GAZETA TRANSILVANIEI. ■EDAOŢIUNEA ŞI ADMINIHTRAŢIUHEA i BRAŞOVft, piaţa mare Nr. 22. ,GAZETA" IESE lN FIECARE pi. ’e onQ an fi 12 fior., pe ş6se luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România ţi străln&tate: Pe anfi 40 fr., pe ş§se luni 20 fr., pe t r«i I u ?< ’ 10 franc!. ANULU L. SE PRENUMERA: la po^te, la librării şi pe la dd. corespondenţi. ANUXr^XURIIiE: O seriâ garmond 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare SorlfterT nefronoats nu a? prlmoiou. — 3enu»orlpte nu «a retrimită. Ni 242. Mercuri, 4 (16) Noemvre. 1887. Br aş o vii, 3 Noemvre 1887. In numărulă de Duminecă ală „Gazetei44 amă arătată cu esemple viue cum procedă organele administrative unguresc! faţă cu bieţii funcţionari români, cari au cea mai bună cuali-ficaţiune şi suntă harnici şi muncitori; amă a-râtată cum li se iâ pânea din gură, fiindă lăsaţi pe drumuri cu familii numerdse; amă arătată că a(Jî este destulă ca cineva să fîâ născută Română spre a fi scosă din orice combinaţiă, ce i-ar face posibilă a ocupa unu postă fiă câtă de modestă; amă arătată că în loculă unoră Români bravi, cinstiţi şi bine calificaţi se candi-d6ză şi se numescu nisce protegiaţi ai paşaleloră comitatense, cari în cele mai multe caşuri suntă nisce nevoiaşi şi ffirte adeseori chiar nisce venetici răpcigoşi. Acum voimă să demonstvâmă cu ajutorulu unui altă esemplu ce spirită şi ce disposiţiă domnesce chiar în centru, în senulu guvernului ungurescă, faţă cu funcţionarii şi candidaţii la funcţiuni publice de naţionalitate română. Caşulă, despre care voimă să vorbimă, e fdrte caracteristică şi s’a petrecută într’ună co-mitată din Ardealu. Preşedintele tribunalului din capitala acestui comitată a candidată pentru ocuparea unui postă mai inferiorii la memoratulu tribunală, după cum cere legea, trei inşi. Intre aceşti candidaţi celu dintâiu era cu numele Boer. Propunerea preşedintelui de tribunală ajunge în cele din urmă în mânile ministrului de jus tiţiă ungurescă. Nu trece multă şi preşedintele se pomenesce că i se reîntorcă actele dela Peşta, cu mustrarea, că de ce a candidaţii primo loco mă Românii ? P6te ori şi cine să-şî facă o ideă despre starea lucruriloră la noi, când ministrulă de jus-tiţiă mustră pe subordinatulă său, că a avută „neghiobia" ori „cutezarea" a pune în candidaţiă şi ună individă de naţionalitate română. Destulă că faptulă s a petrecută. IPreşedm— tele tribunalului din vorbă, adusă în încurcătură prin mustrarea ministrului său, a citată pe can-didatulă Boer la sine şi l’a întrebată, că unde este botezată. Acesta i-a răspunsă că şi-a primită botezulă la calvini şi că este de nascere Ungură. Atunci preşedintele i-a cerută testimo niulă de boteză, de care, (fise elă, are trebuinţă pe câtva timpu în interesulă candidatului, fără însă a-i spune adevărata causă. Primindă atestatulă cerută preşedintele l’a trimisă îndată ministrului cu observarea, că can-didatulă e Ungură şi de religiunea calvinâscă. Imediată a şi primită răspunsă dela Peşta, ară-tându-i-se că candidatulă este acceptata şi numita în postulă pentru care a fostă propusă. Ministrulă de justiţia — caşulă nu este tocmai nou, s’a petrecută ceva mai de multă — nu întrâbă dâcă candidatulă e omă integru şi eu t6te calificaţiunile recerute, ci îutrâbă ce este: Română ori Ungură ori Evreu patriotă; ministrulă de justiţiă ală unui stată în care trăiescă trei milidne de Români se turbură şi se înfuriază pentru că preşedintele ungură ală unui tribunală dintr’ună ţinută românescu ală Ardealului are marea „nesocotinţă" de a candida la loculă ânteiu pe ună presupusă Română şi îndată ce se do-vedesce contrariulă. că adecă candidatulă nu e Română, mânia lui este împăcată şi nu mai pregetă nici ună momentă de a da candidatului aprobarea sa. Mai este trebuinţă 6re de comentară, mai este de lipsă 6re să arătămu, că nu grija pentru mersulă regulată ală administraţiei ungurescl, nu oonsideraţiuni privitdre la cunoscinţa „limbei statului" şi la alte calificaţiuni pretinse de legile actuale ungurescl, conducă pe guvernulă dela Pesta în caşuri analdge, ci tendinţa lui este de a face imposibilă Românului să mai ajungă la o funcţiune în acestă stată, scopulă lui este de a-i lua pânea din gură şi a-o da Ungurului său Evreului, care se bucură de protecţiunea lui ? Şi foile ungurescl, j subvenţionate şi nesubvenţionate, totu mai au neruşinarea a susţine, că în acestă stată toţi cetăţenii se împărtăşescu de egale drepturi, că toţi suntă adăpostiţi la radele binefâcătdre ale liberalismului ungurescă. Ce egalitate, ce dreptate şi ce liberabsmă este acela, când cetăţănulă este prigonită numai şi numai pentru că Ta născută o mamă nemaghiară, când nu se sfiescă cei dela putere, într’o ţâră unde maioritatea covârşitâre a popo-raţiunei este română, a se arăta indignaţi, că se candidâză într’ună ană odată şi ună Română pent’rună postă inferioră? Acâsta nu e egalitate, ci volniciă detestabilă, nu e dreptate, ci asuprire strigâtâre la ceră, nu e liberalismu, ci celă mai cinică despotismă. In faţa unei asemenea asiatice stări de lucruri nu mai este cbipă de lecuire, nu mai p6te fi scăpare pentru noi Românii decâtă numai a-tuncl, când vomă avâ garanţia, că miniştrii nu ’şî mai potă bate jocă de interesele nâstre cele mai vitale individuale şi naţionale. Pressa rusă şi lămuririle d-lui Kalnoky. „Le