RKDACŢIUHSA ŞI ADMIMHTRAţlVHKA t
BRAŞOVă, piaţa mare Nr. 22.
,GAZETA” IESE lN FLECARE OL
le un fi an fi 12 fior., pe ş6se Iun! 8 fior., pe trei Inel 3 fior. iîcrjjiîîi»; şl gtr&luâlatcs
Pe an fi 40 fr., pe ş e s o Suni 20 fr. pe f.re i !*.i n t 10 n-aneî.
St PRENUMERA:
ia poşte, ia librării şi pe la dd. corespondenţi.
__________.
ANULU L.	A B? V 1UEILE:
O seriâ garmond 8 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare
,(,rras«î,*!Ţ •« nn	— GhMK»?rlQt« nu a* retrimit*.
Uf** 231	Mercnri, 21 Oetomvre (2 Noemvre).	1887*
Braşovti, 20 Oetomvre 1887.
In orî-c.e stătu din lume eu pretenţii de stată organisatu şi civilisatu îşi va fi avândă, nud vorbă, administraţia defectele şi păcatele ei, ddr pretutindenea în astfelă de state ve<jl că guvernele şi organele administrative lucreză în ruptulu capului d’a repara greşelele, a împuţina neajunsurile şi cu timpulu a le delâtura, espi-ândă odată păcatele prin introducerea uuorfl stări mai sănătdse în administraţiune.
Nu totă aşa vedemu că se întâmplă în statuia lui Tisza Kalman, care asemenea are pretenţii de stătu organisatii şi civilisatu, ba încă şi mai multă: pretenţii d’a organisa şi civilisa pe alţii.
Fără a mai aduce dreptu argumentă pentru susţinerea acestei afirmări faptul ă că unu stată, care împedecă des voi tarea culturală a popdreloră lui nu p6te fi civilisată, necum a mai pretinde civiliseze pe alţii, e destulă să ne mărginimă a vorbi numai de starea deplorabilă în care se gâsesce administraţiunea ungurescă, ca se ne convingemă că stămă încă şi acum, după o milă de ani — cum dică Ungurii — încă tolă cu unu picioră în Asia.
Şi nici nu p6te fi altielă când g.ivernulu ungurescă numai două griji are pe capulă lui: a stdree pungile contribuabililoră pentru ea să p6tă juca rolulă de guvernă europânu, şi a per-secuta de altă parte limba şi naţionalitatea con-tribuabililoru neunguri spre a’i face să simţă originea asiatică a celoră dela spăpunire.
Şi apoi cum e Turculă şi pistolulă Cum e guvernulă aşa şi organele lui administrative. Grija cea mare a acestora nu e a îmbunătăţi starea poporaţiunei, ci a face vâlvă pentru ideile loră utopice de maghiarisare şi a-şî asigura interesele loră particulare.
0 scrisdre cu adresa românâscă îi turbură, o vorbă românâscă îi înfuriază, urm brâu româ-nescu îi turbâză, âr de sporirea bandeloră de tâlhar! şi de nesfârşitele defraudăn de bani publici, de ban! streini, ban! ai orfaniloră şi săra-ciloră, nici capulă nu’i ddre, decâtă atunci când nu mai au încătrău, când stările devină prea scandaldse.
Dreptul A statară proclamată în comitatele din Ungaria de nordă, condamnările în massă din Raab suntă resultatele triste ale miseriiloră administraţiunei unguresc!.
însuşi oficiosulă „Pester Lloydu dela 26 Oetomvre e nevoită să recundscă în faţa acestora stări de lucruri, că nu poţi avâ încredere într’o astfelă de administraţiune, care nu e dâmnă nici de ună stată civilisată, nici de 6meni, şi fiori îlă cuprindă când se gândesce la cele ce s’aru petrece în ţâră în casulă unui răsboiu, deeâ în timpă de pace siguranţa internă e atâtă de periclitată.
„Ori încătrău te uiţi — (Jioe fdia d-lui Tisza — acesta administraţiune se manifestă numai prin nenorociri; incendiari şi inundări pus titâre, nenorociri elementare şi altele de totă felulu, ca de esemplu defraudările, arată urmele administrărei, care a făcută erăşi din ţâra ndstrâ unii „ţinută interesantă4*, deşteptândă interesulă fârte dubiu şi fatală ală popâreloră civilisate. Câtă timpă mai voimă încă să suferimu, ca tâte opintirile şi jertfele Ungariei pentru intemeiarea linei comunităţi europene să se prăpădâscă în măria unei administraţiunî asiatice
Dâcă der pe înşişi âmenii guvernului i-a cuprinsă desperarea de acâstă păcătâsă administraţiune, ce sentimente se mai potă deştepta în noi Nemaghiarii când ea, nu numai că nu e în stare a ne asigura viâţa şi averea, dâr încă totă ea vine şi mai dă pe deasupra cele mai grele lo rituri intereseloră nâstre culturale şi naţionale?
Sinodul ii protopopescă gr. cat. ală trac-tului Cojocna.
Din marginea Câmpiei, 26 Oetomvre 1887.
Marţi, în 25 O.tomvre s. n., s’a ţinută sinodală protopopescă ală traetului Cojocna, in sala scolei confesionale din comuna Jueulă inferioră. Deşi în urma ploiloră celoră multe drumulă era forte rău, mai toţi preoţii, chiar şi din cele mai depărtate margini ale trac-tului, s’au grăbită a lua parte la acestă sinodă. E ună semnă evidentă acesta despre buna disciplinare a preo-ţiloră din aeesl.ă tractă şi despre cuvenita importanţă ce sciu ei s’o dea acestoră sinode, atâtă de valorăâe din punctultt de vedere ală solidarităţii bisericesc! şi naţionale.
