«KDAOŢIENKA ŞI ADMIHISTBAŢIlflIKA i
BRAŞOVC, piaţa nare Nr. 22.
,GAZETA" IESE ÎN FIECARE DI.
Pe un fi anfi 12 fior., pe ş6se luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. Soniils ţi striliitatei
Pe anfi 40 fr., pe şâse luni 20 fr., pe trai lur.î 10 franci.
ANULU L.
S£ PRENUMERA:
la poşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi. , ANUNOIUBILE:
O seriă garmond 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare SorlMri Aefranoftt* ni 4» oMmsaml —	nu •« rntrimltfi.
Ni 270
Luni, Marţi 8 (20) Decemvre.
1887.
BraşovCi, 7 Decemvre 1887.
Suntfl apr<5pe trei săptămâni de când s’au deşchistt corpurile legiuitdre ale României şi mai (6te încetaţenirile ce s’au votatfr pjimV'acuui pvi-Vesctk pe străin!.
Acesttî lucru face pe „Unirea44 din Bucu-rescl, f6iă amică guvernului d-lui I. C. Brâtianu, *ă se ocupe Ît» articululfl său de fondu dela 2 Decemvre cu căstiunea încetăţeniră, şi e cuprinsă de nobilă mdigîiaţtune constatând^ că corpurile legiuitdre române ău timpă să se gând&că la îftcetăţeflireft străiniloru, ăr ca să se gândăscă şi la încetăţenirea RomânilorO emigraţi acolo, nu.
„Unirea44 cităză caşuri deşi puţine, dăr des fhlă de triste şi nicidecum măgUlitdre pentru
„In lumea civilisată se mai scie, că niciodată noi — Statuia română — nu amfi avută organe ascunse ori făţişe pentru a porni unâ curentă de colonisare din părţile române de peste CarpaţI, deşi solulti nostru sufere multă din lipsa de locuitori. N’am făcut’o, din causă ;că amă ţinută totdăuna, fiecare guvernă ală ţării, ca se fimă bun! vecini, buni şi iubitori de pace şi ordine.44
„In urmă t<5tă lumea civilisată scie, ba chiar trebue să scie, că de ună timpă încăce immigra ţiunea din provinciile monarchiei numite în spre noi a luată dimensiuni mari. Şi ceeace avemă de constatată este, că immigraţii nu suntă nu mai Români, ti mulţi Unguri şi relativii mulţi
ori-ce guvernă şi camere române, unde Români ! ®erma^> a(^ec^
°	„Se scie, că Saşii 1 ransilvamei suntă unu
poporă muncitoră, cultă şi f6rte bine situată în
imigraţi acolo au fostă tractaţi ca străini de n&nă şi de sân^e. Inzadară se’ncărcă numitulă organă gS afle causa acestei stranie procederi, „acum când sentimentulă naţională pare a fi făcută mai mari progresse tocmai sub domnia partidei libe rifie, care ’şi-a făcută totdăuna o gloria din a profesa şi a patrona acestă sentimentă.44 Causa hu o p6te spune apriatu, der etă ce 4*ce:
„Ne gândimă şi mistemlu nu-lă putemu străbate şi chiar dăcă dămă de vre-o causă, ne e ruşine s’o preeisămă, atâtă de umilitore e pentru ori-ce Română din acestă ţără.
„Intr’ună punctă credemă în totă casulu a im ne înşela: că miniştri, că mai alesă presiden-ttt'ltt loră, d. I. C. Brâtianu, preocupaţi cu alte griji au perdută de multă din vedere situaţia Româniloră din alte state în acostă ţără, că n’au nici o ideă de chipulă scandalosu cum subalternii loră interpretăzâ Constituţiunea şi legile ţării, spre a lovi si, în unele caşuri, spre a putea esploata pe nişte fraţi de ună sânge şi de o origine.
„Le aducemă astăzi aminte o datoriâ, uitată şi neglijată de atâta timpă, căci datoriâ este. Ii TUg&mă b6 se intereseze de ceea ce le-amă pusă în vedere, să ia măsuri. Ce folosă păte aVeâ acăstă ţără din suferinţele unoră Români, cari voiescă să trâiăscă şi ei, alături cu atâtea lifte streine^ sub ocrotirea legiloră ei, s’o ser văscft? Nu cumva e prea românăscă, ca Româ-nulă să nu mai încapă în ea?
„fir representanţiloră ţării le <J*cenQti • gân-diţi-vS mai multă la acei Români, cari au bătută hi t*şa vfotrâ v’aa cerută să le daţi. < patriă. Nu le preferaţi pe străini, căci e o umi lire şi .pentru ei şi pentru noi...
„România Liberă„ luândă notă despre a-cestă articulă, se ocupă şi ea cu cestiunea încetăţenirii. ţ)ice mai ântâiu că articululă „Unirei44 e bine simţită românesce şi dreptate are acea J6iă, când se plânge că mai numai la streini se gAndescu corpurile legiuitdre române, deşi mii de cereri de împământenire aştâptă resolvarea loră, cereri „în majoritate d’ale fraţiloră români de peste Carpaţi, cari puşi sub ciudate împrejurări politice, nemeritate şi prin urmare nelegitimate prin nici ună argumentă resistibilă, suntă siliţi s părăsi patria loră44. Apoi vorbindu mai amănunţită despre emigrarea de aci în^Bomânia, serie :
„In lumea civilisată — şi în acăsta ne nu-mărămu şi noi — a(jl se scie, că nici unu po-poră nu’şi părăsesce patria mai cu greu, mai cu multă durere, decâtu Românul0 şi mai alesă Românulă din Carpaţi. America, mama cea mare a espatriaţiloră, îocâ nu are nici ună singură exemplară din ei.41
„In lumea civilisată se scie, că între t6te naţiunile cari alcătuescă vecinulă Stată poliglotă —■ Austro-Ungaria — singură Românulă este acela care ţinândă la tradiţiunile monarchice niciodată nu a greşită în contra loră, ci din contră, nu s’a sfiită a aduce cele mai mari jertfe gcestui nobilă sentimentă.44
cele materiale; prin urmare immigraţia loră atâtă de mare în junele nostru regată are o însuşire Însemnăt6re“.
„Dăr mai însemnătoru este, că de ună timpă încăce mai totă tineretulă română din monarhia vecină, care şi-a făcuta studide universitare cu bună succesa, vine la noi. Va să 44câ Adrea şi puterea unui poporă îşi părăsesce patria14.
„Paguba acâsta este mare, şi ar fi multă simţită nu numai de o mică naţiune, precum suntă Românii vecini, ci chiar şi de una din cele mai puternice naţiuni din Europa.44
„Paguba nu este a ndstră, adică a Statului română — căci încă nici ună poporă din lume nu a ajunsă până la acelu gradă de desvoltare, încâtă să se sperie de înmulţirea elementeloră înzestrate cu o cultură academică. Ba noue, unde cumululu este în fl6re şi chiar susţinută de cei dela putere, astfelă de elemente ne suntă de mare folosă. Ele ne avântă în desvoltarea ndstră culturală şi ne întărescu. Hughenoţii primiţi în Prusia, Ştirienii şi Tirolezii protestanţi, prigoniţi de guvernulă austriacă şi primiţi de Friderică celă mare în regatulă său, au dată odrasle puternice repedei desvoltări a marelui regată Pru-siană. Urmarea va fi aceeaşi şi la noi44.
„Paguba este a vecinei monarchii, a fraţi loră noştri de peste munţi, cari în interesulă paclnicei desvoltărl a Stateloră din Orientă, tre bue să ’şi conserve brazda loră44.
„Conservarea acâsta va succede cu greu, când comersantă, fabricantă, meseriaşă, ţăranulă şi învSţatiiîă, omuîă de sciinţă, îşi părăsescă vatra loră, scumpă şi iubită, precum numai popo-rulă de munte o scie iubi. Este cevă înseninător ă în emigrarea acâsta.44	. .
