' Macţinneasi Adiiiistraţiiiiea: BRAŞOVft, piaţa mare. Nr. 22. „Gazeta" iese In flecare ţi. Pe unii anii 12 fior1, pe şâse luni 6 fior., petrei luni 3 fior. România si străinătate: pe ani 40 fr., pe ş6se luni 20fr., pe trei luni 10 fr. H| 6. ANULtJ LI. LUNI, MARŢI, 12 Ianuarie. 85 prenumerâ: la poşte, la librării şi pe la ad. corespondenţi. * ;r Anunoiurile: O, s'eriă garmpnd 6 cr. şi timbru cr.V»a. pentru ♦ flecare publicare. ^ Sprfkorl Mfrjuwiria nu •• prl«RM«fi. •MenuioHpta no te retrimită. \ . .f v t 1888. JiiMfle 50 ile aii alţi „GAZETEI TRANSILVANIEI". Clnşu, 8 Ianuarie v. 1888. Frate Aurel! Depărtatu în afaceri, îmi era imposibilă împlinirea datoriei ce o are fiesce-care Românu cătră veteranulă organă politică ală nostru cu ocasiunea sărbătorirei aceluia. Inima şi cugetulă meu însă era la voi şi mă încăltjiam în con-sciinţa, că poporule, românii, mai vigurosu şi mai consciu de drepturile sale ca acum 50 de anî, condusă şi în viitoră pe căile sale spinâse de organele proprii probate în luptă, va persevera şi va ajunge la realisarea drepteloră sale postulate, avendă dreptulă de a 4ice a^î pofestăţii: „In hoc Cae-sar potuit, juris habere nihil!44 Primesce scumpe frate şi felicitările mele! luliu Coroianfl. Bistriţa, 1 Ianuarie 1888. Felicitările nostre la jubileu! Silasi, Marin, Hangan, Ballla, Morar, Grigorescu. Ploesoi, 31 Decemvre 1887. Purtaţi cu curagiu şi cu stăruinţă lupta pentru drepturile Ro-mâniloră transcarpatini, ca prin cultură, progresă şi libertate se se realiseze câtă mai curendă dorinţele vostre: „Gazetei Transilvanieiu şi Re-dactoriloră ei unu: Vivat, crescat, floreat! Virglliu Popeacu, Cloaja, ftomanescu, Negoiescu, Crapeilianu. N. C. S&ru-leanu, C. ienescu, G. T. Stănescu, Germănescu, loanfl G. Stroescu, G. Bureţia, Dumitru G. Moţoiu, G. Câr-jeanu, I. Eliade, A. C. Pârvulescu, Va-silie Bureţia, G. Dobrescu, B. Roc-neanu, B. Spirescu, N. I. Davideace, G. Miiie8cu, D. Marinianfl, i. N. Ra-dovicl, Pavelfl P. Panţu, Z. Qvessa, I. R. Goga, Pîrvu Tomoşoiu, D. Z. Popescu, Stefand lancu. BucurescI, 1 Ianuarie 1888. ’Salutândă jubileulă „Gazetei Transilvaniei44 ca o gloriă naţională, facă auguriile cele mai căi- dur6se. Prşotultt Or. Radu. Timişâra, 1 Ianuarie 1888, Amicii progresului şi drepturilor u naţionale salută cu viuă bu-curiă jubileulă, ureză isbândă şi lungă vieţă bătrânei „Gazetei Meletie Drăghiciu, Pavelfl Rotariu, Emanuelfi Ungurianu. Borgoprundu, 1 Ianuarie 1888. Bucuriei văstre de astăzi, ca totă români mea,' ne alăturămă şi noi. Suntemă mândri de acestă însemnată evenimentă în viaţa năs-tră politică-Iiterară şi rugămă Dum-ne4eirea, ca şi de aici înainte să vă dee putere în lupta ce o purtaţi pentru câştigarea drepturiloră şi libertăţii nâstre politice naţionale. Mulţi anî înainte! Simeon Monda, Dr. Hanganuţ Eliseu,..+) Danii, lunii Dologa, Atanasiu Uşieru, Toderu Vrăşmaşii, luliu Suceava, la-cobfl Rusu, lacobfl Onea, Pavelfl Be-şia, Anchedim Candale, George Giţia, Simionfl Pahone, Danilă Şiuta, Ionii Arbanfl, Stefanu Vrăşmaşii, Pavelfl Lunganii, Ionii Boariu, Victorii Avramii. Constanţa, 1 Ianuarie 1888. Trăiască „Gazeta Transilvaniei !“ Se trăescl pentru isbenda sfintei lupte. Dr. Drăgescu, G. Brăteanu, *) Nelescifrabili. Brană, 31 Decemvre 1887. Stimate D-le Redactoră! Cu ocasiunea jubileului de 50 de afiî ală multă preţuitei năstre foi naţionale „Gazeta Transilvaniei", pe care scumpulă d-tale şi neuifatulă nostru profesoră şi directoră, difi decehiulă ală şeselea, o-a edat’a şi redigeat’o apr op e o jumătate 4e secolă cu o virtute şi abnega-ţiune ce nu se pete 4escrie — binevoesce, te rogă, a primi şi din parfce-mî sincerile şi cordialele manifestaţiunî ale gratulaţiunei mele. Atotputemiculă Tată ce-rescă să-ţî oţălescă atâtă puterile corporale, câtă şi cele spirituale întru mulţi anî spre a pute paşi cu mândriăla cârma navei nostre naţionale, care are lipsă de adevăraţi piloţi şi apostoli ai Românismului ameninţată de talasurile distrugătore ale neîmpăcatului o-ceană! loantt Stoianfl. Galaţi, c. Făgăraşă, 31 Dec. 1887. Primesce On. D-le Redactoră cele mai cordiale felicitări la împlinirea a '50 ani dela ivirea celui dintâiu 4iar^ română, „Gazeta Transilvaniei,44 în