Deschiderea sinodului s’a sâvîrşită la Orele 9 a. m. prin o cuvântare insufleţitOre şi bine potrivită, rostită din partea binemeritatului protopopă îractuală şi vred-niculă preşedinte ală sinodului, m. o. d-nă Ioană Hossu. Din numărosele puncte ale programului, anunţată de timpuriu preoţiloră din tractă, voiu aminti numai urmă-t Orele:
1. Avendu-se în vedere demoralisarea poporului, provenită mai vîrtosă din răcirea sentimentului de pietate, causată în mare parte prin relele esemple ale străiniloră venetici, se atrage atenţiunea preoţiloră asupra viţiuriloră fundamentale, ce bâutue moralitatea poporului. Aceste viţiur! suntă concubunaiulâ şi patima beţiei, ea efectulă tragică ală indolenţei faţă cu biserica şi scO'a. După o discusiune îndelungată şi fort* seriosă asupra mijlOceloră de vindecare contra acestoră rele, si nod ulă decide: a) Să se formeze în tote comunele reuniuni de ondre, în cari se pOtă întră numai bărbaţi cu purtare morală esemplară, şi cari din iote puterile se lucreze pentru esterminarea imoralilăţiloră din poporă, avândă mai vîrtosă să lucreze contra patimei beţiei. După împrejurări, aceste reuniuni voră soi afla mijiOcele cele mai eficace pentru ajungerea scopului lor. b) Preoţii se îndatorescă să escite atragerea poporului faţă de biserică pr.n prediel instructive ş: plăcute poporului, mai vîrtosă să aibă în vedere în predicele loră combaterea acestoră patime, arâtândă în colori vii urî-ciunea păcatului şi urmările lui păgub.tore. c) Cu privire la concubinată se decide în specială, ca se se re-cerce oficiele pretoriall, atrăgându-se atenţiunea acestora asupra obligămăntului ce-lă au, de a da preoţiloră aju-torulă loră fisică contra celoră renitenţî; de sine se în-înţelege, că la ac-estă mijlocă va recurge preotulă numai în ultimulă casă, când adecă totă influinţa cuvântului e zădărnicită. In fine, e) Se îndatoresee fiă-care preotu să cetescâ poporului în biserică canonele din 1869 şi 1882, să le interpreteze şl după acelea să se acomodeze.
2) Se pune în discusiune acea ordinaţiune ilegală ministerială, prin care se ioterdice adresarea în limba română, care este limba ofieiosă a biserieei nostre, a tuturora scrisoriloră ori pacheteloră trimise prin postă din oficiu, şi prin urmare scutite de porto. Deşi se taie in drepturile biserieei nostre, a căreia autonomia este garantată prin paragraf! de lege sancţionaţi de Maiestatea Sa, s’a esperiată că acestă ordinaţiune a începută deja a se practica fără nici o reservă. Scrisori, adre sate din oficiu pe poştă, s’au reîntorsă dela loculă des-tinaţiunei loră erăşî la trimiţătoră, pentru ca acesta să plătescă taxa, din causă că erau adresate în limba ro-mâaâscă. In faţa acestoră împrejurări, preoţimea, con-cie de vătămarea drepturiloră ei, declară că nu vre să se supună acestoră pretensiunî ilegale şi umilitore, se a-lătură unanimă la propunerea „Gazetei Transilvaniei11,, ca decâtă se trimită scrisorile maghiarisate, mai bine se se plătescă porto; ba, cuprinsă de adâncă indignare, se vede necesitată a trece şi mai departe şi decide pe câtă numai e cu putinţă se se sustragă oficiele preotesei dela serviciile poştei unguresci, ală căreia loeă îlă voră suplini pe viitoră curieri instituiţi din sinulă tiăcărei comune în persânele feţiloră (paracîisieriloră), cari voră duce scrisorile dela ună sată la allulă, şi numai în caşuri de totă urgente se va recurge Ia ajutorulă poştei, dâr pentru asemenea caşuri adresele se voră face în limba românâseâ, avendă a se plăti taxele espediţiei din lada biserieei.
Nu aflu de lipsă să mai amintescă şi alte desba-terî de mare însemnătate, der mai multă numai de interesă locală; ajunge câtă am spusă, pentru ca să se recunoseă importanţa unui sinodă protopopescă, condusă de ună sufletă nobilă şi inimă românescă, ca a bravului nostru conducătoră Ioană Hossu. Lauda o arată faptele; mie nu-mi rămâne decâtă să dau espresiune recu-noscinţei publice ce o simte nu numai preoţimea, dâr chiar fiă-care credinciosă din tractă, faţă de neobositulă loră conducătoră, cu a căruia păşire în fruntea tractului a sosită pa pămentulă nostru pacea şi întră omeni bună-înţelegerea. Eruetple armoniei, datorite tacticei înţelepte a acestui bârbată, o arată ordinea esemplară ce domnesce în acestă tractă, activitatea desvoltată de supuşi pe t6te terenele: punerea în ordine a bisericeloră, edificarea de scoli nouă etc. Llecunoscinţâ datori mă pentru t6te aceste zelosului nostru protopopă, pe care ceremă dela Dumnezeu să ni-lă ţină la mulţi ani!
Nu potă încheia fără a nu aminti ospitalitatea deosebită, cu care d-iă preotă Basiliu Popescu a întrunită la masa sa bogată pe pârtieipatorii !a Sinodă. La masa d-lui Popescu vioiciunea a însufleţită tOte spiritele, s’au ridicată frumâse loaste în onârea Escelenţei Sale Metro-pohtukii Dr. Vaneea etc.
Cu dragoste împrumutată şi cu adâncă mulţămire sufleteseă ne-amă despărţită dela acestă sinodă.
Unulu din cei de faţă.
Comitatulu Alba inferioră, Oetomvre 1887.
