BRAŞOVf, piaţa mare Nr. 22. „fazei»" iese in flecare cţi> Pe unii an ii 12 fior, pe ş6se luni 6 fior., petrei luni B fior. Somnia si străinătate: pe anii 40 fr„ pe ;Ş6se luni 20fr.j pe trei luni 10 fr. la SS premunerâ: * te, la librării şi pe corespondenţi. Antmciurile: O seriă garmond 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare. SoriaorI neflranoate nu se primeeoâ. Manuteripte nu se retrămtti. NR 8. t f •» JOI, (26) Ianuarie. 1888. UI . alu .GAZETEI TRANSILVANIEI". Aradu, 1 Ianuarie 1888. Dumnezeu vâ dee puteri pentru continuarea luptei demnilorfi antecesori. Sub stindardul D-v6stre cu insemnulu: demnitate naţională, suntu angajată totdeuna. Regretă <^; nu potu fi-între 0'-v6str6.‘'~‘ Petru Truţa. Blasin, 1 Ianuarie 1888. Victoria! Triumfi! G. Bărbaţii, B. Turcu. Baia-mare, 1 Ianuarie 1888. Se fii binecuvântată, aprigă luptătore, ce o jumetate de seculu cu gloria ai purtată stindardulu, luptând pentru înfrăţire şi scumpa libertate, pentru lumină şi cultură cu. zelu neîncetată. Şi celu ce mai ântâiu l’a ţinută, ostaşultt veterană, de noi stimată, la mulţi ani să trăiăscă !*) Românii BăimărenT. Blaşlu, 1 Ianuarie 1888. Regretămu, că nu putemă participa decâtă numai cu spiritulu la marea sărbătăre naţională. Dee ceriulu ca scopulă urmărită de „Gazeta Transilvaniei, “ care este ală tuturoru Româniloră, să se realiseze câtă mai curendă. Teologii din Blaşiu. Chişiiieu, Ungaria, 1 Ianuarie 1888. Cu ocasiimea serbărei jubileu- lui de 60 de ani ală „Gazetei Transilvanieiu, ve rogă se primiţi gratulaţiunea şi felicitările mele sincere. NRJiaiu Veliciu. Galaţi, România, 1 Ianuarie 1888. Cincideci de ani de luptă se ve întarescă a purta pe viitoru cu aceeaşi energia stindardulă a-devăratei politici românescl ce re-presentaţi. Cetftţeanu, Barbescu, Haliţa, Dobreanfl, Mtmteanfl, Radu, Conrtantino, Popii, Cer-ehezfi, Cottetautf, Oă-itMcoantf, Frig** tord, Chiriacti, Harinotco, Paulă, Cons-tantinescu, Pitifi. devenită în adeveratulu sensil ală cuvântului o muncă de ŞisypmL ’ Mizilă, 1 Ianuarie 1888. Ani mulţi „Gazetei. Transilvaniei “ ! Trăiescă luptătorii ! Mariu Muroţianu. Berladâ, 1 Ianuarie 1888. Şcola politieă propagată de „Gazeta Transilvanieiw în decur-sulu ceioră 50 de ani să fia de bună augură şi în viitoru naţiu-nei române. Recunoscinţă fundatorilor, suc* cesu gloriosă succesorilortt \ Profesorii: lonă Popescu, BeioOSCU, Ghimbăşană, Neagoe, Onişoru, Paliţa, CatulQ, Pană, Blstriţianu farmaciştii, Pamfilie architectă. Fimne, 1 Ianuarie 1888. Jubileulu de astă4i este o victor iâ literară pentru scriitorii şi cetitorii „ Gazeteiu deopotrivă. In semnă de bucuria ve urămff vieţă îndelimgată. Mănescu, Ci8ar, Boilescu, Vincenţiu Nicoră. Braşovă, 12 (24) Ianuarie 1888. Opera de împăciuire a naţiu- nei cehe şi germane în Boemia a *) Telegrama acesta nl-a veniţii f6rte schi-o'lită şi schimonosită, din care cansă mai inultil ) vebuitu se gâcimâ. ce vrea se — Red. bei cehice unu terămu măi largă de desvoltare prin cunoscuta ordonanţă a ministrului de justiţiă în privinţa folosirei limbilorii ţării, cehă şi germană, în oficii. De j n’â dobândită prin acesta decâ&ţl puţină recunoscinţă din partea Ce* hiloră şi o hotarîtă nemulţumire din partea Germaniloră boemi. Germanii în cele din urmă au dată espresiune nemulţumirei loră prin aceea, că au părăsită dieta boemă, adoptândă politica dâ re-sistenţă passivă. Trebue să recunâscă ori şi cine, ca conducătorii Cehiloră s’au purtată cu multa moderaţiune şi cruţare faţă cu oposiţiunea germană din ţera loră. Ei dela începută au adoptată principiulă de a asigura, câtă numai cu putinţă este, esistenţa naţională şi drep-tulă de limbă ală minorităţii germane din Boemia. Cu alte cuvinte, cele două milione de Germani să nu fiă nicidecum mai puţină îndreptăţiţi înaintea legii, ca cele trei milione de Cehi din