RED ACŢIUNEA ŞI ADMINISTBAŢIUNEA« BRAŞOVC, piaţa mare Nr. 22. ,GAZETA" IESE ÎN FIECARE pi. Pa unfi and 12 fior., pe ş6se luni 6 fior., pe trei luni B fior. BobIbI» ţl aut Pe anfi 40 fr., pe ş6se luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. ANULU L. se PRENUMERĂ: la poşte, la libr&rii şi pe la dd. corespondenţi. ANUNŢURILE: 0 serii garmond 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare SorlaarI nafraaoata au ae prlmusu. — Banuaorlpta nu aa retrimită. N* 283. Mere urî, 23 Decemvre. 1887. Cătră cetitorii ,,Gazetei Transilvaniei"! In puţine cjile se’mpiinescu 50 de ani, de când „Gazeta Transilvaniei" luptă pentru lăţirea culturei române, pentru libertatea şi drepturile poporului română. Pe timpuîă celei mai cumplite prigoniri a neamului românescu, „Gazeta Transilvaniei" a arborată în mijloculă valoroşiloră comercianţi român! de odinidră din Braşovă drapelulă redeşteptării naţionale. Cinc!-(Jeci de an! de muncă, de grele şi de necurmate lupte pentru înălţarea şi prosperarea românismului se împlinescă. Generaţiunea vechiă şi generaţiunea cea nouă şi-au dată mâna, au pusă umără la umără, pentru realisarea marei opere a redeşteptării şi a liberării poporului română asupriă. Lucrat’au toţi cu însufleţire bărbătdscă şi cu statornicia sub drapelulă sfântă arborată de „Gazeta Transilvaniei" şi urmândă devisei nemuritorului bardă naţională: „ Lniţi-vă în cugeta uniţi-vă ’n simţiri/" Şi munca loru a fostă încoronată de succesu. Unde eramă acum cincI-Zeci de ani şi unde suntemă astăzi! De s’a ridicată spiritulă poporului română, de s’a întărită consciinţa Iui naţională, de s’a pusă temeliă la cultura lui naţională, cine va susţind, că la aedstă, lucrare mârdţă naţională n’a avută p<5te cea mai însemnată parte fjiaru!1’1 nostru, care a mersă totdduna înainte cu lumina pe cărările întunecdse ce trebuia s6 le străbate mă ? Credincioşi devisei ce şi-au ales’o fii nobil! şi devotaţi ai naţiunei în lupta pentru eliberarea şi redeşteptarea naţiunei române, amă făcută fotă ce în putinţă ne-a stată, pentru ca (jiarulă nostru să pdtă corăspunde câtă mai multă grelei sale chiămări. Nu ne-amă dată îndărătă dinaintea nic! unei greutăţi, gata amă fostă a aduce orl-ce jertfă, şi ddcă în timpuri mai multă ori mai puţină favorabile, prin cari amă trecută, nu amu putută să facemă mai mulu pentru fdia ndstră decâtă amă făcută, causa a fostă firma ndstră hotărîre de a păstra în tdte împrejurările independenţa ndstră. Astfelă, trebuindă să cucerimă tărămulă pasă cu pasă, amu înaintată încetă, ddr sigură, şi abia astăcji, după cincî-tjeci de ani de muncă, ne vedemu în posiţiune de a realisa, cu încordarea tuturoră puteriloră ndstre, cea mai ferbinte dorinţă a neuitatului şi de fericită memoriă editoră ală (jiarului nostru Iacobu Mureşianu, ca să avemil fi propria ndstră tipografiâ. începândă cu cjîim de 1 Ianuaiiu 1888 „Gazeta Transilvaniei" se va tipări în propria ndstră tipografiâ. In modulă acesta ni se dă putinţa de a aduce modificări şi îmbunătăţiri în partea tehnică şi redacţională a f6iei ndstre. Facemă tdte acestea, fără a cere însă şi din partea publicului să facă mai mari jertfe. „Gazeta Transilvaniei" va apără şi dela 1 Iann-ariu 1888 încolo totfi în condlţiunile de păoă acum ale abonamentului şi anume: Pentru Austro-Ungaria: pe trei luni 3 fl., pe şese luni 6 fl., pe un a ană 12 fl. Pentru România şi străinătate: pe trei luni 10 franci, pe şese luni 20 franci, pe una ana 40 franci. Aducândă acdsfa la cunoscinţa cetitorilor^ noştri, îi asigurămu, că nu ne vomă abate din calea ce-o străbatemă acum de jumătate de *seculă, ci că vomă lupta şi în viitoru cu îndoită putere şi cu acelaşi devotamentă pentru apărarea, ridicarea şi întărirea românismului. Şi ca să putemfl contribui cu efectu la realisarea aspiraţiuniloră ndstre îndreptăţite naţionale în acâstă monarhiă, vomă stărui înainte de tdte să ţinemă susă şi să păstrărau nepătată steagulă solidarităţii ndstre naţionale, ală unirei şi ală bunei înţelegeri între toţi factorii poporului nostru. Suntemă tari în convingerea, ca toţi cei ce cugetă sinceră şi curată asupra chiămării Românului în aceste critice timpuri voră pune cu noi umără la umără şi astfelă vomă merge 6u toţii înainte, ddr numai înainte, cu unanima strigare: Dumnezeu şi dreptulu nostru! Redacţiunea. Braşovti, 22 Decemvre 1887. Era vorba într’unulă din numerii trecuţi de planulă adversariloru culturei ndstre naţionale