Nu se ţine congregaţiune, seu cum se <hce P© la noi „marcalişăa, fără ca să-i urmeze o îngreunare câtă mai asupritâre a poporului pentru scopurile utopice ale maghiarisatoriloră. Se înfrumseţeză câte ună oraşă maghiară cu diferite palaturî clădite pe banii contribuabi-Iiloră din intregulă comitată. Astfelă prin desele arun-curî obi dnuite, acfl posiţiunea economului, şi aşa destulă de tristă, devine şi mai nesufenbilă.
Şi în âstă ană se ţinu în oraşulă Aiudă congre-gaţiunea comitatensă în Oetomvre, care ne mai ferici cu ună nou aruncă pe lângă cele multe de pănă acum. Este dreptă cumcă forte puţini se presentâzâ la astfelă de marcale. Chiar Ungurii s’au săturată de a perde timpulă şi a-şl Vheltui banii pentru astfelă de lucrări, şi congregaţiunea da tâmnă a anului acestuia este o do-vedă eclatantă cumcă toţi cei cu doră pentru îndreptarea lucruriioră a<Jî suntă disgustaţî de falsulă consti-tuţionalismu practisată în ţera acesta, unde o mână de Omeni facă anticipative imposibile orice hotărîrl mai liberale, căci lupta devine numai ună isvoru pentru per-secuţiunî.
Românii din Alba - interioră acum de mulţi ani chiar în detrimentulă maiorităţii absolute a poporaţiunei
române din aceslă comitată nu se frescă în sala con-gregaţiuniloră comitatense, şi astfelă domni noştrii tră-eseă lume albă şi noi plătimă de ne spelimO.
Nu sciu unde socotescă bărbaţii noştri conducători, — deeă mai voră să conducă — că voră ajunge cu nepriceputulă loră indiferentismă. Sâu suntă aşa de tare confundaţi în afacerile private, încâtă nu mai vădă ni-mică împrejurulă loră? Ară pute măcară să cetâscă în edictele de lieitaţiune, cum pentru mici restanţe de dare se espropieză cu sutele economii români dela sate, şi cum acesta se practiseză de mulţi ani.
Esistenţa şi buna prosperare a poporaţiunei rurale ar trebui să fiă problema de căpetenia a unui stată, însă la noi eontrariulă se întâmplă, căci s’a pusă la ordine esploaiarea şi sărăcirea poporului, tocmai aşa precum se pregătise odată a se face întrega Ungariă papis-tăşescă.
Ar fi de dorită ca bărbaţii cu carte români să se irnpreune la sfătuirî şi să pr6 edă în solidaritate la întâmpinarea releloră. ce ne impresdrâ, şi sunt convinsă cum< ă în urma unoră bune ehibzuirî şi procederî solidare, noi amă pute mulcomi încâtva asprimea atenta-teloră asupra viitorului nostru.
Cincinatu.
L
Nr. 231.
GAZETA TRANSILVANIEI.
1887.
SOIRILE PILEI.
Ministrulu ungurescă de interne în înţelegere eu ministrulă de comunicaţia a adresată jurisdicţiuniloră una emhă-cercularO, prin care se facQ responsabi î părinţii şi tutorii acelorft copii pănă la versta de 12 anî, cari fără intenţiune, mai aleşii pe la ţeră, aruncă petri pe şinele căii ferate, ori se joeă pe şine, espuneniu se ei înşişi şi trenulO periculului. Pedepsa e de 12 6re — 10 (|ile şt 2—100 fl. ComunelorO de lângă căile ferate să li se facă cunoscută acesta prin placate or! prin baterea tobei
—x —
Ministrulu honvediloră a publicată o instrucţiune pentru a teri nenorocirile la transporturi de muniţiune pe şosele şi la trecerea prin localităţi. Personele civile, care nu observă purtarea ce lî-o pretindă soldaţii ce le Insoţescă, în sensulă acestei prescripţii, se pedepsescă cu amendă dela 5—100 fl., eventuală cu arestă eorespun-(Jătoră. Oii-ce transportă de muniţiune de răsboiu se cunâsce după ună steguleţă negru ce se aşe^â la ambele capete ale părţii dinainte a carului.
—x—
Se scie că biserica calvină din Ardeală se află in fruntea reuni unei de maghiarisare şi e cea mai zelbsă propagatore a maghiarisării. De aceea, precum s’a comunicată în şedinţa contentului generală reformată ardeleană dela 28 Octomvre n., ună credineiosă calvină a dăruită bisericei o fuudaţiune de 41,000 fl., care după ce se va întregi la o anumită sumă să se întrebuinţ eze spre scopuri de naţionalitate şi de binefacere precum şi pentru susţinerea rassei săouescî. — Etă o biserică pusă în serviciulă politicei unguresc! de maghiarisare şi în servi-ciulă contrariloră precepteloră adevărate creştinesc!!
—x—
Totă în aceeaşi şedinţă a conventului s’au primită propunerile episcopului Dominik Szasz piivilore la legătura mai strînsâ a comunelorii missiunei din România cu biserica din ţerile ungare.
—x—
Printr'ună esinisă alu ministerului ungureseă de interne s’au maghiarisatu numele a 89 de comune slave din cerculă Muraszombat în comitatulă Li-enburg.— Vai de charta monarchiei cu încurcătura ungurescă! Dî alt mintrelea e culmea ridiculului a întâlni comune fără pi cioră de ungură în ele cu numele pocite pe unguresce.
—x—
In privinţa recrutării în anulă 1888 se crede că se va conchiăma şi classa a patra de etate în cercurile de întregire din Ardeală, Bănată şi Ţera ungurescă Nr. 2. 5, 6, 12, 23, 26, 31, 33. 34, 37,’ 38, 39, 43, 44, 46 48, 51, 60, 61, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 71, 76, 82, 83, 85, 101 şi în cercurile croate slavone Nr. 16, 53, 70, 78, 79, 96, deorece acelea n’au dată în anulă trecută numărulă corăspunqfătoră de recruţi.