Nord," f6ia ministerului rusescă de es-terne, publică ună aspru articulă contra celoră vorbite de d-lă Kalnoky în delegaţiuni. Rusia, cjice foia rusă, nu va admite, ca ministrulă austro-ungară, pentru ca să obţină succese parlamentare, să schimbe rolurile şi să inrăţişeze ca turburători ală păcii pe acelă stată, care singură numai a dată până acum dovedi de iubire de pace. Nu Rusia, ci alianţa triplă e ună perioulă pentru pace, fiindă-că sprijinesce regimulă aventuriosă ală Coburgului şi subminâză res-pectulă ce se datoresce tractateloră internaţionale. I-ar fi uşoră Rusiei să dovedâscâ, că alegerea prinţului de Coburg e o operă a conspiraţiunei; dâr e probabilă, că Rusia va răspunde cu dispreţă la limbagiulă desfrânată purtată contra ei. Contele Kalnoky ar fi folosită mai multă raportului dintre Rusia şi Aust.ro-Ungaria, dâcă n’ar fi vorbită de locă. Cehii şi Ungurii. Fâia cehă „Narodni Listy" scrie ună [articol ă despre sdrtea celoră şese-ijeci de copii orfani slovaci din comitatulă Trencinu, pe cari Ungurii i-au deportată ca să’i maghiariseze. Din acestă articolu reproduce „Pester Lloyd" următorulă pasagiu: .Umanismulă maghiară] să’şî ia gândulă dela acestă modă barbară de a răpi băieţii din braţele mameloră loră şi de a’i scăte din vetrile loră cu pumnii şi cu bi-ciulă, numai ca să crescă din ei Maghiari bun! pe pustele Ungariei, numai ca să reînvieze şi împrospeteze prin sângele loră sănătosă corpurile maghiare cele corupte şi enervate prin estravaganţe, corpuri desecate şi desperate pentru viitoruîă loră. Se privăscâ acăstă societate morală, care distruge şi nimieesce vieţi familiare, să pri-vâscă in ochii creştinismului, în faţa Europei culte şi să vadă, că ea calcă sub pieiore consciinţa dreptului, jocă ună jocă fără lege şi fără Dumne4eu faţă cu cele mai sfiinte sentimente ale unui poporă, care e mai conservată şi în privinţa morală şi fisică mai multă decâtă stăpânii săi cei slăbănogiţî, ună poporă, care e de mii de ori mai consciu de sine decâtă aceia, cari îlă dom-nescă. Şi ou atari mijlăce neumane, revoltătâre, ne mai pomenite, cu atarî tiranisărl şi torturi socotessă Maghiarii, că voră pută câştiga pe Slavii translaitanl pentru programulă supremaţiei loră? Noi credemă încă, credem in dreptatea tribunalului istoriei lumii; orfanii slavi de bună sâmă îşi voră afla cândva şi răsbunătorl.44 „Pester Lloyd" numesce acestă pasagiu e-şită dintr’o inimă simţdre şi sfâşiată de durere de atâta tirâniă, „un pasagiu care [pătimesce de alienaţiune mentală". Câtă nesimţire şi neruşinare! SOIRILE PILEI. Nu e mirare, dâcă şi în comuna Telciu, care este cea mai de frunte comună în fostulă districtă ală Năsăudului, numerulă sufleteloru jidovescî a ajunsă deja la 45. Causa o aflămă în însăşi inteligenţa română de acolo, despre care ni se scrie, că trăesce în mare duşmăniă şi neînţelegere. In fruntea poporului română din Telciu se află ună preotă cu 6 învăţători, ună notară, oolectoră, primară şi alţi inteligenţi români, cari multe lucruri fru-mose şi absolută necesare ar pută săvârşi în interesulă poporului, din a căruia sudâre trăescă; dâr, durere, pe lângă cele scrise în nr. 234 ală fdiei năstre, mai pri-mimă o corespondenţă, prin care ni se înfăţişâză în cele mai negre colori relaţiunile reciproce între inteligenţii a-celei comune. Pisma şi răutatea dintre ei subminâză precum se vede şi zidulă de apărare ală poporului, în ală căruia interesă absolută nimică nu se lucrâză. Co-respondentulă ne presentă ca urditoră ală neînţelegeri-loră pe d-lă preotă locală Gregoriu Popă; de vre-o tjece ant nu s’au făcută nici raţiociniile bisericei, aşa că nimenea nu mai scie cum stau trebile cu cassa. La totă casulă însă, de s’ar administra averea bisericilorfl ori câtă de consciinţiosG, presentarea la timpă a socoteliîorfi înaintea poporului o cere nu numai regulamentulă, ci şi interesulă desvoltărei spiritului economică ală poporului şi interesarea acestuia de averea publică. De acâsta trebue să ţină comă d-lă preotă. fir dela fruntaşii inteligenţi ceremă mai puţină egoismă şi mai multă abne-gaţiune. Fără de acesta e imposibilă armonia, a căreia lipsă dă nascere la ireparabile perderl. —x— D-lă V. Rebreană, înveţătoră în Lăpuşulă ungu-reşcă, ne trimite cuprinsulă unei lungi dispute, ce a a-vut’o d lă preotă română din Nuşfalău, Ioană H. Bo-teanu, cu ună maghiară de frunte din municipiulă Sol-nocă-Dobâca cu ocasiunea întrunirei la o masă comună în comuna Feleaculă săsescă. Disputa a avută locă în una din (Jilele de astă-vâră şi e în adevără interesantă din punctă de vedere teologică. D-lă Boteană a dovedită multă pătrundere în sciinţele dogmatice creştine cu ocasiunea combaterei principiiloră panteiste ale adversarului său şi a raportată admirabilă succesă prin învingerea totală a lui, făcându-lă să recunoscă şi să se declare pentru recunoscerea esistenţei lui Dumnezeu, aşa precum ne învaţă biserica creştină. De asemenea a dovedită d-lă Boteanu fundate cunoscinţe istorice, la combaterea adversarului său şi în cele ţinătore de istoria uaţionalâ a Româniloră. Cu ună cuvântă, d-lă Boteanu e ună preotă, care până acum numai onore a făcută colegiloră săi. —x— Ministrulă comună de resboiu Bylandt-Reidt a arătată delegaţiloră necesitatea d’a se spori cavaleria, fiindă slabă în comparaţiă cu numărulă sporită ală cavaleriei celorlalte state mari. —x— Fabrica de arme din Steyr va spori numărulă lu-crătoriloră pentru fabricarea pusciloră cu repetiţiă, necesare armatei comune, dela 4000 la 7000. — Semne de pace ! —x— Cheltuelile făcute de guvernulu comună pentru procurarea de pusei ale armatei dela 1868 pănă în 1885 se urcă la 31,482,000 fl. In acăstă sumă nu suntă cuprinse şi cheltuelile făcute cu puscile landwehrului şi honve-(fimei. —x— In comuna Nagy-Szemlak (Semlacul de lângă Arad ?) e mare duşmăniă între femeile din comună şi între Invă-ţătoră, de ce? nu se spune. Destulă că câte-va 4ile una după alta i au făcută demonstraţiunl înaintea casei, ba într’o că ministrulă de esterne română ar fi voită să demisioneze din causa unui oonllictă cu representantulă din Bucurescî ală guvernului grecă. Aface.