„România Liberă44 nu intră în esplicarea a-eestui fenomenu, ci îlă înregistrâză numai ca or-ganu de publicitate. O interesâză însă faptulă, că nefericiţii espatriaţl suferă multe neajunsuri sub guvernulă liberală-naţională ală d-lui I. C. Brâtianu. In fine îşi esprimă părerea de bine că însăşi „Unirea44 vine să constate acâsta, şi face Imputări partidului d-lui I. Brâtianu pentru demersurile lui în acâstă cestiune românâscă. Tristă lucru este fără îndoială, dâcă organe
de frunte oa „Unirea44 şi „România Liberă44 se vădă constrînse a se plânge în modulă arătată de procederea unui guvernă română şi a unoru camere legiuitâre române, ori care ară fi ele; dâr şi mai tristă lucru este pentru unu guvernă ca celu ungurescu, dâcă guvernulă unei alte ţări vecine trebue să îngrijâscă de emigranţii săi, cari părăsescă ţâra fiindă că din causa împreju-râriloră nesuportabile politice ori economice nu’şl mai potă tîrî viâţa aici!
Croaţii şi Românii.
„Agrarner Tagblatt,* luândă notă despre mulţimea şi tăria manifestaţiuniloră ce s'au făcută generalului TraianQ Doda din CaransebeşO, constată că tote aceste
manifestaţiun! au fantă în adevără impunătăre. Repre-sentanţii poporului, continuă numitulă <JiarO, trebue să să simtă în lupta naţională, care este totdeodată şi o luptă pentru interesele monarchiei, încă odată atâtă de încuragiaţl când vădă că însuşi poporuiă în întinsele lui masse, are cunoseinţe de seriositatea momentului; că a-legătorii formăză o falangă de ferQ îrhprejurulă bârba-ţilorfl loră de încredere, şi că stindardulă opositionaîă nu este numai stindardulă câtorva conducători, ci sfin-dardulă adevărată ală poporului.
Aci este garanţia sigură a succesului, şi oposiţiunea numai atunci va pută ţine pieptă tuturără meschinăriilor!) âdversarilori) loră, când ea va avă consimţământul!) poporului, când a ea va pute, din manifestaţiunl neîndo-i6se, dobândi convingerea că este espresiuneă fidelă a aspiraţiuniloră naţionnle.
„Agramer Tagblatt* arată apoi câtă de false suiţtp corpurile represenfative Urcările corânei ungare, reproduce răspunsul!) pe care l'a dată generalulă Doda alegătorilor!) săi şi încheie cu următOrele cuvinte:
De sigură că este o apariţiune de mare însemnătate d’a vedea şi pe poporuiă română în tocmai ca pe celă sârbo croată declarândă cu glasă tare şi lămurită, că nu mai este dispusă să primâscă în tăcere situaţiunea ce i s’a creată. Acăsta nu pote rămână fără consecinţe şi nici nu va rămânea, Când în ţările corânei sf. Ştefană două popOră importante atâtă prin sine câtă şi prin relaţiunile loră naţionale cu ţările mărginaşe din peninsula balcanică respingă prin tOte mijld-cele legale actuala politică de guvernătnântă, îp cele dă pe urmă va trebui să se ţină soootâlă de acestă împrejurare şi simţămânlulă nostru patriotică ne face să do-rimă ca acâstă credinţă să devină câtă mai curândă o realitate.
Basele flotei române de r&sboin.
Cetimîi în „Levant Herald44 dm Constanti-nopolă :
Ună 4>ară din Viena, de ordinară bine informată, anunţă trimitere^ unei missiuni române la Londra, Însărcinată fiindă a comanda construirea a câtorva nave de răsboiu.
Noutatea astfelâ dată este puţină cam vagă, dâr e a semnifica în totă casulă, că România vrea să purtă basele unei marine de răsboiu. Trebue să felicitămă pe guvernulă română pentru decisiunea ce a luat’o şi aceste felicitări se potă estinde la ună câmpă multă mai vastă, decfttă acela ală intereseloră particulare ale regatului română.
Din Balgarip.
In cursulă unei conversaţiunî ce a avut’o d. Stam-bulovă cu câţi va din amicii sfii, Va plânsă că unele persdne de pe lângă prinţă şi cari exercită asupra lui o înfluinţă considerabilă facă intrigi contra persănei se le Un emigrantă bulgară, căpilanulă Bustakov, se afl£ţ de câteva 4'le în ENgrada. Se 4ice că elătare dp gărtd să publice o carte asupra răsboiului sârbo-bulgară şi sosita acolo pentru a’şî strînge documente. D lă Bista-kov a fo>tă primită spre acesta scopă de mai mulţi o.fi-ţeiî sârbi. CorespondentulQ unui 4iarâ a avută o întrevedere cu d. Bustakov, care i-a spusă că emigranţii bpl-gari speră că Rusia va interveni în primăoera viitâre şi că trupele ruse voru ocupa Rusciuculu şi Van\a. De-punerea prinţului Ferdimnd ar fi un lucru hotărîtu în principiu şi se va întempla în curendu
Răspuncjândă la întrebarea <|iaristulai asupra nur mărului emigranţiloră bulgari stabiliţi în acestă 'momentă In Serbia şi in România, căpitanulă BustakoT: l’â Asigurată că suntă ca vr’o 300 pe fruntariile bu'garo sârbe şi 500 în România, în oraşeia BrătU, Gilaţî, Giurgiu, Turnu-Mâgurele, Alexandria şi Zimnicea.
SOIRILE QILEI.
Mare «bucuriă* îi face lui „Kolozsvâr^ună raportă, ce i-se trinsite despi’e progresele fâoote de scâla unţu~ riscă din Câmpeni. Nu e vorbă ai el despre progreselş
Nr. 270.
GAZETA TRANSILVANIEI.
tn sciinţă, ci singuri) numai de maghiarisare, căci nu luminarea poporului, ci maghiarisarea NemaghiarilorO este ţinta principală la care tindă sc6lele unguresc!. „Seâla ungurâscă din Câmpeni, din acele locuri espuse <}ice „Kolozsvar**— este condusă cu tactO şi isteţime, cu iscusinţă şi precugetare, aşa că şi Nemaghiarii îşi tri mită bucuroşii copii la acea scolâ, fiindcă modulă cum este condusă şc61a nu deşteptă temere din partea naţio-nalităţilorO. In 13 1. c. ’i se scrie lui „Kolozsvar*, că s’a dată în Câmpeni şi o producţiune cu elevii sc61ei unguresc!, prin care s’a dovedita câta de curendfl îşi însu şescO copii nemeghiarl dela acâstă sc*61ă limba ungure-câ, de6rece copii români vorbescO unguresce atâta de corecta, ca şi cum mai mulţi ani n’ar fi au^itO altă limbă af.ră de cea ungurâscă. .Meritula* i se atribue învăţătorului diriginte Demâny Endre*. — Ce Z*cO învăţătorii români din Câmpeni la aceste reclame unguresc!?
La Deva se află una frumosa domeniu alu statului ce până acum fâ data în arendă societăţii Bildhauer. Terminuia esarendârei ar ti fosta să espire numai în 1895, dâr nu se scie positiva causa pentru [care statuia a şi stricata deja contract ula de esarendare, platinda esaren-datorilora 50 mii fl. ca despăgubire. Se vorbesce de o parte, că domeniula acesta ar fi menita pşntru coloni-sarea Ciangăiloru, âr de altă parte se vorbesce că ar fi de vânzare. Contele Zelinszky Otto se c|ic^ că ar fi o-ferita pentru ela 700 mii fl., âr b'serioa romano-catolică din Ardălfl se <}ice că ar fi aplicată a da pentru acesta domeniu şi pentru domeniula dela Vaidi HuedinO suma de una miliona şi 200 de mii fl.
—x—
După cum comunică foile unguresc!, gendarmeria dela Turnu roşu a confiscată 250 chilograme cără, ce voiau s’o trăcă peste graniţă, noptea, doi locuitori din Porceşti şi unuia din SebeşulQ de jo-O.
