RUDACŢfUNEA fj»I ARMINIfSTRAŢIFWEA i BRA.ŞOV0, piaţa, mare Nr. 22. ANULU L. St PRENUR8ERA: la poşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi. ,GAZSTâ“ iese în fiecare di. unfi an fi 12 fior., pe ş6se luni 8 fior., pe trei luai 3 fior. România şl străinătate: Pe au fi 44J fr., pe şâse luni 20 fr , pe trei luM 10 frânei. AHUH'HUBIliE: 0 seriâ garmond 8 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare ŞorF8srî fî9fr»no®t# nu «a a^ktm.ţoî — ?8«r?y9orîplf* nu «8 retrimită. Joi, 5 (17) Noemvre. 1887. Braşovd, 4 Noemvre 1887. Nu puţinii svonft a făcuţii scirea adusă de „Norddeutsche allg. Ztg.“, că principele Bismark va veni la Berlină „la ordinulă împăratului4*. Venirea acesta a lui nevoluntară se pune în legătură cu visita apropiată a Ţarului Rusiei, care se aşteptă sâ sosâscă Vinerea viitdre în Berlină, unde va petrece 24 de 6re. Foile prusso-file esplică ordinulu împăratului Wilhelm aşa, că Bistnark n’ar fi voită de bună voiă să fiâ de faţă în Berlină la sosirea Ţarului. $i ’n adevăru nu fără <$re care surprindere a luată cunoscinţă lumea politică de noua cam-paniă a prinţului Biamarck în contra valoriloră rusesc! tocmai în ajunulu visitei Ţarului şi acăsta se înterpretâzâ aşa, că cancelarulă germană a voită să arate că nu-i pasă de ameninţările Rusiei, după ce a încheiată aşa numita alianţă triplă cu Austria şi cu Italia. Bismark a dată adecă avisă băncei imperiale germane de a nu mai împrumuta bani pentru hârtiile garantate de Ţarulă Rusiei. Acesta conţine o provocare directă cătră toţi capitaliştii germani de a nu mai ţină hârtii de valăre ru-săscă, ci a le vinde câtă raai curându. In timpul ă din urmă Rusia a luată unele măsuri ostile Germaniei, precum cele îndreptate în contra supuşiloră germani din imperiu. Acum principele Bismarck le răspunde declarându-le răs-boiu economică. In asemeni împrejurări se facă combinaţiile cele mai varii asupra împrejurării, că Impăratulu „a dată ordinu“ cancelarului său să vină la Berlină. Se (fice, că adjutantulă împăratului a fostă anume trimisă la Friedrichsruhe ca să'lă îndemne sS vină, dăr nu i-ar fi succesă aeăsta şi aşa a urmată „ordinulă “. Cu tăte aceste suntă voci, chiar din tabăra oficiăsă, cari pretindă că Ţarulă ar avă inten-ţiunea de a se apropia de „liga de pace“. Se mai pretinde că în curându ministrulă de esterne rusescă d-lu de Giers se va retrage şi va fi înlocuită cu ambasador ulii actuală rusescă din Berlină contele Şavalov, care este fdrte bine văzută la curtea din Berlină. In casă când Giers ar fi înlocuită cu Şu-valov raporturile dintre Rusia şi Germania s’ar ameliora în modă însemnată şi aeăsta ar fi ună semnă, că Rusia nu voiesce deocamdată să întreprindă nimică duşmănosft în contra aşa numitei „lige de pace“. Dăr este şi rămâne bătătoră la ochi, că pe când potentaţii imperieloră nordice se pregătescă a-şi întinde din nou mâna în semnă de amiciţiă, limbagiulă foiloră germane şi ruse devine totă j mai duşmănosă şi se petrecu fapte, cari eschidu chiar posibilitatea reînoirei raporturiloră bune de mai nainte între ambele state. Ori dără măsura prinţului Bismark faţă cu hârtiile de valăre rusesc! a avută numai scopulă de a face presiune asupra guvernului şi a curţii rusesc! silindu-le să-şi schimbe atitudinea vrendă nevrându în sensă mai pacinică? In curându se va face lumină asupra neînţeleselor ă raporturi germano-rusesci şi atunci se va vedă dăcă cjiarulu. „Nord“, care atacă din nou pe Germani, ori acele voci oficiăse germane, cari vorbescă de-o nouă apropiare între Berlină şi Petersburg voră avă dreptate. Acum sosesce scirea, că în onărea Ţarului se va da în Berlină şi ună „bal pară“. O asemenea petrecere tocmai în nisce momente, când scirile despre starea sănătăţii prinţului de co-rănă germană suntă aşa de întristătăre, n’ar avă sensă, dăcă nu s’ar pune aşa de mare preţă la curtea din Berlină pe o primire strălucită a