Esportulu de mere din Ardeală sare ^Wurtemherga du.eză încă. Pănă acum s’au esportată din Sibiiu şi din împrejurime 18 vngone, adecă 1800 rnăjî metri o.
—x —
Fâcendu-se la 23 Octomvre n. o venetâre de urşi lângă Zabola în Secuime, ună ursă loviiă uşoră de glonţ se repezi asupra a trei Unguri, cari fă -eau parte din societatea de venală. Pe anulă iiă ră ii g eu l i braţă, în faţă şi deasupra pântecclui, p’ală doilea îlă luâ in braţe şi l’ar fi omorîtă, decă ună ală Ir ilea venăloră nu-i trimetea ună gionţu în spate. Atun X ursulă se repezi asupra celui care a împuşcată, ii sfâşui faţa s\
gâtulă. Strigătele după ajutoră a'nseră pe ună ală patrulea venătoră şi cu unu glonţă trimisă în capelă ursului, care ţ:nea în braţe victima rupend’o cu dinţ i, trânti la pămentă fera. Răniţii suntă luaţi în îngrijire. Ursulă cântări 168 chilogr.
—x—
La 5 Noenro-e, 10 ore a. m., se voră vinde în Mercurea 47 de porci confiscaţi ca contrabandă.
In Valcău, comitatulă Cojocnei, doi copii ai familiei Fried rugară în absenţa părinţiloră pe servitorulă s6 aprindă lampa. Acesta arunca aşa de stângaciu ehibri tulă din mână, încâtă căcju în vasulă cu petroleu. La moment ă odaia fu cuprinsă de flăcări şi pănă să alerge vecinii ia ajutoră, copii au arsă amândoi, er servitorulă a scăpată deocamdată cu răni periculdse.
—x —
In Roită7 comitatulă Bhorului, soţia funcţionarului economică Andreas Schovics fu împuşcată pe terestră, pe când cina cu bărbatulă-sâu. Glonţulă îlă ţintise pe acesta der din nenorocire o nimeri şi omori pe ea. Bănuiţi de omorâ suntă judele din Birakony şi păzitorulă de câmpă, car! s’au şi arestată. Motivulă omorului se dice că este o ură vechiă.
In editura tipografiei diecesane gr. or. române din Aradu a eşită de sub ţipară „Calendariu pe amilii 1888.“ Anulă IX; preţulă 30 cr. Afară de datele strictă calendaristice conţine: Cronologia pe an. 1888, păscăliu, sărbătorile şi alte cjde sehimbătore, cele patru anutimpurî, regentele anului, întunecimi, posturile de peste ană, fa-sele luniloră şi profeţii climatice pentru an. 1888, ca-racteristiceie acestui ană , geneologia casei domnitdre austriace şi a caseloră doranitore din ce’elalte staturi europene, Şamatis uiă Metropoliei gr. or. şi ală diece-sei Aradului, consemnarea târgurilo'ă din Ungaria şi Ardeală, diferitele taxe de timbru, taxele de postă. In partea d:n urmă se află o nuvelă istorică: „Siendrea“, de T. C, in mărime de 23 pag. Urmezâ apoi poesiile: Legenda lăcrămidrei, de V. Alexandri; Visă de poată, de
V.	Alexandri; Omulu frumosu, de Andreiu Mureşianu ; Glossa, ele E. Emineseu. — Sorele şi Luna (legendă), de V Aexmiri; Frunză verde de alună; Stăncuţa ; Nani-Nani — de V. Alexandri. — Şiorecele şi pisica (fabulă.) de Gr. M. Alexandrescu, Urmeză partea economică, da-tine poporale, glume şi nu preţ, inserate ete.
Braşovu, t9 (3i) 0 ‘tomvre a. c.
Cunosceţî (Jicala rouiânăscă: „S’a mâniaţii văcarulu pe satu şi satuiu nu scie nimicii !u Ea fâr’ de voia ne veui în minte, când luarămu păna în mână spre a răspunde la atacurile şi caliun-niârile cele mai nouă ale „Tribunei44.
Dintr’o cestiune de caracteră cu totulu particulară şi în fond ii neînsemnată, în care rolulu celu mai prostu l’a jucată fără îndoălă „Tribuna44, acesta foiă se svercolesce a face cu totu-adiusulu o cestiune mare de partidă. N’a fostă mulţămitu directorul şcdlei de fete cu regulamentul votat.u de comitetul Assoeiaţiunei, care este proprietara acelei şcoli — mare cestiune naţională, „partidulă na ţionalu44 este în peliculă! O guvernantă şi-a permisă a strîmba nasulă înaintea directorei — eveniment» neauzită, şedla trece printr’o grea erisă şi numai Dumnezeu o mai pdte scăpa de peire!
La aceea, că printr’o asemenea atitudine se alarma publieulă într’unu modă condamnabilă şi
se puteau compromite chiar şi interesele de esia-tenţă ale şcolei, „Tribuna44 nu s’a gândită. Pentru ea a fostă de ajunsă, că persdnele din jocă se numărau între protegiaţii ei, ca eă le declare de infalibile şi sâ rischeze ori-şi-ce spre a satisface unoru ambiţiuni esagerate.
Teren du afacerea scdlei de fete din Sibiiu înaintea publicului, „Tribuna44 ne-a constrînsfi şi pe noi a ne ocupa de ea în modă imparţialii, datori fiind u ca publicişti conscienţioşi se redu-cemu faptele petrecute la adevărata loru însemnătate, sărindă astfelă în ajutorulu unei institu-ţiuni, care nu s’a înfiinţată ca unu felă de o-bieetă de sportu pentru cei dela „Tribuna44, ci în interesulă nostru de cultură generală şi cu mijldcele, la cari noi eu toţii auri contribuită.