Boemia. In înţelesulă acesta conducătorii Cehiloră Dr. Rieger şi prin-ţulă Lobkovitz au propusă astă tâmnă Germaniloră stabilirea unei înţelegeri comune extraparlamentare cu scopă de a se împăca Cehii cu Germanii, aşa ca cei din urmă să pătă lua erăşi parte la lucrările dietei. In scopulă acesta — după ce preşedintele comitetului esecutivă ală deputaţiloră dietali germani Dr. Schmeykal a declarată că e gata a întră în negociărî, sub anumite reserve — prinţulă Lobkovitz i-a adresată acestuia o scrisdre, în care-i propune ţinerea unei con-ferenţe pe basele urmăţăre: 1. Se se asigure o curia în dietă pentru minoritatea naţională, (adecă pentru Germani). 2. Să se reguleze cestiunea de limbă în comune fă în districte. 3. Se se modifice disposiţiu-nile legale esistente în privinţa întrebuinţării ceioră cfouă limbi ale ţării la judecătorii, spre mul-ţămirea ambeloră părţi. 4. Să se uşureze sarcinele ce li se impună minorităţiloră naţionale în multe comune prin înfiinţarea de scoli. Germanii boemi au propusă prin Dr. Schmeykal la punctele de mai susă diferite modificări, cerându ca se fiă luate de basă a discusiunei „cu consemţămen-tulu guvernului ;u atunci ei, Ger* manii, voră întră în negociărî. La acesta .răspunse prinţulă Lobkowitz că nu p6te promite ună consâmţământu principiară n, numele guvernului, der va stărui ca guvernulă să aprobe punctele ce ’voră fi stabilite în înţelegere. In urma acesta Dr. Schweykal a declarată în numele clubului deputaţiloră germani la 22 Ianuarie 1888, că nu potă lua parte la con-ferenţa propusă de prinţulă Lobkowitz, deorece n’au nici o garan-ţiă că guvernulă va consemţi la cele ce se voră stabili şi după'ce vădă, că dificultăţile cari se opună prjmirei propuneriloru loră îşi au isvorjilă în deosebitele vederi de dreptu publică. Astfelă s’au curmată încercările de împăciuire estra-parlamen tare şi e puţină speranţă că gu vemulă, de va lua chiar elu ini ţiativ^ va dobândi în împrejurările de faţă mai multă. Eată unde au adusă lucrurile în Austria păcatele guvemeloră şi pofta de supremaţiă! Dania anei Constanta Irimie Popa. încă în Nr. 1 ală fâiei nostre din anulîi acesta amu publicată amicabila şi românesca felicitare ce nî-a adresat’o dinMunchen sti matulă d-nă Irimie Er. Popa, unulă din vrednicii fii ai răposatului fruntaşă din Săcele, Eremie Popa. Scri-sărea de felicitare s’a terminată cu următărele cuvinte, de cuprinsă multă însemnătoră: „Binevoiţi a primi şi din partea nevestei mele o mică, modestă coronă în semnă de amintire, căci aducerea aminte este uni culă raiu, din care nu putemă fi alungaţl“. Acestă cordnă, dovadă nobile* loră sentimente românesc! ale Dom-nei Popa, a sosită aici deodată cu scrisârea de felicitare, der din cause independente de noi*) amă pri-mit’o' numai acuma. Ea representă o cunună de lauri, lucrată cu deosebită gustă şi artă din argintă curată, avendă unu diametru de 17 cm. Bobiţele de laură suntă de aură. Cununa constă din două ramuri, cari josă suntă legate printr’o pantlică de aură cu inscripţiunea: „D-lui Aur. Jkureşianu—în memoria jubileului v Gazetei. 1888.“ Corona e aşecfată pe o perină de mătase roşiă, jură împrejură cu şinoră tricoloră. Românii din Macedonia. Oficiosului rusă „Prawitelst- wenuyi Wjestniu i se scrie din Salonică: Mulţămită desterităţii deja cunoscut tului Mărgărită şi a altoră agenţi români, propaganad română face considerabili paşi între Cuţo-Vlaclm ori aşa numiţii Ţînţarii locuitori în Macedonia. Agenţii ajutoraţi de dorinţa Ţînţariloră, de a învăţa limba română, au întemeiată în mai multe locuri şcole de copii şi de fete, cari se susţină parte din banii ce i-a donată guvernulă română, parte din fondurile testamentare create de unii ŢînţarI, cari şi-au adunată o considerabilă avere în România. Se înţelege de sine, că din şcolele cele nouă s’a scosă de totă