de a ne desorganisa şcdlele ndstre confesionale prin totă feliulu de uneltiri, amestecuri, terorisări ş. a. Totă cam pe atunci amă făcută amintire şi de faimdsa ordinaţiune a ministrului Trefort, prin care pretinde dela episcopii români de ambele confesiuni, ca să aştârnă t6te actele despre destituirea vr’unui învăţătoră de sub jurisdicţiunea loră acestui ministeriu spre aprobare. Pe lângă aceea, că ordinaţiunea memorată stă în contrazicere flagrantă cu dreptulu de au-tonomiă ală bisericiloră ndstre, ea mai ameninţă şi basele disciplinei ndstre şcolare, căci un învăţătoră, care nu’şi împlinesce chiămarea sa şi vine in conflictă cu autoritatea superidră biseri-cescă, se pdte sustrage pedepsei meritate şi’şî pdte lua refugiu la autorităţile unguresc! sub cuvântă, că este persecutată ‘pentru înclinările sale cătră limba maghiară şi cătră idea de stată maghiară. Ni se comunică ună casă mai recentă, care ilustrdzâ viu acâstă deplorabilă stare de lucruri. Cetitorii noştri îşi voră aduce aminte de năcazurile Românilor din Turţu în comitatul Ugo-cea. Invăţătorulă confesională de acolo a fostă destituită de autoritatea superidră şcolară pentru nemplinirea datoriei sale. Inspectorulă regescu şi solgăbireulă ungură l’au susţinută însă în postă, pertru că, Ziceau ei, este „bună patriotă". Urmările, îşi pdte ori şi cine închipui, numai bune n’au putută fi. Mare amărăciune cuprinse întrdga comună romândscă şi causa sântă a învăţământului era în periculu. Acelu învăţătoră, „reabilitată" în contra de-cisiunei autorităţii şcolare, trebuia să caute înainte de tdte a’şi câştiga merite pentru cei ce’lu susţineau. Nici că s’a gândită multă, şi odată pornită pe povârnişulu fapteloră rele, nu s’a sfiită a debuta cu o falsă şi mişeldscă denunciaţiune în contra vrednicului preotă şi directoră ală şcdlei din Turţă. Tribunalulă din Sâtmară a oferită în Z*' lele de 12, 13, 14 şi 15 Decemvre 1887 trista privelişte de a face cercetare criminală, în contra unuia din cei mai bravi preoţi români în urma acusăriloră celoră mai neruşinate ale învăţătorului „reabilitată" dela şcdla română. I s’a spusă acolo bietului preotă, că este unu inimică jurată ală statului, că este sobolulă cehi mai primejdiosă, că cu tdte ocasiunile şi din amvon u predică ură şi dispreţul contra guvernului, i s’a Z^ă, că numai din causa lui nu pdte spori numărulă şcolariloră la şcdla de stată ungurâscă din Turţu, că în şcdlele greco-catolice române nu lasă a se propune limba maghiară, că necăjită din causa reabilitării Învăţătorului a esclamată: „aşteptaţi numai ministeriu şi învăţătoră, că va veni muscal ulu şi le va plăti elă ambiloră," i s’a mai împututu, că a împinsă pe învăţătoră a depune mărturiă falsă şi altele de aceste. Resultatulu cercetării a fostă, că preotulă din Turţă a dovedită contrariuîîi dela tdte acu-sările acestea şi Îndată a şi dată în judecată pe denunţiantft, care acum se află în arestă preventivă. Adus’a pecătosulu de „reabilitată" vreo şdse martor! contra preotului română din Turţă, der toţi l’au dată de minciună Acesă esemplu este de ajunsă credemă spre a ne face să cundscemă pe deplină marele pe-riculă, ce ameninţă în împrejurările de faţă în-vâţământulă nostru românescă. Nu putemu să nu ne esprimămu faţă cu tristulă casă din Turţă mirarea, că ai toritatea superidră bisericdscă şi şcolară din Gherla nu mai ia nici o măsură, nu mai dă nici o sentinţă, cu tdte că s’au împlinită 9 luni de când s’a făcută cercetarea în procesulă disciplinară ală desu memoratului învăţătoră, ci riscă mai bine a lăsa să fiă târitu preotulă pe la tribunale, să fiâ o-cărîtă şi batjocuritu de o păcătdsă undită a con-trnriloră şcdlei române* Caşurile de natura celui din Turţă nu mai suntfi aZi isoîate, pretutindeni se arată urmele uneltiriloră contra pacinicei şi liberei desvoltări a instrucţiunei române. Până când voră mai suferi autorităţile ndstre bisericesc! şi şcolare în tăcere aceste fărădelegi ? Până unde voieseu să mai mdrgă cu umilinţa şi cu atitudinea loră slugarnică? Nu vădă cum se destramă încetulu cu încetulu întrdga ţăsătură a organismului nostru autonomă şcolară? Ceremă răspunsă, ddr nu cu vorbe şi scuse, ce în Ziua de adi nu mai potă avd nici o trecere, ci prin fapte şi măsuri djşmne şi energice de apărare! RsUiIft Austro-Ungariei. Sub acestă titlu a scrisă rjiarul din Paris »LeParti National,' ună aniculă in oare, după oe condamnă politica iui Napoleon III, oare in