—x—
Precum comunică t Peşti Nap!o“, guvernula a ho-tărîto se desfiinţeze cu finele acestui and procuraturile din Mişcolţu şi din Sibiiu, predândQ agendele acestora procurat urilor a din Altofen, respective Cluşiu. Se mai desfiinţăză şi direcţiunea bunurilorO din Cluşiu, 6r domeniula Huniâdârei, ca.e conţine cele mai însemnate bn-nurl ale stalului în ArdealO, se va ţine de aci înainte de cercula direcţiunii bunurilorO din AradQ. Totă cu finele acestui and se desfiinţăză şi eombariatula guvernului pentru colonisarea CeangâilorO la Dunărea de josfl, pre-dându-se agendele ei direcţiune! bunurilorO din SeghedinO.
—x—
In Gireslău au arsO şurile pline cu bucate ale lui George MagheşO şi George CrausQ. Paguba celui dintâiu e de 359 fl., a celui d’ala doilea 440 fl. In Săcădate a arsa şura lui Constantina Lupe, paguba e de 160 fl. In VurperO Ana Romanfl a suferita prin incendiu o daună de 36 fl.
—x—
In comuna Oizeriu s’au bolnăvită de vărsată (bu-batO) 30 de copii. In Ohaba au şi murită de vărsata câţiva copii.
—x—
Funcţionarii dela Vama română din Predealu au data de urma unei căi în munţi, pe care se Introduceau In Român a — se Zi°e — contrabandele pe la Azuga.
—x—
Ancheta în museulă şi in galeria de tablouri din Pesta s’a terminata. T6te s’au găsită in bună ordine,
necomiţându-se nici unO abusO. Cu acâstă ocasiune s’au observata unele defecte în administraţiune şi s’a propusa înlăturarea lord.
In camera României, d. ministru AurelianQ a depusă pe biuroulO camerei ună proiectă de lege pentru înfiinţarea unui serviciu naţionala de navigaţia ne.
Bibliotecile şcolare.
Intre „mijlâcele de învăţâmântu", pe care aulorită ţile le recomândă şi cerii ca să le posâ lă diferitele şc61e, bibliotecile şcolare ocupă unO locO dintre cele dinteiu. Autorităţile nâstre confesionale au recunoscuta şi ele însemnătatea cea mare a bibliotecilortf şcolare, şi astfelO au dispusa în regulamentele lorQ, ca şi scotele nâstre să fiă InZestrate cu asemenea biblioteci.
Şi înJadevărQ, dâcă vomO consulta diferitele rapârte, ce se presente/â Consistârieloră şi OrdinariatelorO nâstre, seu dăcă vomQ cere Îniormaţiunl dela directorii daose-bitelorO sc6le, voma română cu împresiunea, că institutele nâstre de învâţămânN) — InţelegQ aici în prima linie învăţământula primară — tn genere sunta înzestrate cu bibliotecile despre care e vorba.
Dăr dăcă ne voma interesa mai de aprâpe de lu-crulQ acesta, decă vomQ cerceta la faţa locului, ce se Înţelege sub cuvăntula .bibliotecă*4, de bună semă în cele rhai multe casur! vomO rămână cu totului Iota de-silurionaţl. Nţ voma convinge, — trebue să o consta-lezQ cu cea mai mare părere de rău — că în f6rte multe, dăcă nu în cele mai multe caşuri sub numele bine sunătora de „bibliotecă* se înţelege o coleeţiune de vre-o Zece> douâZecl de cărţi şi cărticele pline de prafO şi aruncâte în cine scie ce unghia ala şcâlei, co-lecţiune, care de obiceiu se alcâtuesce din câteva manuale învechite, după care învăţătorulO şt-a făcuta odini6râ studiile sale, din câte-va prolocăle ale sin6delorQ şi con-greseloră bisericesc!- naţionale şi din câte-va broşuri în limba maghiară, pe care înaltulO RegimO obicînuesce de unO t:mpO Inc6ce a le distribui prin inspectorii săi sco-lelorO nâstre.
Va să Zică, sub împrăfoşatele colecţiunî, despre care e vorba, ori şi ce să pote înţelege, numai o bibliotecă şcolară nu. Sunta şi ele, pentrucă trebue să fiă, şi pentru-că In fiăcare ana trebue să se raporteze despre e-sistenţa său neesistenţa lorO. in chipuIO acesta unuia din cele mai importante inij'oce de învăţâmănta, care la alte popâre a făcuta minuni, rămăne neapli<*ata, şi prin urmare nu p6te esercita asupra tinerimei şi în genere asupra poporului nostru influinţele sale binefăcăt6re.
Ei bine, ce se recere dela o adevărată bibliotecă şcolară? Cuin trebue să fiă ea întocmită, ca să corăs pundâ pe deplina recerinţelorQ pedagogice şi ca să aducă în adevăr-a folosula, ce se aşteptă dela o asemenea întocmire ? —
Biblioteca şcolară trebue să fiă mai întâia şi mai întâiu unQ adevărata isvora de cunoştinţe pentru în-văţătora.
ÎnvăţătorulO nu este ca sfântulO s6re, care lumi-năzâ pe toţi şi pe t6te, fără să părdâ vre-odată ceva din intensitatea luminei sale, ci mai bine să p6te asămăna cu lampa, a cărei lumină să micşorâză din ce în ce, până când în urmă se stinge cu totula, dăcă nu se mai premenesce şi dăcă nu se mai adaugă uleiulă dintr’ânsa. Decă voesce să rămână ori şi când Ia înălţimea misiu-nei s le, învăţătorulO trebue să studieze necontenita, să
1887. .
,	-	..	.	i	.	...	...... i	i »	"*
caute a’şî înmulţi fota mai multa capitalulfi de cunos-cinţe câştigată în decursula preparaţiunei sale.
Spre scopula acesta din nici o bibliotecă şcolară n’ar trebui să lipsâscă puţinele scrieri pedagogice de va* lore, pe care le avemO lucrate seu prelucrate în limba nâstră, ăr decă învăţătorulO cunosce vre una din limbile mii culte universale, pe lângă scrierile românesel s’ar putea procura şi câteva opuri mai de căpeteniă scrise tn aceste limbi, din specialitatea pedagogiei şi didacticei.
Pe lângă acăsta fiăcare din disciplinele, ce se propund în sc6la poporală — căci despre acesta este mai cu semă vorba în rândurile de faţă, — ar trebui să fiă re-presintată prin câte-va scrieri ştiinţifice, pe care învăţă-torula să le p6tă consulta, când cere trebuinţa, şi cu a-jutorulO cărora să p6tă redeştepta în memoria sa ideile întunecate de influinţele timpului, să delăture lacunele, ce pote ar fi mai rămasa în cercula cunoscinţelorO sale, şi peste tottt să ţină pasO cu progresulQ ştiinţei.
Lipsinda aceste isvore, comunicările învăţătorului câtră şcolarii săi — de cum-va nu’10 va insufla duhulft sfânt.0, ceea-ee în tîmpuia nostru realista este ceva greu de aşteptata — voril deveni din ce Ia ce mai seci, mai serbede pănă când în urma urrnelorO prelegerea lui va fi o pustiă nemărginită, fără arbori, fără verdâţă şi fără vre unO isvorO răcoritorO; unQ tic-tac monoton ala unui oro'ogiu vechiu şi ruginita, numai bunO ca să adormă chiar şi pe copiii cei mai deştepţi şi cei mai cu viâţă.
Mă va întreba însă cineva. Pentru ce aceste cărţi să se afle tocmai în biblioteca şcolară, şi nu în biblioteca particulară a învăţătorului?
Negreşita, nu-i va părea rău nimănui, şi cu atâta mai bine va fi dăcă învăţătorulO îşi va procura singură j scrierile mai susO amintite; avănda însă în vedere sala-risarea InvăţătorilorO noştri şi desele lorO permutări dela unO loti) Ia altuia, nu credo, că acesta va fi în t6te car şurile cu putinţă. Afară de aceea învăţătorii tineri (începători), cari au a acoperi din mica lora remuneraţiune o mulţime de trebuinţe, ar rămână pre multă vreme lipsi^ de sprijinuia intelectuala ce 1’arO pute găsi într’o bibliotecă şcolară biue întocmită.	:
Va să Zicft. In prima liniă biblioteca şcolară trebue să cuprindă scrierile de lipsă pentru învăţătorii.
