«BDACfICNBA ŞI ADHUnSTBAŢIUm«
BBAŞOV0, piaţa nare Nr. 22.
,GAZETA” IESE ÎN FIECARE pi.
Pe unfl ană 12 fior., pe ş6se luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. Boaftnla şi Rtr&iaâtate:
Pe an fi AQ fr., pe şese luai 20 fr.. ne tvej Hi»t t() franci.
SE PRENUMERA:
la Rpşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi.
ANULU L.	r ANUH^XURILE:
O serii ga^moudficr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare SerUnrt nQfranonto "W *e prlmri*>îii- — Ma*u»orljit« nu •• ratrimlti.
Mercuri, 25 Noemvre (7 Decemvre).
________________________________0_____
1887.
Braşovti, 24 Noemvre 1887.
De câDd s’au întreruptei raporturile comerciale cu România şi pănâ a(Ji, în nenumărate rânduri amfl înregistrata sciri, că cutărui ori cută rui comerciantă de vite i-au confiscată, unuia finanţii, altuia gendarmii unguresc!, vitele ce le avea de vântfare, dâr mai alesă porci, sub cuvântă că au fostă importaţi din România ca contrabandă.
In piaţa din Mercurea de nenumărate ori a sunată toba, licitându-se mai în fie-care lună a-semenea vite confiscate, şi ârăşi de multe ori va mai suna, căci precum şi în numărulă de a<Jî comunicămă ârăşi s’au confiscată unui negustoră unii numără însemnată de oi, şi se voră mai confisca, fiindă că formula legală s’a găsită: suntă importate din România ca contrabandă.
T6tă lumea se va fi întrebată: cum se pâte să se importe cirezi întregi de vite din România pe poteci ascunse, când sciută este, că cordo-nulă trasă de finanţi dealungulă graniţei e a-tâtă de desă, în câtă e greu să se strecâre încâce o vită, două, dâr încă ciretjl întregi ? Bine, să admitemă că o fi fostă unulă, doi cari să fi strecurată o vită, două, ori câţiva porci printre cordonulă de finanţi, dâr să le fi strecurată toţi la câţi li s’au confiscată şi încă cirezi înţregi, asta-i de necrezută!
Mărturisimă că stamă în locă de câte ori înregistramă asemenea sciri, căci nu ne putâmă închipui că e cu putinţă să se comită nisce abu-suri şi acte de violenţă ca cele ce ni-le comunică „EUenzeku dela 2 Decemvre a. c.
Etă ce ne spune fâia kossuthistă din Cluşiu despre nisce asemenea recente abusuri şi acte de Violinţă ale finanţilortl ungurescl:
Curiâse lucruri săvârşescă câte-odată aceşti âmenî •puternici», adecă finanţii. Cela mai nou acta de vitejiă l’au săvârşită în comuna Poiana din comitatulO Sibiiului. In comuna acâsta locuesce una negusloră de porci, cu numeie Grigorie lonQ, care de mai mulţi ani nu cumperă porci din România, ci din pieţele Ungariei, şi între altele şi din piăţa Cluşiului. Chiar cu câteva săptămâni mai 'nainte cumpărase In Cluşiu vre-o 60 de porci, pe cari îi trimise la păşune în cftmpfl. Finanţii îns&, câtfl ce prinseră de veste despre acăsta, confkcară intriga turmă de porci şi o licitară PăgubaşulO se p'ftnse despre acâsta la aolgăbirăiatulă din Mercurea, dâr acesta a respinsă plângerea şi bietulQ negustorQ a rămasa păgubaşă, deşi poseda acte legale despre cumpărarea porcilorfl confiscaţi, amâsurată ordinaţiunilortt corăspun<Jă(6re, do-vedindu’şl prin acâsta dreptulQ de proprietate.
Şi f<5ia kussuthistă, care se vede că mai multă s’a ruşinată decâtă s’a indignată de asemenea acte nelegiuite, în locă de a le înfiera cum se cuvine, a cere despăgubirea negustorului şi aspra pedepsire a solgăbirăului şi a finanţilor neconscii de datoria loru, se mulţumesce a da filosoficesculă sfată, că „autorităţile respective ar face bine să dea finanţiloră a înţelege, că se fiă puţină mai precauţi faţă cu propietatea altora, căci dâcă aşa mergă treburile, a^i-mâne devine ilusoriă siguranţa averei în ţâră şi acâsta din causa „ultrazeluluiw organeloră statului.w
Atâta şi nimică mai multă, pâte — fiindă că negustorul ă nu e ungură.
Dâr ceea ce n’a găsită cu cale să câră „Ellenzek“, o ceremă noi, căci aci nu mai pâte fi vorba de uttrazelulă organeloră statului, cum „binevoescew a numi fâia cluşiană actulă de violenţa şi ilegală ală aceloră organe, ci e vorba de despoiarea unui cetăţână de proprietatea sa, câştigată pe cale cinstită şi încă în favorulă economică ală ţării, proprietate de care nici comu-nismulă celă mai estremă nu s’ar atinge.
Ceremă dâr ca, precum cei în adevără vinovaţi de contrabandă se pedepsescă cu totfl dreptulă, aşa să li-se facă dreptate şi să li-se dea deplină satisfacţiune şi despăgubire din partea
guvernului aceloră neguţători, a căroră proprietate a fostă pe nedreptă încălcată de cătră organele financiare. Ceremă să se cerceteze faptul ă cu tâtă rigârea, dâcă eşi dela putere nu voră şă’şi atragă asupră-le>td»hlu unei vrăşmaşe intenţiunî faţă cu economii neungurî dela noi.
Mesagiulă lui Grevy.
Etă cuprinsulu mesagiului ce l’a cetită fos-tulă preşedinte ală republicei francese congresului întrunită Sâmbătă în Versailles:
Domnilorfi senatori! DomnilorO deputaţi! Cată vreme am întâmpinată numai greutăţile grămădite în calea mea precum şi atacurile pressei, abstinenţa bărbaţilorO pe cari vocea republicei i-au chemata să stea alăturea cu mine şi neputinţa crescândă de a forma unO ministeră, am luptată şi am râmasă acolo unde datoria mea m'a ţinută încătuşata. Dâr în momentula în care opiniunea publică mai bine luminată a manifestată o schimbare şi eu am ajunsă ârăşî în speranţa d’a putâ forma ună guvernă, au votată camera şi senatulă totodată o resolu-ţiune. care sub forma amânării pănă la o oră fixă pentru a primi mesagiulă promisă, însemnâză totQ atâta câtă o silă făcută preşedintelui republicei, ca să-şi depună puterea.
Datoria şi dreptulă meu ar fi să mă opună, dâr în împrejurările în cart ne aflămă, ună conflicte între puterea executivă şi între parlamentă ar putâ ave urmări, care’mî impună imperiosă să mă opresco. înţelepciunea şi patriotismulă ceră dela mine să cedezd. Trebue să Iasă răspunderea pentru acâstă procedere şi pentru evenimentele, ce s’ară putâ nasce de aci, acelora cari o au luată asupră-le. De aeea mă despartă fără regrete, dâr nu fără mâhnire, de guvernă, la care atrt lostă chemată de două ori, fără a-lă peţi, şi sunt con-sciu de a?eea, că mî-am împlinită datoria.