contulă monarchiei auelro-ungare a făcută unitatea italiană şi a (avorisată restabilirea unităţii germane, t^ice că Austro-Ungaria e cu neputinţă să mai potă stărui în alianţă cu Germania, o alianţă, care însemneză pentru ea ruina în presinte şi ună afrontfi (ruşine) in viiloră. Articululă incheiâ : „Hasardulă evenimentelor!! ori mai bine logica providenţială a istoriei îln facil aeji pe impăratulă Francisca Io4f0 arbitriu alo păcii europene. Elfi pote cu o lovitură sg răsbune Sadova, să ia asuprăşl erăşl rolulQ istorica ala unei mari puteri germane şi să recueerâacft acele două frumose provincii italiane. Spre acesta scopQ să se pună numai pe partea Franciei şi a Rusiei, ca să formeze cu acestea o alianţă triplă, care ar fi neasemănată mai gloriosă şi mai înfricoşată, decâtă aceea, în care se obosesce a^I Austro-Ungaria. Germania, strînsă braţele )de feră ale acestoră trei armate puternice, n’ar ave nici o altă alternativă, decât să se supună fără luptă Nr. 283. GAZETA TRANSILVANIEI. 1887. ori să se espună unui desastru neevitabil. Statele de sud ale Germaniei de altmintrelea nici ele n’ară aştepta până In mo-mentală din urmă, spre ‘Tşi separa causa lorii de aceea a Hohenzollerniloră. lmpăratulă Francisco losifO are o singură ocasiune în mâni. pote compensa cu o singură lovitură tote desastrela ce le-a avutO în limpulu agitată nlO guvernării sale, întorcăniu-se contra Germaniei. EIQ p6te fi urzitorulă păcei Europei. Decă spiritulO protectorii, ce de atâtea ori a inspirată Casa de Habsburg, nu-lă părăsesce, atunci guvernarea sa se pote încheia Întocmai ca o splendidă apunere a sorelui. Documentele falsificate în cestinuca bulgară. După cum comunică »Agenţia Liberă» în urma unei telegri n e primite din Berlină, „Monitorulă Imperiului» germană publică documentele falsificate privitdre la cestiunea bulgârâscă, şi pentru cari principele de Bis-marck asupra învitaţiunii Ţarului avea să esamineze con-ţinutulă şi să cerceteze origina loră. Cercetările făcute de cancelaria germană au stabilită că n’a fostă nici odată schimbă de corespondentă între comite.sa de Flnnnra. şi intre prinţnlă Ferdinand de Coburg, şi că nici o comunicare politică de so'ulă a-celeia ce s’a atribuită prinţului de Reuss nu s’a făcută. Documentele au fostă născocite de nisce pers6ne rămase pănă acum necunoscute, ală c-ăroră singur scop a fostă de a provoca ună simţământă de neîncredere între puterile europene. Decă aserţiunea relativă la origini documenteloră falsificate ar fi fostă întemeiată, s’ar fi putută imputa politicei germane că lucrezi cu duplicitate şi neonestitate. Documentele falsificate cuprindă trei scrisori ale principelui de Coburg cătră comitesa de Flandra şi o scrisăre a principelui de Reuss cătră principele de Coburg. Acesta din urmă serisore 4'ce eă decă guvernulă germană nu pote, pentru momentă, sâ’t acorde vre ună sprijină oficială pentru luarea în posesiune a tronului bulgară, na urmezi de aci că nu pote să încuragieze în modă oticiosă pe principe în înteresuiă păcei şi ală politicei germane. In primi s’a serisore, principele de Coburg se ba-sâză pe seri sărea citată mai susă, pe care o declară scrisă de principele de Reuss însuşi. In celelalte două scrisori cătră comitesa de Flandra principele de Coburgă cjice oă a primită asigurări ce confirmă că politica germană îi este favorabilă şi că de atitudinea Germaniei atârnă soluţiunea cestiuniloră grave pendinte actualmente între Rusia, precum şi probă că puterile eentrale au hune disposiţiunî faţă cu dânsulă. Sl tKîl/E ţîILEi. S’a datu\ordinu tuturora oftcerilorău$\ce ,N. P. J/, se studieze topografia Rusiei vestice. Lucrarea privitor® la liăribuirea^oficeriloră de gloata s’a terminată şi despre acesta au fostă îneunoseiinţate trupele şi institutele militare. La convocarea gloateloră oficerii loră au să fiă imediată la loculă desţinaţiunei şi primescă bani pentru echipament ă. —x— • Biserica şi Şc6la* din Aradă, dela 20 Decemvre v., spune că Dumineca trecută s’a ţinută scrutiniulă pen tru alegerea deputaţiloru congresualî pra intregă teritoriulă apnrţinătoră ia jurisdicţiunea consistorului aradanu. Aleşi au fostă următorii d-nl, şi anume: in cereală Aradului Ioană Popoviel Desseanu, advocată in A' adă ; în cereulă bXJIL.KTONO. GSRSETORTJL17. Novelă. (Urmare.) 