sînulu poporului nostru, şi primesce totdeodată a-sigurarea deosebitei mele stime şi recunoscinţe. Nicolau Aronfl, capelanii. Grădisce, la 1 Ianuarie v. 1888. Jubileulă de 50 ani ală „ Gazetei Transilvaniei44, ca unu mare evenimentă în vieţa nâstră naţională serbându-se astă4l, nu numai de cei adunaţi' la Braşovă, ci de toţi, cari alăptându-se la sînă de Română, simţescă româ-nesoe, ne îndemnă- şi pre noi a ne depune omagiele înaintea săr-bătoriţîloră. Preamărită fie fundatorulă primului luceaf&ră, părintele Ziaristicei române ; lăudaţi fie bravii urmaşi, propagatorii luminei naţionale, cari cu pena în mână timpii de 50 ani au luptată pentru drepturile naţionale, pentru luminarea poporului româneştii şi cultivarea tinereloră generaţiunl. Trâescă „ Gazetau, faridă românismului, stânca neînfrântă de valurile şovinismului duşmană şi mana spirituală a Româniloră! TrăAscă sărbătoriţii D-nii G. Bariţu şi Dr. A. 3Iu-reşianu! Trăescă garda naţională a „ Gazetei“! Trăiescă şi binecuvântată de Dumnezeu fie şi poporală română, care în butulă nenumărateloră jertfe şi suferinţe a susţinută acestu organu de publicitate! In numele preoţimei, învăţătorimei şi poporului românii din tractulft protopo-pescă ală Ulpiei Traiane: Popii Avelfl Bociatu, parochă ală Gră-discei şi adm. protopopescă ală districtului Ulpiei Traiane, Afţdreiu Io-naşfl, parochulă Clopotivei şi notară districtuală, Nicolau Trimbiţonlu, învăţătorii în Grădisce. „Meminlsse juvabit“. Budapesta, 25 Decemvre 1887. Am 4isa în „numerulă festivău ală „Gazetei44, că pentru a judeca cu temeiu, cu competinţă presen-tulu, relativă la luptele nostre po-litice-naţionale, şi pentru a ave cua-lificaţiunea d’a combina şi a da votă îndreptăţită asupra viitorului, neapărată, se recere : a studia şi cu-nosce şi apreţia hine-bine trecutulu. Căci presentulă din .trecută a procesă, întocmai precum viiţorulă din pre-senţu trebue şe, şe dşducă. Şi decă presentulă se va găsi corespun-4etoră trecutului, şi decă în des-volţare jDŢQgresu, se va constata: atunci vina noueloru generaţiunl va fi, decă prpgresulu nu va continua şi .&îi, va^duce la seopu. - Pentim d’a înlesni priceperea acestei sentinţe, adaugă aci şi recomandă atenţiunei comune ur-mătărele: Se nu perdemu din vedere, că luptele Româniloră din împărăţia Habsburgiloră, după unu sclavagiu greu şi ruşinosă, ce prin secoll le crease aristocraţia maghiară, au începută — ca să 4icemă aşa, cam înainte cu ani 200, au începută parţială, conformă spiritului epoeei şi împrejurăriloră domnit6re, mai numai prin cleru, mai vertos pentru libertatea Bisericii naţionale, unii căutând’o în gravitarea spre Apusă, alţii spre Răsărită; der şi unii şi alţii profitându de micele avan-tage câştigate, în interesulu cul-turei naţionale. Masaele poporului au rămasă sclave. Der pornirea s’a făcută. Să nu perdemă din vedere, că celă dintâiu, căruia i-a mers vestea până josă la coliba iobagiloru, cumcă se intereseza de massele poporului, a fostă împărâtulă Iosif ală II-lea. Şi atunci massele poporului nostru din Transilvania la 1784, fără de nici o inteliginţă — s’au pusă ele de sine în mişcare şi prin focă şi feră şi multă sânge vărsată şî-au manifestată vitalitatea şi valărea. Der grandiosa mişcare, tocmai; pentru că lipsită de inteliginţă, lipsită de succese a fostă. Se nu perdemă din vedere, că deşi lipsită de saecese a fostă acea mişcare a mâsseloră poporului ardelenă, totuşi sângele versată, şi — aşa 4icendă din cenuşa .devastateloră castele ale tiraniloră | .seculari, a răsărită „ Supplex Libellm Valahorum Transilvaniaeu dela 1791, pentru egalitatea de dreptu politică naţională, operă a inteliginţei, specială a celei din fruntea Biserici-loră naţionale, unica care p’acelă timpă esista şi putea să se ros-tescă în numele poporului, subs-criindu-se: humillimi perpetuoque fidel es subditi Clerus, Nobilitaris .Civi-cusque Status universae nationis in transilvania Valachicaeu. Der tocmai pentru că bine cunoscută era opera de a clerului şi anume a clerului superioră, fără vr’o sprijinire directă din partea mâsseloră poporului seu a vre-unei inţeliginţe su-periore a poporului, acelă „Supplex Libelus44 fără multe forme pusă a fostă la dosarih Cu