Dăr nu este destula numai cu atâta. Şcolarii încă cerO şi trebue să primâscă partea lorO.. Biblioteca şcolară are să fiă pentru elevi o comâră preţios, care să deştepte şi să ţină pururea viu interesula lord pentru seiinţă; ea este menită să completeze şi să consolideze cunoecinţele lorO câştigate în clasă, este menită să-i pre- I pare pentru viâţa ulteridră şi să facă dintr’înşii nisce a-devăraţl sprijinitori ai litera turei naţionale.
Scriitorii noştri se plângă pe tâte tonurile şi aprâpe în fiăcare Zb că întreprinderile lorO nu sunta spjijinile, că poporula nostru este nepăsători) faţă de literatura j naţională, că nu cetesce mai nimica şi că prin urmare întreprinderile cele mai folositâre şi cele mai vrednice de sprijinuia obştescO după o scurtă durată trebue sfi cadă, şi astfelO intenţiunile cele mai bune, silinţele cele mai neobosite sunta paralisale de indiferentismula ,oa şi inăscutQ* aia poporului nostru.
Vina la acăsta o p6rtă în mare parte scălele nâstre.
In multe sc61e de ale nâstre meşteşugulQ cetitului se consideră încă şi astăZl ca scopO şi nu ca mijlocii, şi astfelO acâstâ desteritate atâta de importantă pentru viâţa omenâscă, chiar câştigată Intr’unO grada destula de j însemnata, nn se folosesce după cuviinţă, ci după eşirea
FOILETON O.
SrRITJS.
I.
„Ce nebuniă!.... Imagini ceresc! se ridică preste turla bisericei tn vărtejO aşa de bizirO, tipuri palide şi slabe resfirate printre ramii braZ’lorO s’apropie de mine urmate de-o simfoniă aşa de melodică.
„Şi 6re ce viersO p6te să fiă acesta? Din ce fibre tremurate pole să nască ela? E versulO unui spirit0 ce din iada se 'nalţă spre cerO, fiin J-că şi-a s'îrşitO osînda? E glasulo lebedei ce sboră pe de-asupra capului meu, cântânda aşa de dulce, aşa de durerosO? O. scob6ră-te, dăcă eşti tu, scobâră te la vale, scobâră te pre pământO, scob6ră-te şi cântultt tău să’mî insufle o nouă viâţă, âr amintirile tale sfinte vecînicQ să planeze preste sufletula meu......
„Ce nâpte frumâsă, ce ore dulci, ce aerO plinO de miresme! Dăr vail unO golO aşa de mare simţescO în inimă! Lumea îatrâgă n’o să 10 pâtă împlea 1 Nu’ml tre buescQ tesauri, nu’ml trebueşce mărire. Averea şi mărirea suntQ trecătâre. AşO voi mai bine să rămănO pururea în acâstă dulce singurătate, decă elO n’osă mă scie că trăescO, n’o să mă mai vâdă!*.
Şi din Zi în Z' Mariana slăbea, se usca, o siăpânea melancolia. Adese ori îşi era sieşi spre greutate. Figuri deosebite de celea lumesc!, fiinţe aeriane ’i se arătau Ziua şi nâptea. îşi bâtea peptula, îşi închidea ochii şi
strlngânda convulsiva din mâni se primbla pre lângă la-cula din grădină. Din goIulO inimei sale năşteau atâtea simţiri sdrobitâre, atâta duioşie fără sfârşita, aşa durere fără seamănă/ CeriulO legăna miliâne de stele. Pe câm-piele presărate cu brumă luna îşi vărsa palida sa lumină, când celea din urmă foi, tremurate de ventQ, cădeau pe pământulO rece.
Mariana în neglifcâ, cu părulO său bogata resfirată preste umerii albi ca marmura, păşea rarO pe cărarea din grădină^ Era aşa bătută <le gânduri sub împresiunea acestei nopţi dumneZeescIl Ea sămăna unei feciâre ideală, sublimă.
II.
„Staţi! Staţi! BaremI unuia din voi să stea! Numai pănă atunci pănă când unulO din voi, tu Sirius, deslipitO de chaos, desbrăcalO de nemurire şi venita aicia josO să’ţî potO alipi fruntea pre sînulO meu, să’ţî pota pipăi pleâpa ta cerâscă cu degetula meu pământescO, să te
potO săruta odată, ş’apoi..........1 Oh, ce fericire! Tu
Sirius, tu care umbli fără de-a lăsa urme după tine, mai uşorO ca ventulO şi mai măreţa cu lunal Cu câta te deparţî mai multa, cu atâta cresce dorula meu nebuna, şi cu câta eşti mai susO şi strălucesc! mai cu mărire, cu atâta inima mea se sdrobeşte, sufere şi piere. De multa am urita pământulO. Frumseţa lui pe lângă a ta e nimica. Numai acolo susO e adevărala viâţă, numai acolo e fericire. SusO acolo, unde să sorbO aerula prin care treci tu, dâră mi se va alina setea! Dâră de acolo nu
vei mai fugi, şi dâcă va fi astfelO s’alergO după tine, !*S
spaigO pe urmele tale universulQ........... Curcubeele de
nâpte să’ncoroneze frunţile nâstre şi căutândO în josO la deşertăciunea lumii să fimO cei mai fericiţi! Sirius! Mariana te aştâptă să vii, s’o duc! cu tine Mariana umblă nebună după tine; priveghiază nopţile, plânge filele, âr’ norii acoperO măreţula tău ochiu, atunci oh! atunci schînteea iubirii tale se preface în fulgeri) aflându-mă la ferâstră, ascultândtt duruitulă grâznicO ala mâniei tale..
„AZI nu mai sunt decât0 unO suspina durerosO, o duioşie întrupată, pre când tu Sirius, vai! departe eşti! <■ Legănata pre puternica aripă a dumneZtirii, de secul! tu străbaţi, negurile reci ca mânea, chaosulO îmbătrânit de povara milionelorO de ani şi nu’ţl vine a crede <ă mai fericita ai fi sâ’ţl alipesc! fruntea pe sinulQ meu, pe braţele mele. In mintea mea rândO pe rândO prin* du*se tâte raZ^le tale, şi cu tâte acestea ea este aşa de obscură. Cu mâni tremurândQ aninO cea din urmă flâre pe sînulO meu şi mă pierda cu gândulO prin regiunile ce străbaţi tu. Am roşită multe dăţl de nebunia mea în-nainlea tribunalului minţii; am tresărita adeseori sub im-presiunea ce mi-o faci tu când fruraosula tău tipO s'a* rată printre crengile teilora tremuraţi de austrulO blândă şi uşorO.	1
„Obosită de lunga veghere, singură tn odaia mea şi j invitată de patulO mâle şi calda stăm pe scaunu'O de j lângă ferâstră. Furată de somnQ visamQ că cerulQ 8Ş I
Nr. 270.
GAZETA TRANSILVANIEI.
1887.
din şcâlă a elevului, ca ori şi ce deprindere lăsată în pfi-răginire, porde din (Ji în (Ji Iotă mai multă din perfecţiunea sa, pănă ce în urma urmelorO evaporâzâ aprâpe eu toiulă.
Ca să nu se întâmple astfelă, şi ca desteritatea despre care e vorba, sâ se întrebuinţeze conformă mi-siunei sale, învâţătorulă trebue sâ deştepte de timpuriu în elevii săi interesă faţă de cărţile folositâre, să’i facă a simţi o adevărată plăcere, când voră lua în mână o carte românescâ bine scrisă, să-i înveţe a deosebi scrierile bune şi folositore de cele netrebnice seu chiar peri culose; cu ună cuvântă, să-i prepare de mici pentru tim-pulă, când voră fi mari şi voră avă să judece cu mintea loră şi să se misce pe piciOrele loră.