11. Noptea era forte frigurăsă. Eroii noştri durmiau duşi, afară de dada, care erăşî se scăpă preste pârău la lelea Florică. Gerulă aspru sleise întregi natură, şi codri şi văi, şi 6menl şi dobitoce. Tăcere mormântală, afară de nisce dulăi ce băteau noptea la stele. Pe vremea asta, 4ău, că mai bine’i să fii ună săracă lângă tocă, decâtă ună dornnă pe dramă. Pădurea din apropierea satului răsuna amarnică de hâulitulă lupiioră. Ceva înfricoşată. Nesce paşi uşori s’au Indicarea (arătarea) mijlocelorQ ducfctore la scopO. i Disertaţiune ce avea se lîă cetită cu oc&siunea adunărei ge-srale a despărţgrn. II alii Asociaţiunei transilvane pentru litera) Jra şi cultura poporului românQ. ţinută în 10 Octomvre (11 Nov. I c. în Făgăraşfl. Motto.’....Uniţi-vă în cugetu, uniţî-vă în simţiri!.... a (fisă laurea-tulQ poetG Andr. Mureşianu. Onorată adunare generală !*) Când pentru ântâia iă păşescă în acâstă on. adunare cu modesta-mi lucrare, iun< i n’am pretensiunea de a eşi cu ceva nou şi per-ctă (deşăvârşită), ci de a scote la lumină une'e rele de Iri sufere poporulă nostru, în mijloculă căruia mă în-Jitescă acum de ună deceniu (Zece ani) ca invăţâtoră, încâtă îmi voră ierta slabele’mî puterea arăta, a re-tnânda unele mijloce, cari întrebuinţate la timpuîăsău, combată relele şi să înbunâtăţescă reua stare a aces . — a poporului. Căci bine vedemă, că poprire cu Ită mai înaintate ca noi în sciinţă şi avere, se nisu-ă (silescă) astăzi a înainta şi progresa totă mai multă l afla tot0 mai multe şi nouă isvore de câştigă, in radă cu trebuinţele ce le reclamă, ce le cere timpulă astăzi pică popriră, cari în totă privinţa stau mai ie ca noi, se întrecă a face progrese totă mai mari, toţi ramii sciinţei, cari apoi în urmă au să-le asigure 0 viitoră mai bună, mai ferice. Şi 6re in faţa atâtoră mari opintiri de înaintare prite ca noi Românii să finiă nepăsători, să ne uitămă , mânile încrucişate, cum se opintescă alţii din răspu-rî spre înaintare, şi noi să rămânemă locului (staţionari) je lângă cele sciute şi nescinte din moşi de strămoşi?/ \ ne uitămă (Jică, cum alţii profită de nesciinţa nristră *) Din causa unoră împrejurări uu s’a potută ceti. „N’am vedere, ce blăstămă pe eapulă meu! Lumea nă cunosce der io pe ea nu. Ochii sufletului şi-ai min-ii mele mai de multeori mî-au vorbită de ea, der vai! Jeşartâ dorinţă. D’asurda cerşescă de cele mai multe lor. Omenii trecă pe lângă mine, ună bietă orbă, le cântă, le întindă mâna şi nirnieă... nimioO. De ce nu m’ar pute naşte Dumnezeu a doua oră! Vai, şi de-aşi ave barem! o jumătate de ochiu, câtă aşă fî de fericită !" Capulă i-se plecă spre pieptă, orbitele lipsite de vedere se strînseră cu totulă, buzele lui vinete şi reci de frigă tremurau ca varga. Părulă său frumosă şi lungă cădea în şuviţe bogate pe umerii aprripe goi, er sdren-ţele pe elă tremurau par’câ şi ele. In mintea lui de nenorocita, trife s’amestecau şi se cufundau în giurulă unui punctă, In giurulă unei dorinţe, „de-a vede." închipuirile lui erau atâtă de vii, încâtă adeseori îşi făcea fi-pulă cutărui omă şi tntin<|ândâ mânile să-lă prindă, nu alia nimică, er pipăindu-şi golătatea ochiloră, vai! cum «I le trântea (n pieptă cu disgustulă celă mai desăvârşită de viaţă. Ar fi suită munţi uriaşi, ar fi trecută pră-păştii îngrozitrire, ar fi încungiurată întrega lume, să fi a-¥UtO baremi numai o clipă de vedere. (Va urma.) şi cum în fine se înavuţescă chiar pre contulă nostru?? Nu, de o miiă de ori trebue să dică nu, căci atunci n’amă merita o sorte mai bună, noi înşine ne-amă săpa mormântulă, în care apoi amă apune pentru vecii veci-loră. Căci nu alţii, ci noi înşine trebue să ne croimă şi asigurămă viitorulă, şi acesta nu să pole face, deoâtă numai prin o stăruinţă de feră, prin o muncă neobosită1 luerândă cu toţii cu puteri unite spre ajungerea scopuri la carele ţintimă. Nu prin nepăsare, indolenţă şi neinteresare, ci prin gruparea tuturora factoriloră în giurulă unui scopă nobilă şi măreţă, prin unirea tnturoră puteriloră ce avemă, de cari dispunemă, putemă să ducemu la îndeplinire lucruri folositore fiiăcăruia în specie şi poporului nostru, naţiunei nristre întregi în genere şi prin acesta şi iubitei nrislre patrii. Dăr mai înainte de a începe ceva trebue să ne uitămă în giură de noi, la poporulă nostru şi să vedemă în ce stare să află acela: înainteză poporulă ori regre-săzâ? Şi decă nu înainteză, care este causa răului de care sufere, şi cum s’ar pute ajuta poporului nostru, pană încă nu’i pre târziu? Mai înainte de tote —- cu durere trebue se mărtu-risescă — că poporulă nu înaintăză, elă chiar sărăcesce. Multe şi nenumărate suntă relele de cari sufere poporulă nos'ru, eu însă voiu înşira aci numai unele, lăsândă ca cu altă ocasiune să se completeze, să se întregeseă acesta prin alţi bărbaţi mai versaţi în acăstă privinţă. 