Chemă ca mârturiă pe Franţa. Franţa va spâne că în cursulă celoră nouă ani guvernulă meu i-a asigurată pacea, ordinea şi libertatea, i-a câştigată în lume respectă, că fără întrerupere a lucrată la ridicarea sa şi că în mijloculO Europei înarmate a pusă pe Franţa in stare d’a’şl apăra onărea şi dreptulQ său, că în fine înăuntru a condusă republica pe calea moderaţiunei, cel i-o prescrie atâtă interesulă câtfl şi voinţa ţării. Franţa va spune, că în schimbulfl acestora am fostfl înlăturată dela postfllfl meu, în care m’a pusfl încrederea ei în mine. v
Părăsindă viâţa politică, nutresefl numai o dorinţă, ca republica să nu fiă păgubită prin loviturile ce au fostfl îndreptate contra mea şi să iasă vicîoriâsă din pe-ricutele, cărora o-au espusO. îmi dau demisiunea ca preşedinte alfl republicei francese.
Iules Grivy.
Cronica politică.
După şedinţa congresului nou alesulu preşedinte alfl republicei francese Sadi-Carnot a primită felicitările preşedinţilorfl senatului şi a camerei, cărora le-a răspunsă următârele:
„Vă mulţumescu din adenculfl inimei pentru felicitările vâstre şi pentru simţămintele ce mi le esprimaţi. Sunt pătrunsă de gratitudine faţă cu membrii adunării naţionale, cari concen-trându-şi voturile asupra numelui meu, au manifestată dorinţa pentru pacificare şi concordiă, de care este însufleţită Francia republicană. Este dorinţa mea cea mai intimă, ca acâstă mare di să fiă neştârsă în inimile tuturorfl, ea însâmnă câ representanţii Frand&i se unescU şi se înţelegu. Stăruinţele d vâstră comune potfl şi trebue să asigure constituţia şi mersulti regulatfl alfl unui regimfl, care e stabilă, activă şi capabilă de a da naţiunei, pe lângă libertatea din întru şi vâ()a în afară, tâte bunătăţile ce le aştâptă ţâra nâstră dela republică. încă odată, domnii mei, vă mul-ţumescă, puteţi să contaţi la întregnlfl meu de-votamentă !u
Regele Italiei Umberto a primită Duminecă
deputaţiunile camerelorfl, cari i-au predâtă răspunsurile la discursulă tronului. Regele îşi es-primă viua durere asupra perderii lui Depretis, care aduse ună serviciu corânei recomandândă ea urmaşă ală său pe patriotulă Crispi, actualulă şefă ală cabinetului. Mai alesă faţă cu deputa-ţiunea camerei a accentuată regele că este de lipsă o organisaţiune tare în întru, pentru ca guvernulă italiană să aibă vâtja, care să-i facă posibilă a urma o politică folositâre în afară. Iu fine constată Regele că situaţiunea ţării înăuntru şi înafară este favorabilă.
In 4 Decemvre a. c. a fostă deschisă Scup-cina sârbSscâ de cătră Regele Milanu. Ifi mesagiulă său Regele constată, că raporturile Serbiei cu tâte statele suntă cele mai bune. S’au făcută pregătiri pentru revisuirea constituţiei. Financele se voră îmbunătăţi prin introducerea de economii, fără a păgubi puterea militară şi printr’o reformă a dâriloră pe basa drâptă. Serbia a satisfăcută îndatoririlor sale cu privire la construirea căilor ferate. Cu Turcia şi România se voră încheia convenţiuni comerciale, asemenea şi cu Bulgaria.
Conferinţa română din Caransebeştt
Caransebeşu, 20 Noemvre 1887.’ Numărăsă, mărâţă şi impunătdre a fostfl conferinţa nâstră convocată cu scopfl ca alegătorii să se pronunţe faţă cu pasulfl tăeutfl de d. deputata dietalfl alfl nostru.
Ca la 600 de delegaţi din »6te comunele Seceri-nului afară de vre-o 6—7, au participată la acâstă conferinţă, care prin importanţa, seriositateâ şi însufleţirea ei estraordinară, întrece tâte conferinţele năstre politice de pănă acuma. Cele mai îndepărtată comune ală Al-majului au fostfl peste aşteptare bine representate. Şi In faţa delegaţilorfl vedeai seriositatea şi resoluţia.
Acâstă fisionomiă a conferinţei înlăuntru a întărită încrederea, âră în afară a insuflatei respectfl.
Ecă decursulfl conferinţei: La 10V* înainte de a-amâtjî se deschide conferinţa ^în sala otelului .Pomolfl verde* şi se constitue alegându-şî de preşedinte pe d. protopresbiterfl Mihaiu Popovidu din Orşova, âr de notari pe d.d. luon fonaştt şi Patriciu Dragalina. "
Preşedintele făcândQ istoricnlfl convocării acestei conferinţe dă cetire literilorfl d-Iui deputata, Traiânfl Doda, cătră preşedintele dietei şi apelului adresata cătră'alegatori; apoi pune întrebarea dâcă conferinţa apfobâză pa-sulfl făcutfl de d. deputata alfl nostru...
Abia rosti preşedintele aceste cuvinte şi fntrâga conferinţă prorupse în strigări de »aprobămfl! ‘să trăiască deputatulfl nostru Traianfl Dodal* care manifestaţi unî se repeţiră mai multe minute pănă ce se făcu ârăşî iăcerâ-
Acum d. Dim. Bogoieviciu din Bania face propunerea bine motivată, ca să votămfl adresă de aderinţă deputatului nostru.
D. Ştefană Velovană cetesce unfl proiect de adresă*) pe care conferinţa îlă primesce ca mare însufleţire şi’lfl subscrie îndată.
După acâsta se alege unfl comifetfl de acţiune pentru viitârea alegere de deputata dietalfl.	‘
D. Iuonu Ionaşă, între vii aprobări, adresâză conferinţei căldurăse 'cuvinte pentru susţinerea solidarităţii între alegători, şi pentru păstrarea onărei naţionale a cercului nostru electoralo.
In fine d. Pavelă Boldea din Borîovenî, propune ca conferinţa întrâgă să mârgă la d. generală spre a’i preda adresa.
Acâstă propunere se primesce, şi după ce preşedintele îndrâptă cătră delegaţi cuvâhtulfl de înehelare, toti delegaţii mergă în sala comunităţii avere, unde
d.	Generală primesce adresa de aderinţă din mânile preşedintelui conferinţei.	'	'
D. Generală în răspunsulă său la începutft estejfe-moţionatO, cu rândă insă recâştigându-şî liniştea desfăşură motivele pentru care s’a hotărîtfl de a nfl întră 1n dietă, dâr nici de a depune mandatulă de deputata, a-
*) S’a publicată în Nr. 256 alfl „Gaz. Trang.V din anulă curentă. — Red.
Nr. 259,
GAZETA TRANSILVANIEI.
1881
poi continuă: scopulă meu a fostă ca să deşteptă pe Români şi totdeodată ca vaitecele năstre să străbată pănă la locurile cele mai înalte; ca să vădă şi Maiestatea sa, că nemulţumirea ndstră este mare şi că suferinţele năstre au ajunsă de nu le mai putemă suporta; pentru că dăcâ eu ca generală, ăarele am sângerată pentru tronă şi patrie, sunt silită să facă acâsta, âtuneî trebue să fiă ceva putredă în î. părăţia năstră, şi că tre-bue luate mijlăce spre sunarea răului.