-ea stă astfelă: Murindă ună individă în România, după care a rămasă o moştenire ce trebuia să se reguleze, însărcinatulă de afaceri grecă cerii să i se recunoscâ lui dreplulă de a regula moştenirea, fiindă că mortulă era supusă grecă. Guvernulă română a con- nici odată ? — disc elă cu o faţă seriosă ca şi cum s’ar teme de ceva. — Am adusă legătura asta, logofete,* — grăi is-prăvnicelulu — „mî-a dat'o Măruţă... a clisă că-să pri-menelele d-tale pentru mâne. — Atâta clise isprăvni-celulă şi merse lângă cotună să’şl aprindă ţigara, pe care şî-o făcuse încă venindă pe drumă şi o ţinea în mână. Logofătulă luâ legătura, o aduse în bordeiulă bucătarului, scdse de acolo galeta cu rachiu şi îmbiâ is-prăvnicelului ună păbărelă. — Da bine ’mî cunosc! pofta! — grăi isprăvni-celulă scărpinându-se după ureche; îşi luâ ţigara din gură, se scula de josă, îşi şterse odată mustăţile, îşi luâ pălăria din capă şi apucâ păhărelulă. — Să dea Dumnezeu bine, — închina elă — şi să te vădă ginere! — adause ridicândă păhărelulă la gură. Bău, îşi şterse mustăţile şi întinse păhărelulă logofătului. La închinarea isprăvnicelului logofătulă mulţămi dândă din capă şi dise şi elă: .Norocă să dea Dum-nedeu!'. — Mai bei unulă ? — întrebă logofătulă. — Yoia la d-ta, logofete, — chse Nicolae şter-gendu-se la gură. Luâ păhărelulă, închina şi’lă bău pănă în fundă. îşi puse pălăria în capă şi merse erăşî la cotună să’şî aprindă ţigara, căci i se stinsese. — Da ce mai este pe la curte, isprăvnicele ? — întrebă logofătulă şi se aşedâ pe o baniţă veche, în care testată acăsta şi tribunalulă română a împărtăşită vederile guvernului său. De aei mare supărare pe însărcinatulă de afaceri grecă, care a şi plecată din Bucurescî. Conflictulă însă s’a aplanată. Aci trebue să aminlimă, că cei mai mulţi supuşi streini, chiar de neamă streini, mai alesă greci şi bulgari, în România se dau de Români când e vorba a suge la vr’o ţîţă a ţării, er când e să servescă în armată, ori după ce facă averi din bani românesc! ori e să se reguleze vr’o moştenire din acele averi, atunci se ivesiO neamurile grecesc! şi bulgăresc!, cu Atena şi cu Sofia cu toiă, şi reclamă naţionalitatea recrutului, averile mortului şi dreptulă de a regula moştenirile. Sâtura-se voră odată Românii de a da streinului bucătura din gura loră şi a celoră de ună neamă cu ei? Noi unii ne-amă săturată. Averea unui prinţă ro mână a fostă reclamată de cele 8 —10 familii grecesci din Braşovă, dintre care însă numai una e curată grecăscâ, ca avere grecăscâ şi Ungurii lî-au dat’o Şi neamuri de ale acestoră Greci de aci, în România facă pe Românii şi au chiar slujbe! Scirî poliţienesc!. Câtă de întemeiată e disposiţi-unea poliţiei, ea să fiă provăcjute cu lampe (felinare) a-prinse carele ce circulâză pe stradele cetăţii şi suburbie-loră oraşului, dovedesce din nou faptulă, că alaltă-sărA pela 7Vs 6re două cară, ce nu aveau felinare, s’au lovită aşa de tare unulă înlr’altulă, încâtă capulă oi, tei a străpunsă ună cală, care a şi murită imeiiată. Deorece erna se apropiă totă mai tare, se face a-tentO publieu Q ca să se provaijă cu năsipâ, pentru ca fundă lunecuşă să presare pe pavagiu. A<4î înainte de ame4I s’a găsită în Strada Gâldă-rariloră ună portofoliu de pele cu o mică sumă de bani. Păgubaşulă îlă găsesce la poliţiă. VARIETATE. Ună visă. Murise junele şi dibaciulă cânlăreţă, murise inge-niosulă şi amabilulă măestru, ce ni se păru a fi trimişii de Poliimnia română, să ne descopere farmeculă ariiloril nostre şi să ne arete prin păna şi arculă său, că acele arii îşi au sorgintea loră în armonia sfereloră, şi suntă acordole cele mai drăgălaşe şi mai plăcute ale ânge-riloră şi ale lui Dumne-jeu! Murise C. şi multe lacrâml că4ură pe mormântulQ său rece şi mută, şi mu’te flori se depuseră pe acelă mormenlă, tote martore a iubirei, ce o avău inimele române câtră acela, ce ne-a lăsată multe armonii, însă mai multe încă a luată cu sine. Murise, şi vestea străbătuse ţera din margini în margini, şi toţi îlă plângeau, cari îlă cunoscuseră, ori îi albiseră viora şi melodiile lui. Piâns'am şi eu în singuratica mea căsuţă, la a cărei ferăstră, o, de câte ori, serile după amurgă, ascultaiu răpitorele cântece, ce !e scotea elă din inima sa, şi din ebrdele drăgălaşei sale cremonese! — Plâns’am: de 6re lacră ml aşa de Iimpe41, aşa de sincere şi curate, h6 fie e’e interprefulă negrei şi strivitărei dureri!... Dăr într’o sără, după ce-mi aprinsesemă lampa, şi 4ării hârtia cu note pe măsă, scumpe palpitări ale mi-mei şi artei lui, priviiu la acea