Ţarului, In memoria lui Iacobă Mureşianu. Redactorul „Gazetei Transilvaniei* a mai primită următă-rele scrisori de condolenţă: Zara (Dalmaţia), 5 Noemvre 1887. Scumpe amice! Am sosită astădi aici după patru săptămâni de călătoria, ce le-am petrecută prin satele româuesci ale Istriei, şi abia astăzi, cu adâncă durere, citescă trista scire despre încetarea din viăţă a ilustrului vostru părinte. Vină să depună lacrimile şi tributulă meu de pietate pe mormântulu acestui ilustru patriotă. Ună Iacobă Mureşianu, ună Ci pariu, ună Bărnuţă şi Andreiu Mureşianu, caractere admirabile ale secuiului XlX-lea, bărbaţi înzestraţi cu o puternică voinţă, ămeni ai seripturei naţionale, adevăraţi reformatori ai unui poporu, ei în timpuri grele au trasă brasde adenei pe pământulă întelenită ală patriei năstre, ale căroră merite astăcji nu le putemă deajunsu apreţia şi a căroră viâţă încă nu se p6te scrie; ei voră rămână însă ca nisce columne puternice în edificiulă nostru naţională, pe caii valurile timpuriloru nu le voră pute distruge nici şterge din memoria nostră, Fiă memoria loră binecuvântată! Fiâ ca noi, generaţiunea care urmămă acestoru bărbaţi veneraţi să putemă continua frumăsa loră operă cu aceeaşi inimă şi cu acelaşi spirită, cu aceeaşi abnegaţiune şi perseveranţă, şi Domnulu de susii ne va ajuta şi va reînoi (filele năstre precum au fostă dela începută. Nic. Densnşianv. Velcheriu, în 5 Noemvre 1887. Stimate Domnule Kedactoru J juindu-ca părintele d-v6stră, Iacobă Mureşianu, s’a mutată la viâţa cea eternă, ca să-şi primâscă cordna pentru ostenâlă, luptândă o jumătate de secuii! pentru causa Româniloră, în recunoscinţa marelui patriotă română, ilustrului descendentă ală lui Traiană şi neobositului propagatorii alu românismului, aveţi bunătate a primi, deşi cam tânfiu, şi condolenţă mea, şi fiţi mândri că aţi avută părinte pre ună mare profeţii ală naţiunei române! Arone Boca. Irlanda! Vorbindă de Irlanda, care sufere, care of tâză sub jugulă de fieră ală filantropiloră englesi, de Irlanda sclavă, şi legată cu lanţuri grele, insuportabile, „Răsboiulă‘J (fice: Nu putemă decâtă să admirămă acestă poporă care se luptă cu o înverşunare demnă de omenii cari vreau să capete emanciparea lorO, compătimindQ totodată de milă pe călăii lorO, car! continuă a crede că, dăcă se va închide unuiO său mai mulţi din conducătorii irlan-desî, se va potoli răscola, se voră calma aspiraţiunile drepte, nobile şi mari ale Irlandei întregi. Aşa totd’auna se întâmplă cu Cesarii aceia, cari, sperândă în victoria şi în isbânda lorO, închidă ochii, îşi astupă urechile ca nu cumva s’autfă ţipetele desperate, strigătele de mârte ce punO victimele inocente, locuitorii sărmanei Irlande, închişi, espulsaţl şi bătuţi. Şi ce voiescă Irlandesii? Aceea ce voescă tăte popărele care’şl înţelegG drep turile şi Iegitimile lorO aspiraţiuni: Emanciparea şi guvernarea prin sine. Irlandesii suntă însă şi mai modeşti in cererile lorO. Ei nu reclamă decâtO stăpânirea fictivă a EnglesilorQ, controlulG numai alo acestora la actele şi decisiunile făcute de ună parlamentă n ţionalo. Anglia însă, său mai bine disă partidulQ TorylorQ, care nicidecum nu înţelege progresulă ideiloră şi principiile avansate ce reclamă seeolulă nostru de eivilisafiune, s’a opusă, şi, ca guvernantă, a votată o lege barbară, represivă şi crudă. Prin acâstă lege se pune capătă la tăte libertăţile ce păte să aibă ună poporG civilisată, cum suntă Irlan-desii, se calcă tăte drepturile, se comită tote infamiile. Şi aeăsta numai de târnă ca nu cumva Irlandesii, pu« nendă mâna pe aceste libertăţi, să nu scuture într’o (fi cu desăvârşire jugulă insuportabilă ală mândriloră fii ai Albionului. Puţină după votarea acestei legi, guvernulă a luată o altă hotărîre, aceea de a disolva liga naţională din Irlanda şi a opri tote întrunirile ei. Acesta însă fu prea multă. Irlandesii, nesuferindă acâstă stare, începură