1. Causa luturorO relelor este aplicarea poporului spre beutură : beţia Beţia din 4‘ in 4* se întinde totă mai tare. Cum că beţia, acăstă lepră periculdsă, se lăţesce totă mai tare, se vede şi din înmulţirea cârciumeloră atâtă pre sate, câtă şi în oraşe, unde aşa Z,c6ndă mai în totă Ziua vedemă că se deschide câte o cârciumă nouă, re-sară ca ciupercile din pământă, Şi acesta nu se face că doră băutura nu se trece, ei de sigură din causă, că numărulă consumătoriloră de vinarsă, ală băutoriloră cresce. Der decă s’ar lua în băgare de semă relele cele mari şi multe ce le aduce beţia, atunci de sigură că ar’ fugi omenii de beţiă mai tare ca de focă şi de ciumă, căci: „beţia aduce teră-ciaa — 4ice 0 ZîfcSt6re vechiă. Şi acesta e tare adevărată, căci multe averi s’au pierdută prin beţiă, risipindu-se cu multă mai lesne de-cum s’au adunată, şi multe familii cari mai înainte stăteau bine, totă prin afurisita de beţiă au ajunsă la sapă de lemn Ci. Atară de aceea beţia siâbasce corpulă, strică sănătatea omului, îi scurtă vieţa şi în urmă ’lă pune şi în mormânt ă. Mulţi omeni din poporă suntă însă de părere, că vinarsulă (rachiuîă, horinca) întăresoe corpulă. Ei eredă în mintea loră mărginită, că decă omulă nu va mai bea câte o Jecă" de vinarsă, nici nu mai prite, îşi pierde puterea, se bolnâvesce şi se pune în pată, şi în urmă — lucru firesoă — nu mai pote nici chiar lucra! Der tristă şi durerrisă presupunere (credinţă)! Căci tăria ce o capătă omulă prin vinarsă, este întocma ca ferbinţela fri-guriloră când este cuprinsă omulă de morburi grele — o tăria numai închipuită, carea insă lasă pre bolnavă cu multă mai slăbită ca mai înainte. Beţia încă este o stare de friguri măiestrite, cari numai la părere întărescă Cori mai bine ameţescă) pre omă, în adevără însă îi slăbesce şi consumă puterile, întocmai precum şi rugina mănâncă ferulă. Decă ar fi ca beutura să întârăscă pre omeni, ore atunci fire-ară beţivii aşa periţi şi tremura-re-ară precum tremură îu trite membrele corpului loră? — Afară de aceea, au nu vedemă că numai frirte arareori şi forte puţini beţivi ajungă o viăţă mai înaintată? Şi rire sciţi pentră ce? Pentru că trite beuturile, der mai cu semă beutura vinarsului (rachiului) forte multă slăbeşce corpulă şi 10 face aplecată spre trite morburile, cari apoi în urmă îi curmă şi viăţa. Intr’ună locă, unde muriau rimenii de choleră, s'a adeverită, că dintr’o sută de morţi 70 inşi au fostă daţi la beutură. Der beţivii nu’şi slâbescă numai corpulă, ei îşi vatămă şi puterile sufleteşci, îşi pierdă memoria se fâcă uituci —- hăbăuci), îşi tâmpesefl mintea şi judecata (să prostescă) şi devină omenii cei mai nenorociţi (imbecili.) fntr’ună spitală s’a adeverită, că din 788 omeni smintiţi la minte, jumătate, adecă 394 s’au smintită în urma beutnrei; er în altă sptală s’a aflată, că din 844 smintiţi (nebuni) 638 inşi au fostă beţivi în vieţa loră. fită dâră că beţivii nu se omoră numai trupesc©, dăr’ şi sufleteşte. Afară de acesta beţivii ducă şi o vieţă de iotă nemoralâ, desfrânată, petrecendă în lenevire, în înjurături de totă ce-i mai sântă, în certe, bătăi, în scurt: ducă o vieţă plină de fârft de legi, care vieţii stricată trece de multe ori dela părinţi la copii, devenindă şi aceştia stricaţi ca părinţii loră, căci: »Aşheia nu sare departe de copaciu* —• ijice ună proverbă. Der o altă nefericire mare este şi aceea, câ beţivii d’odafă cu vieţa îşi consumă, îşi prăpădescă şi a-verea, şi în fine ajungă cu familiile loră cu totă la cea mai mare miseriâ şi ticăloşîă. Ajunşi apoi la miseriă prin beţiă, din ea apoi urrneză alte păcate: neruşinarea, înşelăciunea, furtulă şi răpirea. Trite aceste păcate is-vorîte numai din beţiă. — De multe ori s’aude, câ cutare s’a înpuşcată ori s’a spânzurată său s’a aruncată în apâ (s’a înecată) şi alte multe, cari mai trite acestea se facă mai numai şi numai în urma beţiei. £tă der, că beţia este isvorulă tuturoră releloră şi păcateloră din lume. Pentru aceea Z'ce sf* scriptură ; Nu vă amăgirăţi, că Dumnezeu nu se batjocuresce căci ori ce sâmănă omulă, aceea şi seceră... Apoi: „Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici eaiumniatorii (clevetitorii), nici răpitorii nu voră moşteni împărăţia lui Dum-neZeu (Galat. 