hârtiă cu jale, şi luân-du o in mână, ărăşl simţiiu, câ-ml curgă laerămile pe faţă şi picură pe hârtiă dinaintea mea. Cuprinsă de o durere adâncă tr.6 lăsaiu pe marginea sofei dinaintea fe-restrii. — Gândirile mele se îndreptară spre trecută, şi’n sufletulă meu .se deivoltă pe înceiulă imaginea lui, imaginea cea blândă şi amabilă! Priveamă la ea cu durere şi mă afundai în reminiscinţele legate de acea imagine... Nu Hc*iu cum veni apoi, că Induioşită de aceste gândiri şi reminiscinţe, scăpai capulă pe perina sofei şi-- bucătarulă aducea ciocani de porumbă ca se’i pună în focă printre tizicu. — Da ce să fiă logofete ? Bine! Boerulă a luat’o cu trăsura în CrivSţă, cocona se totă certă prin curte... încolo toto precum le şeii. Nu-i nimică mai deosebiţii. — Măruţă ’ţî-a dată legătura cu primenelele, seu ’ţî-a dat’o altcineva? — întrebă logofătulă uitându-se ţintă în ochii isprăvnicelului. — Chiar Măruţă, — răspunse Nicolae şi se totu năcăjia cu ţigara, căci nu ardea bine. Se udase tutu-nulă din ea din pricina rachiului, ce se scursese din stufdsele sale mustăţi. Mateiu se juca cu păhărelulă ce’lă avea în mână; îlă sucea în drepta şi în stânga şi nu vorbea nimicii. Cum se uita la păhărelă, vă4u că’i puţină ştirbită la o parte, începu să sgârie cu unghia la acea ştirbitură şi astfelă ocupându-se cu totă dinadinsulu cu păhărelulfi, îi scăpâ josă, îlă ridica însă repede şi-se uitâ la isprăv-nicelulă Nicolae. — Doră s’a spartă? — grăi acesta. — Nu! — dise Mateiă făcendă cu capulă. — Nu s’a spartă, căci a că4ută pe mole. Amendoi tăceau. Bucătarulă George, care întindea la saca de i se vedeau vinele dela gâtu încordate de totă, striga de departe: — Vedî aşa logofete! Bine că estî cu găldta la’n-demână, căci tocmai am să’ţl spună ceva. M’am în- Nr. 242. GAZETA TRANSILVANIEI. 18*7. Ah, ce visă avuiu, straniu şi nStrun^StorQ! — Locuri străine, necunoscute, traversate de şesuii ver4î şi coline întinse în drepta şi’n stânga şi pe creasta unei coline mă aflaiu şi eu. Aeruiă şi vegetaţi unea mi se păreau ca după o ploiă furtunosă. In dosulă meu munţi înalţi, presăraţi cu codri, âră în ţaţă*ml o dumbravă înflorită, de unde adia ună Zefirii dube şi aducea cu sine ună mirosă balsamică. Der colo departe, pe câmpiă e 6re aceea ce se vede, nemărginită, încâtă n'o cuprin-deamă cu ochii! — Căutaiu împrejuru’mî, de n’oi zări undeva vr’o casă, ori vr’o fiinţă de oină; der nu văduiu nimica. MS cuprinse grijă şi frică; ce voiu face aşa singură In nisce locuri străine, lipsite de ori ce sufletă de omă. Stătuiu şi gândiiu der gândindă, mi se mărea numai frica căci Stă, şi s6rele era acum spre apusă 1 Pe nevrule păşiiu spre dumbrava din faţă ml, par-fumulă ei deliciosă mS atrase spre ea. Ajunsă in dumbravă mi se păru că dumbrava e de olivii şi de portocale. Urmaiu mai departe printre arborii înfloriţi, ai că-roră mirosă par’că mS adormea. Ce autjiiu însS la o vreme? Unfl sunetă depărtată, ună sunetă năduşită, care cu câtă înaintam, mi se părea totă mai aprdpe şi mai puternică. In fine âtă că aj insei de ceea parte a dumbrăvii. 0 rădicăturâ stâncdsă ca ruinele unui 4‘dă mare şi lungă era înaintea mea, şi mă impedica să vădă, ce-i dincolo de ea. La ivirea mea se rădicară cârduri de pasări, unele mai mici, altele mai mari, şi sburară cu nisce ţipete răguşite In tote părţile Urcai acea rădicătură, şi când ajunsei susă, ce era să vădă! Acea câmpiă nemărginită, ce o vă4usemă colo, din depărtare, era acum la piciorele mele şi acea câmpiă era — marea! Marea! o, câtă de grandiosă se rădică valurile ei, se rostogolescă, unulă după altu fi, uriaşele talazuri, ver4l-albâstrii! cum apoi, ajunse le ţărmurii de graniţă, se isbescă, şi se spargă cu ună mufletă cumplită şi înfricoşată, şi apoi ăr se rădică, clocotescă şi spumegândă se răstdrnă îndărăptă in îngrozitărtle infernurî ale mării! Stetuiu lunga timpă uimită de acăstă privelisce măreaţă. Mă întrebai apoi unde mă aflu, în ce locuri, în ce parte a lumii! ? — Pusei mâna pe frunte şi recugetai la cele ce am învăţată şi cetită despre ţări străine.......... Ah, 4>sei atunci, nu potă să mă aflu în altă locâ de-câtă în scumpa şi fericita Italie, leagănulă mândru şi glo-riosă ală nemului nostru românescă ! O, ce simţiri, ce cugetări mi se deşteptară acuma şi-mi rădicară sufbăulfi meu! Far’ că mă simţii sosită dintr’o călătoria lungă şi grea, ia casa pârintescă, la iubiţii şi doriţii mei! — lasă, vai, aceste mişcări plăcute ale inimii şi minţii mele dispărură curendă, le respinse ărâşl grija şi frica, căci nici pe aicea nu vedeamă nioăirl locuinţă ori fiinţă de omă! Inzadară îmi aruncă privirea îndărăt ă, în drepta şi ’n stânga, nu vedeamă nimica şi nu au4iamă, decâtă numai vuetulă asur4itoră ală valuriloră mării. In acăstă nedumerire, pornii pe ţărmulă stâneosă In stânga la vale, căci mi se părea că în acea parte e ceriulă mai luciu şi marea mai liniştită. Mersei câta mersei, şi când h o vreme rădicai ochii, vă4ui, — o stranie ivire! Era 6re aeve, seu era numai o nălucă? Pe ună pişcă de stâncă pe malulă mării şedă ună chipă de omă! Ca oprită de o putere nevă4’Jtă, stei ui locului şi privii spre acea stâncă, privii cu simţiri de bucunâ şi de spaimă. Locuri străine, timpulă spre sără şi numai ună unică omă, ori pdte vedenie, şi eu singură şi străină. Ce să facă? După ce mă mai liniştii, mă apropiai de