afară limba grecescă. Nu mai încape nici o îndoială, că în scurtă timpă ea se va elimina şi din acele şcole ţînţărescl, în care s’a susţinută păuă acum. Ce se atinge de încordările agenţiloră români, de a câştiga pe ŢînţarI pentru unire, acestea au rămasă pănă acum fără succesă. Partea cea mai mare a Ţînţariloră ţine încă strînsă la credinţa ortodoxă, şi respinge orl-ce apropiere de unire. Asemenea Că Ţînţarii şi Albanezii ortodoxl din Macedonia, cari suntă forte numeroşi, au începută a accentua dreptulă loră de esistenţă naţională. Mai nainte şi ei, ca şi Ţînţarii, au învăţată la şcolele gre-cescl şi limba loră maternă o au cultivată numai în sînulă familiei. In acestă ană au începută a introduce în şcole limba albaneză. Din banii ce i-a testată ortodoxulă albaneză Kerci, care s’a . îmbogăţită în România, s’a înfiinţată aci nu de multă o şcolă albaneză, pentru care se trămită din România cărţi în limba albaneză şi cu litere latine ti-/ părite. Delegatulă Papei, Monsignore Ro-netti, care nu de multă a plecată de aci, a visitată şcola catolică de aci dimpreună cu seminaruiă misionariloră, care se află afară din oraşă, şi a introdusă în aceste institute învăţămăntulă limbei italiano. La şcolă se educă copii unoră Bulgari, cari au trecută la catolicismă şi la seminară, unde se propună tote obiectele teologice în limba bulgară, se crescă misionarii catolici. In timpulă din urmă şi propaganda protestantă se nisuesce a pune piciorulă în Macedonia. Misionarulă protestantă Samsonă a . înfiinţată ari, eu ajutorulă unui Grecă trecută la protestantismă, Michalides, o casă de rugăciune, în care în tote Duminecile se celebreză serviţiulă divină. Credincioşii, c’am 30 la numiră, suntă fără eseepţiune Greci. *) Corona după ce a sosită la posta din Braşovu a fostă trimesă la Budapeşta, ca să fiă acolo preţuită mai întâiu pentru stabilirea tac-sei de vamă. De aici întârtfierea,^ Acăsta procedură se urmeză cu tote obiectele, chiar şi cu cele de valore minimă, precum inele ş. a. Nu înţe-legemă atâta centralisare în defavorea publicului. Să nu se afle ore în Braşovă omeni de încredere, cari să scie preţui atâta lucru? Red. SOIRILE pILEl. Din Alba-Iulia primimă cu dta 21 Ianuarie n. c. o corespodenţă, prin care ni-se spune, că unii „patrioţi^ maghiari nu numai că nu respectă sărbătorile românescl, ci îşi bată ehiar jocă de ele. Aşa de es. ni-se spune, că fişcalatulă reg. de acolo tocmai a doua cfi de Pasc! din anulă trecută a pusă pe arestanţii români să care cu căruţa năsipă în cetate. Totă acelă fişcalată a doua <ţi de Cră-ciună, la Anulă nou şi la Bobotăză din anulă, curentă’ a trimisă pe arestanţii români la Evrei de au tăiată totă (Jiua emne pe sema acestora. îtai multă: în (fiua de Boboteză i s’a interzisă preotului română gr. cat. ca să boteze pe arestanţii români, jicendu-i-se, că arestanţii n’au lipsă de astfelă de bosconiturî („A raboknak nincs sztiksegttk olyan ho-kusz pokuszokra.u) In sărbători mari, în sensulă contractului încheiată cu aren-datorele, este prescrisă a se da ares-tanţiloră carne ; arestanţiloră români însă chiar şi în cfiua de Crăciună ll-s’a dată păsată şi nu carne. De asemenea ni-se -scrie că nu se respectă sărbătorile românescl nici din partea judecătoriei r. de cercă de acolo; tocmai în c|ile de săr-bătore suntă mai mulţi omeni chiămaţî la pertractare. De comentară nu mai emevoiă. Rămâne ca Românii din capulă trebiloră românesc! în Alba-Iulia să’şl facă da-toria.^. & . * Episcopulă Lorenz Sclauch din 0-radea-mare adresă ministrului ungurescă de culte o scrisore în care se îmbie de a preface baia episcopală de pe domeniile episcacescî, cunoscută din causa/' termeloră Mie escelente, într’o bae de cură. Ministrulă a trimisă în urma a- Nr. 8 GAZETA TRANSILVANIEI. 