Acestea tâte însă învăţătorulă nu le va putea îndeplini, dâcă va fi silită să rămână numai şi numai pe lângă cftrţile, pe care copiii le întrebuinţezi în prelegere, pe lângă manuale.	(Va urma.)
Abrudd, 14 Decemvre 1887.
' Onorate Domnule Redactoră! Atacată tindă in N-rulă 258 ală „Tribunei*, Te rogă, să binevoescl a pu blica următârea mea apărare*) — fiindă că redacţiunea »Tribunei* a aflată de bine a concede insultarea mea In fâia sa, dâr apărarea mea în contra tuturora regu-leloră tquitabilitâţei şi onestităţei acum a doua âră a denegat’o:
Rolulă, pe care şi-lă arogă şi încă forte pe nedreptă şi-lă arâgâ inţeleptilă .Cunetatoră" din munţii apuseni de a descăli, de a calumnia şi de a trage în tină aprâpe întrâga inteligenţă română din munţii apuseni, este rolulă brâscei din fabulă.
La ună astfelă de rolă arogată nu este *Cunctato-rulă* nici îndreptăţit şi nici chiâmată, nici după puţinătatea studiăloră sale, nici după neînsemnâtatea posiţiunei sale sociale, nici după purtarea sa morală şi nici după v&(ţa său trecerea, pe care numai la pantofarulă Kendi şi ia unii ejusdem farinae şl-a sciut’o câştiga.
Ca să se scie batără aproximative, că cu ce erou am de a tace, fără de a descrie de astâ-dată persâna sa, fără de a aminti chefurile sale de prin casina Kulturegy-letistiloră din Abrudă, vOiu arăta numai fapta sa cea mai recentă:
Când mai in anu!ă trecută »Cunctâtorulă* în urma purtărei sale nu şi-a putută căpăta nieâirea vie ună postă, protopopulă Gali a fostă acela, care espunendu se pentru dănsulă i a câştigată o bucată de pâne bunişâră, ăr Cunctâtorulă ca mulţămită pentru aceea şi-a ţinută de datorinţă de a trage p3 bine-facătorulă său In tină, de fi-iă designa în articlulă de mai ansă de omă corum-pibilă.
Este 6re permisibilă, ca ună om de calibrată .»Gubc-tatorului" să calumnieze, să blameze şi să tragă In tină după placă aprâpe întregâ inteligenţa română din munţii apuseni?
Fost’a ore consultă, ca acuma, după ce abia s’au aşezată valurile certeloră personale dintre Români in o parte a ţârei, să se dea prin publicarea articlului scan-dalosă şi plină de personalităţi a Cunctatorului ansă la nouă certe şi nouă desbinărî între Români?
Dăr să revină la lucrurile cu cari sunt inculpată:
Cam la vre-o cinci săptămâni după alegerea sa, deputatulă Abrudului Boâr Băla, voindă a da o cină »de adio", m’a rugată şi pe mine să iau parte la aceea, asi-gurându mă, că la aceea nu se va face nid o politică.
Cerut’a vre-ună interesă naţională, ca să nu iau parte la acea cină inofensivă? Fost’a consultă, ca să i răspundă deputatului: »dupâ ce tu eşti ungură şi deputată*, aşa eu cu tine nu voiu cina.
*) Satisfâcândă rugării de mai susă şi dându-i astfelă d lui advocată Crişanu putinţa de a se apăra, de-clarămă totăodată că, nefiindă angajaţi în acăstă afacere, lăsămă răspunderea în sarcina scriitorului. — Re,i.
deschide. Pe-o scară aurită tu scoborai aşa de măreţă, aşa de gingaşă spre mine, ca ună îngeră ală meu! La vederea sfântului tău ch’pă mi-se împăingenau ochii, m:-se clătinau creerii er inima sdrobită de lunga suferinţa re-năştea sub farmeculd şi căldura raiţcloră tale. Tu Sirius, tu copilă desmierdată ală neguriloră, preschimbata tntr’ună tînără păstoră. cu ochii tăi mari şi negri, cu plete lungi şi moi ca mătasea întindeai braţele spre rpine. Eu tremuramă înaintea ta. îmi vorbeai de nemurire, de regiunile locuite de tine, de turma ta colo de susă, da stelele cerului ce’n meijă de nâpte se prefacă în feci6re şi la simfoniile sfereloră întindă o horă aşa de măreţă! Ce privelisce dumneijeăscă! Sub impresiunea înfăţişării tale, vedeam cerulă scoborându-se’n josă, sârele călcândă pămăntulă şi pribegindă prin văi; âr noi, noi Sirius, îmbrăţişaţi cum eramă, mână’n mână, gură’n gură ne adă-pămă ca două turturele, ne priviamă aşa de cu duioşie, câtă inimile nâstre erau una, sufletele nâstre unulă. Astfelă cina eramă, ţie’ţl creşteau aripi din senină şi pe braţele tale sburai cu mine prin regiuni aerine. Milidne de ani să fi sburată, mi-ar fi părută o singură clipă; universulă să-lă fi străbătută, părutu m:-ar-fi ună petecă de locă, căci tu Sirius eşti pentru mine dătătorii de viâţă
ş! nâscătoră de m6rte..............! porile pipăiau vârfu
rile stlnciloră. Noi ne-amă despărţită, dâr nu cu inimile, ci cu ochii. Am privită încă odată spre tine şi iimţiamă atunci că eu sunt Mârtea şi tu Viaţa!".
------------ (Ya urma).
La acea cină a luată parte mai multă decâtă jumătate din inteligenţa română din Abrudă, şi la aceea ne-amă dusă numai după-ce întrebarea pusă, că âre nu lucrămă in contra intereseloră naţionale, — s’a negată din tâte părţile.
Cine voesce să trădeze causa naţională, acela, precum uşoră se pâte »cunctâtorulă" informa dela unele nâ-murl de ale sale, lucră în ascunsă între patru ochi, dâr nu în conveniri publice.
Ce are de a face o cină simplă cu causa naţională ? în ce legături stă acea cină cu bătaia din piâţa Abrudului? cugetă „cunctâtorulă», că după-ce deputatulă se va fi săturată la acea cină, se ra fi umplută şi stomaculă haiducului, şi acestă din urmă spre a face vre-o como-ţiune de digesţiune s’a vădită necesitată de a se bate cu ună Română? Dela ună individă ca »cunctâtorulă* şi astteliu de conclusiunl suntă posibile.
Nu vede „cunctâtorulă*, că prin enararea faptului şl-a dovedita laşitatea purtărei sale? căci ună erou ca dânsulă era datoră a se întrepune şi a nu concede, ca Românulă sâ fie pe nedreptă bătută, sâu dâră este dânsulă numai ună erou harnică de a îraproşca pe alţii cu tină din tufă?
Afirmaţiunea „cunctatorului*, cumnă eu aşi fngi de fotă ce e românescă, este o minciună.
Eu fugă numai de âmănii de nimica, de âmenl fără caracterti, cart de faţă te 4inguşescă luându-şl pălăria âr de dosă te calomniază, de âmenl semidocţi, şi semi nebuni, fiâ unguri fiâ români, dâr de societatea română nicl-odată nu am fugită.
îndată cu venirea mea la Abrudă m’am făcută membru şi încă unulă dintre cei mai regulaţi plătitori membrii ai casinei române şi e lucru, cunoscută, că â-jungândă înainte de acâsta cu Vre-o câţiva ani casina în starea disolvărei, eu încă am foâtă dintre acei puţini, cari i-am ajutată să trâcă peste crisA.
E dreptă, că ocupată fiindă, rară cerceteză casina, dâr aceea, când voiescă să mă 4ncă în casină ? câtă vo-iescă să stau acolo? este dreptulă meu personală, peste care nu concedă nimănui, şi mai puţină „cunctatorului*, «ă dispună, şi amestecarea necftiemată, ba neiertată în trebîle personale ale altuia, est# suprem ală gradă ală impertinenţei.
Afirmaţiunea „cunctatorului*, că pu nu aşă putâ lipsi dela nimică ce e ungurescă, e o mare minciună, .Cunctâtorulă", ca ună omă, Căuia nu’i place să aibă cuvântulă din urmă are obipein vde a’şi replica.