stâncă. Dărane! — dăr no se pote! Pre cine vădă ochii mei pe vărfulă stâncei! Era acela, pe care lă plângeamă, era iubitulă nostru maestru, era amiculă meu — C! Nu credeaină, mintea par’ câ-mî spunea că nu se pote să fiâ elâ, ci e numai o amăgire a fantasiei mele; însă i-nirna îmi spunea, eă-i elă! Nu mî-aşî pută da săma, cum veni, dăr au4'ii numai, că mi se desfăcu de pe buze chemarea numelui »Su. Dăr elă nu mă au4i. Şedea pe marginea stâncei, cu (aţa plecată spre mare, castania î violină în stânga, şi arculă în drăpta; par’că asculta şăptele mării ori căuta telnită, — începu bucătarulă după ce se mai apropia, — m’am întâlnită cu jitarulu Stană, tocmai mergea la capulă moşiei, şi mî-a spusă că maşinistnlă Ienache, scii ăla cu gura dulce, te aşteptă deseră la Radi ţa. Dicea că să te duci negreşită, căci are să’ţî grăiască o vorbă. Eu nu sciu cc arc să’ţî spună, — adause George — der atâta sciu că mi-a disii să te vestescă. Logofătulă Mateiu s’a uitată luugu la bucătară, der de disu n’a disu nimică. Elă scia ce are să’i vor-bescă Ienache, şi nu’i părea nici rău nici nerău; cu tote acestea nu era par’că pregătiţii pentru astă seră s6 mergă la Rădiţa. I-ar fi plăcută să mergă altădată. După o bucată de gândire, grăi cătră George astfelă: — Şi 4icî că să mergă la Rădiţa, ca să mă în-telnescu cu Ienache?! — Ba nu, logofete. Eu nu dicu că să mergi, fără îţi spună ce mî-a spusă şi mie jitarulu Stană. Eu am (Jisfi, etă aşa, ca să-mî facă slujba, căci am luat asupra mea ca să’ţî spună. Şî-apoi sciî, eu suntă omulă rînduelei şi’mî place să fiu la timpă gata cu t6te. — Da de ce te superi pe mine, logofete? Ori nu’ţî place s6 mai merg! pe la Rădiţa?! Nu cumva ţî-e frică de ea? — Ba că chiar, par’că eu nu sciu că vă aveţi dragi! — isprăvi bucătarulă, sciindu elă de ce a vorbită aşa. Dintr’una într’alta o duse Mateiă pănâ sera şi vorbea când cu George când cu isprăvnicelulă Nicolae, n mizeriile adâncimeloră ei. Păşii mii aprâpe şi privii de nou spre pis :ulfi stâncei. O, n i era arătare, nu era o nâlu ire: era elfi. Stau şi mă uită, mă uită lungă, şi numai ce vădii câ-şî rădică violina şi arculă şi întonăză o melodia. Da, viora lui sună, ală lui arcă măestru vibrea4â pe cordele ei! Cătai la elu cu totă inima, cu întreguiu meu sufletă, şi mă simţii pătrunsă ca de ună farmecă cerescă. Melodia ce o esecuta, amiculă meu, era atâtă de duiosă, atâtă de tnăeslră şi încântătăre, încâtă după primele ei vibrări mi se păru, că şi valurile mării şi sorele colo ’n Vesta stătură locului ascultândă farme-culă ei. Dăr chipulfi lui C! Părulă şi faţa lui străluceau in ra4ele sărelui apunătoră, şi imprejurulă întregului său chipă păr’ că unduia o aureolă magică şi diafană! De odată apoi făcendă o ageră trăsătură cu arculă, fini, şi mi se păru, că au4ii ună suspină lungă şi du-rerosO. Cu voce tremurătăre, fără să sciu ce facă, strigai atuncea: „C!‘ O! mă au4i/ intărse surprinsă faţa spre mine, mă privi lungă şi ca necre4Storă de ceea ce vede, apoi 4‘se cu glasă ca de mirare şi de bucuriă: „Tu eşti? tu eşti copilă, tu esil buna mea amică?!“ Eu, au4>ndă dulcele şi prielniculă său glasă, nici nu sciu cum mă vă4ui pe vărfulă stâncei. C. îmi întinse mâna şi ca pe o penă mă ridică la sine. Mi se uită apoi în faţă şi 4>se cu ună aeră veselă: „Da, da, tu estî, buna mea copilă! Apoi îmi făcu semnă să şedă lângă densulă şi continuă: „O, lungă şi grea cale am mai făcută, am uitată mai totulă din trecută44 ... şi sus-pinândă adâncă, 4’se: „Pe tine însă, bună copilă, nu te-am uitată,căutându-ml apoi prielnică în ochi, fini: de tino dragă îmî aducă aminte. Der spune-mi, cum vii tu pe aicea, şi ce veşti îmi aduci dm ţăra mea, dela ai mei, şi dela ai noştri ?“( „Cum vină?“ răspunsei şi vrăndă a continua simţii ceva ca sfielâ. PlecăndO deci ochii, 4ise*: „V,nfb căci — sciu eu? — mă întrebi ceva ce mi-se pare că ar fi să nu mă întrebi... Ge veşti îţî aducă din ţera năsîră, dela ai tăi şi dela cei ce te-au iubită? In ţeră te plângă toţi; er ai tăi suntă chiar neconsolaţi!“ Vream să mai vorbescă, însă amiculă meu, uilân-du-se cu durere spre ceră, apoi spre mare, îmî 4*se: „Zadarnică jelire; eu nu mă mai întoreă înapoi; locu inţa mea insă nu-i aicea; ea e în altă locă. Incăce vină numai din când în când, de mai spună mării —“ aice par’ că-şî înfipse ochii într’ună lalază, ce se îndrepta maiestosă, dără lină şi plăcută în spre noi, şi apoi continuă: „încăce, 4ică> vină de spună mării tainele inimei mele. ce le luai cu mine de dincolo. Vină apoi, de mai cântă pe vidră acestei Mediterane cânteculă cela mai dragă şi mai scumpă inimei mele şi neamului meu! ‘ Aici suspină bietulă C. şi apoi ărăşl continuă cu glasă m6le: cântă, 4i(îă, acestora talazuri Doina, ca ele, se o ducă Oceanului 1‘‘... Mă uitai în faţa amicului meu; faţa lui par’ că luă o espresiune suprafirăscă când urmă: „Ca oceanulă, prin isvoraşe şi rîuieţele ce vină din scumpa mea ţâră, să spună celoră ce m’au iubită, şi ce-loră ce i-am iubită,salutările mele, şi că în adenculă inimei mele nu în eteză a-i iubi şi ’n lumea mea de acum“.... După o pausă cam lungă, se uită apoi cu intimitate în ochii mei şi continuă: »Şi astă4î — etă, cât de b ne nimerii!