1888. cestora pe şefulă despărţământului de construcţii din ministerialii de culte, con-silierulii ministerialii Anton "Weber, şi pe profesoralii de universitate Dr. Len-gyel la Oradea-mare pentru ca să lucreze proiectele. — Universalii ministru ! Dâcă ar fi numiţii ministru de tote şi la tote resorturile, s’ar face o însemnată economiă visteriei. N’ar fi rea propunere. * * * Mediculti comunei Braşovii a constataţii că în Terlungem bântue vărsatulă (bubatulii), fiindii deja bolnavi peste 13 inşi. * * * Ministrulă ungurescu de interne a de-trasii debitulii poştalii pentru ţările coronei ungare foilorii polone ce aparii în Parisă „Wolne polskie slowou şi „Glas polski,“ sub cuvântă că au dovediţii tendinţe panslaviste. * * * Coruri nouă de plugari s’au înfiinţaţii în comunele Hodoniu, protopresvite-ratul Timişorii, şi Siomoschesiu, protopres-viteratulii Ienopolei. Ambele aceste coruri au cântată pentru prima dată sânta liturghiă în sărbătorile Nascerii Domnului, spune „Biserica şi Şcolau din Aradă. * * * Mediculă-maioră la honvecjl Dr. Fer-dinand Otroban, a fostă transferată din Braşovă la Lugoşă. * * * cŢăranulă sasă din Sighişâra I. Kai-ser, care în 16 Ianuarie n. se duse cu o saniă în pădure după lemne, fu aflată îngheţată. Din nenorocire se apropiase cu sania prea tare de o gropă şi se răs- tumase cu ea, îngropându-se în zăpadă. * * * Din Oradea-mare se scrie, că Judele din Cehă, Vasilie Ciordară, fu atacată pe dramă cătră casă de lupi. Caii se speriară şi o luară la fugă, âr judele că4u din saniă. Bestiele flămânde se aruncară asupra nefericitului, şi-lă rup-seră în bucăţi. Visitiulă văduse bine, că judele a cădută din saniă, dâr nu’i alerga într’ajutoră ci dete bice calului şi merse mai departe. * * * Biuroulu orâşenescu de călători în Biu-şovă face cunoscută, că la 1 Februarie se voră libera bilete pentru Budapesta şi întorcere, cu o reducere de 60% şi cu o durată de 14 cailei, la tote staţiunile liniiloră următore: Braşovă- Cluşiu, Sibiu-Copşa mică, Cucerdea-T. - Mureşului şi Ghirişă-Turda. * * * In comuna Geoagiulu de joşii, comit. Hunedorei, e de ocupată postulă de magistru poştală. Cauţiunea e de 100 fl. Lâfa 180 fl. pe ană; cheltueli de cancelaria 40 fl., cheltueli de îmânare 18 fl., mai departe ună pauşală de espedare ce „foiletonul!! GAZ. TRANS.“ “w POPA CARE SCIE CARTE (Poveste culâsă de V. A. Ureche.) (Urmare şi fine.) Sosi acum 16 Cereşară, Ştefană-Vodă adunase Divanulă în casa cea mare de ospăţă a vlădichii din Romană. Vodă stătea măreţă, în fundulă cămării, ncungiurată la drepta şi la st ânga de sfetnici, ca sântulă Dumnezeu la ju*-decata cea de pe urmă. Divaniştii cu toiage de aură şi de argintă, vărgate cu roşu şi cu tote feţele curcubeului, care-şî la loculă loră, îşi dedeau sfatulă în trebile ţârei; când âtă că sorele a chindie, se deschise uşa divanului, şi intra ună preotă. — Popa Onofrei! 4ise cu mirare Ştefană-Vodă, care puţin aştepta să vină popa la cjiua hotărîtă cu răspunsurile, după ce-lă simţise Vodă câtă era de săracă de carte. Părintele Onofrei! murmurară sfetnicii, cari acum sciau şi ei de şiretenia lucrului. se va stabili ulterioră. Intre Geoagiulă de josă şi Orăştie (12 chilometri) va ave să circule în totă c|iua o cariolă cu ună cală a magistrului poştală. Petiţiunile se adresâză în intervală de trei săptămâni la direcţiunea din Sibiiu a poşteloră şi telegrafului. * * * Din Cernăuţi se scrie, că în Witz-nitz au intrată la 21 Ianuarie noptea nişte făcători de rele în oficiulă de dare, după ce au spartă zidulă, şi sfârîmândă o casă de feră Wertheim au furată 2181 fl. bani de dare şi 18,627 fl. deposite. De urma fâptuitoriloră nu s’a dată. * * * In Seghedinu s’a simţită Marţi la amecji în săptămâna trecută ună cutremură de pămentă. In suburbiulă Ro-chus se cutremura pământulă cu ceva înainte de 12 ore, pe când în Seghedi-nulă nou se simţi abia la câteva minute după 12 ore. Pe