Araă şi lucrată cum datoria publicistică ne a dictată şi amu anunţată publicului nostru ce-titoră că-i vomă împărtăşi cu totă obiectivitatea din parte-ne părerile pro şi contra, ca să-şî p6tă forma astfelă o judecată asupra adevăratei stări a lucruriloră.
Acăsta însă n’a plăcută „Tribunei44 şi d-lîî Ioană Slavici într’ună articulă tendenţiosu, subscrisă de elă şi publicată în numărulă dela 6 (18) Octomvre ală „Tribunei44, are aerulă de-a ne denega datoria şi dreptulă ce-lu aveamă de a aduce lumină asupra scandalului, ce l’a provocată totă d-sa, susţiindă în publică despre sc61a de fete nisee lucruri, cari de locu nu corespundeau adevărului.
Dăeă amă dată locu în coldnele foii ndstre şi unei corespondenţe din Sibiiu , care avea de scopu a combate acusările ridicate de „Tribuna,44 că causa pretinsei „crise44 a scolii ar fi „înfumurarea aristocratică a fetiţeloră44 — pentru care înfumurare, în trăcetu fia (^isti, numai conducătorii scdlei puteau fi responsabili, deorece unu ană de (jile ei au avută plein pouvoir dela eo-mitetulu Assoeiaţiunei — decă, (jicemă, amă datu ! !ocă acelei corespondenţe, atunci aedsta dr numai „Tribunei44 este a i se mulţămi, care a tă-rîtu în publicitate acăstă afacere.
lvindu se incidentulu eu esplicările ce) le-a cerută d-lă Eugen Brote scriitorului corespondenţei memorate, despre care incidenţă amu raportată în numărulă dela 16 (28) Octomvrie alu „Gazetei44, ne vedernu deodată atacaţi din nou într’ună modă neruşinată de cătră „Tribuna-, dreptă mulţumire pentru corecta ndstră procedere.
In aceeaşi d.i, în care a apărută declaraţiu-nea d lui Cimponeriu în foia nostră „Tribuna44 susţine într’unu articulă. întitulată „o afacere de on6re“, că Redactorulă f6iei ndstre „chiar şi după insistenţa dmeniloru de încredere ai d-lui Brote a rejusatu publicarea ei“. Ddr totu în acelaşi ar-ticulă „Tiibuna44 publică o depeşă a d-loru G.
B.	Popp şi Dr. G. Baiulescu din BraşovO în care se spune apriatu, că Redactorulă foii ndst.re „a refusatu numai publicarea comitivei, der este aplecaţii a publica declaraţia. “
Mărturisimu, că ni-a pusă în uimire teuden-ţidsa şi răutăcidsa afirmare a „Tribunei44 şi unu momentă cramă aplecaţi a crede, că s’a fâcutâ numai o erdre de ţipară, care se va rectifica în numărulă următor». Dăr ce să vetjl, în numă-rulă său următoru, dela 17 (29) Octomvre, „Tri-
FOILETONU.
TIMOTEIU giPARIU*)
ii.
Mare pagubă, mare pedepsă este pentru omenii de sciinţă când ei se alia în împrejurări de acele, ce ’i si-lescâ se ţină semâ în lucrările loră de cestiuuile politicei contimporane şi chiară d’a se înfige intr’ânsele cu mai multă seu mai puţină înverşunare.
Eu credQ că mai nu se află omu pe lume, care să fiă în stare de a mâna cu pasQ potrivita şi de a ţine sub acelaşQ frâu ala minţei sale doi telegari aşa de neasemuiţi la fire şi la porniri. Unuia, când calcă domola şi sigura ajunge la ţela înceta der fără greşii; er’ cela cu aplecări svâpăiate, cum sunta mai totdeun t aventurile politice, ’IQ întărâtă şi’lu zădăreşte, şi nu este cu putinţă ca acesta să nu facă a se poticni ore-cum în cale’i, te-legarulO ce-lă înţelepte şi cumpănita.
Şi totuşi lumea e astfeiQ făcută încâtă omenii, croiţ1 din fire ca să stăe cu lolula înlăturaţi de înferbinţelde şi de .-gândârile politice şi să lucreze cu folosa numai pen tru sciinţă şi pentru adevărata luminare a omenirei, se văda adesea răpiţi cam fără voiă în volbura tulburâtore a ideilorQ şi a simţiriloră politice; ba şi mai multa, ei
*) Ve<|l »Gazela Transilv.* Nr. 216 -219 din 1887. -Red.
ară fi nesocotiţi şi oropsiţi de lume decă nu şi-ar da cotele cu obştea cea întârîtată seu de pofte ambiţiose, seu de nedreptăţii'! asupritore.
Aceste cugetări ne vină în minte, gândindu-ne la activitatea marelui nostru erudită Timotei Gipariu.
Noi, ca totă lumea, l’amă lăudata fiinda că a tosta în vieţa sa unQ mare patriota română, unu luptă!ora agerD şi devotata causei Românilor u de pesle CarpaţI, elD, prin valorea şi capacităţile sale şi cliiara prin pres-tigiula sciinţci ce poseda, a rădicata mai susă decăta alţii stegula naţionabtăţei române; a făcuta să răsune mai tare de âto orî-cine acele cuvinte întăritore: limba nostră românescâ a tostă sprijinula nostru in trecuta, limba nostră românescâ trîmbiţeză astădî luinei drepturile nostre; limba nostră va fi deci pururea, şi mântuirea şi mărirea poporului româna!