* Mă luă de mână şi uitându-se spre s6re, 4ise: »Der etă, dragă amică, că mi-se apropie vremea, unde trebue să mă întoreă la locuinţa mea". Irat trase uşoră mâna spre sine şi 4>se cu glasă dulce: »Vii cu mine? vii să-ţi arătă unde şedă eu acuma? Mi se uită cu gingăşiă in faţă, şi, punându-şî cealaltă mână domolă pe braţulă meu, repeţi: ,Vii amică?“. Aceste cuvinte le respicâ amiculă meu cu o int’-mitate şi cu o confidenţă atâta de pătrun4ătore, încâtă eu fără cea mai mică improlivire, lâsai mâna mea într’a sa, şi elâ totă uitându-se cu sincerii şi prielnicii săi ochi într’ai mei de odată numai se avânta în aeră şi — eu cu elă! — Mă cuprinse spaimă! Amiculă meu vâ4ândă acesta mă luâ uşurelă cu drăpta de taliă, şi 4ise: »Nu te teme, eşti cu mine!". Planamă amândoi în aeră, şi străbăteamă ca în sboră imensulă spaţiu. G. vorbea necontenita cătră mine; cu deosebire însă cu isprăvnicelulă Nicolae, şi’lă întreba mereu despre curte: „cine era prin curte, ce se vorbea prin curte, cu cine se certa cocona ?“ şi alte întrebări după chipulu şi asemănarea acestora punea logofătulă Mateiu. Nu întreba elfi, fiindcă n’ar fi audită, ci întreba fiindcă’i plăcea se întrebe, căci isprăvnicelulă — îi spunea câte ceva şi despre Măruţă. VIII. Rădiţa avea înaintea cârciumei o masă lungă cu lăviţî pe de amândouă părţile, dedesuptulu unei stăşinî mai mari ce era într’o parte a caseloru. Acestă straşină era, cum aşă (Jicef, „salonulă de vară44, căci acolea se aşe4au trecătorii, acolea îşi beau ţuica şi’şî potoleau fomea din merindile loră. La acea masă se afla acum maşinistulă Ienache. Nu şedea elu acolea, pentru că n’ar fi putută întră în casă, ci pentru că’i plăcea să şedă afară, şî-apoi scii, decă a apucată cineva să se aşede din întâmplare pe laviţă şi să’şî proptească cotele’i ostenite pe masă, îi vine cu greu să se ridice. Ienache învăţase ferăria la oraşă şi făcuse călătorii prin ţera nemţescă, lucru care numai arareori se întâmplă la noi. Elă călătorise pentru meşteşugulă său, şi astfelă a avută prileju să vadă multe de tote şi avea destulă materială de povestită. Suntă mulţi 6menî cari călătorescă der puţini cari der eu nu pricepeamă vorbele lui, ba, parcă nici nu au-4eamă ce spun3, căci totă atenţiunea, totă sufletulă meu era absorbită de mărâţa şi impunătorea împrejurime, care de ce, de ce în mai multă şi mai mare maestate se desfăşura din t6te părţile înaintea ochilorft mei. Privii în josă; păraăntă nu mai vedeam, ci numai ună vâlă de câţă purpură-auriă precum erau şi razele sorelui apunătoră! Gâtaiu în susă; ună azură misteriosă şi — ne-mensurabilă, în care, după ce la începută numai ici, oolo îşi deschidea câte o steluţă ochişorii săi dulci şi sclipitori; mai pe urmă se totă înmulţiră, şi dela o vreme vâ4ui, că mii şi mii de luceferi, de stele şi de steluţe, una mai luciâ şi mai mândră decâtă alta, preserară nemăsurata boltă a ceriului, răspândindă o splendăre feerică şi încântătore! —La aspectulă acestui tablou grandiosă şi necuprinsă de mintea şi inima mea, mă simţii ca o atomă mai nemăsurată de mică decâtă sunt! — Planam totă în susă, totă înainte. La o vreme au4ii apoi pre conducătorulâ meu 4icendă: „Uite, amică, uite colo pe sprincâna orisonului, ce ve4î!?“ Mă uitai, şi vă4ui.* Graiu nou, craiu nou în prima şi virginala sa ivire. „Craiu nou,“ 4'se amiculă meu: „s’a făcută cu mine prietin;51') elă multe arii îmî spune, eu apoi Ie cântă pe vidră şi multă lume le ascultă colo, în lumea mea. Ve4î câtă de simpatică şi de drăgălaşă se uită la noi! Apoi continuă: „Dăr salba cea de mii şi mii de steluţe dinprejurulă lui Craiu nou, o ve4l?“ — Aice se plecă G. şi mi-se uită în faţă cu o frage4ime de totă intimă şi apoi fini cu glasă dulce: „Steluţele cele, dragă, suntă copile ca şi tine, care, — scii tu? — dau năvală la Graiu nou şi-lâ întrâbâ de fâtulă loră frumosă!“..., In acelă momentă, au4’ii din depărtare nisce sunete melodice şi dulci. Tresării sguduită în totă fiinţa mea, căci acele sunete dulci şi armonidse ce se au4iau, erau : ruga corală din „Craiu nou11!...... Mă uită la C. Din faţa lui mi se păru că vorbesce o lume de mistere. — Presentulă şi trecutulă, cu tdte împresiunile loră, năbuşiră atuncea în sufletulă meu. . . Mă uite la lampa mea de pe masă; lampa era pe sfârşite. Caută la ferâstră, luceafărulă — dimineţei se uita prin ea — — — — Ge visă, ce visă visaiu, straniu şi păfrun4ătoră! L. D—u. SOIRI TELEGRAFICE. (Serv. part. a *Gaz. Trans.«) PARIStJ, 15 Noemvre. — ţ)iarele înregis-trâză sgomotulti că ancheta judiciară cere urmărirea lui Wilson. In cercurile parlamentare domnesce mare emoţiune din causa temerei unei crise presidenţiale. Comisiunea de anchetă învinovăţi pe Rochefort şi pe Wilson că au primită însemnate bacşişuri dela Seill&re. Redactorului Laurent a fâcutu destăinuiri compromiţătdre. Comisiunea a însărcinată pe preşedintele şi pe doi membri să verifice imediată învinuirile făcute de Laurent. Membrii anchetei s’au esprimată, că afacerea ia o întorsură seridsă. BERLINtT, 15 Noemvre. — La consulta-ţiunea de erl sub preşedinţa ministrului palatului Stolberg, medicii au declarată, câ înlăturarea (scdterea) laringelui nu mai e potrivită. Cununiă. D-!