a se opune prin forţă. Demnii loră deputaţi au dată cei d’ântâiu esemplu. Deputaţii D’Obrien, Clark şi alţii au fostă judecaţi şi încarceraţi. Ambii aceştia voră suferi o închisore de trei luni, supuşi la tote rigorile acestei încarcerări. Ei voră purta bluza condamnaţiloră şi voră face tăte pedepsele la care aceştia suntă supuşi. PrimarulG Dublinului a fostă şi dânsulă judecată; avu însă sorţi de scăpare, căci fu achitată. Pedepsele acestea le-au suferită personagiele importante ale Irlandei; vă lâsămă acum să vă închipuiţi ce sufere clasele secundare, muncitorii şi ţăranii irlandesi. De a-ceea nu trece o (fi în Irlanda, fără ca în diferitele părţi ale ei să nu se întâmple încăerări sângerâse, omoruri, a-reslări. Puşcăriile suntă deja pline. Mişcarea e generală îu Irlanda, căci toţi locuitorii ei au aceleaşi reclama-ţiunî, nutrescă aceleaşi visuri. Cum se va termina acum acestă stare imposibilă! Nu vedemă o altă eşire decât Q prin venirea liberaliloră la putere cu d-lG Gladstone în frunte, care n’a încetatăt cu tâtă bâtrâneţea sa, a stigmatisa faptele barbare ale cabinetului Salisbury. Suferinţele Irlandei suntă o pată pentru Anglia, care alergă se scape pe alţii din selăviă din Africa şi Oceania, uitândă, că în casa ei proprie suntă subjugaţi atâtea rnilione de nefericiţi. Marele poetă englesă lordă Byron, care s’a luptată pentru independenţa Greciei, sufere de sigură acum vădândă chinurile ^ i« v.»»® .tumu supuşi Irlandesii şi Irlanda întrâgă. Unfi discurs fi ala ministrul ai englestt Salisbury. Cu ocasiunea banchetului lord-mayorului (pri-marulu) din Londra, lordulă Salisbury, primulu-ministru alu Engliterei, răspuntfândâ la unii toastti ce s’a ridicată în sănătatea sa, a (fisu: Speranţa ce am esprimată anulă trecută, cum că iord-mayorulă va împlini timpulă său de serviciu în plină pace, s’a realisată, deorece dificultăţile în cestiunea afgană s’au înlăturată Guvernulă a primită scire că Eyub Khan, care ar fi putută ameninţa pacea în Afganistană, s’a supusă guvernului indiană. Cu privire la situaţiunea generală europână, lordulă Salisbury a declarată, că dânsulă nu cunosce nimică ce ar putea pricinui nelinisce. Dâr dânsulă a adâogată; Câtă vreme naţiunile ţină armate enorme, câtă vreme continuă întrecerea în înarmări, înzadară aşteptămă o li-nisce deplină; der imensa forţă, care se dă armeloră moderne, asigură pacea mai multă decâtO în (filele când râsboiulă s’ar fi putută face uşoră şi ieftină. Dânsulă crede că fie-care domnitorii şi ministru distinsă din jume nutresce fără escepţmne dorinţa seriâsă ca pacea să fiă menţinută. Periculă pentru viiforă pote nasce din o eventuală isbucnire a sentimentului pătimaşă şi dusă în ispită a masseloră poporaţiunei. Guvernulă nu caută decâtă menţinerea păcei şi a tratateloră, precum şi a aetuo.lei con-figuraţiuni europene şi a independenţei poporaţiuniloră libere. Şi în drumulă său spre aceste scopuri nu este singură. Primulă ministru a arătată câtă este de importantă regnlarea cestiunei canalului de Sueză şi a Hebrideloră, deorece prin acesta s’a înlăturată ună ghimpe dintre Franci a şi Englitera şi s’au întărită speranţele pentru pace. A relevată apoi discursurile d-loră Crispi şi Kalnoky, a doi bărbaţi de stată, cu cari simpa'iele Engliterei suntă strînsă legale. Discursurile acestora bărbaţi de stată au întărită în omeni speranţa, că pacea va fi menţinută, şi guvernulă crede, că şi dânşii urmărescă d’asemenea scopurile cuprinse în politica Engliterei. Nr. 243. GAZETA TRANSILVANIEI. 1887. SOIRILE ţ)ILEI. Se anunţă din Pesta, ?