tăţe acestea, pasul a fostă- ună progresă în desvoltarea logică a luptei. Să nu perdemă din vedere, că la 1848, pentru prima dată ve-demă întrunindu-se pe } „Câmpulă libertăţii44 de lângă Blaşă massele poporului împreună cu clerulă şi cu o inteliginţă mirena naţională numerosă, producendă la momentă o impresiune imensă şi decretândă o programă comună pentru toţi Românii din Ardelu. Totuşi acestă mare şi eclatantă progresă în des- voltarea luptei naţionale lipsită a fostă de resultatele dorite şi aşteptate, şi s’a dată cu socoteîa, că causa a fostă, căci şi aceV grandiosă mişcare totă numai par-ţială era, fără conţelegere şi conlucrare solidară eu maioritatea elementului nostru din Bănată şi părţile ungurene. Să nu perdemă din vedere, că abia pe la începutulă anului 1849, representanţii noştri naţionali de prin tote părţile întruniţi în Yiena, în frunte cu episcopulă Şaguna, consistândă altcum din elemente forte disparate, der fiindă-că tim-pulă părea favorabilă, au ajunsă a pricepe şi au enunţată drept basă a programei naţionale marele ade-vără: Numai în împreunarea tuturoră Româniloră într’ ună corpă politicu-naţionalu „este salute pentru noiu; pe acestă basă formulândă în peti-ţiunea din 25 Februariu 1849 cătră împărâtulă Francisc Iosif postulatele comune ale tuturoră Româniloră şi specială punctulu primă verbală sună aşa : „ Unirea tuturoră Româniloră din stătută Austriacă într’o singură naţiune de sine stâtăt&re, sub sceptrulă Austriei, ca parte întregitor e a Monarchiei“. Se nu perdemă din vedere, că tăte câte d’atuncl şi pănă astă4î s’au făcută cu abatere dela acea programă comună, din inspira-ţiune seu seducere străină s’au făcută şi dăunăse urmări au avută pentru causa nostră. Nici nu dăre ceva mai tare pe contrarii noştri naţionali, ca nisuinţele şi stăruinţele năstre, d’a ne constitui în solidaritate într’ună unică corpă naţională, în cadrulă Monarchiei. D’aci se esplică căuşele, pentru cari dela 1861 pănă la 1881, anî 20 au fostă de lipsă pănă se ajun-gemă la adunarea şi programa comună dela Sibiiu, care este pri-mulă pasă d’a reveni la basa dela 1849 ain Viena. Totă d’aci se esplică acusările şi ţipetele celoră dela putere că — noi naţionalii răi patrioţi suntemă şi gravitămă afară dm centrulu loră. Da, fi-reşce că gravitămă şi tindemă afară din centrulă loru; pentru că vitalitate avemu, er acesta în centrulă loru neadmisă este! După ţdţe acestea — fapte po-sitive, să .nu! (perdemă din vjedel-e, că proiectulă de evoluţiune în ele-mentulă nostru naţională şi populară, dela primele sale începute, treptată progresândă decurge, că prin urmare, conformă împrejurăriloră grele, predecesorii noştri din trecută şî-au făcută datorinţa, er generaţiuniloră mai june, ce as-tă4î aspiră şi ca mâne au să fiă chemate la conducere, nu le rămâne, decă voră să fiă seridse şi reale decâtă — să se cualifice bine-bine, ca să şl-o pricepă şi împli-nescă şi ele a loră datorinţă cu zelă şi demnitate, şi atunci sigură nu numai voră conduce poporulă din pustiă în pământul făgăduinţei, ci gusta-voră şi din râdele Canaa-nului; ceea ce nouă luptătoriloră de pănă acum dat nu nî-a fostă*). V. Babeş. —'—*>■ »— *) Asupra ideilorti esprimate în aceşti articula vomi reveni cu altă ocasiune. — Med. Vorbirile ţinute la banchetului festivi clăti cu ocasiunea jubileului „Gazetei Transilvaniei. “ Vorbirea d-lui St^Bobancm: J Ferice de poporali, ai cărui jereoţl, cunoscându-şl sfânta- lori; ebiămaffe, se puni în fruntea * întreprinderilor!! lui, menite a’i îmbunătăţi sortea! Ferice de poporală, ai căroră preoţi în orice momentă şi în orice împrejurări gata suntă a lua crucea’n mână şi a se pune în fruntea întreprinderiloră lui naţionale, jertfindu-se pentru binele şi interesele naţiunei lorii! Der ferice şi de acei preoţi, căci mare le e răsplata, gata fiindă şi poporală a’şl da vieţa pentru ei! Fericită e şi poporală românescă, căci se pote făli cu asemenea preoţi! Venerabilii părinţi sufletesc!, cari acpt se află în mijloculă nostru, facă parte din acea clasă de vrednici preoţi, cari nu se dau înderătă dela nici o jertfă, când e vorba de binele şi interesele naţiunei loră, — facă parte din acea clasă de harnici şi demni preoţi, cari