ă Gregoriu Ilia, leologă absolută de Blaşiu, şi d şora Ana Baldi, fiica d lui Simeonă Baldi, preotă gr. cat. în Vale, îşi voră serba cununia în 20 Noemvre n. în biserica gr. cat. din Vale. — Intr’ună ceasă bună ! *) Rgposatultt Ciprianu Porumbescu, după cum se scie, a compusă o operetă cu numele: Graiu nou, se pote deci pricepe, despre cine e acestO visă. — Red. Editoră şi Redactoră responsabilă: Dr. Aurel Muresianu. iau folosu din călătoriile lorii şi mai puţini cari sciu să facă ca ori şi cine să afle dspre ele. Ienache avea darulfi acesta, căci elă era vorbăreţii din fire. Ienache sta afară, după cum am spusă, şi decă sta elu afară, afară sta şi Rădiţa, afară se aşeda orî şi cine, şi toţi câţi se aşedau pe lăviţele de sub straşină, aveau convingerea că istorisirile lui Ienache facă atâta câtu să rabd! pişcăturile ţînţarilorfi. — Şi aşa Rădiţo.... iute m’ai zărită! — grăi Ienache clăti nândă din capă. — Ad’o ţuiculiţă, sâ mai spălă prafulă din gâtă şi sâ’mî mai astâmpără măselele, căci de-o vreme încoce stau să’mî iesă. — Şi nici mai multă nici mai puţină.... o ţuiculiţă, Ienache ! — vorbi Rădiţa, se propti pe masă şi se uita la maşinistulă nostru de ’ţî-era mai mare dragulă. Se uita, scii cum numai Rădiţa scia să se uite, căci numai ea avea ochi mari şi sprâncenele negri aşa de bine arcuite, încâtă ţi-se părea că se uită cu patru ochi. — Da ce te uiţi aşa lungă la mine, urîto ? — Ad’o ţuică, căci nu mai potă de ostenelă şi vreu să’mî împrospăteză puterea. Stai acolea şi te uiţi la mine par’că ţî-aşî fi rămasă datoră! — Ce, nu te-ai dusă ? — se răsti elă zîmbindă, orî creijî că eşti vre’o nem-ţoică d’alea învăpăiatele, ce a băgată pe Francesî în draci?! — Nu cumva...? — adause elă mijindă din ochi, — nu cumva te cred! aşa ceva? (Va urma.) GAZETA TRANSILVANIEI. 1887. Nr. 242. Acesta moră e înzestrată cu cele mai noue maşini auxiliare technice. Sunt în plăcuta posiţiune (Ta fabrica unu productu alesu (vălţuitu) şi recomandă onor. publică productele mele alese (vălţuite). Afară de aceea ţinu şi unu depositu continuu de fructe păstăiose. Rugându-me de o numerosă clientela, îmi voiu da totdeuna silinţa a mulţămi pe onor. mei muşterii atâtu în privinţa calităţii marfuriloru cât şi a preţului. Cu distinsa stimă MARTIN FROHM. Mora cu vapc il'Q ( e vâltl *) iitu (1 beci îelu it) a li ii 1î lart in Froi mm în Brasovti *) Onrittlu ia bursa de Vlena din 14 Noemvre st. n. 1887. Rentă de aură 5°/0 . . . 98.55 Rentă de hârtiă 5°/0 . . 99.40 împrumutulă căiloră ferate ungare................149.25 Amortisarea datoriei căiloră ferate de ostă ung. (1-ma emisiune) . . . Amortisarea datoriei căiloră ferate de ostă ung. (2-a emisiune) .... Amortisarea datoriei căiloră ferate de ostă ung. (8-a emisiune) .... Bonuri rurale ungare . . Bonuri cu cl. de sortare 104.25 Bonuri rurale Banat-Ti-mişă ........ 104.— Bonuri cu cl. de sortare 104.— Bonuri rurale transilvane 104 25 96 50 112 2® 104.75 Bonuri croato-slavone . . 104 25 Despăgubire p. dijma de vină ung...............99.— Imprumutulă cu premiu ung.................... 122 90 Losurile pentru regularea Tisei şi Segedinului . 122.80 Renta le hărtiă austriacă 88 — Renta de arg. austr. . . 82.35 Renta de aură austr. . . 111 85 Losurile din 1860 . . . 134 50 Acţiunile bâncel âustro- ungare ................ 888 — Act. bâncel de credită ung. 285.25 | Act. bâncel de credită austr.279.50 Ârgintulă —. — Galbinl împărătesei .............5.93 Napoleon-d’orI .... 9.92 Mărci 100 împ. germ. . . 61.50 Lon Ira 10 Livres sterlinge 125 25 Bursa de BueurescX. Cota oficială dela 31 Octomvre st. v. Cump. Renta română (5°0). . . 93Va Renta rom. amort. (5°/o) . . 96— » convert. (6°/0) . . 9t— împr. oraş. Buc. (20 fr.) 34— Credit fonc. rural (7°/0) . . 105— * .. » (B°/0) • 91»/* * » urban (7°/0'i . . 103— , (6V.Î • 96- * , » (5°/0) • • 87»/. Banca naţională a României 500 Lei-------- Ac. de asig. Dacia-Rom. ----- « » » Naţională ---- Aură contra bilete de bancă . . 14. V4 Bancnote austriace contra aură. . 2.03 1887. vând. 9iVa 97— 92— 36-106— 92 b 4 104— 97— 88»/. 15.— 2.04 Cursidu pieţei Braşovâ din 15 Noemvre st. n. 1887. Bancnote românesc! .... Cump. 8.61 Vând, Argint românesc...................» ^apoleon-d’orl....................» Lire turcesc!.....................» Imperiali.........................> Galben!...........................* Scrisurile fonc. »Albina* 6°/0 . » n * n 5°/0 . „ Ruble Rusesc!.....................» Discontulă ... > 8.60 * 9 91 * 11.21 * 10.20 * 5 90 » 101.— * 98.— - 110.— » 7—10°/9 pe ană. , 8.63 8.55 9.97 11.27 10.25 5.95 102.--99.-111.*/. t e m Publicatinnile „CANCELARIEINEGRUTIB “ 9 — GHERLA — SZ.-UJVAR. — • AMICULU FAMILIEI, piară beletristică şi encido-4^ pedică-literară cu ilustraţiunl, Cursulă XI. — Apare 4|| In 1 şi 15 cji â lunei în numeri de câte ll/a—21/a cole 4^ cu ilustraţiunl frumdse; şi publică articlii sociali, poe-4| siă, nuvele, romanur!, suvenir! de câlătoriâ ş. a. — Mai departe tracleză cestiun! literare şi scientifice, cu 4|| reflesiune le cerinţele vieţei practice; apoi petrece cu 4£ atenţiune viâţa sotx*lă a Rcinânilorâ de pretutindenea, 4$ precum şi a celorlalte poporaţiun! din patriă şi străi-4$ nătate; şi prin umoră dulce şi satiră alesă nisuesce 41 a face câte o 6ră plăcută familiei strivite de grijele • vieţei; şi peste totă nisuesce a întinde tuturora indi- Svitjiloră din familiă o petieeere nobilă şi instructivă. — Preţuia, de prenumeraţiune pe anulă întregă e 4 fl. 41 pentru România şi străinătate 10 franci — lei noi, tplătibil! şi în timbre poştali. PREOTUL ROMÂN. Revistă bisericescă, scolastică # şi literară. Cursulă XIII. — Apare în