In fine D. Generala sfătuesce alegătorii, ca să rămână şi pe viitoră solidari, să păstreze ondrea cercului nostru electorală, să nu să dea amăgiriloră şi momelilor, pentru că astătjl de onârea cercului nostru electoralo este legată onărea naţională a tuturora Româniloră din patriă.
Însufleţirea cu care a fostă primită cuvântarea dlui Generală este mai' pre sqsă de orî-ce descriere
Dela comunitatea de avere peirecură toţi pe iu-bitultt deputată pân’ acasă, între neîntrerupte strigări de >se trăiască deputat ulu nostru Generalulu 1 raianu Doda\u
SOIRILE PILEI.
Grigore Unii, din Poiana, în comitatulă Sibiiului, a cumpărata vr’o 60 de porci de aci din ţâră şi chiară din Ciuşiu. Finanţii unguri au găsită cu cale a’i confisca şi a’i vinde la licitaţiă, sub pretextă că au fostă aduşi ca contrabandă din România, deşi Românulă nostru avea t6te documentele că suntă de aci. Astea ni le spune „Ellenzek" dela 2 Decemvre, care se arată *in dignată", dâr nu găsesce cu cale a cere pedepsirea fi-nanţilor şi despăgubirea bietului negustoră. Dâr amă uitată că acesta e Română!
—x—
Gendarmeria din Şeicd mare de asemenea a confiscată apâpe de comnna Stena, comitatulă Târnavei mart, 62 de oi, sub cuvântă că au fostă aduse ca contrabandă din România.
—x—
Sub titlulă „Sergentulă majoră şi regele maghiară» scrie .EUenzek" dela 2 Decemvre- „Aşa numitulă Csi-szâr, ajutâtoră ală notarului de cercă din Rîulii de mâră CMalomviz), comitatulă Hunedorei, după ce îşî isprăvise lucrurile, se dusese în cârciumă la ună pahară de vină. Aici petrecâu în bună voiă mai mulţi ţeranî valachî cu sentimente daco-române din comuna învecinată Clopotiva. Ună sergentă majoră obşitară cu numele Fona ia cu-vântulă şi Valachii cu mare pietate ascultau cuvintele d lui ostaşă. După ce s’au aprinsă mai tare, li s’a părută că nici nu le cade aşa bine bâutura, deoâ în de-cursufă băuturei nu aruncă cuvinte murdare, dâcă nu insultă pe Maghiari. Sergentulă obşitară şi în acâsta a premersă cu esemplu. Ajutorulă de notară, care alt-mintrea e ună june prea blândă şi cultă (fiindă că e ungară şi denunţătoră?) n’a putută suferi acâstft insultă fără a nu şi elă ceva. A sărită cu t6tă furia asupra loră şi i-a atrasă atenţiunea lui Fona asupra îm-prejurărei, că lui, ca unui fostă ostaşă ală Maiestăţii Sale, nu i se cuvine sâ’i âsâ din gură astfelă de vorbe. Sergentulă c. r. la autjulă acestora a sărită cuprinsă de furii şi în glasă mare strigă: »Ce-mî pasă mie de regele maghiară! între mine şi între elă nici o legătură nu este, eu numai împărată cunoscă!" „In legătură cu acestea — continuă «Ellenzâk* — sergentulă a espri-mată nisce înjurături contra naţiunei maghiare şi contra regelui maghiară, cari nici nu se potă reproduce. Csi-szer turburata atrase atenţiunea lui Fona asupra urmă-
FOLLETONU.
lacobina.
(după Pietre Decourcelle).
Era t6mna anului 1869 în luna lui Brumară; vân-tulă sufla cu asprime spulberândă sărmanele frunte îngălbenite prin văzduhă. Erna fiindă la portă, fie-care ’şl aduna in jurulă casei sale cele trebuincioase, pregătindu-se a întâmpina acestă ospe greu de împăcată şi necruţătoră ală naturii Alergatulă p’afară ală copiiloră încă era pe sfârşite; ei părăsiseră câmpulă şi codri mergândă unii la scâlft, âr alţii alegându’şl de arenă a petreceriloră loră loculă din jurulă căminului.
*
Intr’o odăiţă, ca ună adevărată cuibă de pasări, locuia o familii
Tatâlă, cu numele Ioană Reynauld, era artistă; făcea desemne pe lemnă şi câştiga pe <ji două-<Jeeî pănă In două zeci şi cinci franci.
Mama, Maria Madelena, încă de totă jună, deşi avea o fiică mărişâră de şâpte ani, ingrija de casă şi torcea la lână.
£r fiica, mica lacobina, era într’adevără fiinţa cea mai adorabilă, jumătate Ingeră, jumătate diavolă, făcân-4u’şl pe tata şi pe mama ei, de diminâţa pănă sâra, să
riloră dictate de lege pentru înjurăturile sale şi cu acâsta cumetrii s’au grăbită a se depărta din cârciumă. Ei însă nu s’au dusă acasă, ci l’au pă<jită în drămă pe a-jutorulă de notară, cu toţii s’au aruncată pe furişă asu pra lui şi l’au bătută din crescetă pănă’n tălpi. Junele celă de trâbă zace astăcjî între mdrte şi viâţă. Pe Fona l’au prinsă şi l’au dusă Ia judecătoria de cercă.* — Cum vedemă, foia kossuthistă, care reproduce orî ce i s’ar spune că s’ar fi 4<să undeva şi cândva contra Un-gurilorfl, de rândulă acesta găsesce că vorbele sergentului nu se pctă reproduce. Prin urmare nu e la mij-locă decâtă o agitaţiune păcâtdsă contra Româniloră din comuna din vorbă, cari să vede, că nu voescă să-şî plece grumazulă sub genunchele miceloră paşale ale stă-pânirei ungurescî, ci voescă să fiă trataţi omenesce şi ca Români,
Se scie că teatrele ungurescî, începândă din Pesta şi pănă în cea din urmă localitate din provincia, ispră-vescă cu fiascurî. Aşa fiasculă ultimeloră representaţiunl teatrale unguresc! din Braşovă i a pusă pe gânduri pe kulturegyletiştii de aci. Capulă acestora, inspectorulă şcolară ungurescă şi Ţăncălăulă codiţei patriotice din locă — se nu cre4â lumea că suntă trei persone, nu, ci e una şi aceeaşi, — a ţinută o adunare kulturegyletistă şi a hotărîtă să invite pe kulturegyletiştl a forma din sînulă său ună comitetu teatrală, care să ia afacerea Iu mână şi totodată să organiseze o societate de diletanţi perma-nenţî. — De nu s’ar deochia de isprăvile ce o să le facă !
Rulturegyletulu ardeUnu îşî va ţinâ adunarea sa generală de ăsta ană la 27 Decemvre în Ciuşiu. Isprava va fi ună — banchetă. Mai vrea Kulturegyletulă din Ciuşiu să dea în ârna acesta diferite petreceri şi să in-stitue ună comitetă de femei ală Kulluregyletului. Ispă-vile voră fi alte — banchete.
—x—
La 2 Decemvre s’a scosă din Someşă în Mânâa-turulu Gluşiului cadavru 10 unei femei, anume Berezlo. Medicii au constatată că s’a sinucisă
Din nordulu Transilvaniei, în l-a Decemvre 1887.