partea de cătră Ro-chus a oraşului a fostă cutremurulă cu multă mai violentă. In mai multe case căzură vasele de bucătăriă de pe poliţe. Cutremurulă se repeta după câteva minute, der forte slabă. Cutremurulă a fostă urmată de ună sgomotă înăbuşită ce se asemăna cu sunetulă de departe ală tobeloră. * * * O întâmplare de necre(jută se isto-risesce din Fâcetu. Din comuna învecinată Dichişă (Dikes) în noptea de 17 Ianuarie pleca ună ţărână română cu fiiulă său de 13 ani într’o saniă la Lugoşă. Pe dramă fu sania atacată de o haită de lupi, şi ţăranulă pentru ca să’şl scape viaţa, luâ copilulă şi-lă dete pradă lupiloră. Nefericitulă copilă fu sfâşiată imediată în mii de bucăţi. Ajunsă în Lugoşă, denaturatulă tată, mustrându-lă consciinţa, se înfăţişa însuşi la judecătoria, unde fu arestată. ---KSs-o-e*--- Munţii apuseni, în Transilvania, la finea anului 1887. Publiculă română acum s’a dedată ca în continuu să audă şi să vâdă plân-sori asupra neîndreptăţiriloră, pe cari le îndurămă dela omenii administraţiunei politice şi parte şi dela judecători, cari nu ne cunoscă datinele şi aplicările, ba de cele mai multe-orl nu ne înţelegă nici limba nostră, vorbită de 1% milionă de Români în Ardeală. Omulă ar fi în dreptă a aştepta dela ună poporă apăsată şi jignită în drepturile sale o încordare a puteriloră la re-sistinţă solidară şi impunătore, însă la noi trebue să vedemă, cu durere, că chia sub grâua apăsare, omeni crescuţi şi lăp-taţl cu lapte de mamă română mai află cu cale a’şl urî pe fratele său de sânge, numai dâcă îi dă mâna a lucra ca să-lă surpe. Românii ardeleni din nenorocire su- feră de acestă rău chiar şi pe tărâmulă bisericescă, pe care lift diregă ei înşişi, înţelegă multele vecsaţiuni ce se cojiră de cătră organele bisericesc! admii tive faţă de subalternii loră, la ceBpte puţină s’au gândită omenii de binMdfea să ’şl ridice vocea pentru încetarea SEfi. Nu numai susă la curtea metropolitană trebue privită cu ochi ageri, ci hai să mei privimă şi prin provinciă la abu-surile şi volniciile, ce totă mai tare se lăţescă între unele părţi ale provinciei archidiecesane. Din când în când se aude câte ună ţipetă, apoi eră adorme. Publiculă uită bucurosă a reveni la ast-felă de lucruri neplăcute, şi niciodată nu se între pune pentru a înfrâna abusurile, cari de ordinară sub o firmă seu alta se continuă. Din munţii noştri am cetită multe corespondenţe prin diarele nostre, însă mai rare suntă acele, cari se ocupă şi de căuşele bisericesc! şi şcolare; cele mai multe se referă la asuprirele organeloră politice, cari nu numai în munţii apuseni, ci preste totă Ardealulă bântuie poporală nostru, care sufere şi numai cu greu se pote scutura de cugetulă fatalistică „că aşa a fostă să o păţâscă!u Aceste suntă mângăerf copilărescl şi nedemne de ună poporă consciu de sine, şi rău să face când nu se combată abusurile şi nelegalităţile cu tote mijlo-cele legale. Cei chiămaţi a face acesta şi a înlătura cugetele slabe şi corapţiunea su-fletâscă însă au alte griji. Bietulă ma-terialismă a cutropită morala creştină, şi mulţi dintre preoţii noştri au devenită preoţi de meşteşugă. Este grea vorba, der faptele de tote dilele ne arată, că preoţii în mare parte nu-şî mai înţelegă chiămarea nobilă de a fi propoveduitorii Evangeliei, şi au devenită omeni de speculă. Suntă sate şi oraşe o mulţime, unde nici că e vorba a se mai ţine cuvântări bisericescl, ci totă slujba bisericescă merge după ună şablonă vechiu, încâtă omenii potă să dormă în cursulă unui astfelă de serviciu divină monotonă, pe care din prunciă aşa l’au aflată, şi cu elă pote să moră, f&ră ca să scie în a-devără ce este creştinătatea adevărată, deorece, cum (jiseiu, predică nu se ţine. Voiu fi socotită de ună pesimistă de cătră mulţi, însă nu mi-se pote imputa tocmai de aceea, căci scriu aceste. Fiescecare