ă ministrulă Tisza caută să se Inţelâgă cu representantală grupului Rotschild pentru lucrările de regulare a Porţi lord de fer Q. —x— Ceangăii colonisafi în Ungaria, adecă cei cari au mai rămasa, căci cei mai mulţi s’au întorsâ îndărâtă in Bucovina, au începută sâ’şl năpustâscă totâ şi să fugă. numai să scape de miseria în care i-au adusă ceta „patriotică" kulturegyletistă-maghiarisătOre, numită comite tulâ de colonisare, cu guvernă cu totă. Ceangăii din Gyoroh nu mai pota suferi viăţa miserabilă ce o ducă, şi în privinţa materială şi în cea sanitară. Guvernulă le a scosO ochii cu câteva ceva, der Ceangăii înţelegendă cu cine au de-a face, au începută să fugă, şi încă năptea pe neştiute, ca să nu’i ţină cu sila acolo. Solgăbirăulă alărgă cu pandurii să găsescă şi să aducă îndărătă şâse familii fugite. Incătrău voră fi apucată, nu se scie. — Maghiarisatorii, cărora nu le vine la socolâlă fiasculă, se scusă (Jicândă că »nu le place Ceangăiloră să lucreze», dâr în acelaşi timpă recunoscă că trăescă în raporturi miserabile. —x— Ună ţărână din Borcutu, vrândă să plătâscă la târgulă anuală din Sighişăra nisce viţei ce*i cumpărase şi avândă între bani şi ună florină de argintă falsă, fu arestată şi predată judecătoriei. —x— Sub titlulă „Resbunarea Românilora< scrie „Nem-zet": „Din Dresda ni se scrie, că în 6 Noemvre cinci ţărani mergendă dela tărguşorulă Lujeră acasă, pe drumă au fostă atacaţi de o câtă de valahi. Trei omeni au fostă greu răniţi, ceilalţi doi au scăpată printre tufişuri. Unulă a murită, allulă ejjalâtă de gravă rănită, încâtă nu mai e speranţă de scăpare. C'ma acestei răsbunărl neomenăse este: acum câţiva ani cei cinci atacaţi au zălogită pe mai mulţi tovarăşi de ai agresoriloră, pentru că vitele loră păsceau în livedile atacaţiloră. Şi a-cum după ani întregljşî’au răsbunată într’ună modă re-voltătoră." —x— Ni se scrie din Chiusa cu da'a de 10 Noemvre n. : In urma deseloru incendii, ce s’au în'âmplată în anulă acesta, venerabilulă consistoriu gr. cat. de Gherla a provocată ta mai multe rânduri curatoriile bisericescl să a-sigureze bisericile, scblele şi supraedificatele bisericescl. Ună modă uşoră de a asigura aceste superedifi ale este colectarea în biserică dela poporă. In Chiusa s’au asigurată t6te superedificatele bisericescl la banca „Transif- vaniutf r>A 10 ani, în 10 OG (uim tniia fi.) V. sî si s’n nn- lectată premiulă şi celelalte competinţe în suma de 10 fl. 25 cr. v. a. în câteva Dumineci. De aci inainte după convenţiunea încheiată între venerabilulă consistoriu şi banca „Transilvania», fundă a se plăti numai 6°/0 la sută; suma necesară de 6 fl. v. a. se va pute colecta şi mai uşoră şi aşa cu o contribuire de câţiva crucerl, se asigură capitalulă frumosă de 1000 fl pentru ună casă de nenorocire. La acesta modă de asigurare se atrage a-tenţiunea preoţiloră şi a curatoriiloră nostre bisericesc! — Incassarea dăriloră a începută şi pre aci, v^csaţiunile de t6tă forma suntă la ordine". — x— Cursă de limba română a deschisă în localităţile casinei militare din Timişâra d-!ă profesoră de limba română dela şcOla de cădeţi de acolo Romulus Hauca pentru oficerii şi cădeţi' din armata com. imp. şi regală. Cuvântarea inaugurală ţinută Mercur! săra în 9 Noemvre nou a. c. a fostă ascultată cu multă atenţiune şi bine primită de numerosulă publică. Deocamdată aceste prelegeri se voră ţinâ de 2 ori pe săptâmână. —x— După raportulă inspectorului de dare din comita-tulă Pestei, darea restantă în acelă comitată se suie la 1,388,000 fl. —x— Tribunalulă din Viena a pusă mâna pe ună juristă din Cluşiu, anume Emil Weiss, sâu cu numele mai „patriotică" Zoltan, care furase ună paltonu. Precum însuşi a spusă, a fostă funcţionară la tribunalulă din 0-radea-mare, dâr fu dată afară pentru fapte neoneste; unui advocata din Pesta, la care scria, i-a defraudată 400 fl. şi a fugită. Acum ne mai avândă cu ce trăi, a începută s$ fure. —x— Precum amă comunicată, la 28 Octomvre ună incendiu a prefăcută în cenuşe 84 de case ale locuitori-loră din comuna Vâlcelele bune, comitalulă Hunieddrei. Paguba se socotesce a trece peste 52 de mii de florini. Numai o singură casă a fostă asigurată. —x— Cu multă bucuriă reproduce *Ellenzâk* soirea, câ la 1 