Vorbinda astfelă înt?’unft timpO când duşmanii interesaţi la a nostră nimicire politică tăgăduiau în româ-nime chiarO şi fiinţa unei naţionalităţi particulare şi originare, când însăşi limbai ndsîie, acelei pietre unghiulare a extracţiunei latine a nemului românescâ, ’i se contestau însuşirile unei slratificaţiunî primordiale şi compacte, .şi ’i se arunca cu dispreţO in faţă ipotesa că ea este numai o amestecătură informă şi străbâlatâ de elementele cele mai eterogene, o corcitură pocită de cji^-eri şi de forme când slavone ori turceşci, când maghiare ori greceşti, in
care abia s’au strecuratu din întâmplare câte-va lepădături latine pripăşite priD noianula poporaţiunilora din peninsula Balcanică, — susţinândă cj’cema cu tăriă o tesă cu totula contrarie, Timotei Gipariu în moda fatala a foştii condusa de o imptriosă necesitate politică a supune acesteia totă larga sa erudiţiune, totă minunata pătrundere a spiritului său.
Faoe-i se va printr’acesta o imputare?
Noi, a(}î, încă abia cutezămO a şopti cam pe sub cumpăta că, în calitatea sa de omD de seiinţe, ar fi putută face şi alt felă.
Der ore atunci fost’ar fi acţiunea sa aşa de folosi-tore pentru întărirea şi îmbierea spiritului naţională printre soţii lui de impilare şi de nedreptăţiri din partea strâi-niloră ?
Negreşita că dâcă Cipariu nu jertfea şi densulâ pe allarulQ gelosului culta reservatâ exclusivă latinismului printre Români, elă s’ar fi urcată pe o treptâ mai înaltă in templulă senină şi ne turburată alu sciinţci; der, in împrejurările de faţă, elă n’ar mai fi fostă ună apostoli) activă ală credinţeloră naţionale, ună luptătoră eroicii de aceia, cari tragă în sine arma duşmană ce’i sângeră şi’i sfâşie, pentru ca prin sacrificiulă loră să asigure vieţa şi desvoltarea normală a unoră mai fericiţi urmaşi.
Printr’aee.-tă imagine credemă a fi esplicată cura T. Cipariu, pe care studii forte tare adencite în rărunchii
Nr. 231.
GAZETA TRANSILVANIEI.
1887.
buna“ într’unu lungii articulă, care ne înfăţiş^ză o colecţiune de cele mai mari absurdităţi, susţine făţişii următbrele:
.Trebue să ne exprimămă părererea de rău faţă cu lipsa de corectitate a eolegiloră noştri dela „Gazetă*, cari au publicată corespondenţa trimisă de d. Cimpo • neriu, der au refusatft publicarea declaraţiuuii, prin care se dă cuvenita reparaţiune pentru cele eupriuse în acea corespondenţă.
In faţa acestei impertinente afirmări nu mai puteam ă sta la îndoielă nici unu momentu, că avemă de a face cu nisce omeni, cari alergă chiar şi la cele mai degrădătdre mijldce, la minciună chiar, spre a ne calumnia.
Acuma înţelegemă de ce în „Tribuna^ s’au publicată totu numai scrisorile şi depeşele 6me-niloră de încredere ai d-lui E. Brote, dâr nu şi scrisârea ce a adresat’o Redactorulă foii nbstre d-loră I. Preda şi Pompiliu Pipoşiu, car! i-au tri-mesu memorata declaraţia şi cărora le-a comunicaţii categoricii, că nu denegă publicarea declaraţiei d-lui Cimponeriu, ci pretinde numai ca se se adreseze însuşi d. Cimponeriu la „Gazetă“ pentru publicarea ei.
Era, credemu, leală, corectă şi onestă ca să se asculte şi partea, care e acusatâ şi fiindă că domnii I. de Preda şi Pompiliu Pipoşă susţină asemenea în „Tribuna“ că Redactorulă foii n6s-tre „a refusatU publicarea adeloru alăturate“ de ei, trebue să erederau că au procedată în înţelegere şi este la rândulă d-loru ca să ne dove-d^seă contrariulă, decă voru să trăcâ ca 6menl de on<5re.
Câtă pentru atitudinea celoru dela „Tribuna" este clară, că după o asemenea procedere a loră faţă cu noi, nu mai putemu sta de vorbă cu ei, dfo* ne sâmţimu datori a reveni, într’unu articulă separată, asupra intrigeloiu nedemne şi păcătbse ce le ţese acâstă f6iă de lungă ti rupă în detri-mentulă solidarităţii nostre naţionale.
Advocaţi în România. Camera comercia'ă şi industrială din BraşovQ a ajunsă, prin ambasada e. r. din Bucurescî, în posesiunea listei numeloră aceloră advocaţi din România, car! iau asupră-le a represonta partide la judecătoriile române şi cari sciu limba franeesă ori germană. In interesulă comercianţiloră şi industriaşiloră se comunică aci în ordine altabetică după localitate numele acelorO advocaţi: In Berladu: Iancu Surzi, Mitică Dumitru Sturza. In Botoşani: A. Simu. In Brăila: Aurelii Dunca, Ghiţă Dimitrescu, H. Rânişteanu. In Bucu-rm: Dr. Teodor Nica (care tocmai îşi construesce casă Iu BraşovQ pe dealula slrăjii), Dr. Titu Maiorescu, Ru-dollil Orghidană, Dr. Karl Rorosnyai, Dr. Adolf Stern* Iu Călăraşi: Ilie Stefânesci, Atanasie Stoenescu. In Carnalii: lonă Marineanu. Ia Craiova: Dr. T. I. Cheţian, Emil Drâgoescu, Augustă Peşiacov, Alexandru Nicolaidă. In Focşani: Dr. George Apo-stoleanu, Dr. Dumitru Cohi-novschi. In Galaţi: Dumitru Manole, Constantină Şer-bescu, M. Bonachi, lonă Vărzariu. In Iaşi: P. Missir? G. Buicliu sen., G. Buicliu jun., C. N. Aslan, G. Călă-nescu. Roiu, N. Drăghicî, Mircea, G. Macri, I. Vivoschi, Henopulo, S. Goldenthal. (Se ’nsărcineză cu represen-tărl şi in Romană şi Râmnicu-sărată ) In Slatina: G. Buruti. In Bulina: Sergiu Coneseu, Aristo ele F. Monferato. Iu lulcea: S. N. Riboianu In 1 ur nu-Sever inii: Aris-tidtk Anasta-iu, Franciseă Mileseu. In Tutova: N. Lafari.