se pote convinge cumcă nu esagereză. Decă privesce în jurală său va afla tote aceste, cu escepţiunl, se înţelege, cărora le dămă totă onorea. Răulă acesta este cu atâtă mai du-rerosă, cu câtă nu pe cei bătrâni preoţi îi putemă acusa, ci vina mai mare este a aceloră preoţi tineri, cari simtă din timpulă dela 1848 încoce crescuţi şi e- — Bine ai venită la noi, părinte Onofrei, adause Stefană-Vodă. B^e!.. da ce schimbată mai esc! la faţă!... — Hei! Măria ta, grija schimbă faţa omului! — Aşa este, Măria ta, cjise marele logofătă, grija te îmbătrânesce şi te po-cesce mai iute ca vremea. — Ei, ce răspunsuri ne aduci, părinte Onofrei? întreba Vodă. — Măria ta ai (jisă: „popă, să-mi spui câtă preţuescă eu?u — Aşa e... şi ce-mi răspunzi?... că uite, dumnealoră, boerii domnesc!, îmi cjică mereu că eu sunt fără preţă!... — Păi, aşa socotescă eu, că boerii se înşelă, să am iertăciune dela măriile loră, se înşelă, din dragostea cea mare ce au cătră Măria ta, domne. Eu pe Măria ta nu dau decâtă 29 de arginţi... — Cum aşa?... exclama marele logofătă îngrozită. Decă Mântuitorulă şi Domnulă nostru Isusă Christosă a fostă preţuită dreptă 30 de arginţi, apoi Măria ta nu-i crede, doră, că-i fi fâcândă mai multă decâtă 29... — Minunată, strigară într’ună glasă divaniştii. Ce să mai c|ic& alta şi Vodă, când sfatulă întregă se minuna de răspunsulă popei! — Bine, părinte Onofrei, de spân-(jurătorea mişelâscă ai scăpată... Acum la a doua întrebare. — Măriţi boerî dumnâvostră, c[ise Glonţă cătră sfetnici, au nu e adevărată că Măria sa Vodă e sorele Moldovei? Nu-i cjiceţî măriile dumneavostră cu a-cestă nume de sore? — Aşa e, aşa e!.. strigară pe întrecutele boerii. — Păi, decă aşa e, urmeză Glonţă, lui Măria sa Vodă, sâre, ca să încon-giure lumea, îi trebue două4ecI şi patru de ciasurî, că atâta pune sorele de se face 4i şi nopte... Mă rogă cearcă-te să areţî Divanului că a minţită când a chiămată pe Yodă sâre! Răsună, deci, bolta casii de: aşa e! ală boeriloră mari şi mici şi a curţii mai mărunte. — Da eu nu. sunt sore, cerca să 4ică Vodă! Numai ce să mai 4ică şi Vodă, decă totă Divanulă într’o gură striga şi lăuda răspunsulă isteţă ală lui Glonţă. ducaţl în mare parte cu stipendii ale bisericei şi ale naţiunei române. Poporală este setosă de a câştiga adevăraţi conducători, dâră .va trebui să mai aştepte, căci anulă încheiată nu a arătată mai de locă bărbaţi de înalte • cugetări, ci a avută nenorocirea, ca să înregistreze în catalogulă său o mulţime de păcate comise de inteligenţii poporului română, dela cari acesta era în dreptă să aştepte o bărbătâscă purtare, şi la a cărei prestare ei moralicesce suntă obligaţi. Nu vomă scăpa" de asupriri şi ne-îndreptăţirf, pănă ce nu vomă fi pătrunşi de acelă simţământă, cumcă iubirea reciprocă este basa vieţii unui poporă, şi nu este ertată ca din ură personală să vătămămă interesele poporului, din care ne-amă născută. Egoismulă şi desă u-sitatulă antagonismă trebue să înceteze, căci urele personale ne facă slabi şi imbecili, ba în cele mai multe caşuri ne facă instrumente vile în mânile agenţi-loră politici nouă contrari. Sărăcirea poporului trebue să ne tre-zâscă din ameţâla în care şi prin vina nostră ne-amă înglodată, şi fiescecare inteliginte să-şi 4ică „Susă inimile să le ridicămă ’u Cu acestă doră salută anulă nou 1888. Neînfricatulu. —»ke:xo—— Terpll ie rîMtorl dela Seyerai. Cetimu în „Guri emiri Finan-ciaru“ din Bucurescî dela 10 (22) Ianuarie: Dela deschiderea acestui târgă şi pănă astă4l suntă şese luni şi câteva 4ile. Cu tote greutăţile, ce nu lipsescă a se ivi la începutulă orl-cărei întreprinderi, trebue să ne felicitămă cu toţii de succesele culese de acestă tergă în'scur-tulă timpă de când funcţionâză. Prin înfiinţarea acestui tergă şi a celorlalte două ce se voră deschide în anulă curentă la Constanţa