Aşteptă deci, ca „cunctâtorulă* în o astfeliu de replică să arete fapte, să enumere acele multe şi momen-t6se conveniri unguresc!, la car! aşi fi luată parte şi care ară lăsa să se conchidă, că eu m’aşă afla aşa de tare bine între unguri, precum afirmă dânsulă.
Eu din parte-mi îmi reţină dreptulă la o astfelă de eventu >lă rep ică a răspunde în o duplică, în care apoi mă voiu ocupa m «i pe' largă cu persâna cunctatorului, şi cu unele treburi ale sate şi anume îmi reţină acestă dreptă din motivă, că deşi nu pre\ am limpă de a mă îndeletni in personalităţi cu .conctatorulă*, sâni convinsă, că precum cânele numai atuncea scie de frică, decă Hă baţi, aşa şi unii âmenî numai atuncea se voră lăsa de personalităţi, dâcă se voră convinge, că omulă e decisăJJJa-i urmări — aştupându şi nasulă — chiar şi in vizuina puturâsă a personalităţiloră murdare.
Care va să (Jică „cunctâtorulă* e de părere, că eu nu merită încrederea naţiunei, dâr nici măcară a acelora In giurulă cărora mă mişcă.
Frumâsă şi înţelâptă părere 1
Aşi fi inconsolabilă, dâcă o astfelă de părere ar fi enunţat’o vre-ună conducătoră sâu vr-ună fruntaşă româna, sâu batără vre-ună omă de cevaşă valâre, — părerea cunctatorului însă eu unulă o preţuescă mai puţină decâlă părerea cocişului meu.
Naţiunea şi amicii mei voră sci, cui să-şî dea încrederea şi de sigură nu au lipsă de părerea in modă impertinentă, obtrusa a nimăruia şi mai puţină a cunctatorului.
Cea mai mare insultă însă, care m’a şi Îndemnată la acestă răspunsă, este afirmaţiunea cunctatorului, că eu aşi fi ună omă care umblu cu doi bani în trei pungi.
După ce acăstă insultă pănă acuma încă nu mî-a făcut’o nimeni şi după ce eu sub expresiunea unui omă cu doi bani In trei pungi Inţelegă pe ună şarlatană, pe ună omă de nimica, pe ună înşelătorii, şi dupăce este datonnţa flesce -căruia a demasca pe ună astfeliu de omă aşa sunt decisă a subşteme ineusa formală şi astfeliu a-i da cunctatorului oeasiune de a dovedi, cumcă eu intru adevărâ sunt ună şarlatană.
Dâcă „cunctâtorulă* ya dovedi acâsta, atuncea da, mă voi şterge din lista membriloră casinei române, nu mă voiu mai ţine obligată i# a ajuta societatea română nici moralminte, nici raaterinlininte, atuncea voiu face cunoscută fruntaşiloră de aici, cft nu pe mine, fără pe înţeleptulă „cunetatoră* să-lă trimită la conferinţele naţionale române, atunci voiu <Jice atniciloră mei, ca să se ferâscă de mine şi să recunâscă pe înţeleptulă „cuncta-toră* de Lama celă mare.
£r dâcă „cunctâtorulă* nu va putâ dovedi, că eu sunt ună şarlatană, atunci pretindă ca să se pună odată pentru totdâuna capătă acelei procederl criminale prin care se atacă din tufă âmenl paclnicl în onârea loră şi se ţină în nelin’sce perpetuă.
Sunt firmă decisă a nu concede ca să fiu insul atti pe nepedepsite.	Iosifu Crişianii,
advocată.
(îiurgeu-St, Miclăuşfl, 17 Decemvre 1887.
Domnule Redactoră / încă cu ddto 20 Septemvre a. c. v’am comunicată o mulţămită publică şi dare de semă despre contribuirile. incurse în folosulă edificândei biserici din Gyergyo-Szt.-Miklâs. când însă d-lă Gregoriu Maioră în 14 Noemvre îmi notificase, că comunicatele din cestiune nu se afiâ între actele dela Redacţiune;
*u deplină stimă din nou Vă rogă ca să binevoiţi a publica acum în preţuitulă D-V6stre 4*ap&: !• Mulţămită publică; 2. Darea de sârnâ şi mulţămită publică şi 3. Apelulă, precum urmâză:
I. Mulţămită publică.
Subcrisulă în numele parochieniloră mei, ca ce-loră mai fideli supuşi, îmî ţină de cea mai sântă datorinţă a’ml esprima în publică simţămintele de cea mai adâncă supunere şi profundă mulţămită Maiestăţii Sale împăratului şi Regelui nostru apostolică Francisca losifă [., pentru-că graţiosă s’a îndurată pentru nou edificânda biserică gr. cat. din Gyergyo.-Sz.-Miklâs din casseta’i privată a aplacida 100 fl. (una sută) v. a., rugândă pronia divină ca mulţi fericiţi uni să-i binecuvinte cu darurile sale filele vieţii, spre fericirea prea înaltei Case domni-târe, fericirea patriei, putându-se bucura fidelii supuşi de preaînalta’i graţiă şi părintâsca’i generositate cu carea s’a îndatinată in continuu a’i împărtşăi.
(Va urma.)
Mulţămită publică. Damele române din opidulfl Hu-niădora au arangiată în 19 Noemvre a. c. ună bală, al cărui venită curată l’a destinată pentru fondulă 9Reuniunii femeiloru române din comitatulu Huniăd6rei.u
Venitulă balului a fostă 65 fl. v. a., din care sumA subtragându-se chieltuiehle de 34 fl. v. a., restulă d# 31 fl. v. a. s’a transpusă la cassa reuniunei nâstre.
Din încredinţarea comitetului reuniunei chitămă in publică primirea acestei sume, şi totodată ne împlinimfl o plăcută datorinţă: esprimându-ne adânca nâstrft mulţumită dameloră române din opidulfl Huniădâra pentru darulă făcută fondului reuniunei nâsîre. jDeva, la 14 Decemvre 1887.
Augustă A. Nicâră	Anna Petco \
Secretară ală reuniunei,	Preşedinta reuniunei
SOIRI TELEGRAFICE.
(Serv. part. a »Gaz. Trans.*)
VIENA, 19 Decemvre. — Sub preşedinţia Maiestăţii Sale s’a ţinuţii unit consiliu de miniştri de o ord, la care au luată parte şi ministrulă preşedinte Tisza, ministrulă comună de rdsboiu Bylanâi-Kheidt, ministrulă honveŞimei Fejervary şi minis-trulă landwehrului Welserheimb.
Aţi va şine şedinţă consihulă Coronei.
Pentru desbaterea obiectului au ţinută toţi miniştrii după amtyl o conjerinţâ de trei ore. Ministrulă Tisza a conferită de repeţite ori cu Kal-noky.
DIVERSE.