se potă mândri, pentru faptele loră, numai cu răsplata neamului loră. închină deci paharnlă acelor vrednici preoţi ai noştri, cari ţină să se fâlescă şi se potă făli, pentru faptele loră, cu răsplată românescă, er nu cu răsplată duşmănescă! Să trăiescă! Vorbirea d-lui preotu şi adm. prot. A. Raicu din Cohalmti: Domniloră! S’a vorbită aicîr că prin muncă se ajunge la libertate. Nimică mai adevărată ca aGesta. Der când munca se face numai din o parte, ea nu e a-tâtă de perseverantă şi strajnică, ci devine cu atâtă mai durabilă şi mai rodi-tore, cu câtă ea este sprijinită de puteri unite. Dreptă aceea ridică paharală meu pentru d-lă St. Bobancu, care împreună cu ceilalţi d-nl colaboratori presenţl şi absenţi şi-au dată mâna şi şi-au întrunită puterile cu d-lă Redactoră Dr. A. Mu-reşianu, oţălindă prin acesta munca. Să trăiescă! Vorbirea d-lui parochfi Coma-nescu din Codlea ţinută: In onorea advocaţiloră români cu inima adevărată românescă, arătândă trebuinţa ce au de legiştl în timpulă de astăcll, din causa pre multeloră legi, Românii cari, nefolosindu-se de legi în multele afaceri de proprietăţi, fiindă că nu sciu unguresce, îşi pierdă dreptulă loră strămoşescă. Să trăescă deci legiştii români, cari înaintea legii apără interesele şi drepturile poporului română! ---•—*513>G<££»—» Sin camera, ungari. Iii camera unguresca- doi deputaţi au interpelată guvernulu asupra situaţiunei esterne. Tonulu unuia din interpelanţl, alu lui Perczel, a produsă mare nemulţumire în Viena. âtă interpelările: Deputatulu Helfy, aifrintindă scirile aduse de întrega pressă dinv ţeră şi din streinătate cu privire la concentrările continue de trupe rusesc! la graniţele monarchiei austro-ungare, c(ice că aceste scirî s’au adeverită prin conferinţele militare, cari s’au repieţităîn tim-pulu din urmă forte desu sub pre-sidiulă monarchului în Viena; nu p6te înse aproba faimele cari s’au răspândită de repeţite ori în pressă, că s’a ivită deosebire de păreri între o persdnă militară înaltă şi între ministrulu de esterne, şi a* nume că acestă personă a fostă de părere, că pentru evitarea resbelului ar fi mai bine a se tace concesiuni în cestiunea bulgară. Oratorulă speră că astă scire este falsă, der dedrece s’a publicată o-dată, îşi ţine de datoriă a respinge chiar şi idea unui astfelă de amestecă anticonstituţională ală unei persdne militare, fiă ea câtă de înaltă. Crede că nici regele nici regimulă, nici parlamen-tulă nu voră suferi acăsta. întrebă apoi, decă Rusia concen-treză mereu trupe la graniţele Galiţiei. Acestă întrebare şi-o pune totă lumea, fiind-că toţi sciu că Austro-Ungaria nu a dată Rusiei nici celă mai mică pretextă pentru o astfelă de manifestaţi-une ostilă. Der deşi este adevărată, că întrega naţiune doresce pacea, căci noi toţi scimă ce lipsă avemă de densa, cu tote acestea este adevărată că nici ună singur Ungură nu doresce pacea cu ori ce preţă. Oratorulă amintesce pro-gramulă politicei austro-ungare în Orientă, care are ca ţintă, de a face poporele de acolo state autonome fără protectorată, arată periculele ce s’ar nasce din orice abatere dela programulă acesta. „Interesele nostre vitale — c[ice elă — suntă strînsă legate de cestiunea bulgară. In momentulă în care amă concede Rusiei să desfăşure acolo flamura panslavismului trebue să fimă pregătiţi la aceea, că ea va face acesta şi în monarchia nostră şi în prima lună în patria nostră! Oratorulă întrebă, decă minis-trulă de esterne a făcută paşii ne- cesarl pentru ca să capete dela Rusia lămuriri despre scopulă şi ţinta pregătiriloxă sale. Elă nu se îndoesce că guvemulă a făcută totu posibilulă între marginile programului său pentru susţinerea păcii, der presupunendă că tăte au fostă înzadară, nu ar fi bine, decă guvemulă ară lua iniţiativa la o resolvare internaţională a a-cesţei oestiunl şi anume în direcţiunea - urmărită de programulă său? In fine vorbitorulă înterpeleză în cestiunea alianţeloră, întrebă în ce constă fiinţa alianţei cu Germania şi cu Italia, şi când şi pănă la ce punctă se păte conta pe a-cesta. Cetesce apoi vorbele cunoscute de ministrulă Kalnoky din Septemvre 1886, că fiăcare din aliaţi are şi interesele sale particulare, care nu întră în