Acum o observare. Ca totă lucrulă ce trece prin mâni unguresc!, aşa şi lista acesta n’a putută scăpa tea-fără de epidemia numită maghiarisare. Aşa pe d-lă Nica îlă ch-amă Tivadar, pe d-lă Marineanu Jănos, pe d-lă Peşiacov Agoston, pe d-lă Apostoleanu Ggorgy, pe d-lă Vărzaru Jdnos, pe d-lă Buicliu jnn. Buicliu Ifjiabb, pe d. Roiu Roju, pe d. Mileseu Ferencz.
Ei, să mai (fică lumea că Ungurii n’au să civiliseze Ofientulă. decă dintr’ună condeiu au civilizată pe optă advocaţi din România prin simpla asiatisare a nume-loră loră !
Programa
pentru adunarea materialului literaturei poporale.
(Fine/
31)	Ce credinţă are poporulă despre curcubeu? Cum îi descântă copii?
32)	Ce hoţ! vestiţi au fostă pe acolo şi ce legende au rămasă de ei? Bmăoră ca de Pintea, Cetău etc.
33)	Spirituşuiă ce este? De unde se capătă şi spre ce scopă âmblă după elă,— cine âmblă?
34)	Este pe acolo cunoscută burduhăsa ? când o facă şi cum ?
35)	Der strigarea peste sată cunoscută e? şi când se întâmplă şi cum?
36)	Ce vestminte portă poporulă, de ce colore parte de parte, care le face însuşi şi care le cumpără? Descrierea fie-cărei bucăţi de vestminte şi a părţiloră loră.
37)	Căutarea în palmă cum se întâmplă?
38)	Ce înţelege poporulă sub potcă?
39)	Ce obiceiuri are poporual la băgatulă oiloră pe brânză? la băgatulă oiloră pe lapte?
401 Ce înţelege poporulă sub fratele şi sora soreJui? Buriculă pământului ? Riulă de rouă?
41)	Pentru ce venerâzâ poporulă diua lui Foca? (Filipă ?)
42)	Ce înţelege poporulă sub minuneaua? şi ce crede despre ea?
43)	Ce crede poporulă despre şerpii cei albi?
44)	Ce înţelege poporulă sub cocoşulă din pârta raiului?
45)	Ce sub legatulă bărbaţiloră ? şi cum se întâmplă acâsta ?
46)	Ce crede poporulă despre cocoşii şi mâţii cei negri? Ce despre găinele negre?
47)	Ce despre găinele ce cântă cocoşeşce?
48)	Ce crede poporulă despre mărie şi cum şi-o închipuesce?
49)	Ce înţelege poporulă sub lumina sufletului?
50)	Ce este lingura milostiveloră?
51)	Ce este Sorbulă şi crângulă pământului?
52)	Ce este erba fiarâloră şi pâtra frânlurei ?
53)	Pe unde se aude vorba iezări-te-ară şi în ce sensă? asemenea: agâmba-te-ară ?
54)	Cum şi când caută comori?
55)	Cunoscută e p’acolo Joveiulă popii? şi ce este acesta?
Materialulă adunată brută, fără pică de prelucrare, binevoiâscă cei ce se intereseză de literatura poporală, atâtă bărbaţi câtă şi fetele năstre dela sate, a-lă trimite subscrisului, care lucră în companiă cu colegulă său [uliu Bugnariu înv. în Hordacă la susă amintifulu opă. Ar Fi daună ca materialulă acesta scumpă să zacă numai In gura poporului, ori multă să se păstreze împrăştiată prin celea foi şi foiţe; mai bine să-lă adunămă la ună loeă, ca generapuniloră viitOre sâ le servesoă dreptă documentă despre ceea ce avemă astădli.
Păcatulă ar fi si mai mare, când din vina nostră s’ar chiar pierde. Bărbaţii altoră neamuri au scrisă despre noi şi datinele năstre, er noi fărte puţină; despre miturile ardelenescî nu cunoscă nici ună opă în limba română, precând Ungarii au opurile Iui Kovâri Lâxzlo, „Erdâly folde ritkosâgai" şi „Szâz tortenelmi rege», 6r Neamţulă Sehmidt a scrisă ,Das fahr und seine TageL Ar fi deci timpulă să ne apucămă şi noi o lată la adunarea şi ordinarea acestora odore. Deci fie bună totă Românulă, după putinţă şi voinţă, a culege astfelă de
materială, şi pănă la 1 Aprilie 1888 a-lă trimite Ia
stimatorulă:	Ioană Popii Beteganulu,
învăţătoră.
Rodna veche, (O-Radna) Transilvania.*)
DIVERSE.
