cutiore I fi. 5 cr., la tnmiterl nefrancate cu rambursă I fi. 10 cr.
Trimiţendu-se preţulă înainte costă cu espedarea francată 1 sulă cu pilule 1 fi. 25 cr., 2 suluri 2 fi. 80 cr., 3 suluri 8 fi. 35 cr., 4 suluri 4 fi. 40 cr., 5 suluri 5 fi. 20 cr., 10 suluri 9 fi. 20 cr. — Mai puţină de ună sulă nu se p6te trimite.
Au incursă o mulţime de scrisori, prin cari consumatorii acestoră pilule mulţămescă pentru redobândirea sănătăţii loră după cele mai diferite şi grele bole. OrI-cine a tăcută odată încercare, recomandă acestă medicamentă mai departe.
ReproducemO aci câteva dintre multele scrisori de mulţămită.
Leonyanj), 15. Maiu 1883.
Prea onorate Domnule! Pilulele D-v. producă adevărată minune, ele nu suntu ca alte aşa de multe medicamente recomandate, ci ele ajută întru adevăru aprdpe la tdte bălele. Diu pilulele, ce am fost comandată la PascI, am Împărţită celo mai multe la amici şi cunoscuţi şi au folosită la toţi, chiar şi persdne de o etate mai mare şi cu diferite bălă şi defecta au do-bănditu prin ele, deşi nu perfectă sănătate, dăr totuşi o îmbunătăţire însemnată, şi voescu a urma cu întrebuinţarea loră. Te rogă dăr a-mi mai trimite încă 5 suluri. Din parte-mi şi dela toţi, cari amă avută deja norocirea prin pilule D-v. a ne redobândi sănătatea, primiţi cea mai cordială mulţămită.	Martin Deutinger.
Beau Bzl.-Gytirţjy, 16 Februariu 1882.
Onorate Domnule! Nu Vă potă esprima în destulă cordiala mea mulţămită pentru pilulele D-v. de 6re-ce pre lângă ajutorulă lui D-fieu, consdrta mea care deja sud îndelungaţi a suferită de miserere, s’a vindecată prin pilulele D-v., şi cu tăte că şi acum trebue din când în cftnd să întrebuinţeze din ele totuşi sănătatea ei s’a îmbunătăţită Intru atâtu, în câtă pdte să-şi vei bl de t,6te ocupaţimiile ei cu vioiciune
juvenală. Acâstă a mea mulţămită Ve rogă a o întrebuinţa spre binele tuturoră celoră cari su -feră, şi Vo rogă totodată, ca se-mi trimiteţi din nou 2 suluri pilule şi 2 bucăţi săpună chi-nezescă. — Cu deosebită stimă, supusă.
Alois Novak, prim-grădinaru.
Stimate Domnule! Presupunlndă, că tot-e medicamentele D-talo voră fi aşa de bune, ca renumitulu b fi Iun mu contra deyerăturiloru, care în familia mea a făcută ună sfârşită grabnic; la mai multe umflături de degerătară, m’am decisă pe lângă tâtă neîncrederea mea în aşa numitele mijlăce universale de lecuire, a lua refagiulă la pilulile cur iţităre do sânge ale D-tale, ca prin ajutorulă acestoră mici globuleţe se bom-bardeză la emorrhoidele, de cari suferă do ani Îndelungaţi. Nu esiteză de locă a ve mărturisi aoumă, că suferinţa mea învechită după o întrebuinţare de 4 săptămâni a încetată cu totulă, şi că recomandă aceste pilule în cerculu cunos-cinţeloră mele cu celă mai mare zelă. Nu am nimică în contră, şi dăcă vei face întrebuinţare în publică de aceste ale mele şire, însă fără de subsemnarea mea.
Viena, 20 Februariu 1881.
Cu Înaltă stimă C. v. T.
Balsamâ contra degerăturei <le I. Pser-hofer, de mulţi ani recunoscută ca celu mai sigură remediu contra suferinţe-loră de deger&tură de totă felulă, precum şi spre vindecarea raneloră învechite etc. 1 borcănelă 40 cr., eu trimiterea francată 65 cr.
Balsamă contra gnşiloră, remediu de încredere spre lecuirea umflăturiloră la gâtă. 1 flaconă 40 cr., cu trimiterea francată 65 cr.	*
Essenţă de viaţă, (Picături de Praga) contra stomacului stricată, a mistuirei rele şi greutăţiloră de totă felulă, ună remediu de casă escelentă. 1 flaconă 20 cr.
Snculă-Spitzvregerich, medicamentă de casă în genere cunoscută şi escelentă contra catarului, răguşelei şi a tusei etc. 1 sticluţă 50 cr., 2 sticluţe cu trimiterea francată 1 fi. 50 cr.
Âliflă americană contra rheumatismulni, celă mai bună medicamentă la tote suferinţele rheumatice, junghiuri, Ischias (bolă de tremură), junghiu la urechi etc. 1 fi. 20 cr.
Lichioră din bnrnenl de Alpi dela W. 0. Bernhard. 1 buteliă 2 fi. 60 cr., ]/i buteliă 1 fi. 40 cr.
Esenţă pentru ociii de Romershausen, 1 buteliă 2 fi. 50 cr., lL butelia 1 fi. 50 cr.
Prafiî contra asndârii picidreloră, 1 cu-
tiă 50 cr. cu trimiterea francată 75 cr.
Pomadă de Tanochinin de I. Pserhofer, de ună şiră de ani recunoscută de medici ca cea mai bună dintre tote remediile pentru crescerea părului. Un bor-cană elegantă adjustată 2 fi.
PI astru universală de prof. Steudelă, la rane din lovitnră şi împunsă, la totă felulă de bube rele şi la umflături învechite, ce se spargă periodicii la pi-ciore, la degetă, la rănile şi aprinderile de ţiţe şi la multe alte suferinţe de acestă soiu, s’a probată de multe ori. 1 borcană 50 cr., cu trimiterea francată 75 cr.
Sare universală de cnrăţeniă de A. W.
Bulrich. Ună remediu de casă escelentă contra tuturoră urmăriloră diges-tiunei stricate precum: durere de cap, ameţelă, cârcei la stomach, acrelă în gâtă, suferinţe haemoroidale, constipa-ţiune etc. 1 pachetă 1 fi.
Franzbrantwein 1 buteliă 60 cr.
Afară de preparatele aci numite se mai află t6te specialităţile farmaceutice indigene şi streine, anunţate prin tote fiarele austriace, şi la casă, când unele din aceste specii nu s’ară afla în deposită, se voră procura la cerere cu promptitudine şi câtă se pote de eftină.
Trimiterile prin postă se efectueză iute, decă se trimite preţuiţi înainte, seu cu rambursă.
Trimiţendu-se preţulu înainte, (mai bine prin mandată poştală) este porto poştală cu multă mai eftină, decâtă la trimiteri cu rambursă.

>000000000000000000000
* fii fi Ş. £
Ir-lil
K-IflSs.
a E» S® I H.
m | S s’g
2. E ”
co
r* °	*2.
o 2-
Ooooooooooooooooooo
00
00
00