sfera intereseloră celuilaltă stată; că alianţa se mărginesce numai de a garanta posiţiunea independentă de mare putere a monarchiei, că în Bulgaria nu esistă nici ună interesă germană de apărată etc. Oratorulă c[ice că decă lucrurile stau într’adevără astfelă, cum le-a arătată ministrulă Kalnoky, decă cestiunea bulgară este o ces-tiune specială a Austro-Ungariei, în care acesta nu - pote conta la ajutorulă aliaţiloră, atunci alianţa nu are nici. ună scopă, deorece în presentă numai cestiunea bulgară pericliteză interesele monarchiei. „Suntemă noi ore într’adevără numai de aceea buni, ca să asigurămă şi să apărămă Alsaţia-Lotaringia pentru Germani? Ce ar c[ice principele Bismark, decă ministrulă preşedinte ar declara că Alsaţia-Lotaringia este pentru noi Hekuba? Căci nu încape nici o îndoielă, că Alsaţia-Lotaringia pentru Nemţi nu este atâtă de importantă ca Bulgaria pentru noi. E posibilă că prin intrarea Italiei în alianţă s’au schimbată lucrurile în favorulă nostru, că întru adevără mai putemă conta la a-jutoră. Der pentru ca noi să fa-cemă totă pentru susţinerea păcii, ba chiar şi concesiuni, nu avemă lipsă de alianţă. “ In fine oratorulă încheia c[i~ cendă că’şl va desvolta mai departe interpelarea după respunsulu ministrului-preşedinte. Deputatulă Nicolau Perczel sen., fostulă fişpană ală comitatului Ba-rany, adresă următorea interpela-ţiune guvernului comună în aceeaşi cestiune: Oratorulă dojenesce politica' europenă, care în modă laşă se retrage dinaintea politicei ruse, şi doresce o resolvare grabnică a ces-tiunei orientale faţă cu Rusia. Vorbesce apoi cu cuvinte vătâmă-tore despre intenţiunile Rusiei, ale cărei unelte suntă ună tîm-pită, der fanatică cleră, o minci-n6să... Preşedintele se vede silită a-lă admonia să’şî alegă espresiunile. Stînga lărmuesce, strigândă că are dreptate vorbitorulă. Perczel amintesce curajulă naţiunei bulgare, care singură a re-sistată pretensiuniloră rusesc! şi crede că deja mai nainte ar fi putută fi înfricată Rusia prinţ’o acţiune diplomatică a Europei, îşi esprimă apoi părerea de reu că monarchia e încă nedecisă. ţ)ice că politica Austro-Ungariei trebue să corespundă spiritului de libertate şi independenţă a popo-reloră; că nu trebue să concedă ca Rusia să asuprescă poporele balcanice şi să’şî câştige acolo e-răşl posiţiunea de mai nainte; că parola trebue să fie de acum încolo : Bussiam esse restringendam. (Aplause în stînga estremă.) CRONICA POLITICĂ. Piarulu „Post“ din Berlină publică din nou ună articulă îndreptată în con-tra Rusiei. Germania, (jiee numita foiă, observă o linişte împunătore faţă cu provocările Rusiei, der urmăresce cu atenţiune încordată pregătirile ei pentru atacă, îndată ce aceste pregătiri voră fi ajunsă la ună gradă ore-care, Germania va trebui să ia măsurile sale de siguranţă. Nu va face însă nimieă pănă ce Rusia nu va ajunge la marginea estremă a armăriloră, în care timpă se mai potă aplana lucrurile. Puterile se mai potă înţelege, fiindă chiar armate pănă în dinţi, der suntă rare esemplele unei asemenea înţelegeri. Intri aceea împăratulă Wilhelm se fo-losesce de orl-ce ocasiune spre a’şi es-prima speranţa în susţinerea păcii. Acesta a făcut’o şi cu ocasiunea primirei preşe-dinţiloră ambeloră camere ale dietei pras-siane, în (jiua de 20 Ianuarju. Totă în şensulă păcii s’a'declarată şi prinţulă de Bismark într’o convorbire cu ambasado-rulă germană în Hamburg de Kusserov şi cu fraţii Ohlendorff. în 21 Ianuarie n. 1888 Polonii din Galiţia au serbată aniversarea a 25-a a răscolei poloneze dela 1863, cu parastase celebrate în tote bisericele pentru Polonii căcjuţl şi cu cântări naţionale. Tote balurile şi petrecerile au fostă sistate pentru acestă di. Ună publică forte nu- FOILETONULfr „GAZ. TRANSA (2) ■ POPI Cil seu CABTE (Poveste culesă de V. A. Ureche.) Faima învăţăturei părintelui Onofrei trecuse de jităria satului şi, din omă în omă, ea străbătuse pănă la Suceava şi la Suceava - răsbi , păn’ la urechile lui' Ştefană Vodă. — Măi, ce-i de popa dela BărbeştI, dise într’o di la Divană Ştefană-Vodă, că i se închină lumea ca la popa celă mai cărturară. O să mă ducă într’o di la BărbeştI să-lă vădă şi eu. Şi etă, mări, că sosi diua aceea