(Respingerea documenteloru scrise în limba română şi germană de cătră tribunalulu regescu din Deşiu de cătră pretorulu din Gherla şi usitarea limbei române în genere.) — Dâcă Kulturegyîe!urile maghiare s’au înfiinţată spre a maghiarisa totă sufletulă omenescă de pe terito-rulă Ardealului şi a Ţărei ungurescî şi lucră c’ună scopă premeditată în detrimentulă păcii şi bunei înţelegeri, a câsta e treaba loră, poporulă română însă în mânia tu-turoră svârcoliriloră fanatice maghiare va rămâne ceea ce a fostă, consciu de descendenţa sa din coloniile traiane.
Dâcă însâ ju^ii reg. cu prepusă calcă şi violâză legile constituţionale, de cătră Maiestatea Sa Impăratulă şi Regele sancţionate, — fiă chiar din mania de maghia-risare, — credă că a sosită timpulă ca să reelamăriiă şi în publicitate.
E cunoscută că din mai multe părţi ale Transilvaniei şi ale Ungariei au începută unii jurJI regescl cu deosebire la cărţile funduare a respinge rugările de în-tabulare pe basa documenteloră scrise în limba română şi germană cu ignorarea legei de naţionalitate din an. 1868 şi că mai totdâuna de câte ori s’au recurată ast-feliu de decisiunl ilegale, atâta tabla reg. din Târgulă Mureşului (M. Vâsârhely) câtă şi cea din Pesta le-au
Inebunâscâ de dragulă ei. Şi acâsta se întâmpla din două motive, ântâiulă, că mamă sa nu i se împotrivea în nimica, ală doilea, că tatălă ei îi făcea totă ce ea dorea.
Copila era cam sburdalnică, e adevărată, dâr ân să ’ţî fi dată mâna—ca tată—a’i refusa ceva, o jucăriă sâu o cofelură, unei fiinţe micuţe, blonde, care îi cjice cu vocea ei cea blândă şi dulce : ,Bunulă meu tată, vei fi f6rte nobilă, dâcă vei avâ bunătatea... a face ceea ce voescă eu!* şi carea te ia de după capă în braţe, şi carea te imbrăţişeză astfelă, cum numai femeia te scie îmbrăţişa.
Ei vieţuiau tustrei în miculă loră cuibă, de totă simplu, totă atâtă de simplu câtă şi de curată, situată la Neuilly, şi ne costândă decâtă cinci sute de franci pe ană. Tustrei trăiau deplină fericiţi.
Răsboiulă sosi. Prusienii îlă purtară victorioşi. Franciei Ii ajunse cuţitulă la osă şi-’şl provocă toţi fii într’ajutoră.
Ioană Reynauld îşi părăsi creidnele de desemnă şi luă puşca în mână, pe care o scia mănua, fiindă-că ’şl făcuse serviţiulă militară de şâpte ani.
Maria Madelena nu era romană, dâr era o bună franceză. Vă^ându-şî bărbatulă că ’şî împlinesce dato-rinţa sa, ea nu vârsâ nici o lacrimă. De câte-orl pleca bărbatu-său la batalionulă sâu, ea ’lă îmbrăţişa şi-i dâdea şi pe mica lacobina să-lă îmbrăţişeze.
nimicită şi au staforită din principiu, că documentele scrise în limbile ţării: română şi germană să se ia In cuvenita consideraţiune şi ca basă pentru drepturile câştigate. —
La tribunalulă din Deşiu ca oficiulă cărf. fund. însă iteratele anulări ale decisiuniloru aduse contra legilorfl sustă t6re nu l’au conturbată nici decum pe domnuliJ jude reg. Pap Farkas, — pe strănepotulă preotului gr. cat. din Ciugudă, a căruia tată Aloisiu Pap, şi sub absolut ismă încă a fostă numită jude reg. ca română — şi acesta d. Pap Farkas din hiperzelă maghiaronă, cum facă toţi cari n’au avută norocirea de a se deriva din sângele lui Arpad, a respinsă neîntreruptă documentele în limoa română scrise, făcând daune enorme părţilorO, cari au dorită aşî validita vreună dreptă de proprietate sâu vr’o pretensiune, aşa a păţit’o biserica gr. cat. din Mica, în care causâ am ondre a vă comunica, spre publicare, recursulă bine motivată compusă de d. advocat Aug. Munteană şi otărîrea tablei reg. din Târgulă Mureşului, ambele în limba originală ca acte istorice*); totă astfelă o păţesce biserica gr. cat. din Copleană, care a cumpărată pe veciă ună loc internă cu scopă de a-şl edifica birerică pe el, dela Ionă Dană a lui Mihaiu şi soţia sa — oficiulă cărţii funduarie prin d. Pap Farkas, ca referinţe, respinge întabularea, pentru-că contractulQ e compusă în limba română, contra cărei decisiunl asemenea s’a apelală la Tablă; şi a păţit’o şi institutul • Economulă* din Clusiu cu mai multe contracte trimise la Deşiu spre întabulare ca să’şl asigureze banii împrumutaţi încâtă în urmă fu silită direcţiunea „Economului" a se plânge la ministerulă de justiţiă.
Intr’aceea şi preşedintele tribunalului din Deşiu, d. Balâs Mâthâ încă eeră inviare dela Esc. Sa ministrulfl de justiţie că ce să facă cu documentele scrise în limba română? Dela ministru a şi sosită răspunsulă atâtă la plânsorea direcţiuoei «Economului", cât la cererea preşedintelui căpătându acâsta îndrumare deţermurită, ca să înfluinţeze la cărţile funduare ca astfelă de documente să se primâscă cu valâre de dreptă şi pănă când legea nouă în trebile funduare, nu ar cuprinde o altă disposiţiune Acestă disposiţiune legală şi înţelâptă a Esc. Sale ministrului ce impresiune a putută face numitului jude şi preşedintelui, care precum se vede încă cu scopă a ignorat legile sustătore, e trâba loră! Apa rece e o medicină generală, p6te că şi d-loră voră să se mai stâmpere de mania maghiarisărei şi să recunâscă, că au a se supune legiloră, pe cari au depusă jurământulă; rămâne însă o singură întrebare: 6re presidiulă comunicat’a dis-posiţiunea ministerială pe cale ofici6-iă cu d. Pap Farkas şi 6re acestă d. jude se va supune acelei disposiţi-unl înalte? vedererno!
Sperămă însă că documentele scrise în limba română pe viitoră se voră primi la t6te oficiile şi fără alăturarea copieloră făcute în limba maghiară.
Spre încheierea acestui comunicată observă, că şi ; organele administrative nu respectâză limba română, în \ care privinţă încă potă servi ca o faptă complenită. Pri-marulo satului Dindeleag, Ioană Veres, fu depusă din : oficiu, că nu scie limba maghiară. In loculă acestuia pre- .] torulă d. Adam din Gherla obtrude pe ună Borbâly Arpâd. j Acesta defraudâză vre-o 600 fi. ş; în loculă acestuia a-mintitulă preloră pre.ste voia represenfanţiloră comunali impune pe Veres Akos, altă Maghiară, venită de airea In sată, numai fiindă că scie unguresce, fără observarea formeloră legale. Representanţii români recurgă la co-misiunea comitatensă, care aprobă procedura pretorelui,
m) Le vomă publica — Red.