şi la Burdu-jenî, guvemulă a creată comerciului de vite staţiuni de crescere şi de scurgere de o utilitate marcantă, care profită cul-tivatoriloră prin faptulă, că îşi crescă şi îngraşe vitele în modă sistematică şi ef-tină, şi care profită în acelaşi timpă şi cumpărătoriloră, fiă locali fiă străini, prin aceea că, găsescă în aceste târguri totă soiulă de vite eftine, bine îngrăşate şi de o sănătate bine garantată. Operaţiunile târgului dela Severină în cele dintâiu şesa luni ale creaţiunei sale suntă o probă vă4ută de ceea ce avansămă aci. După Buletinulă oficială ală direcţiunii acelui tergă numărală rî-mătoriloră întraţl spre îngrăşare dela 15 Iuniu pănă la 29 Decernvte inclusivă se urcă la cifra de 16.424 capete. Din aceştia 8.291 s’au esportată pentru Austro-Ungaria la . Steinbrach, 791 —, Fie, părinte Onofrei.. când trei .îţi 4ică că escl cu chefă, te du şi te culcă, necum când o ţâră întrâgă te chiamă sorele ei!.. Să fie! Sunt sâre dâcă vă încăl4iţl pe lângă mine. Dâr dâcă, cinstite părinte, te-ai învrednicită cu a-cestă răspunsă să nu fii decâtă buzdu-gănită cu buzduganulă meu, ân să-ţi vedemă şi ală treilea răspunsă. — Ai întrebată, Măria ta: care e gândulă greşită alu Măriei tale. Păi, mărite domne, chiar acum te înşeli în ceea ce gândesc!.., — A păţit-o!... murmura boierii. — Cum aşa? strigă Vodă, iute cum era, de se cutremură Divanulă. — Gândulă lui Măria sa niciodată nu-i greşită, părinte; 4i°© vorniculă de ţâfâ de susă, celă mai linguşitoră dintre sfetnici. — Ba greşesce jupâne vomice, că şi Vodă e omă, răspunde fără sfială Glonţă. Măria sa crede acum că gră-esce cu popa Onofrei dela BărbescI?... — Ei şi?., strigă Vodă. — Păi nu cu popa Onofrei stă de vorbă Măria sa, ci cu... — Ci cu porcarală Glânţă, strigă l Nr. 8 GAZETA TRANSILVANIEI. 1888. s’au vândută în interiorulă ţârei, 38 aul se va arangia ună bălă la 11 Februarie fosta esterminaţl din causa bdlei de dinţi 1888 st. n. în sala redutei din Deva. Deva, şi 1 singura a perita sub durata carantinei. După cum se vede sub punctula de vedere ala sănătăţii, vitele nu lasă nimica de dorita, după cum nu lasă sub punctula de vedere ala esportului în Austro-Ungaria mai cu semă. Preţuia vi-telora continuă marşa sa' spre urcare variânda între 6b şi 72 bani kilogramul după deducerea de 46 kilograme viaţa de părecbe şi 4% rabata. —->-66-6------ Serate literare şi insicale ia Braşorll şi Arai. In presera S-tului Ionă Botezăto-rula, 6 Ianuarie c., Societatea de lectură a studenţilora dela şcolele române gr. or. din loca a arangiata în sala gim-nasiului româna o şedinţă publică în o-ndrea P. S. S. Dlui Episcopa ala Caransebeşului, Iona Popasu. Şedinţa fii bine cercetată, abia mai încăpândă publicula în spaţiosa sală a liceului. Deschiderea şedinţei s’a făcuta prin d-la profesorii N. Pilţia, ca preşedinte ala societăţii. Urmară apoi celelalte puncte ale programului, pe care l’amă fostă publicata. T6te punctele programului au fosta esecutate cu succesa şi spre deplina mulţămire a publicului. Numer6se aplause secera din partea publicului flă-care tînâră care a luata parte la esecutarea programei. Serata acesta a fosta o nouă dovadă despre zelula şi activitatea ca tinerii noştri desfăşură în desvoltarea lord intelectuală, căutânda să se ocupe cu lucrări seriose şi în afară de păreţii classei. A-semenea ocupaţiunl influinţeză în cela mai binefăcătorii moda şi asupra desvol-tării lorii morale, asupra caracterului. De aceea îi felicităma. —x— Mercuria trecută s’a ţinuta kL sala mare a seminariului diecesana din Arada serbătorea patronului acestei şcdlei a Sântului Iona Botezătoriula. Serbarea s’a începută cu cântarea „Astăzi firea ape-lora se sfinţesce,“ esecutată de corula elevilora seminariului. După acesta di-rectorula substituta Augustina Hamsea pronunţa una discursa comemorativa, în carele