Apropierea ciiuiteriiloră nu este periculoeă sănătăţii. — Acâsta o afirmă ună renumită profesoră de igienă, l)r. Pettenkofer din Mfinchen. £tă ce 4*°®* »Cu câtă credulitate se căutau odinioră căuşele marei mo ta-lităţl în gropile reposaţiloră şi în cimitere. De când s’a examinată mai acurată apa, aerulă şi pământulfl din ci-miterii şi s’a studiată mai esactă mortalitatea din apropierea loră, au începută să fiă âmenii de alte păreri. Apa din fântâni, săpată în cimiterii, de regulă este cu multă mai curată, decâtă apa din fântâni, care se afli în locuri locuite de cei vii. S’au bătută în diferite cimiterii din Parisă ţevi în pâmântă, şi s’a aspirată aerulă din morm nte şi totdâuna s’a constatată, că acestft aeră este liberă de micro-orgamsme şi bacterii. Profe-sorulă Hoffmann şi Siegel din Lipsea cu ocasiunea Intrn-nirei societăţii germane pentru igienă publică, care a a* vută locă acum câţiva ani în Viena, au comunicatft spre uimirea multura, ca resultată ală cercetărilor!! lorfl, cumcă nu s’a putută constata din partea nici unui cimiteră din Sacsonia, că ar fi avută in vre-o direcţiune o influenţă
rea asupra salubrităţii publice. — *Mes. rom.*
*
* *
0 împăcare în Sardinia. — Dumineca trecută s’a făcută la B tti, în Sardinia, una din acele ciudate împăcări (păci) cari, în Corsica ca şi ’n Sardinia, stinge urile seculare, sălbatice şi neîmpăcate. Acăstă împăcare a fostă serbată la Bitti între familia Morras Contu, Barrai Calvisi şi Deloger. In faţa prefectului provinciei şi a subprefectului din Nuoro şi a tuturora celorlalte autorităţi se întruniră în biserica Miracolului toţi bărbaţii şi tâte femeile, car! compuneau cele două familii, şi Înaintea preotului, înaintea lui Christă, pronunţară lormula sacră de iertare, îmbrăţişându se unii pe alţii. Toţi cei ce asistau la acestă spectacolă mişcătoră aveau lacrămile In ochî, căci acestă împăcare punea capătă unora urî neîmpăcate, cari dedeseră nascere la nisce fapte sângerâse de răsbunare. In urma acestei ceremonii de împăcate s’a dată ună mare banchetă la care au luată parte toţi membrii celoră două familii şi ună mare numărfl de â-micî.
•* '■ ■■■* ' ■ ■ ■ —
tjh Numere singuratice din „ Gazeta Transillva• nieiu ă 5 cr. se potă cumpăra în totungeria lui I. GR OSS, şi în librăria d-lui Nicolae I. Ciurcu.
Editoră şi Redactoră responsabilă Dr. Aurel Mureşiawţ
Nr. 270.
GAZETA TRANSILVANIEI.
1887.
{Juraţii fi U bura» da Vîoaa
din 17 Decemvre st. n. 1887.
Rentă de aur* 5°/0 ... 96 50 Rentă de hârtii b°/# . , 72.65 împrumutul a căilorfi ferate
ungare................147. —
A mor tis are a datoriei căi-lord ferate de ostfi ung.
(1-ma emisiune) . . .112 50 âmortisarea datoriei căilorfi ferate de ostfi ung.
(2-a emisiune) .... 100 — âmortisarea datoriei căilorfi ferate de ostfi ung.
(3-a emisiune) .... 109 — Bonuri rurale ungare . . ICO.— Bonuri cu cl. de sortare ICO, — Bonuri rurale Banat-Ti-
. mişfi.................98 —
Bonuri cu cl. de sortare 98 — Bonuri rurale transilvane lf’0.—
Bonuri croato-slavone . . —. — Despăgubire p. dijma de
vinfi ung..............—.—
Imprumutulfi ju premiu
ung....................117.50
Losurile pentru regularea Tisei şi Segedinului , 121.75 Renta de h&rtiă austriacă 79.75 Renta de arg. austr. . .	76 65
Renta de aurfl austr. . . 105 80 Losurile din 1860	. . . 129.—
Acţiunile băncei austro-ungare	860 —
Act. băncei de ereditfi ung. 272.— Act. băncei de ereditfi austr.270. — Argintulfi —. — Galbinl
împărătesei .............6 01
Napole&n-d’orl .... 10 02 Mărci 100 împ. germ. . . 62.10 Londra IO Livres sterlinge 126.55
Bursa de BueurescX.
Cota oficială dela 5 Decemvre st. v.
Cump.
Renta romănă (5%). .	93%
Renta rom. amort. (5°/0)	•	96—
* convert. (6%)	•	91—
tmpr. oraş. Buc. (20 fr.)	34—
Credit fonc. rural (7%)	.	.	105—
» >i (6°/.) ■	91»/.
»	* urban (7°/0) . .	103—
»	*	,	(6°/o) *	96—
*	(5°/0)	•	•	87V,
Banca naţională a Romăniei 500 Lei-------
Ac. de asig. Dacia-Rom.	—-
c »	» Naţională	-----
Aură contra bilete de bancă . .	14. V*
Bancnote austriaca contra aură. .	2.03
1887.
Cursulu pieţe! Braşovd
din 18 Decemvre st. n. 1887.
vând.	Bancnote românescl . . . .	Cumj. 8.43	Vând. 8.46	
9 V/, 97—	Argint românesc		. » 8.40	*	8.43
92—	Napoleon-d’orl		. » 9.98	»	10.02
36 — 106—	Lire turcesc!		. » 11.26	»	11.28
92‘„ 104—	Imperiali		. » 10.26	»	10.28
97—	Galbeni		. » 590	»	5.95
88%	Scrisurile fonc. «Albina» 6%	. » 101.—	»	102.- -
—■	n * n ^%	. , 98.—	-	99.—
15.—	Ruble RusescI		. . 108 50	»	109.50
2.04	OBcontuift ... *	6% — 8% pe	ana.	
dicţionarO
germano-românQ
DE
THEOCHAR AL£XI A NOUA. MIIĂ de EZBkPLARE.
Opu aprobată de Ministerulă Instrucţiunei Publice aîă României sub Nr. 11,230 din 27 Octomvre 1866.
Agreată de Maiestatea Sa Carolu I. Regele României, conformă notei înaltului Seu Cabinetu din 26 (8) Decemvre 1866.
Se află de vendare la tote librăriile notabile.
fi; 1.50 seu 3 lei 50 ‘bani exemplarul^.
Librarii primescu rabate forte considerabile.
A se cere exemplare din Tipografia ALEXI, căci celelalte suntă contra-făcute.
Publicaţiune!
Neaprobându-se de câtră representanţa comunală orăşen&teă re-sultatulQ pertractărei de oferte ţinută în 23 Noemvre a. c. asupra arenr-dărei dreptului, ce ce compete comunei orăşenesc! BraşovQ în încassareâc banilorfl de stătută şi competinţilorQ de târg ii, se va ţinea spre acestri scopu Marţi în 27 Decemvre a. c. o nouă pertractare de oferte asupra amintitului drepţii, care se arendâză numai pentru perioda din I Ianuarie pănă la 31 Decemvre 1888.
Spre acestti scopfl se provâcă toţi amatorii, ca pănă în 27 1. o. înainte de prâncjfi 11 6re, să-şî aştârnă la oficiolatulfi economicii orâşenescQ ofertele scripturistice şi sigilate, cărora are sâ se alăture 10% din arenda anuală oferată. Deschiderea comisionară a ofertelorii se va ţinâ la 11 */» 6re înainte de prântjă a aceleiaşi <ji.
Ofertulu trebue sâ conţină dechiaraţiunea, cum că oferentului i sunttt cunoscute condiţiunile de oferte şfi arendă şi că se supune lord pe deplinii. Totu în ofertă are sâ se amintâscă în cifre şi litere suma d« arendă, ce se oferă pe anii.
Condiţiunile de oferte şi areda se potu pănă în <Jiua pertractărei de oferte, examina la ficiolatulfi orăşenescii economicii în decursulQ 6re-lorft de oficiu.
BraşovQ, în 15 Decemvre 1887.
1—2
Magistratul!! orăşenesctl.
Pubiscaţinnile „CANCELARIEI NEGRUŢIU,"
^ A afe afr, A ifciA	A
QHERLA — SZ.-UJVÂR.
Adm
AMICULO FAMILIEI. piară bel* tristictt şi entido-pedieQ-literară cu ilustraţiuni, CursulQ XI. — Apare tn 1 şi 15 a lunei In numeri de câte 1 %—2% c6le cu. ilustra ţi uni frumă**; şi publică articlii sociali, poe-siă, navele, roma sari, enveairi de călătorii ş. a. — Mai deparit HMtaA eeeiwd IHerurc şi scientifice, cu refleeiuoeJeijeiBiinţeMi vifţei practice; apoi petrece cu ateeţmeţ viâţa stf*Jâ • ftcmărolord de pretutindeni, precum ti A celorlalte poporaţiunl din patriă şi sţr*-, BAtafi&i; «I pdn umor* dnlee ş» satiri ni & late «Mc O Ar* plăcută familiei strivite de pţjtfaj «ieţeiţ ş! peart totă Htataacft a tatwde tuteror* vfţitort dte fetoilift opeHecere nobil* şi instructivi., featfd* de pveMBMvnilune pe anul* faţnego © 4 fl-RomAşIa ;fi ainlinAiate 10 iranol — lei noi, poştali.