cănd trebile ţării duseră pe Stefană-Yodă la Romană, şi cum Bărbeştii suntă la o asvârlitură de praştiă din Romană, numai ce-i dete lui Vodă în gândă, să mergă într’o seră la BărbeştI să afle pe părintele Onofrei, celă vestită de * carte multă. încăleca Măria sa Yodă pe calulă lui celă albă de ţi- se părea când îlă vedeai c-ă-i arhanghelulă călare; şi făr’ de alai, numai cu doi, trei slujbaşi mearse la BărbeştI. Der pasă-mi-te şi aflase Şoltuzulă Yrajbă că o să vie la BărbeştI Yodă, că au slujbaşii mici iscode pe lângă cei mai mari. Şi aşa chitea Yrajbă, că la densulă o să tragă dreptă Stefană-Yodă, că elă era celă mai mare dintre cei mici. ♦ Numai Yodă trase dreptă la părintele Onofrei. Geaba Şoltuzulă aşternuse velinţe vîrstate ca ogorele de tomnă, de-alungulă bătăturii casii, pe prispe şi în cămări; geaba adusese dela mănăstire divană de mătase, ca să se odihnescă pe elă Măria Sa Yodă. Buciumele (fi-ceau pe întrecute cu viorele în chioto-rea bătăturei, lângă pîrlază, şi din colibele de scânduri nouă, cu mirosă de bradă, se urca la înaltulă cerului fumul focuriloră unde jupănesa lui Yrajbă. fetele lui, nepoţele şi vecinele, cu mânecile suflecate pănă în bata gâtului, învârteau, unele frigări cu berbeci întregi de se rumeneau la dogorela jarului, şi altele privegheau în cuptore mălaiulă întinsă pe friunje de nucă verde, crescândă ca gogosa aurită, pe când argaţii întorceau, hăulindă o doină la te asculţi din care curgea, ca aurulă topită, îm- prăştiindă moi miresme uleiulă de seminţe prospetă, pentru pregătită bucatele lui Yodă. Tote erau gata de bună primire a Domnului la casa lui Yrajbă, der Yodă <ţise Şoltuzului: „Nu numai cu pane trâesce onmlu, ci şi cu totu mventulu ce esc din gura lui Dumnezeu.* Du-mă jupână Şoltuze la gazdă la părintele 0-nofrei, că nesecată isvoră curge şi acolo de sfată bună şi de graiu domirită. Să nu mai ltlngimă vorba, boerule, că vorba lungă sărăciă în pungă. Câtă văcju Măria sa Yodă pe părintele Onofrei şi câtă din buzele lui răsuna la au-c|ulă lui Vodă graiulă românescă, nici că mai îi trebui lui Ştefană-Yodă să stea cu popa la sfată, pănă ce să se urce cloşca cu' puii pe ceră cale de multe su-liţl şi mi-lă &tia Vodă pe popă, din firă a peră. Cu mehenciulă minţei sale, probă de ajunsă şi de rămasă făcuse Yodă de învăţătura popi. Atunci Vodă, care nu iubea minciuna şi era mare duşmană ală faimei celei neîntemeiate, se hotărî să deştepte sătulă din înşelăciune. Ce 4i°^ sătulă ? Lumea întregă. — Părinte Onofrei, <4ise Ştefană- Yodă când fu gata de plecare: Lumea se închină sfinţiei tale, ca la celă mai învăţată preotă. In Moldova întregă faima învăţăturei sfinţiei tale se luptă să întunece şi pe a episcopiloră şi chiar pre a înaltă pre sfinţitului mitropoliţă. Pentru ca şi eu, ca totă lumea, să-mi plecă cu umilinţă capulă înaintea sfinţiei tale, m’am hetârîtă să pună la încercare adâncimea minţii şi înălţimea gândului sfinţiei tale. Trei întrebări o să-ţi pună, cinstite ,părinte, şi nu îndată, ci în vade de una lună de cfile aşteptă să-mi răspuncjl la acele trei întrebări. Acţî este 15 Florară; la 15 Cireşarfi vei veni la Romană. A-colo voiu fi eu şi cu totă Divanulă ţărei, la episcopie; întră în Divană la .sorele a chindie. Decă răspund! bine la o întrebare numai, nu vei fi spândurată de gâde, ci tăiată; decă la a doua întrebare respumjl bine, armaşulă mare te va ucide cu chiar buzduganulă domnesc; decă răspunejî, cum se cade, la tustrele întrebările mele, te facă episcopii de Rădăuţi. Nu-mi place faima altoită în crăn-gile stufose a pomului minciunii! — Ascultă, Măria ta, dise popa, galben ca fuiorulă de borangică şi tremu-rândă ca para făcliei dela toiagulă mor- -V> . , merostt a luaţii parte la, aceste cere-monii. ‘ ' , rOrganulă cancelariei rusescî, „Nwd“, din Braxella, cjice că dâcă cuvintele paclnice ale Ţarului din rescriptulă său oătră guvemorulti generalii din Moscva n’au făcută să se însenineze orisontulă internaţionala, causa este Austro-Ungaria cafe nu voesce să se lapede de neîncrederea în manifestările de pace rusescî, ci simuleză numai temeri, cari sunta mai multa simulate decâta sincere. „Nordu se provocă ca dovadă la învinuirile foi-lora rusescî, că