6. 7. Corint. 6. 10.) Lucru destulă de tristă este şi acela, când in cele mai multe sate în Dumineci şi sărbători cârciuma „geme" de lume, — cum se Zi°e/ eră biserica stă grilâ.. Nu-i acâsta cea mai durerrisă dovâdă, că pietatea credincioşiloră căiră sf. biserică s’a răcită de totă? £r pe de altă parle, că preotulă ca păstoră suflefescă nu’şl face datoria de pe arnvonă, combătândă acesta pornire primejdirisă?! Ore aci nu s’ar pute ajuta cu cuvânlulă lui DumneZeu, cu puterea predieei, de carea mai preste totă loculă nu se ţine nici o semă, afară dor de cetirea unei vechi „căzănii* care şi-a trăită şi ea traiulă?!... Firesce nu se prite pretinde dela preotulă carele trăiesce după plugă, ca să ţină în totă Dumineca câte o pjedică, căci la acâsta ii trebue pregătiree şi studiu; dâr cu atâtă este mai de condamnată acelă Jpreotă, carele acesta nu o face măcară de câteva ori pe ană, şi mai cu sâmă atunci, când li permite acâsta şi timpulă şi e-eonomia. In atare casă apoi nu trebue să se mai plângă de instreinarea credincioşiloră de cătrâ şf. biserică! Acestă lucru însă trebue luată tare în seriosă, încă până au e pre târZiu, luându-se astfelă de măsuri — precum s’a făcută acesta în multe alte părţi câ cârciuma, — decă nu fotă Zi,la — în Dumineci şi sărbători: măcară pe timpulă serviciului divină să se ţină închisă. Altcum nu trebue să ne mai mirămă, când vedemă câ în cele mai mai multe comune Ovreiulă ajutată de unii fii rătăciţi să face dispunătoră în comună! E destulă de durerosă. der e adevără. Facă-şî însă toţi cei chemaţi, datoria, şi atunci reuiă încă va înceta cu o riră mai în-nainte. Pentru ca însă păcatulă beţiei să nu se lăţâscă totă mai tare, încâtă să nefericescă totă mai mulţi Omeni, s’au făcută în multe locuri anume iusoţiri (reuniuni), membrii cărora s’au legată prin jurământă a nu mai bea vinarsă şi a abate dela acăstă beutură stricăcirisft şi pe alţii. Ba s’au făcută chiar legi, cari pedepsescă aspru pe omenii, cari se află beţi pe strade, şi mai aspru pedepsescă pe aceia, cari facă rele din causa beţiei. Ce bine ar fi să se aplice acestea şi la noi! Afară de acâsta răulă ce provine din beţiă i!ă prite vedâ ori şi cine. Căci pe când bietulfi omă plu-gară muncesce ună ană intregă, cu crunte sudori, pe atunci Ovreiulă-cârciumară trăesce numai din sudrirea plugarului, fără nici ună lucru, fără multă bătae de capă. Ce plătesce der munca cea multă, decă omulă îşi aruncă paralele în vântă pe beutura puturosă, carea pe lângă aceea li scurtă şi vieţa?! Unde rămâne însă perderea lucrului pe timpulă câtă petrece omulă în cârciumă? Şi rire să mai potă pune la îndoielâ chiar şi multele nefericiri în familii, cari provină din cârciumă şi beţiă?!! De multe ori pe când bărbatulă petrece în cârciumă, femeia încă nu voiesce să rămână mai pe josă, ea încă o ia într’altă parte, unde însoţindu-se cu alte două-trei femei „surate de ale sale“, începă şi ele a’şl face che-fulă to ă cu vinarsă. Bărbatulă prăpâdesce de o parte, femeia cară de alta — lucrulă stă baltă j deci le merge pânza. Intr’ună târZiu venindă amândoi ameţiţi acasă, unde îi aştâptă o „drriiă de copii flămânZI şi golî,“ să iau în vorbe; vorbele trecă în certă (gâlcâvâ,) acâsta apoi se preface în bătae, se alarmâzâ sătulă, să scrilă vecinii, şi în urmă âtă nefericirea în familiă î Ore nu ne cuprindă fiori de mrirfe la auZulă acestora?! Şi ore pe o atare familiă, din care a perită ruşinea de omeni, frica de DumneZeu, mai este ore vr’o putere omeneseă, ca să o mântue de peire şi descompunere? £<â dâr la ce cale scrite cârciuma şi beţia pe omă! Dreptă are der poporulă când Z»ce: „cârciuma e uşa iadului/1 Adevărată că „uşa iadului" este de carea, decă te ţinî bine, te duce dreptă în iadă. Fraţiloră Români! Lăsaţi der la o parte cârciuma şi beţia, „uşa iadului/, mărginiţi-vă trebuinţele vristre măiestrite, puneţi-vă pe lucrtî cu totă-de adinsulă: lucraţi şi câştigaţi câtă numa/ se prite de multă şi păstraţi ce aţi câştigată; acâsta este petra înţelepciunei. (Va urma.) Ultime sciri. Viem, 2 Ianuarie. — Ministrulâ de rrisboiu a adresată unu ordină reserviştiloră corpuriloră de infanteria care au primită deja noua armă cu repetiţia de a face dela 10 Ianuarie ună exerciţiu de 7 Zile. Belgradă, 2 Ianuarie. — Ministerulu nou s’a formată astfelă: D-nii Sava Gruici, presi-dentii şi ministru de răsboiu; colonelă Franaso-vicî, afaceri streine; Vuici, finanţe; Milosavljevicl, interne; Velinii rovina, lucrări publice; profesorulă Gersici, justiţia şi culte; Steva Popovicî, comerţ. Lemhergu, 1 Ianuarie. — Cătră c|iarulu „ Prze-glond14 .se anunţă din Chişineu, că concentrarea în Basarabia se face cu aceste fronturi: spre România dela Ren! la Tuzla şi dela Reni la Ho-tin, spre Austria până la Husiatyn. DIYEBSE. 