Decemvre se va începe în Braşovă, sub conducerea d lui capelană militară Szasz Karoly, cursulă pentru instruirea ojiceriloru din armata comună în limba ungu-râscă, şi că comandantulă de regimentă Soos Karoly a luată cele mai energice măsuri pentru participarea la acestă cursă a oficeriloră, cari nu sciu unguresee. — De n’ar fi’n visă! şl-o fi «fieândă foia kossuthistă. —x— Colectorulă de dare din Abrudă, Ferenezi Mihaly, a defraudată 4240 fl. 68 cr. din banii de dare. Dâră defraudantulă nu va pute restitui, banii înstrăinaţi, din averea sa, paguba va ave să o restitue comuna, 4'ce ,Kolozsvar“. — Cu alte cuvinte, plătiţi Români ce de-fraudezâ Ungurii 1 —x— La concertulă de abonamentu ce-lă dă mâne seră Joi orchestra oraşului în sala hotelului Nr 1 se va cânta şi „Hora vânătorului“ de Ventură. E de dorită ca Ro mânii cari se ducă la concertă, să-şî mai dea voturile loră la alegerea bucâliloră din programă şi pentru bucăţi românesc!, — şi dâoâ nu suntă tocmai opere — fiindti că destulă de rară la autfimă. Aşa de esemplu o frumosă bucată cu variaţiuni e .Nunta ţărănâscă." D lă Dr. Albină Eder, proprietarulă şi directorulă celui mai renumită institută sanitară din Viena, a a-dresată legaţiunei române de acolo următorulă său actă de fundaţiune, care dovedesce simpatia, ce o are d-lă Eder faţă cu ostaşulă română: „Subscrisulă posesoră ală unui institută sanitară in Viena, consiliară imperială şi cavaleră ală ordinului Franciscă losifă, fiindă decisă a manifesta sentimentele mele de multă probate ca filoromână şi viuele mele simpatii pentru România şi poporulă română prin ună actă deosebită, declară prin acesta, că dedică ună locă liberă şi gratuită în instituia meu sanitară pentru ună ofiţerQ ală armatei române şi sunt totdâuna ga*a a oferi loculă acesta gratuită fiecărui ofl ţeră ală armatei române, care va voi a lua înlr’ajutoră concursulă capacităţiloră medicale din Viena, şi care va fi detaşată prin mijlocirea ambasadei române din Viena de cătră înaltulă ministeră de răsboiu română. T6le spesele pentru locuinţă şi căutare, pentru tratarea medicală şi medicamente, băi, instrumente, precum şi tăte spesele necesare se voră acoperi din partea mea, respective a institutului meu sanitară. Spre întărirea s-cestui actă îlă provâdă cu subscrierea mea proprie şi cu sigilulă meu. Viena 25 Octomvre 1887. Dr. Albină Eder." — Faptulă vorbesce de sine. —x— Bâtrftnulă consilieră orăşenescă în retragere Pol-desy Sândor din Cluşiu, ducându-se să pescuiâscă ta Ia-culă dela Mănăştură, a alunecată în apă şi s’a înecată. Riua înmormântărei sale fusese destinată tocmai pentru serbarea cununiei unei fiice a lui. —x— Mai multe (fiare jidovesel scorniseră scirea cumc# arohimilionarulă baronă Hirsch din Parisu, care a dată 50 mii franci pentru incediaţii din Botoşani, mai toţi jidovi, ar fi oferită colosala sumă de 100 miliânede franci associaţiuniloră ovreesol din Europa. Numitul# baronă desminte acuma, prin se retarulă sâu, svoaul# despre acestă fabul6să ofrandă. — Erau deci gogoşi ji* dovescl! —x— Getimă în „Răsboiulă": .Marele baneheră din Iaşi Strul Chaim Daniel în etate de 90, adecă nouă tfecî ani, se căsătoresce în Austria cu o tânără femeiă. Acâstă căsătoriă fenomenală a produsă în Iaşi ună adevărată ridicolă pe socotâla nonagenarului baneheră, care tremur# când trebue să facă ună bine, să dea o centimă la s# raci, cu t6te că e putredă de bogată; decâtă o asemenea căsătoria, de care lumea ride, era mai natural# şi mai umanitară ca acestă bătrână de deoe ori milionară, să facă mai bine ună asilă pentru fsraeliţii bătrâni, care umblă cerşindă orbi pe strade şi care este în ade-vâră o mare ruşine chiarjpentru toţi bancherii din laşi ce nu se gândescă decâtă numai la gheşefturile loră.» Cursă de stupărită ... de Augustină Degană, in-văţătoră grăniţârescă. D-lă Degană s’a ocupată mai de multă şi se ocupă şi acum cu suceesă bună cu