Austro-Ungaria tinde la protectoratula asupra peninsulei balcanice, încurageză mereu pe prinţula de Coburg şi paraleză din t6te puterile so-luţiunea cestiunei bulgare. „Telegraphulă^ din Bucurescî rapor-teză, că ambasadorula rusesca de acolo Uitrovo s’ar fi esprimata cătră una băr-bata de stata româna astfela: „Noi ne-ama recâştigată deja în parte influinţa în Bulgaria, şi su&temă convinşi, că în curenda maioritatea societăţii bulgare îşî va îndrepta privirile cătră Rusia şd o va ruga de a elibera Bulgaria a doua oră din sclăvia în care a că(juta.a ----c O» < «----- SCIRILE PILEI. Ni se comunică din Orăştiă, că inteli-ginţa română de acolo şi jura se pre-gătesce seriosa a înfiinţa în Orăştiă, în combinaţiune cu o librăriă şi edarea unui (jiarfi locala periodica, şi o tipografiă română. întreprinderea e forte salutară şi nu putema decâta să dorima isbândă inteligenţei române din Orăstiă. * * * Societatea academică „România-jună din Viena şî-a alesă pe anula administrativa 1887/8 următorula comiteta: Pre-şidente: Virgila Oniţu stud. pbil. Vicepreşedinte : Demetriu Acsente stud. med. Secretara I.: Constantina Braileană stud. silv. Secretara II: Eusebie Isopescul stud. med. Câsar: Nicolae Hacma/h stud. med. Controlor, Emanuilfi Haldan stud. med. Bibliotecar: Nicolae Maximii, stud. teckn. Economa: Ioana Scintilla stud. silv. In comisiunea literară: Hie Gherghell abs. phil., George Stolqjanu stud. pbil., George Bogdană stud. pbil., Nicolae Mixim stud. techn., Eugemu^ldfnonă stud. med. . In oomisiunea revăcjătore: Ion cav. de Flon-dor stud. jur., George Bogdan stud. pbil., Yictorfi Popp de Harşian stud. silv. * ** In Hermanulă ungurescu, corn. Oder-beiu, a fosta acum câteva (jile o încăerare sângerosâ între membrii familiei Szajtâcs şi între membrii representanţei comunale, cu care ocasiune s!a impuşcata şi din-tr’o parte şi dintr’alta. Judele comunalii :'u rănita de morte de unfi> glonţa, bă*» ului când e dusa la gropă în (ji de ?entă. — iîcă. întrebările, părinte Dnofre^ V Voia să sciu, întâiu, câtă ^reţuescu , ,eu ? [mbunătorii din juriilfi scauniuiui dom-îesca îmi cjică că sunt orna fără de meţa... Ha! ba! ba! Ce crecjl d-ta părinte? Ala doilea, voiu să Sciu, — de ire-ce Dumnezeu a pusă spadă oţelitâ în nana mea, la cqre neamurile vecine se în-'Mnâ, — în câtu timpii putere-aşu eu< a-unge dela unu capătă la altulu alu lumii ? jh ala treilea, îmi vei spune, care-i gân-luln în care nuntii greşită? In bresla lin-ruşitorilora din Divanft nu pota găsi ■ăspunsa nioî la aşa întrebare. Ună pre-)ta cu mintea luminată de învăţătură îum cjice lumea că eşti sfinţia ta, va ;ăsi răspunsa buna cu mare înlesnire. Işa der la 15 Cireşarfi când sorele o fi i chindie... la Romana... la Divană... Răs-mnsurf bune ca dela una oma de carte iştepta. Episcopii de Rădăuţi, ort spânzurată, seu tăiata... de nu buzdugănita!.. imit 4isb !••• — Der, Măria ta!... — Am (Jisă, striga Ştefană-Vodă, ncălicânda cu curtenii şi plecândfi în-lărăta spre Romana. (Va urma.) trânului Szakâcs îi trecu una glonţa prin peptfi, şi bătrânei Szakâcs îi sfărîmâ una alta glonţa umărula; afară de aceştia mai fură rănite şi alte persone. * * * Dela staţiunea căii ferate din valea Someşului, Apahida, pleca în 11 Ianuarie n. deşa de dimineţă cantonierula Ştefan Mocsay cu mai mulţi cunoscuţi la vânata. Când se împrăştiară vânătorii prin pădure detunâ de o dată o împuşcătură, şi cantonierula Ştefana Mocsay cădu la pă-mânta. Primise în piciora o rană adâncă din care curgea sângele vale. Neferici-tula oma muri în urma scurgerei sângelui înainte de a se fi putută lega bine rana; probabila este că Mocsay s’a împuşcata însuşi din nebăgare de seină. O altă nefericire se întâmpla în Kis-Koma-rom, unde preotula Karl Pap scos© din nebăgare de semă cu o umplătură de a-lice ocbiula tînărului de 17 ani Ioan Harcz, şi îi răni şi braţula drepta. * * * Pe drumula dela oficiula de postă fţin Cheşfyjpănă la gară s’au perduta, Cum spune „Kolozsvâr,u în 19 1. c. două pungi în cari se aflau cu totiila 300 fl. (200 fl. bani gata şî 1(X) fl. bărtii de vaiore). Pierderea care se spune că a fosta cau-sată prin aceea, că uşa carului de postă, fiinda rău iricbisă, -s’a deschisă pe drama şi