0 instituţie grandiosă a înfiinţat’o erăşî nu de multă "baronu Hirsch, A estă iilaniropă a depusă 350,000 florini cu menirea, ca societatea meseriaşiloră izraeliţi din Viena, care până acum creştea pe ană 600 copii, pe viitură să prilă pregăti ună numără îndoită de copii şi a ’i face meseriaşi. Numita sondate va incasa spre acestă scopă pe ană 14,000 florini interese. Editoră şi Redactorii responsabilă Dr. Aurel Mureşianu, Nr. 283. GAZETA TRANSILVANIEI. 1887. Csrauîa U bursa d« Vtiaa din 2 Ianuarie st. n. 1887. Rentă de aură 5°/0 • • • 96.45 Rentă de hârtiă 5% . . 8®.— fmprumutulă căiloră ferate ungare................148.— ămortisarea datoriei căi-lorfi ferate de ostă ung. (1-ma emisiune) . . . 98 — ămortisarea datoriei căi-loră ferate de ostă ung. (2-a emisiune) ....--------- ămortisarea datoriei căiloră ferate de ostă ung. . (3-a emisiune) .... 11025 Bonuri rurale ungare . . 100.— Bonuri cu cl. de sortare 1C0.50 Bonuri rurale Banat-Ti- miştt . ..............10150 Bonuri cu ci. de sortare 101 — Bonuri rurale transilvane 101 - Bonuri croato-slavone . . 101,— Despăgubire p. dijma de vină ung...............98.75 Imprumutulă cu premiu ung....................119 — Losurile pentru regularea Tisei şi Segedinului . 121.50 Renta de hărtiă austriacă 76.50 Renta de arg. austr. . . 79.20 Renta de aură austr. . . 107 90 Losurile din 1860 . . . 137.75 Acţiunile bănce) austro- ungare ................ 858 — Act. bănceî de credită ung. 270.— Act. bănceî de cr îdită austr.269.90 Argintulă —. — GalbinI împărătesc! .... 6 01 Napoleon-d’orî .... 10 04 j Mărci 100 împ. germ. . . 62.37 j Londra 10 Livres sterliuge 125.90 Bursa de Bueuresei. Cota oficială dela 14 Decemvre st. v. 1887. Cump. vend. Renta română (5°0). . - • - 931/., Renta rom. amort. (5°/0) • 96— » convert. (6°/o) • • 91— Impr. oraş. Buc. (20 fr.) 34— Credit fonc. rural (7°/o) . . 105— » » „ (5°/o) • • »l§/i » » urban (7°/0) . . 103— > > * (6°/o) . - 96- * , * (5°/o) • • 87»/s Banca naţională a României 500 Lei------- Ac. de asig. Dacia-Rom. ----- « * * Naţională ---- Aurii contra bilete de bancă . . 14. V* Bancnote austriace contra aură. . 2.03 911/. 97— 92— 36-106— 92l/4 104— 97— 88VS 15.— 2.04 Cursuiu pieţei Braşovfi din 3 Ianuarie st. n. 1887. Bancnote românescî .... Cump. co ■^1 QO Vând. 8.45 Argint românesc » 8.40 » 8.43 Napoleon-d’orî » 10.03 » 10.06 Lire turcescl » 11.27 » 11.30 Imperiali > 10.26 • 10.29 Galbeni » 5.90 » 5.92 Scrisurile fonc. »Albina* 6*/0 . * 101.— » 102.- - n * n 5°/0 • 98.— - 99.— Ruble RusescI » 109.— » 110.— Discontultt ... » 61lt— -8°/« pe anfl. : s i DICŢIONARU germano-românU DE THEOCHARALEXI A NOUA ZKEIIÂ de EXEMPLARE. Opil aprobată de Ministerulu Instrucţiunei Publice alu României sub Nr. 11,230 din 27 Octomvre 1866. Agreată de Maiestatea Sa Carolu I. Regele României, conformă notei înaltului Seu Cabinetă clin 26 (8) Decemvre 1866. Se află de venejare la tote librăriile notabile. 11.50 seu 3 lei 50 bani exemplarnlu. Librarii primescă rabate forte considerabile. A se cere exemplare din Tipografia ALEXI, căci celelalte suntă contra-făcute. 12 — i 2 Anunciu. Avemă onâre a aduce la cunoscinţa ori. publică, ca ..SIL VANI A" institutfi de credita şi economii, societate pe acţiuni în Şiui-ieuld Silvaniei, Îşi începe activitatea la 1 Ianuarie st. n. 1888. Institutulă 1. Primesce depuneri de bani pentru fructificare pe lângă 5 Va % fără nici o redu'ţinne. 2. Acordă şi minieră sub condiţiunl favorabile impru- muturi pe cambie, pe obligaţiuni, pe hipotecă şi pe efecte de valore. Informaţiunî mai detaiate se potft trage dela direcţiunea institutului. Şi m 1 eu 1 il-Si van i ei, la 27 Decemvre 1887. Direcţiunea. 