cultura albineloră ; densulă — precum însuşi ne spune — a fost# trimisă, din partea comitetului administrativă ală fondului scolastică grăniţârescă română din Sibiiu, Ia esposi-ţiunea regnicolară din Budapesta spre a studia secţiunea stupariloră, şi reîntoreându-se de acolo, i-s’a dată oca-siune în câtava rânduri, ca să-şi probaze cunoscinţele câştigate, atâtă la esposiţiunea numită, câtă şi mai îna-inie din propria-şî esperiinţă, prin prelegeri practice, ţinute învâţătoriloră grăniţărescl la Deva şi ia Yaida-Re-cea în anulă trecută. Din premisele acestea resultâ, că autorulă cursului de stupărită citată in fruntea acestoră şire este bărbat# practică pe terenulă acestui ramă de economiă rural#, şi dâcă cercetămă mai de aprăpe cursulă de stupărită, ne câştigămă convingerea, că autorulă într’adevărfl ne dă inviaţiunî forte practice, cu aplicarea celoră mai moderne principii ale agricultoriloră deja renumiţi, în privinţa tractării albineloră, D-lui ne spune, cum să pur-cedemă în deosebite caşuri şi după diferite metdde, rie unde se vede, că nu se lâgă numai dej ună sistemă, oi esplicându ne teoria, sâu căuşele unoră manipulări, ne lasă voiă liberă în procedură. Dânsulă ne arată mai departe cele mai nouă sisteme de corniţe în icăne şi ne (•■> KOIL.ETON O. Z-OGOFETULtr MATEZTJ NOVELĂ. — Ba că tocmai! — grăi Rădiţa şi o rupse in-tr’ună rîsă de i se audea vocea ei subţirică pănă la cârciuma din capulîi satului. — Ai brodit’o, Ienache, cu nemţoicele d-tale, — adausc Rădiţa dândă din capă, — curată c’ai brodit’o! — şi în hohote dc rîsu întră în casă să aducă ţuică. — Apoi da, aşa e! — începu maşinistulă. — Aşa e! — repeta elă, der se opri, căci Rădiţa... dră-cosa de Rădiţă, rîdea aşa de cu hazîi şi rîsulu ei veselă amestecată cu ţuţuitulă ţuicii, ce o turna, făcea să se audă ună tonă aşa de plăcută, încâtă Ienache îşi curma vorba şi asculta la rîsulă Rădiţei. — Fă Rădiţo! — grăi maşinistulă şi se ridica de pe laviţă. — Radiţo...fă.... a draciloră mai eşti d-ta!“ — Ca o nemţoică! — îlă întrerupse Rădiţa ve-nindă cu ţuica în mână. — Ca o nemţoică! — repeta ea şi se aşedă pe laviţa de alăturea. Ienache se lăsă erăşî pe laviţă, luă ţuica în mână, se uita la sticlă, o scurse pe jumătate, se uita la Rădiţa şi apoi plecândă privirea spre pămentă, clătina din capă şi rîdea în semnă că adecă i-a plăcută vorbele Rădiţei. Pe când stau astfelă Ienache şi Rădiţa, era seră cura se cade. Drumeţii, cari conăceau la cârciumă, se duseră în dosulă casei, îşî puseră desagii căpăteiu şi horcăiau de somnulă ce’i cuprinse. Erau osteniţi sărmanii şi mâne de cu nopte aveau să plece mai departe. Despre câmpă venea călare logofătulă Mateiă. Ajunse la cârciumă, descăleca, dădu bună seara, îşî lega calulă de felinarulă neaprinsă ce se afla înaintea cârciumei (se aprinde numai când se scie câ trece vr’ună slujbaşă dela prefectură), dădu mâna ântâiu cu Rădiţa şi apoi cu Ienache. Logofătulă stătu puţină în locă, îşi pleca sprâncenele asupra ochiloră şi îndată dup“i aceea se adresa cătră Ienache cu cuvintele: — Ar fi bine să mergemă înăuntru.., afară par’că nu’i tocmai de noi. — Şi ce’i Rădiţo? — grăi Mateiă cătră cârciumăriţă. — Ori nu ne poţi lăsa în casă ? Ţl-e frică că ’ţi vom face dârvală? — adause elă şi zîmbi puţintelă. Mateiă era gânditoră. Când şi când storcea câte ună zîmbetă pe care l’asă putea asămăna cu o seîntee electrică în nisce nori negri, ce au cuprinsă împrejurimea. Ajunsese într’o stare când omulă, fără să’şî dea sema de ceea cc’i trebue, e cuprinsă de ună urîtă şi se află într’o mare zăpăceală. De multe orî se cugeta elă că ar fi bine să se însdre, cu tote acestea da rîndă dileloră şi trăia în neliniştea de care era torturată. — Să ne aducă o oca de vină! — clise Mateiă cătră Ienache întrândă în casă, er Rădiţa sări repede şi pleca la butoiaşulă din pivniţă, ca nu cumva să în-târdie şi să strice pofta ospeţiloră. Era