Nkâl. Revistă bi«ericescă, scolastică GutsUftt XHL — Apare In broşuri lunare efcte	8Vi chiti Şl publică arliclii din sfera tn-
urăudelmtt deobgtee şi Intre aceştia mulţime de %Mdice pe dumineci, aşrbAtorl şi diverse ocasiunl, — r“ departe «tudii peda^pgioe, didactice şi sciemifice-^eamK.— ,Br«:tulA d& abonamente pe anula întrpgD -r> .pentru România 10 franci — lei noi, plă-tn bilete de banei şi în timbre posta!!, i.i.j .Acte adreM la „Cancelaria Negruţiu în Gherla :.rr. Smmwiljvâr, unde se mai află de văn^are şi ur-mliărele e#rţl:
Puterea amorului. Nuvelă de Paulina C. Z. Ro-vinarO. Preţuia 20 cr.
tdealulâ pierdutu. Nuvelă originală de Paulina C. Z RovinarO- PreţulQ 15 cr.
Opera unul omit de bine. Nuvelă originală. — Continuarea nuvelei: Jdealuld pierdutu“ — de Paulina C. Z. Rovinai’ă. PreţulQ 15 cr.
Fontâna dorului. Nuvelă poporală de Georgiu Rimu, . Preţulo 10 cr.
Codrenu craiulu codrului. Baladă de Georgiu Simu. PreţulQ 10 cr.
Elu trebue să se însore. Nuvelă de Mai ia Schwarfz traducere de N. F. Negruţiu. PreţulQ 25 cr.
Branda seu Nunta fatală. Schiţă din emigrarea S lui DraşoşO. Nuvelă istorică naţională. PreţulQ 20 cr. 5 Numerii 76 şi 77. Naraţiune istorică după Wachs-S mann. de loanQ Tanco. PreţulQ 30 cr.
Probitatea în copilărtă. Schiţă din .-fera educa- iparandiall), a învăţătorilorQ şi a altora bărbaţi de scQlă, ţiunei. După Ernest Legouvă, membru alo academiei, de V. Gr. BorgovanQ, profesorQ preparandialo. Pre-francese. PreţulQ 10 cr.	ţulQ unui esemplarQ cu porto francate 1 fl. 80 cr. v.
Barbu cobzaruld. Nuvelă originală de Emilia |a. In literatura n6strâ pedagogică abia aflâmO vre-unfl
41b»
Lungu. PreţulQ 15 cr.
Hermann şi Dorotea după W. de Goethe, traduc-ţiune liberă de Gonsteotin Morariu. PreţulQ 50 cr.
tflgeltiâ în Ablidk Tragedia în 5 acte, după Eu-ripide. trşdusâ în versuri de Petru Dulfu. PreţulQ 30 cr,
Petulantuld. Comedia In 5 acte, după Augusto Kotxebue tradusă de Ioana St. ŞuluţQ Preţuia 30 cr.
Carmen Sylva. Prelegere pablică ţinută In şalele gimnaziului din Fiume prin Vmceţiu NicQrfl prof. gim-nas. Cu porfretulQ M. S. Regina României. PreţulQ i6 Cr.
Poesil de Vasiliu Ranta-Buticescu. Unfi volumQ de 102 pagine, cuprinde 103 poesii bine alese şi a-rangiate. Preţuia redusa (dela 1 fl 20 cr. la) 60 cr.
Trandafiri şi vidrele, poesii poporale eu lese de
Ioana Popti ReteganiilQ. UnQ volumQ din 14 edle. PreţulQ 60 cr.
Tesaurulu deia Petrosa seu Cloşca cu puii §1 de aUrd. Studiu archeologicO de D. O. Ofinesdu. Preţuia 20 cr.
Apologiă. Discusiunl filosofice şi istorice maghiare privitOrÎB la Romani, invederite şi rectificate de t)r. Gregoriu Silaşi. — Partea I. Paula Hunfalvy despre Cronica lui Georg. Gabr. Sincai. Preţulo 30 cr.
Renascerea limbei românesc! in vorbire şi scriere invederită şi apreţiată de Dr. Gregoriu SilaŞi. (Optl compleiQ ) Broşura 1. II. şi III. PreţulQ broş. I. II. câte 40 cr. — Broşura III. 30 cr. T6le trei împreună costau 1 fl. v. a.
Biblioteca Săteanului Romând Cartea I. II. III.
IV. cuprin^ânda materii fOrte interesante şi amusante. PreţulQ la t6te patru 1 fl., câte una deosebită 30 cr.
Biblioteca familiei. Cartea I. cuprindă materii fOrte interesante şi amusante. PreţulQ 30 cr.
Colecte de Recepte din economiă,.industria, co-merciu şi chemiă, pentru economi, industriaşi şi comercianţi. PreţulQ 50 cr.
Economia pentru scQlele popor, de T. Roşiu. Ed. II. PreţulQ 30 cr.
Îndreptară teoretică şi practicd pentru învăţă-
opQ, întocmită după lipsele scălelorO nâstre în măsura în care este acesta! pentru aceea !ld şi recomandămd mai alesă DirectoriîorO şi învăţătorilorQ ca celorQ în prima liniă interesaţi.
Spicuire din istoria pedagogiei la noi — fa Români. De Vas. Gr. BorgovanQ. PreţulQ 15 cr.
Manuald de Gramatica limbei române oentru scalele poporali In 3 cursuri de MaximO Popă profesorQ la gimnasiuia din NăsăudQ. — ManualulO acesta este aprobata prin Inaltula MinisterQ de cultă şi instrucţiune publică cu rescripfuIQ de dato 26 Aprilie 1886 Nr. 13193, — PreţulQ 30 cr.
Nu mă uita. Golecţiune de versuri funebralî, urmate de iertăciuni, epifafta s. a. Preţuia 50 cr.
Carte conducător* la propunerea calculărei în *b6ia poporal# pentru învăţători şi preparan^I. Broş.
scrisă de GavrilQ Trifu, profesora preparandialo. Preţuia 80 cr.
Cele mai eftiiie cârti de ragâeianl.
Mărgăritarulâ sufletului. Carte bogată de rugăciuni ş* cântări bisericeşti forte frumo.sQ ilustrată. Preţuia unui esemplarQ broşata 40 cr. legata 50 cr. le-gjata In pânză 60 cr. legată mai finQ 60, 80, 90 cr. I fl.? In legătură de luxă 1.50—2.50.
Miculd mărgăritard sufletesed. Cărticică de rugăciuni şi cântări bisericescl — frumosQ ilustrată pentru pruncii şcolari de ambe secsele. Cu aprobarea jurisdicţiunei sup. bisericesc!. PreţulQ unui esemplarQ broşata l* cr., — legată 22 cr., legatQ în pânzâ 26 cr.
Cărticică de rugăciuni şi cântări pentru pruncii şcolari de ambe secsele. Cu mai multe ic6ne fru-m6se. PreţulQ unui esemplarQ trimisă franco e 10 cr.; — 50 esemplare costau 3 fl.: 100 esempl. 5 fl.
Vimiid Prea Sântei Vergure Maria a Nă&cătorei de D-ţ|eu urmatQ de mai multe rugăciuni frumâse. Cu mai multe ic<5ne frumose	PreţulQ unui esemplarQ
espedată franco e 10 cr.. 50 esemplare 3 fl., 100 esemplare 5 fl. v. a.
Epistolia D. N. Isusu Christosâ. PreţulQ unui esemplarQ legato e 15 cr.
#
S
:
s
s
»
*
»
s
î
mentuiu intuitivd în folosulă elevilorQ norfoall (pre-Tiporafia ALEXI, Braşova,