desvoltâ importanţa acestei şcole întru desvoltarea ulterioră a clerului şi a poporului din ^psrchia ortpdocsă (a Aradului, precum şi importanţă momen-telora sărbătorii asupra desvoltării intelectuale şi morale a elevilora acestui in-stituta. După acesta discursa se ese-cutâ de musica instrumentală a tineri-mei una imna, âr corula esecutâ piesa „Ema“ de Borumbescu cu multă preci-jsiime. Belua m ■m. Attdt ţl Orari}.. In favorula fondului „Reumunei fe-meilora române din comitatula Hunedorii“ la 20 Ianuarie 1888 st. n. Comitetula arangiatorii: Romulă Ana-cuţa, Dionisiu Ardeleana, Alesandru Ba-laşa, Aurela P. Barciana, Dr. Teofila Bogdana, Petru Dragits jun., Dr. Yasiliu Fo-dora, Dr. Ioana Mihu, Camillo Horvâth. Dr. Alesandru L. Hosszu, Dr. G-eorge Hea, George Jânosi, Dr. Comela Moldo-vana, Demetriu Moldpvană, Silviu Mol-dovanfi, Iuliu MunteiSntt, George Muntean, Augusta A. Nicora, Sebastiană Olariu, Yaleriu Petco, Aurela Popescu, Otto Po-poviciu, Iuliu Popoviciu, Benjaminii Popa, Nicul&e Radu, Gerasimă Serbu, Silviu Staneân, Marcu TheodOsie, Caesar Theo-dosie, Geprge Tulvană. Inceputula la 8 ore sera. Preţuia intrării: de personă 1 fi. v. a. Tinerimea română din Aradu va a-rangia în 18 (25) Februarie 1888 în sala dela „Crucea albău una bala, ala căruia venita este destinata în părţi egale pen-’ tru fondula „Associaţiunei naţionale ro-mânetf. şi ala societăţii meseriaşilora români „Progresulău din Arada. Femeile române din Qraviţa-montană voră arangia una bala la 2 (14) Febru-ariu 1888 în sala Hotelului „Cor6nau. Bilete de intrare se'capătă la casieră d-na Livia Yuia şi sera la cassă. Preţuia de intrare de personă 1 fi., de familia. 2 fi;. Contribuirile benevole sunta a se adresa cassierei. Yenitula curata este destinata fondului „Reuniunei femeilora româneu ce se va înfiinţa în Oraviţa. Damele sunta rugate a se înfăţişa câta se pote în costuma naţionala. Inceputula la 8 6re sera. Comitetula arangiatorii: A. Coca, A. Cucu, N. Drăgana, G. Jiana, I. C. Lepa, A. Mangiuca, Dr. I. Mangiuca, B. Mun-teana, Dr. Y. Olariu, C. Pastila, Al. Pau-lovicl, Al. Pocreana, I. Popa, S. Purgar, C. Stoiacovicî, I. Traila, I. Velciana, Dr. G. Yuia. ------------------- Literatură. Romănische Revue, politicsh-littera-rische, Monatschriit, erscheint iu Resitxa, r Dr.. Cornelius I. Heft. Inhalt: An die Leser. (Seite 1). Zum jahreswe-chsel. (S. 3.) Naţionale Solidarităt (von einem praktischen Politiker S. 8). Rundschau. (Zur Abwehr. S. 11.) — Jubilăum des acad.-lit. Yereinea Petru Maior.u S. 13. — Zur Magyarisirung der Adressen. S. 15 — Gehen wir mit den Russen ? S. 15. — Sachsen und Romănen S. 17). Romăniens Antheil am Kriege der Jahre 1877 und 1878. Vpn T. E. Vacarescu, Oberstlieutenant. den.Reserve. Aus dem Romănischen von Mite Kremnitz. Mit ■einer Karte und zwei Plânen, Leipzig: F. A. Brockhaus 1888. S. 21). Wilhelm von Kozebue. (Mit Portrait. S. 27). Die din uşa DiVâikduf Şoltuzulă Yrajbă, în-trânda iute. Da, Măria ta. E Glonţă porcarula îmbrăcata în haina popei, ca să-la scape de morte. Popa Onofrei s’a îmbrăcata şi ela In hainele lui G16nţă de porcarii şi pă-zesce în locuia lui turma de porci în ştejerişte. — Gldnţă porcarula! (jica cu uimire boerii. du-la pe scaunula de vlădică, în strigările de bucuriă şi de minunare ale tuturora. Bietula Glonţă, părintele Ghelasie, plângea şi ridea. Nu mai scie inima omului cum să grăiescă, cu rîsa ori cu plânsă, când o podidesce neaşteptata fericire. Şi ecă, boierule, cjise moşa dudău term_ianda, şi etă cum se alega păstorii sufletescl ai neamului românesca. — Glonţă porcarula? striga Ştefan-Yodă, de se sgudui erăşl Divanula. Măi badeo, n’ai ghicita ala treilea răspunsa. Că eu nu cu una porcarii grăit-am acum, ci cu ... ci cu Pre şfinţitulă episcopii de Rădăuţi. Cine, boierit dumneavdstră, se cade să fiă păstorit ala ţării,