cârciumăriţă Rădiţa şi cunoscea ea prea bine gustulă flăcăruia, şi de acea aduse repede vinulă, îlă puse pe masă şi eşi afară în câsciora de vendare, ca să lase singuri pe Mateiă şi pe Ienache. Rădiţa era cuprinsă^le ună neastemperă. întâlnirea lui Ienache cu Mateiă i-se părea ei ca nealtădată şi par’că înţelegea care e scopulă întelnirei. Era în neastempără şi de aceea să nu prindă pe nimenea mirarea, dccă a trasă cu urechea la vorbele ospeţiloră ei. Când se vădură singuri, Ienache apucă sticla şi turnă în pahare. Imbiă unulă lui Mateiă, luă eh! pe celălaltă şi închinară împreună. Amendoi deşertară paharele. Mateiă îlă puse josă, der Ienache îlă ţinea încă în mână. — Măi Mateiă! — grăi maşinistulă. — Dă’ţl nS-cazulă la o parte şi hai să ne grăimu două vorbe. Nu de altceva, der îţî spună pe cinste, că ’mî-e greu, unde te vădă totă posomorită. — Insoră-te Mateiă! — accentua maşinistulă, puse paharulă pe masă şi apucândă sticla în mână turnă din nou. Mateiă plecă ochii în pămentă, îi ridică însă îndată şi privi la maşinistulă cu t6tă încrederea. Acestă vorbă, pe care i-a mai clis’o Ianache, îi plăcă de astă Nr. 243. GAZETA TRANSILVANIEI. 1887 esplică şi manipularea cu ele. Procedura d-lui autoră este decjf raională şi practică, ergo adevărată. Mai vorbesce în favorulă acestui cursă de stupă-ntă şi împrejurarea, că comitetulă susnumită a sprijinită pe autoră întru tipărirea opului presenlă, ca să nu rămână necunoscută în cercuri mai largi, ci să propage ideile stupăritului raţională atâtă între învăţători rurali, câtă şi intre alţi economi români. Opulă cuprinde în formata de 8° mare 80 pagine textă şi o broşurică separată cu 82 figuri. Limbagiulă e destulă de poporală, încâtă îlă p6te înţelege orl-care cărturară română. Pre când reeomândă cu t6tă căldura acestă cursă de stupârită tuturoră celoră ce se in-teresăză de acestă ramă ală economiei rurale, mă Jsimţă sprijinită în privinţa asta şi de susnumilulă comitetă şco-lastică grăniţerescă, care cu sucursulă său materială şi morală a ajutată scăterea acestui opşoră la lumină. Pre-ţulă de 35 cr. e de sigură aşa de modestă încâtă s'ar pută cumpăra opşorulă în mai multe esemplare ca premiu pentru şcolarii absolvenţi de şcăla poporală. 1. L.r SvercolirI şi uneltiri de maghiarisare. Ună »patrioticelă“ din Papolţă s’a supărată focă pe învăţătorulă română de acolo, Georgiu Lazară, din causă că acesta propune românesce la copii români din scăla românâscă de acolo. Elă nu-şî p6te închipui, cum păie figura ca învăţătoră românescă ună individă ca d. Georgiu Lazară, care nu scie bine unguresce. Se pro-v6că Ia cuvintele lui br. Eotves, că adecă: «cine s’ar îngriji de erescerea unoră copii străini, negligiândă pe ai săi, în casulă celă mai bună s’ar pute <}ice că este ună nebună.* De aci furiosulă .patriotă* învinovăţesce pe ai săi de ce nu se îngrijescă de observarea legei privi-t6re la propunerea limbei ungurescl în scăle, de ce — (jice elă — Ungurii cultivă limbile străine; „patria numai pe ajutorulă fiiloră săi pdte conta în casă de pe-riculă*, — „naţiunea numai prin limba ei trăesce.* Şi f6ia kossuthistă din Ciuşiu îşi deschide bucu-rosă colănele sale pentru publicarea acesloră insanităţi! Câtă nesimţire! De altmintrelea noi le înlâmpinămâ cu cuvenitulă dispreţă şi »patriotului* îi dămă sfatulă să înveţe românesce, pentru că românăscă e poporaţiunea băştinaşe a Ardealului şi ea e talpa ţării prin forţă şi prin numără. In Orşova nu se află preotă gr. or., care să propună religia eleviloră dela scăla civilă de stată, in majoritate greco-orientalf. Regulamentulă prescrie, ca elevii de fiă-care confesiune să-şi aibă pentru catechisare catechetulă loră. Unde catechetă nu se află, trebue să se aducă. In Orşova însă nu se face aşa. Directorulă acelei scăle, care este de confesiunea romano-catolică, propune religiunea unei maiorităţl de şcolari, cari suntă de o confesiune mai cu totulă opusă, de confesiune gr.