Parisulă fu asediată.
Ioană Reynauld nu voia ca soţia şi fiica sa să sufere de orărea asediului. Dâcă n’ar fi avută decâtă numai pe soţia sa, şi-ar fi dus’o cu sine, sciută fiindă că femeile Franciei —- şi ele au dovedii’o din destulă in acestă ană funestă — suntă totă atâtă de eroice ca şi femeile Romei antice sâu ale vechei Galii. Dâr la mij-locă era lacobina! Şi Ioană Reynauld nu se putea împăca cu idea de a’şl vedâ iubita sa fiică lipsită de pâtye şi chiară de somnă
Elă le trimise dâr la ună unchiu ală său, carele era farmacista în Libourne, aprâpe do Bordeaux. Le dădu toţi banii ce’i pusese la o parte pentru a forma zestrea Iacobinei, şi le conduse la gara d’Orlâans.	î
Despărţirea dintre hărbată şi soţiă a fostă sfâşietâre. Copila îi privea plângândă cum se îmbrăţişau şi cuprinsă de grâză <Jise: „Mamă, haid’ să nu ne ducemă!"
Locomotiva fluerâ. Ioană Reynauld închise uşa vagonului, care ducea două jumătăţi ale inimei sale, şi se reîntdvse acasă murmurândă; „Adio famibăl... Patriă pentru tine să gata!
Nici ună momentă n’a lostă mai tristă pentru elfi decâtă acela, când reintră desolată în acea casă deşârtft unde de şâpte ani nu aflase decâtă bucurii, şi unde se vedea singură, despărţită de acele fiinţe pe cari le iubfft
Nr. 259.
GAZETA TRANSILVANIEI.
1887.
insă representanţii de nou au apelată. şi la ministeriulă de interne. Vomă vede ce resultată voră dobândi. La timpulă său voiu reveni asupra causei acesteia.
Din tote aceste caşuri concrete resultă, că Româ-nulă este privită de Hotă şi străină în patria lui, şi di-regătorii justiţiei şi ai administraţiunei publice îşi facă numai merite înaintea ocârmuirei prin nerespectarea le-giloră, a limbei române şi a Românului!
In genere presiunea şi terorisarea eserciată asupra Româniloră e atâtă de mare, încâtă s’ară clătina din fundamenta statulă s-lui Ştefană — de ar cuteza să vor-bâscă nisce Români funcţionari ei între ei în altă, limbă decâtă in limba maghiară.
De curâudă inaintândă de aci ună amploiată română dela justiţiă, se presentâ noului său şefă, care âră era Română, der n’au vorbita, nici între ei singuri fiindă, o vorbă rotnânesce în oficiu, ca nu eumva să-i audă cineva, să i denunţe şi să-şi pârdă posturile.
Der cum vorbesce Armânulă cu Jidovulă, şi Ungu rulă cu Sasulă? decâtă românesce. In pieţele oraşului Ardâlului predomnesce limba română. Din graiulă viu ală poporului, inimicii seculari ai limbei ndstre nu o voră pută scăte în veci arraonidsa şi dulcea limbă română!
Argus.
Sgomote ciudate.
De câteva <Jile circulă cele mai varii sgomote despre obiectele de preţă din museulă naţională ungu reşcă şi din galeria de tablouri, ambele din Pesta.
„Peşti Hirlap" raportâzâ, sub titlulă „tesaure naţio nale furate“: „In cercurile parlamentare scriitorice şi artistice se şoptesce de câteva 4'le despre ună casă sen-saţională, care nu numai în ţâră, ci şi în streinătate va produce o panică impresiune. Se vorbesce adecă, că tesaurile secţiunei archeologice a museului naţională, darurile voluntare ale naţiunei ungurescl, suntă decimate şi schimbate cu imitaţiunl fără valdre. Numele denunţătorului e învălită în cea mai adâncă discreţiune, der se şi istorisesce deja, că giuvaerele schimbate şi meda-liele de aură au ajunsă în mânile unoră comercianţi streini de lucruri artistice."
Contrară acestei soiri aduce * *0. Ert.“ următdrca comunicaţiune: „Scirea de sensaţiune, că unele dintre tesaurele secţiunei archeologice a museului naţională ar fi fostă vândute ori înlocuite cu copii fără valOre, după o inforraaţiune primită din parie competentă, e neîntemeiată. Acâstă scire provine probabilă de acolo, că d. Franz Pulszky, directorulă museului naţională, cu privire la starea averii sale a fostă silită a vinde în t6mna a-cestui an astfelă de obiecte de artă, care formau proprietatea sa privată...»
„Pester Lloyd* adeveresce, că din dulapurile secţiunei de anticitâţl lipsescă în adevâră unele obiecte, dâr acestea s'ar fi aflândă în secţia galvano- plastică a museului industrială. Museulă naţională lasă anume obiecte mai interesante pe timpă mai lungă, ori mai scurtă museului industrială pentru reproducere galvanoplas-tică. Ce privesce aceste imitaţiunl, se pare că în a-devâră s’au făcută cu ele unele şarlatanii. Unii co mercianţl să fi pusă anume în comerţă c6piile galvano plastice ca adevărate, ca obiecte provenindă din museulă naţională, înlăturândă simplu sigilulă care dovedea că e câpiă.
In acestă afacere deputatulă Geza Polonyi a adresată o interpelare ministrului instrucţiune}, învinovăţindă pe directorulă galeriei de tablouri a ţării că au dispărută unele obiecte de artă, resp. au fostă schimbate cu copii, 6r deputatulă Komlossy aceeaşi acusare a ridicat’o într’o interpelare contra directorului museului naţională Franz Pulszky. Ministrulă a promisă că va ordona cercetare.
Directorulă galeriei de tablouri Karl Pulszky adre-sâză foiloră din Pesta o scrisâre în care declară ca ne-fundată acusaţiunea, şi ca provenindă numai diD răutate.
’ŞI reservă, după ce va fi terminată ancheta, să tragă Ia răspundere pe deputatulă Polonyi.
Gomisiunea de anchetă fiindă numită şi întrunin-du-se, luară mai întâiu interogatoriulă deputatiloră Komlossy şi Pofony, cari declarară, că interpelările le-au făcută în urma comunicăriloră date de cjiare. Celă din urmă a numită şi persăne, dela care a aurită amăruntele şi care, precum crede, au cunoscinţă mai de aprâpe despre faptele imputate. Comisiunea a hotărîtă să ia in-terogatoriulă şi acestoră persâne. Ce privesce copiile, acelea nu se potă confunda cu originalele, deârece la prima ochire se cunoscă că suntă copii, prin urmare e cu neputinţă să înlocuiască originalele.
Ca apendice la acâstă afacere, „Hircsarnok* comunică, că cu totă viulă interesă ce se pune pentru galeria cu tablouri — din causa afaoerei de mai susă? — e slabă cercetată. De altmintrelea în galeriă domnesce o disordine „pitorâscă": tablourile atârnă neregulată pe păreţi ori zacă pe pământă; cataloga nu e, tăbliţele suntă murdare. Se aştâptă ca comisiunea de anchetă să pună totulă în ordine.