broşuri lunare # de câte 21/4—31/* cole; şi publică articlii din sfera tu-4| turoră sciinţeloră teologice şi între aceştia mulţime de 4^ predice pe dumineci, serbâtorî şi diverse ocasiuni, — mai departe studii pedagogice, didactice şi scientifice-literarî. — Preţuia de abonamentă pe anulă întregă e 4 fl. — pentru România 10 franci — lei noi, plă-tibili şi în bilete de bancă şi iu timbre postai!. A se adresa la „Cancelaria Negruţiu în Gherla — Szamosujvâr, unde se mai află de vân4are şi ur-mătbrele cărţi: Puterea amorului. Nuvelă de Paulina C. Z. Ro-vinară. Preţuia 20 cr. Idealulu pierdută. Nuvelă originală de Paulina C. Z. Rovinară. Preţuia 15 cr. Opera unui omă de bine. Nuvelă originală. — Continuarea nuvelei: Jdealulti pierdută" — de Paulina C. Z. Rovinară. Preţuia 15 cr. Fontâna dorului, Nuvelă poporală de Georgiu Simu. Preţuia 10 cr. Codrenu craiulă codrului. Baladă de Georgiu Simu. Preţuia 10 cr. Elă trebue să se însore. Nuvelă de Mat ia Schwartz traducere de N. F. Negruţiu. Preţuia 25 cr. Branda seu Nunta fatală. Schiţă din emigrarea Iui Dragoşa. Nuvelă istorică naţională. Preţuia 20 cr Numerii 76 şi 77. Naraţiune istorică după Wachs-mann, de Ioană Tanco. Preţuia 30 cr. Probitatea în copilăriă. Schiţă din sfpra educa-1 parandiall), a invăţătorilorO şi a altora bărbaţi de scală, ţiunei. După Ernest Legouvâ, membru ală academiei, francese. Preţuia 10 cr. Barbu cobzarulă. Nuvelă originală de Emilia Lungu. Preţuia 15 cr. Hermann şi Dorotea după W. de Goethe, traduc-ţiune liberă de Constantin Morariu. Preţuia 50 cr. Ifigenia în Auiida. Tragediă în 5 acte, după Eu-ripide, tradusă în versuri de Petru Dulfu. Preţuia 30 cr, Petuiantuiă. Comediă în 5 acte, după Augusto Kotzebue tradusa de Ioana St. Şuluţa Preţuia 30 cr. Carmen Sylva. Prelegere publică ţinută în sa’ele gimnasiului din Fiume prin Vinceţiu Nicoră prof. gim-nas. Cu portretulă M. S. Regina României. Preţuia î5 cr. Poesii de Vasiliu Ranta-Buticescu. Ună volumO de 102 pagine, cuprinde 103 poesii bine alese şi a-rangiate. Preţuia redusă (dela 1 fl 20 cr. la) 60 cr. Trandafiri şi viorele, poesii poporale culese de Ioana Popă Reteganulă. UnO volumQ din 14 cole. Preţuia 60 cr Tesaurulu dela Petrosa seu Cloşca cu puii ei de auru Studiu archeologicO de D. 0. Olinesdu. Preţuia 20 cr. Apologiă. Discusiunî filosofice şi istorice maghiare privităre la Roman!, invederite şi rectificate de Dr. Gregoriu Silaşi. — Partea I. PaulQ Hunfalvy despre Cronica lui Georg. Gabr. Sincai. Preţuia 30 cr. Renascerea limbei românesc! în vorbire şi scriere invederită şi apreţiată de Dr. Gregoriu Silaşi. (Opă completa ) Broşura I. II. şi III. Preţuia broş. I. II. câte 40 cr. — Broşura III. 30 cr. T6te trei împreună costau 1 fl. v. a. Biblioteca Săteanului Română Cartea I. 11. iii. IV. cuprin4endă materii forte interesante şi amusante. Preţuia la t6te patru 1 II., câte una deosebită 30 cr. Biblioteca familiei. Cartea 1. cuprindă materii f6rte interesante şi amusante. Preţuia 30 cr. Colecte de Recepte din economia, industria, co-merciu şi chemiă, pentru econom!, industriaş! şi comercianţi. Preţuia 50 cr. Economia pentru scâlele popor, de T. Roşiu. Ed. 11. Prt ţula 30 cr. îndreptară teoretică şi practică pentru învăţă-mentulu intuitivă în folosulă elevilorQ normali (pre- de V. Gr. BorgovanO, profesoră preparandialo. Preţuia unui esemplară cu porto francată 1 fl. 80 cr. v. a. In literatura nâstră pedagogică abia aflămă vre-unD opa, întocmită după lipsele scâlelorO nâstre în măsura în care este acesta! pentru aceea îlQ şi recomandăm!! mai alesă Direc-toriloră şi învăţâtoriloră ca celorQ in prima liniă interesaţi. Spicuire din istoria pedagogiei la noi — la Ro-mâni. De Vas. Gr. BorgovanD. Preţuia 15 cr. Manuală de Gramatica limbei române oentru sed-lele poporal! în 3 cursuri de Maxima Popă profesorQ la gimnasiuia din Năsăudă. — Manualulă acesta este aprobată prin InaltulO MinisterO de cultă şi instrucţiune publică cu rescriptulă de dafo 26 Aprilie 1886 Nr. 13193. — Preţuia 30 cr. Nu mă uita. Colecţiune de versuri funebralî, urmate de iertăciuni, epitafiă s. a. Preţuia 50 cr. Carte conducătore la propunerea calculărei în scola poporală pentru învăţători şi preparan4l. Broş. I. scrisă de Gavrila Trifu, profesoră preparandialQ. Preţuia 80 cr. Cele mai eftine cârti de rugăciuni. Mărgăritarulă sufletului. Carte bogată de rugăciuni ş cântări bisericeşti forte frumosă ilustrată. Preţuia unui esemplară broşată 40 cr. legată 50 cr. legată în pânză 60 cr. legată mai fină 60, 80, 90 cr. I fl., în legătură de luxă 1.50—2.50. Miculă mărgăritaru sufletescă. Cărticică de rugăciuni şi cântări bisericesci — frumosă ilustrată pentru pruncii şcolari de ombe secsele. Cu aprobarea jurisdicţiunei sup. bisericesci. Preţuia unui esemplară broşata 1* cr., — legată 22 cr., legata în pânză 26 cr. Cărticică de rugăciuni şi cântări pentru pruncii şcolar! de arabe secsele. Cu mai multe ic6ne fru-mose. Preţuia unui esemplarQ trimisă franco e 10 cr.; — 50 esemplare costau 3 fl.; 100 esempl. 5 fl. Visulu Prea Sântei Vergure Maria a Nâscătorei de D-t/ou urmata de mai multe rugăciuni frumăse. Cu mai multe ic-6ne frum6se Preţuia unui esemplarQ espedată franco e 10 cr.. 50 esemplare 3 fl., 100 esemplare 5 fl. v. a. Epistolia D. N. Isusu Christosă. Preţuia unui esemplară legată e 15 cr. t § t § Tipografia ALEXI, Braşovu.