pungile au căcjuta pe pavagiu, ceea ce s’a observata numai la gară. Se trimise iute una oma îndăreta în oraşa care aflâ în uliţăfj>|ş>$blui\ph»ga ceapiai maf# goli/ . *i-'Vv***fc V .r Din Şomcuta-mare ni-se trimite o corespondenţă, prin care ni-se descrie în colori forte triste sortea învăţătorilorfi români din! acele părţi. In mare parte abia decă au o dotaţiune anuală de 50— 100 fl. Miseria îi împedecă multa dela progresa pe terenulfi scienţifica. Mulţi ara dori âă cetescă scrieri românescl, să se cultive în literatura română, der mij-locele nu-i ertă spre a’şl pute cumpăra cărţi. r De aceea este forte de lăudata nisuinţa acelora bărbaţi de a-i noştri, cart au iniţiata idea de a înfiinţa o bibliotecă comună românescă în Şomcuta-mare, care este centrala Chiorului. Sciutfi este, din ^colonele foiei nostre, cp, pentru, înfiinţa-'rro acâlei bibliotâcî s’a ''pbsa^deja o băsă destula ^e .fcumdsă; şi fb fprte* du dorita, ca^ Românii să conlucre cu totă se-riositateâ‘ pentru desvdtarea şi sporirea ei, căci asemenea biblioteci sunta nisce isvoră neapărata necesare pentru desvol- târea poporului. ' • ‘ * * • '' >0 “ • n/: Lipscanula de mărunţişuri Samu Szen-tivdnyi din Braşova a data falimenta. * * * Intre Deva şi Brămicica, fură călcaţi de trena doi lupii Pe-f^p^ţ. ţl^la, Şp-hiu la Poplaca întâlni preotula Coţnana Baca 3 lupi, cart au luat’o la sănătosa în urma lafmei făcute de preotfi. In mtinţii Haţegului fură atacaţi de lupi în 10 Ianuarie n. călătorii unei sănii. Caii, cart deja de mai nainte daseră semne de nelinişte, la privirea bestielora o luară la fugă cu sania, er lupii după ei. Unulă dintre călători cu numele Bela Muzsnay împuşca în lupi şi nimeri pe unulă din ei, , Ală doilea călătoră aruncă ună straiu.în zăpadă, şi atunci se opri totă haita pentru ca să ’lă rupă în bucăţi. Intra-ceea sania ajunse în" vale, ai cărei locuitori eşiră înarmaţi cufiirc6e în contra beţiloră Lupi, însă dispăruseră. — Mai că’i vine omului a crede, că trăesce în selbătăciile Asiei. * * La universitatea din Budapesta s’a promovată în 211; c. la gradfiîă de doctorii în sciinţele juridice d-lă Demetriu Florescu, candidată de advocată în Lugoş. Adresămă feb citările- nostretînărubii doctorii! * * * Casinadin Dobra — G.-Dobra — va arangia la 5 Februariu 18881 st. h. în ^Hotelulă la husariu“ în Dobra, ună bală. Venitulă curată este destinată în favorulă casinei. Comitetulă arangiatoriu. Intrarea pentru familiă 2 fl. 50 cr., — per-sonă 1 fl. 50 cr. v. a. Inceputulă la 8 bre sera. Contribuirî marinimose se primescă cu mulţămire şi se voră cuieta pe cale (Jmristică. Literatură. „Amiculă Familiei^ < Comitetulă arangiatoră: VasibePap, Aurelă .Suciu, Dr. Iubu Bonciu, George Popoviciu, Severii Bocşafili, * Iuliu Her-bai, Savu Raicu, Romulă Ciorogariu, Dr. Petrn Pipoşă, Dr. ;PimitricHoFvată, Dr. Ioană Trailescu, Petru Popoviciu, Ibană Vidu, Tfaiaiiă Văţană, Dr. George Chi-cin, Dr. Lazafă SîmonăJ Dri loană Suciu, Comelă Ardeleană, George Som-bati, Aurelă Nicor|i,- Romulă ]^ostinariu. Bilete de intrare: pentru famiHă 4 fl., pentra personâ 2 fl. — Bilete de galeria: rândulă I cti 2 li'., U-lei cu 1 fl., ală Hl-lea cu 50 cr. Inceputulă la 8 ore. Oferte marinimose aunţă a se a-dresa domnului Aurelă Suciu, advocată în Aradă. SCIBl TELEGRAFICE. (Serv. part. ală „Gaz. Trans.uj Petersburg, 22 Ianuarie. Precum spune rSwiet>“ Muntenegrenii, carî au luatu parte la ataculu Bur-gasului, au că/lcatU pe teritoriulu bulgaru în trei grupf^V Cele din-tâiu doue au foştii respinse peste graniţa* desarmate de militari turcesc! şi internate în Adrianopolu. A treia grupă de vr’o sută de 6menî, sub comanda lui Bajanov, se susţinu contrai militariloru bulgari şi primi dela ceşti din urmă cam peste o sută de desertorî. Se speră că lui Bajanov îi va succede se estindă rayonulu revolu-ţiunei, dedrece respectivele cer- curi au arătată totdeuna o atitudine hotărîtă. Conslantinopolu, 22 Ianuarie. Porta are intenţiunea sS reducă lefurile ambasadorilorii cu jumătate. DIVERSE, Câtă muncă costă mierea? Ună na- turabstă străină face în privinţa acestei întrebări următorea socotelă: O albină, pentra ca să potă aduna ună cbilo de miere, trebue să cerceteze 800.000 de flori; pe