De altă parte „Pester Lloyd“, anunţândă represen-tarea bucăţei teatrale ungurescl „Uj elet“ ţviâţa nouă), cjice că mai multe scene din ea se potrivescă de minune cu afacerea museului şi galeriei. In actulă ală 3 lea e învinovăţită ună deputată (directorii museului şi galeriei Franz şi Karl Pulszky încă suntă deputaţi) de neonesti-tate şi tînăra şi frumâsa lui fată apare speriată şi turburată în camera deputaţiloră ca să o râge să nu’i atace onârea tatălui său. Şi acestă rolă Pa jucată d-na Emilia Pulszky-Markus.
Ultime sciri.
Londra, 5 Decernvre. — „Timesw 4^ce guvernulu englesâ a refusatu formalâ d’a adera la întreita alianţă şi d’a pune flota sa la dispo-siţia statelorîl aliate.
Parisit, 5 Decemvre. — D. Sădi Carnot, primindâ dimisia miniştriloru, a mulţumită d-lui Rouvier şi colaboratorilor^ lui pentru devota mentulu lord patriotică, şi le-a făcută cunoscută că nu va hotărî nimică în privinţa formării cabinetului fiitoră mai nainte de-a consulta pe preşedinţii camerii şi senatului, precum şi pe şefii grupuriloru parlamentare.
Parisu, 25 Noemvre. — Tote trupele care fuseseră chemate în vederea evenimenteloră posibile, pl6că a<Jf la garnisdnele loră.
SOIRI TELEGRAFICE.
(Serv. part. a »Gaz. Trans.O
PARISU, 6 Decemvre. — Alegerea lui Sadi-Carnot ca preşedinte ală republicei a făcută în departamentele din Francia cea mai bună impresiune. Generalulă Boulanger a felicitată pe Sadi-Carnot, ca fostă colegă ală său în ministeră, salutându-lă în terminii cei mai câlduroşî şi respectuoşi. '
ROMA, 6 Decemvre. — Ministrulă - preşedinte Crispi a declarată în cameră că în i rma cutremurului de pământă din Calabria, guvernulă a trimesă îndată ajutoră. In Bisignano s’au surpată 900 de case, 22 6menî au fostă omorîţl şi 60 răniţi. Pagubele se urcă la ună milionă de lire (franci.)
DIVERSE.
Succesele dela Monte Carlo. — Mare veselie domnesce In Monte Carlo. Acţionarii îşi frâcâ mânile de bucuria fiind-că dividenda pentru sesiunea 1886-87 a In-
şi mai vertosă ne avândă nici o speranţă de a le mai revedă.
S’aşetjâ pe scaunulă său de lucru, puse faţa In faţă cu elă scăunelul0 pe carele şedea mica lui sburdalnică, avândă o jucăriă său o carte în mână, şi de care elă se ruga pe când lucra la desemnele lui, ca să nu’lă mişce şi să-10 conturbe dela lucru.
Săra Reynauld se duse In redute.
ParisulQ nu mai era decâtă ună vastă locO de răs-.boiu, unde scirile din afară nu soseau decâtă cu mare greutate.
Cu t6te aceste, Reynauld primi în două rânduri scrisori, care’lă liniştiră asupra sorţii celoră două scumpe giuvaere ale sale.
Unchiulă din Libourne, Petru Boazan, le primise cu braţele deschise. Le pusese la disposiţiă odaia lui cea mai frumOsă, şi elă o afla pe Iacobina atâtă de drăgălaşe, încâtă ţinuse demnă a 4>ce Măriei Madelena:
— Nepăta mea! dâcă nu ţi aşă fi unchiu, aşă dori să ’ţl fiu bărbată !
Acâstă era frumosă din partea unui flăcău bătrână şi seriosă. Insă dâcă elă era nebună de dragostea Ia-cobinei, a micei lui nepâte, acâsta pe lângă tâte poveţele mamei sale, numai pe jumătate atâta afecţune arăta pentru unchiulă său.
N’a putut’o] face cu nici ună preţă să îmbrăţişeze pe unchiulă ei Boazan.
— Te voiu strînge în braţe când tătuca va fi aici! — 4icea ea unchiului Boazan, care nu putu obtinâ mai multă decâtă atâta. Eiă trebui să se îndestulâscă aco-perindu-i fragezii obraji cu sărutări, fără a’i cere în schimbă să i-le plătescă cu aceeaşi monedă.
Primindă aceste scrisori preţiose, Ioană Reynauld plânse ca ună copilă. Le ceti şi receti şi le purta la sine ca ună talismană.
Intr’o <}i scrisorile îi scăpară viaţa. Acâsta se întâmpla în diminâţa bătăliei dela Cbampjgny.
înainte de a se pune în raarşă cu compania, elă le receti şi, ca să nu le sdrucâscă (mototolâscă), le puse într’ună portofoliu mare de piele, pe care-lă băgă în busunarulă dinăuntru ală tunicei "sale.
Ună glonţă îlă trânti la pământă. Colegii săi îlă crecjură mortă. Fiindă ridicată, se văcju că nu era de-câlă leşinată,
Glonţulă străbătuse prin tunică şi se oprise în drep-tulă scrisoriloră, după ce găurise primulă părete ală portofoliului.
Că<Jândă elă strigase: >Iacobino“!
Tre^indu-se din leşină, repetă: „lacobino! Ma-
deleno 1»
trecuta tâte câştigurile din alţi ani. Nu’i vorbă, şi vic-timile jocului au fostă mai numerâse, 76 la numără. Afară de acâsta s’a găsită ună espedientă escelentă pentru ca publiculă să fiă ferită de priveliştea întristătâre a ducerei la mormântă a celoră cari au dată mâna cu mortea. Drumulă spre cimitiră, care mai nainte trecea din Monte Carlo prin Monaco, este acum astfelă, că duce d’a dreptulă de din susă de podulă dela Santa Devota la cimitiră, fără ca să atingă oraşulă Monaco sâu Con-damina. Prin urmare locuitorii principatului pe viitoră nu voră mai fi turburaţi în tiniştâa loră idilică prin ducerea la mormântă a tuturora . nenorociţiloră, cari îşi facă sfârşită vieţei. Şi astfelă joculă continuă cu anî-maţiune.
Două profeţii. — In familia moştenitorului de trosă ală Germaniei în timpulă greului morbă ală. acestuia, s’a conversată:, că o renumită prorocită a profeţită împăratului Wilhelm, că elă va ajunge vârsta de 96 ani, finlă său Insă nu va ajunge pe tronă, ci ună schilavă. înainte cu doi an! prinţulă de corână a cercetată catedrala dfin Magdeburg. Spre a merge la ea i s’a arătată o pdrtă laterală, prin care avea să trâcă. Principele întrebă: pentru ce nu-lă conduce prin pdrta principală? I s’a răspunsă, că esistă o credinţă, carea nu permîte trecerea prin pârta principală. Insistândă îrisă principele, ca să trâcă prin pârta principală, cu forţa a deschisă acâstă pârtă şi cercetândă adevărătulă motivă, pentru care s’a, oprimă de a trece prin acea pârtă, i s’a răspunsă: „Hohio-zeller-ulă, care va merge prin pârta principală la catedrală, nu va ajunge pe tronă.“
0 nouă aplicaţiune a electricităţei. — Ună fotografă română din Bucurescî, d-lă I. Niculescu, după etan ’i se spune* »Gaz. Săten., pdte pune sub siguranţa undi clopotă electrică orî-ce casă de fieră sâu altă obiectji. îndată ce s’ară apropia cineva de asemenea obiecte, pei:-sonă care voesce a A prevestită d’acâsta e sculată chigr din somnă prin sunetulă continuu ală clopoţelului, cate se pdte aşe<ja ori unde se doreşce.	•	*
întrebuinţaţi pentru scrisă cernelă negră! —ToUl acestă d. Niculescu pune în vederea publicului ună luq|ţi ce s’a putută observa de fie-cine şi pe care, din uitare de sigură, nu l’amă văzută semnalându-se până acuai. E vorba de cernela violetă, roşie şi albăstrii de prâjfcă calitate ce se iutrebuinţeză cu deosebire —"din causa eftinităţei — mai la t6te autorităţile din ţâră de tr’o^Ş la 10 ani. Lumina decolorâză literele scrise cu asemenâ§t cernâlă şi în scurtă timpă nu mai rămâne pe hârtie dA-câtă nisce urme de condeiu aprâpe ilizibile.