2-3 Galică pe nimica. Numfirulti primă alu Calicului din 1888 îlfl trimitennl orî cui ni’lu cere, ca numerfl de probă, gratis. Abonenţii se grăbescă cu trimiterea abonamentului, la Sibiiu: Administratiunea Calicului. Hirdetmeny. $ m * # # # # • m m # # Sz. 10.424/1887. alisp. A vizjogi tărvâny (1885 £vi XXIII t. cz.) 189 § a valamint ezen tbfyiny v^grehajîâsa tărgyâban a nagym^ltdsâgu foldmivelAs- ipar As ke-rea^edelmi, es a kozmunka es kozleked^si m. k. Minister urnak âltal egyetârtăleg iu. Avi Deczember 31-ân 45689. szâm alatt kibocsâtott âl-talânos rendelet 87 § a alapjân felszâlitom a vârmegyetertiletAn fennâllă vizjmuvek vizhasznâlati jogositvânyok tulajdonosait, hogy a jogosit-vânyaikra vonatkozâ enged^lyt a mennyiben az 1886 £vi September h<5 8 ân 5803 sz. hirdetm^nyem daczâra eddig esetleg m6g nem adtâk be most mâr jdvO 1888. Avi Mârtius h6 vAgeig nâlom irâsban mutassâk be, vagy pedig irâsban igazoljâk azt hogy vizimiiveik az 1886. Avi Ia-nu Ar ho 1-je 6ta hâboritlanul fennâllanak a nAlkill, hogy mâsok jogo-sult Ardekeit sArtenAk es mint ilyenek ilIetAkes liatosâgok ăltal kâro-soknak talâltattak volna. Megjegyeztetik hogy a bejelentAsek a vizjogitorvAnyek, 191. §-ânak mâsodik bekezdAse ArtelmAben bAlyegmentAsek. Ezen bemutatâsi , illetve igazolâsi kotelezettsAg minden hatAsâgi engedAlyre szorulA vizimunkâlat tulajdonosâra kiterjeszti tehât ontozAsi, lecsapolâsi, ârmentAsitAsi, ipari-vâllâlatokra, malmokra, tovâbbâ nyilvânos As magân csatornâkra, mesfcer-sAges viztartokra, vAdgâtokra As zsilipekre egyarânt ArvAnyes. A kik jogositvânyukat igazolni nem tudjâk, vagy igazolâs vAgett a fennt kitOzOtt liatâridoben nem jelentkeznek, azoknak vizimiivei az idAzett tărvAny 190. §-a ArtelmAben nem lâtezoknek fognak tekintetni âs az ily vizimlivekre nâzve a vizjogi torvâny 163. es kOvetk^zo szakaszai £s a hivatkozott âltalânos ministeri szabâlyrendelet 3—32, §-ai lesznek alkalmazandâk. Fogarason, 1887. âvi Deczember h6 27-ân. i_3 Gramoiu Daniel, alispAn. 10,053/1887. sz. Ârverfei hirdelracnyi kivonat. A brassoikir. torvenyszâk mint tkvi hatdsâg kOzhirrâ teszi, hogy Zeii Friedrich et. Sbhneczeg vâgrehajtatânak Coianu Moise âs Coianu Zinka vegrehajtâst szenvedo elleni 284 frt. 24 kr. tokekbveteles âs jâr, irAnti vâgrehajtâsi ugyâben a brassdi kir. tOrvânyszek (a zernesi kir. jârâs-rdsâg) teriiletân levo Pescera hatArAn fekvo a peseerai 30 tjkben 10,287, 10,288. 10,289. 1290. 10,320/1. 10,323. 10,335. 10,336. 10,337. 10,338.' 10,339. 10,340. 10,343. 10,352. 10,344. 10,347. 10,348. 10,351. 10,356. 10,357. 10.366. 10,409. 10,410/1, 10,412. 10,413. hr. szâmu fek-vokre az ârverâst 689 frt. ezennel megâlapitott kikiâltâsi âuban elrendelte, âs hogy a fennti ingatlanok az 1888. âvi FebruAr h6 27-ik napjân d. e. 9 6rakor Torcsvâr kozsege hazânA! megtartando nyilvânos ârverâsen a megâllapitott kikiâltâsi âron aiul is eladatni fognak. Ârverezni szând^kozâk tartoznak az ingatlanok becsârânak 10°/o-ât 68 frt. 90 kr. keszp£nzben, vagy az 1881: LX. t. cz. 42. §-ban jelzett ârfolyammal szâmitott ^s az 1881. 6vi November 1-^n 3333. szâm a. kelt igazsâgttgyminiszteri rendelet 8. §-âban kijelolt ovad^kk^pes 6rt(^kpapirban a kikiildott kez^hez letenuî, avagy az 1881: LX. t. cz. 170. §. ^rtelm^ben a bânatp^nznek a birâsâgnâl eloleges elhelyezăsârol kiâllitott szabâlyszerti elismerv^nyt âtszolgâltatni. Brass6, 1887 December h6 17. A kir. torvszâk tlkvi hatâsâga. Onaciu, iegyesbiră. A V I S 0. P. T. acţionari ai institutului de credită şi de economi» „Arie-şanaw din Turda li se aduce la cunoscinţă, că terminulă de solvire ală versamentului alâ IV-lea (10 fi. de acţiune) a espiratâ în 24 No-emvre a. c. st. n. deşi prin acesta suntă rugaţi a solvi câtă mai în-grabă acestă versamentu dimpreună cu pereentele de întârijiare (dela una acţiune 8 cr. pănă în Bl Decemvre.) Turda, 29 Decemvre 1887 st. n. Direcţiunea institutului de credită şi economii „ArieşanaN D. St. Şuluţiu, Silvestru Moldovanfl, direct. secretară. 2—3 Ugy. sz 538—1887. Ârveresi hirdetmeny. A „Weisz Adolf“ csădtomegânek hitelezo vâlasztmâny Altal ho-zott hatârozat alapjân a csădtomeghez tartozd kttnn levo ăsszeaen 10,441 forint 38 krajczârt tevă kăvetelâsek nyilvânos ârver^s utjân 1888 Avi Ianuâr ho 9-ik napjân dâlelott 10 orakor csodtămeg gondnok Dr. Weiss Ignatz iigyvâd urnak a belvârosi Lâpiatzon 33 hâz szâm alatt levo iigyvâdi irodahelyisâg^ben elfognak adatni, mirol venni szândâko-zok azon megjegyzessel ertesitetnek, hogy az ârveresi felt6teleket a liiva-t dos orâkban a csodtămeg gondnok âs az alolirt kir. kozjegyzo irodâ-jâban betevinthetik. B r a s s 6, ezernyolczszâz nyolczvan hât Avi December h6 huszon-nyolczadik napjân. A hitelezoi csodvâlasztmâny ăs tomeggondnok megbizâsâbâl. Nemeş PAter, 2—2 k. kezjegyz6. Tiporafia ALEXI, Braşovă.