-orientală. Acesta stă în interesulă scălel maghiarisăt6re, fiind-că elevulO română nu mai pdte aucji limba româ-uăscft nici dela catichetulă său. Atragemă atenţiunea autorităţii ndstre bisericescî asupra acestui faptă Fdia ungurăscă din Aradă se plânge contra archi-reiloră români, despre cari (Jice că nesocotescă legile şi ordonanţele ministeriale, fiindcă aceştia, deşi au fostă ad-moniaţl de ministeriulă de culte, nu intervină — precum ar aştepta ei — pentru respectarea legei instrucţiunei primare. Mai virtosă se plânge codiţa dela Aradă, că îu scdlele confes. gr. or. din comitatulă Aradului, limba maghiară este cu totulă desconsiderată. Dăr Ungurii cura consideră limba românăscă ? De altă parte „Nemzet* ne aduce vestea unui „mare evenimentă*, cum se esprimă elă, prin aceea, că în Trstina din nordulă Ungariei s’a înfiinţată o casină maghiară cu scopă de a propaga limba şi „cultura* maghiară. In fruntea acestei reuniuni de maghiarisare stau autor tăţile judiciare şi administrative. „Nemzet." apelăză la ajutorulă tuturoră Maghiariloră, sub motivă că e vorba de a lăţi limba şi «cultura* maghiară între Slovaci. Şi aceste uneltiri şi svărcolirl le numesce fdia ungurăscă »mare evenimentă*. Ce neruşinare! Direcţiunea institutului maghiară de economii din Lăpuşulă ungurescă a hotărîtă să espună în localulă său o puşculiţă (lădiţe şi cutii) pentru adunarea de bani în favorulă »Kulturegylet“-ului. Avertisămă pe Românii din Lăpuşă de acăstă cursă 1 Comitetulă Kulturegyletului ardeleană a ţinută o şedinţă sub preşedinţa lui Bethlen Gabor-paşa, în care a hotărîtă să se aşetje în diferite locuri 2000 puşculiţe ca să adune bani pentru Kulturegyletă. Suntemă siguri că Români voră ocoli pe departe şi aceste curse. Ultime sciri. Fraga, 13 Noemvre. — „Narodny Listy“ se plânge amară, că agitaţia de pănă acum a Cehiloră contra fdiei ungureşti n’a avută destulă reuşită, căci pâinarii cumpără şi acum cu preferinţă făina ungurăscă cretjândă că e mai spornică. Numita f6ie îndămnă acum pe Cehi să nu cumpere pâne de făină ungurăscă. Viena, 13 Noemvre. — Doctorulă Schrotter, care a văzută pe prinţulă Germaniei la San-Remo, vorbindă cu ună redactoră dela „Tag blatt“ a „Lucrurile stau rău.“ La între- barea, dăcă băla prinţului e aşa de gravă, doc-torulu a răspunsă: „Da, gravă, fărte gravă!“ ParisU, 13 Noemvre. —Boulanger, ală cărui arestă a espirată, plăcă mâne-sără din Cler-mont-Ferrand la ParisU, pentru ca să ia parte la lucrările comisiunei pentru împărţirea oficeriloră. Paris, 13 Noemvre- — Scirea făiei „Extra-postw : Pentru sosirea de mâne a lui Boulanger aci se facă pregătiri pentru demonstraţiani mari. ParisU, 14 Noemvre, — Boulangar, ca se evite demonstraţiuuile, plecă erl din Clermont-Ferrand cu trăsura şi numai în Riom se sui în trenă, din care apoi s’a scoborîtă în Charenton, venindă incognito la Parisă totă cu trăsură. Incidente n’au fostă In Clermont-Ferrand s’adunase multă lume la gară ca să’i facă simpatice manifestaţiunl. In Parisă a fostă o plăiă torenţială, care a împe-decată mulţimea d’a se duce la gară. Genera-lulă a trasă la hotel ă Louvre. ParisU, 14 Noemvrn. — Spre a împedeca demonstraţiunile pentru Boulanger, la gara de Lyon au fostă comandaţi vr’o 50 de sergenţi de oraşă. Dăr fiindă pl<5iă mare, a fostă puţină lume la gară. Generalulă ţhg altmintrelea n’a venită cu trenulă. înaintea hotelului Louvie erau postaţi vr’o 16 poliţişti. Spre a amăgi lumea, se (Jice că generalulă locuesce la rude în împrejurimea Parisului. In Saint-Germain des Fosses şi în Moulin a fostă salutată Boulanger cu strigări de: „s6 trăiască!“ BerlinU, 14 Noemvre. — Principele moşte-nitoră a respinsă definitivă ori ce propunere de extirpare a larynxului. „Acum îmi pună sorta în mânile lui D-(Jeu“ a declarată principele fdrte categorică. Principele va sta la San-Remo. BerlinU, 15 Noemvre. — Ună mare prân