Contra arsuriloră. — E o (Jicătdre poporală cai$ spune: cuiu pe cuiu scâte! Deci, dăcă te frigî, ţine partea friptă vr’o 2 minute înaintea focului şî ţi-a trecuţi, de nu te-ai friptă rău. Dâcă te-ai friptă mai tare ţjfce partea aceea în apă rece în care ai turnată puţină oţăUl; acopere apoi cu făină, cu tibişiră sâu şi mai bine cil foi de aloesă. Dâr mai bună ca orice e urmălârea fa-
ţetă cu care mi-a potolită durerea, ună fostă doctofb din R.-Sărată, Gr. Stroia. acum câţiva ani, când — %• prin4ându-se o lampă cu petroleu —- îi apucasemă ău mâna sticla. O recomandă tuturora de drece dureptt dispare aprdpe imediată şi vindecarea e repede: Uleiupe migdale dulci 15 grame în care se amestecă 100 graijae de apă de vară. („Gaz Săt.“)
î Numere singuratice din „ Gazeta TrandUtofc niei“ ă 5 ar. se potu cumpăra în totungarŞa lui I. GROSSşi în librăria d-lui I. Ciur cu.
Editoră şi Redactară responsabilă Dr. Aurel Muresiani

Comunicaţiunile deveniau din ce în ce totă mai ^ nevoi6se. Erau aprdpe imposibile.	!
Parisulă împresurată, încinsă într’ună cercă de feiTj nu mai primea sciri din departamente decâtă prin mij^ locirea porumbeilor!! călători, sâu a baldneloră ce se rij-dicau de pe înălţimile dinprejură.	|
In fine după cinci luni, care părură o eternitate djî ună chină nespusă, sârmanulă părinte şi nefericitulă bărbată primi o scrisore, aducându-i vestea, că fiica şi staţia sa erau încă totă la Libourne, că copila fusese bot navă, dâr câ’i mergea mai bine şi că întrâbă de tatăiţ său în fiâ-care diminâţă când se scdlă şi în fiă-care săli când se culcă.
Maria Madelena adâugu că n’avea de locă schi despre dânsulă de trei luni întregi şi că cu multă greutate şl-a putută ascunde mâhnirea înaintea fiicei sale.
Iacobina sufere! Iacobina bolnavă!
*	’	* v *
In scrisdre altceva nu se cjicea. Din ea transpira o desperare ascunsă, care trebuia să nebunâseft pe ne-fericilulă Ioană Reynauld.
Elă scrise scrisori peste scrisori, fn fiecare balonfl ce pleca din Parisă, punea câte una, dâră nu primea răspunsă.	. I
(Va urma.) ’
î
Nr. 259,
GAZETA TRANSILVANIEI.
188?.
Owranlfi la buna da Vlena
din 3 Decemvre st. n. 1887.
Rentă de aurtt 5°/0 ... 99 — Rentă de hftrtiă 6°/# . . 98.60 Imprumutulâ căilorâ ferate
ungare................149.25
Amortisarea datoriei căilor fi ferate de ostil ung.
(1-ma emisiune) . . . 95.70 Amortisarea datoriei căi-lorfl ferate de ostfi ung.
(2-a emisiune) .... 125 60 Amortisarea datoriei căi-lorfl ferate de ostfi ung.
(3-a emisiune) . . . .112 — Bonuri rurale ungare . . 104.40 Bonuri cu cl. de sortare 1C4.40 Bonuri rurale Banat-Ti-mişfi................... 104 20
Bonuri cu cl. de sortare 104 20 Bonuri rurale, transilvane 104 60
Bonuri croato-slavone . . 104 25 Despăgubire p. dijma de
vină ung...............99.—
Imprumutulfi ju premiu
ung.....................123.90
Losurile pentru regularea Tisei şi Segedinului . 123.25 Renta de hărtiă austriacă 8115 Renta de arg. austr. . .	82.40
Renta de aurii austr. . . 111 90 Losurile din 1860	. . . 135.—
Acţiunile băncel austro-
ungare.................. 887.—
Act. băncel de creditil ung. 283.50 Act. băncel de credita austr.276.70 Argintulfi —. — GalbinI
împărătesei ..............5.93
Napoleon-d’orI ....	9.95
Mărci 100 împ. germ. . . 61.70 Londra 10 Livres sterlinge 125.75
Bnrsa de Bncuresel.
Cota oficială dela 19 Noemvre st. v.
Cump.
93 V, 96— 91 — 34— 105— 91»/* 103— 96— 87 V,
Banca naţională a României 500 Lei------
Ac. de asig. Dacia-Rom.	----
«	»	» Naţională	----
Aură contra bilete de bancă . .	14. V*
Bancnote austriace contra aurii. .	2.03
Renta română (5°0).	.
Renta rom. amort. (5°/0).
» convert. (6°/0) împr. oraş. Buc. (20 fr.) Credit fonc. rural (7%) .
ii
urban
1887.
vând.
9*‘/s 97— 92— 36— 106— 92»/* 104— 97— 88 V*
15.—
2.04
Cursulu pieţei Braşovti
din 4 Decemvre st. n. 1887.
Bancnote românesc! .... Cump. 8.53 Vând. 8.55
Argint românesc...............
Napoleon-d’orI................
Lire turcescl.................
Imperiali.....................
Galbeni.......................
Scrisurile fonc. »Albina» 6#/o •
»	*	»	5% .
Ruble RusescI.................
Discontulfl ...	*
»	8.50	*	8.52
»	" 9.94	*	9.96
»	11.22	*	11.25
»	10.22	»	10.26
*	5.87	*	5.90
»	101.—	»	102.--
»	98.—	-	99.-
»	110.—	»	111.»/,
7—10•/, pe anti.
••••••••••••«•••••••••••••••a
„ALBINA,*	I
InstitutîL de creditil şi de economii •
FILIALA BRAŞOVtJ.	Ş
Primesce depuneri spre fructificare şi plătesce pentru ele, amăsuratO timpului de abtjicere, darea de venitu de 10% şi 5, 4 s£u BVi°/o interese;
cumpără şi vinde scrisuri fonciare de ale „Albinei^
după cursulO cailei, pe care totodată le recomândă p. t. publicului ca cea mai sigură şi avantagidsă hârtia pentru plasarea de capitale ;
escompteză cambii CU celu puţinii două subscierl după calitatea lord cu interese de 6l/a—8%;
escompteză cambii cu numai o subscriere decă acelea suntO asigurate prin liipotecă cu 7°/o interese;
acordă credite de conţii curenţii cu 6l/9% interese; acordă împrumuturi pe mărfuri cari au o va 16re sta bilă şi nu suntfi supuse stricărei pe lângă interese dela 6Va— 8°/» după suma împrumutului ;
acordă împrumuturi pe tote efectele cotate la bursa diu Budapesta Viena şi Bucurescî, pănă la 85% a cursului lorii pe lângă interese pe 6Va0/»;
cumpără şi vinde după cursulu (Jilei monete; primesce în comisiune cumpărarea şi vinderea de Ori-Ce hârtii de valore pe lângă cele mai ieftine conditiunî;
închiriază pe teritoriul ii ce 10 posede lângă gara BraşovO şi care e prin şine în legătură nemijlocită cu gara însăşi, atâtO
locuri libere pentru depositarea de marfă câto şi cabine în magazinele sale său magazine întregi, şi primesce şi cantităţi mai mici de mărfuri spre depositare în magazinele sale.
Desluşiri detailate se potil lua la cassa filialei şi la bărbaţii de încredere a acesteia.
6rele de cassă suntO în fiă-care <Ji dela 9—12 a. m. şi dela 3—5 p. m.
Localultt „Filialei" este in Braşovti, piaţă Nr. 90. etagiulu L
mmm
#
#
m
#
#
#
#
#
m
m
„EQUITABLE,"
Sooietate de asigurare pe vieţă în New-York (fondată, în 1859).
Capitală de asigurare la 31 Decemvre 1886 = 2,100 mi-Ii6ne franc!. Statulil averei la 31 Decemvre 1886 = 400 milione franci. Percepţiunî de premii şi dobănijl în anulO 1886 = 100 mi-H6ne franci.
Subdirecţiunea i)entru Ungaria: BUDAPEST, ANDRASSY-STRASSE Nr. 1. Agentulu generalii în Gluşiu:
LEOPOLD HUNWALD.	3-6
Nr. 11,154—1887.
Publicaţiune.
Pentru a se asigura pe anulă 1888 curăţirea SObeloră şi a COŞUrilOrfi ţinătăre de localităţile judecătoriei centrale şi de biuroulu de verificare pentru măsuri şi greutâfl din comitatulO Braşovului, se va pertracta la 16 Decemvre a. C. 11 dre a. rn. asupra ofertelorO sigi late incurse pănă atunci.
Doritorii de a concura suntă provocaţi a*şl trimite pănă la (Jiua şi ora de mai susu ofertele lorO la oficiulO vice-comitelui, în scrisă şi sigilate, provă<Jute fiindO cu vadiu de 5 fl.
BraşovO, 26 Noemvre 1887.
luliu Roii,
1—2	Vicfe-comite şi consiliarfl reg.
Nr. 11,049—1887.
Publicaţiune.
Pentru asigurarea liferaţiunei a 12 părechi Cisme şi 12 pft-rechi ghete, necesare pe anulO 1888 pentru servitorii dela judecătoria comitatului BraşovO, se va pertracta iu 16 Decemvre 10 Ore a. IR. la oficiulu vice-comitelui asupra oferteloru presentate de concurenţi sub scrisăre sigilată.
Doritorii de a concura suntO provocaţi, ca până la cţiua şi ora de mai susu să-şi aştărnă la oficiulO vice-comitelui ofertele lorO în aerisii şi sigilate, provâcjnte cu vadiu de 20 fl. v. a.
Condiţiunile de literare se potO vedă de Oi}l încolo la oficiulO administrativo alO vice-comitelui în ărele de oficiu.
BraşovO, 24 Noemvre 1887.
Iuliu Roii,
1—2	Vice-comite şi consiliarfl reg.
Nr. 11,050—1887.
Publicaţiune.
Pentru asigurarea liferaţiunei lemneloriî de focă, necesare pe anulO 1888 la oficiulO administrativo, orfanalO, la oficiulO jurisdicţiunei pupilare şi la biuroulO de verificare pentru măsuri şi greutăţi din comitatulO Braşovului, socotite cam la 415 metri cubici lemne uscate de fagO, se va pertracta la 16 Decemvre a. C. 9 6re a. rn., la oficiulO vice-comitelui, asupra ofertelorO făcute prin scrisăre sigilată.
Doritorii de a licita la acăstă liferaţiune suntO provocaţi, ca pănft în <Jiua şi ora de mai susO să-şi aşternâ la oficiulO vice-comitelui ofertele loru în scrisO şi provăfjute cu 52 fl. vadiu.
Condiţiunile de liferare se potO vedâ de a(}I încolo la oficiulfi administrativii alO viee comitelui în orele de oficiu.
BraşovO, 24 Noemvre 1887.
Iuliu Roii,
1—2	Vice-comite şi consiliarfl reg.
Nr. 11,047—1887.
Publicaţiune.
Pentru asigurarea liferaţiunei rechisîteloriî de CailCelariâ necesare pe anulO 1888 pentru oficiulO centralO alO judecătoriei pupilare şi pentru biuroulO de verificare pentru măsuri şi greutăţi din comitatulil Braşovului, se va pertracta în 15 Decemvre a. c. 10 6re a. m. la oficiulO vice-comitelui asupra ofertelorO făcute prin scrisăre sigilată.
Doritorii de a concura la acăstă liferaţiune suntO provocaţi pănft la <}iua şi ora de mai susfl a"Şl trimite la oficiulO vice-comitelui ofertele I01O în scrisO şi sigilate pro văzute fiind fl cu vadiu de 20 fl. şi mostrele trebuinciăse.
Condiţiunile de liferare se potO vedă de a(Jl încolo la oficiulO administrativo alo vice-comitelui în orele de oficiu.
BraşovO, 24 Noemvre 1887.
Iuliu Roii,
2—2	Vice-comite şi consiliarfl reg.
Nr. 11,048—1887.
Publicaţiune.
Pentru asigurarea liferaţiunei îmbrăcămintelorO necesare pe an. 1888 pentru servitorii judecătoriei comitatului BraşovO se va pertracta în (}ma de 15 Decemvre a. c. 9 6re a m. la oficiulO vicecomitelui asupra ofertelorO făcute prin scrisoi! sigilate.
Doriiorii de a concura suntO provocaţi a-şl trimite pănă la 4b* şi ora de mai susu ofertele loru la oficiulu vicecomitelui, provătjute fiindfi cu 80 fl. vadiu şi mostre de postavO şi de materiâ pentru îmbrăcăminte de vară.
Imbrâcămintele ce suntO a se lifera constau din următărele bucăţi;
4	mantale.
5	atile.
6	rocuri.
5	nădragi (unguresc!).
6	pantaloni.
11 veste (jiletci).
11 scurteicl (mânecare) de vară.
11 nădragi de vară.
22 legături de gâtO (cravate).
11 căciuli (şepci).
Condiţiunile de literare se potO vedă de a<ţî încolo la oficiulfi administrativo alO vice-comitelui.
BraşovO, 24 Noemvre 1887.
luliufRoll,
2—2	*	Vice-comite şi consiliarfl reg.
Tipografia ALEXI, BraşovO.