Prinţuld Bismarck flaşnetară. — In foile englese s’a putută ceti nu de multă o isloriără nostimă despre Curtea din Berlină. Prinţulă Friedrich Wilhelm, care e acum în etate de cind ani şi odată va purta corâna imperială, şî-a serbată la 6 Maiu jubileulă său de lâgănă şi cu acâstă ocasiune a primită dela toţi o mulţime de daruri. Şi prinţulă Bismarck i-a trimesă ună dară alesă, ună obiectă, pe care prinţulă celă mică îlă dorea de multă, der i se refusase totdâuna de părintele său, şi anume o flaşnetă mică şi sgomotâsă. Peste (fi, venindă însuşi cancelarulă la paiaţă, prinţulă celă mică îi mul-ţămi pentru flaşneta cea frumăsâ, dâr se plânse că-i vine prea greu să cânte cu ea şi rugă prea multă pe »Nenea Bismarck* să cânte ceva cu flaşneta. Cancelarulă se apropia îndată de instrumentă şi începă să învârtâscă. Prinţulă celă mică cu ceilalţi copii, plini de bucuriă că acum flaşneta mergea de minune, se puseră a danţa îm-prejurulă cancelarului, care învîrtea sdravănă. Acâstă musică şi strigătele vesele ale copiiloră atraseră în camera prinţiloră pe toţi membrii familiei imperiale; aci li-se înfăţişă ună tablou, ce nu l’ar fi inventată tantasia nici unui pictoră. Prinţulă Wilhelm, tatălă, ar fi (fisă în glumă cătră Bismarck: »Se vede că de pe acum înveţi pe viitorulă împărată să joce cum ii cânţi*.
Logodnă. — D-lă Mihaiu Cirlea, reg notară public în Abrudă şi d şora Zoe Popii din Târgulă-Mureşului,
fidanţaţi. — Sincerile nostre felicitări!
*
* *
Cununiâ. — D-lă Aureliu Hulea şi d-şâra Maria Boţianu şî-au serbată cununia loră în 30 Octomvre st. n. a. e., în biserica gr. cat. din Barabanţă. — Intr’ună câsă bună!
*) Tote foile de dincăce şi de dincolo de CarpaţI suntă rugate a publica acesta Programă învitătoră.
I. P. R.
NOU ABONAMENTU
„GAZETA TRANSILVANIEI/
Cu I Octomvre 1887 st. v., s’au începută imft non abonameutâ pe triluniulă Octomvre, Novembre şi Decenivre la care învitămă pe toţ! onoraţii amici şi sprijinitor! ai foiei nostre.
Preţulu abonamentului:
Pentru Aastro-tîngaria:
pe trei luni 3 fl.
» Ş^se ,,	0 ,,
„ unu anu 12 ,,
Pentru România şi străinătate:
pe trei luni 10 franoi „ şâse ,, 20	„
„ unu anu 40	„
Abonarea se p6te face mai uşoră şi mai repede prin mandate poştale.
Abonaţiloră de păn’acum li-se recomandă a însemna pe cuponă numărulu fâşiei sub care au primită <Jiarulă.
Domnii cari se vorU abona din nou s& binevodscă
a scrie adresa lămurită şi a arăta şi posta ultimă.
Ediloră şi redactoră responsabilă: Dr. Aurel Muremnu.
limbei române trebuia să-lă conducă la cea mai dreptă şi mai raţională apreţuire a procesului ei de formaţiune şi a normei ei esenţiale, a stată mereu într’ale sale lu crărî, totă alături cu strictulă adevără sciinţifică; totă insă mai aprâpe de aeelă adevără deeâtă orî-care altulă din filologii şi gramaticii compatrioţi ai lui.
Ne grăbimă a (fice că ace dă îngânare a minţiloră sale a fostă ună sacrificiu din parte-i făcută în modă conscientă nevo loră politice ale timpului de faţă.
Născută şi crescută în crelinţele exclusiviste ale şcdlei Româniloră ardeleni întru ceea ce privesce origina Jdstră neintinată latină, meritulâ’pi'edomnitoră aiă lui Ci-pariu a fostă d’a căuta elă mai întâiu se descurce adevăratele anale ale limbei românesc! şi să pătrunefă prefacerile si desvollările ei treptate, în deeursulă timpiloră trecuţi.
Cei de mai naintea lui, teologii, istoricii şi grama-ticii români din Transilvania, toţi bărbaţi cu multă înlătură, dâr încă şi cu mai multă rivnă naţională, nu-şi Închipuise 6re odinioră, pănă in momentulă când apărură In cerculă sciinţei românesc! cercetările îimbistice ale lui Cipariu, că nu este nevoiă a se lămuri altfelă cunos cinţa şi firea limbei nostre, deeâtă punând’o d’adreptulă in faţa limbei latine şi chiar numai a latinei clasice, din tutorii frumâseloră epoee ale literaturei române. Pe ne-descălicate ei săreau din timpulă lui Cicerone, fie mă-
cară a Iui Tacită, până în (filele nostre, de pe malulu chiar ală Tibrului până pe ală Dunărei ; şi puţină le păsa loră de ce va fi fostă la mijlocă, atâtă în spaţiulă câtă şi în timpulă percursă. Seu chiar dâeă, printFo îngăduielă cu totulă neobicînuită, filologii români ai Ar-dâlului se îndură a împlini acelă golă, apoi fereseă-i Dotnnulă de a căuta vre-unde-va firea limbei românesc! de acum câteva sute, sâu decitni de ani de prin vechile bucoavne, zapise, târfeloage şi urice, mâzgăli'e tote acestea cu urgisitele buche slavonescî. Le plăcea mii bine, — şi dreptulă lui Dumnezeu era şi mai lesne, — se plăsmuiescă nişte trepte închipuite prin care limba românescâ a scăpătată dela cea curată şi clasică latină pănă la o limbă, nu care se vorbeşte astăcfi de c-ătră toţi Românii d’arendulă, der care s’ar cuveni, după a loră socotinţă, ca Românii sâ o vorbescă. Apoi, cu a-eeste idei, luândă dreptă singura şi unică terneliă ună dicţionară ală limbei clasice latine, ei elâdeu pe visate totă edificiulă unei trecute şi unei viitore limbe românesc].
Acâsta este istoria lucrăriloră asupra limbei nostre a întregei vechi scole filologice din Ardeală. Represen-tantulă celă din urmă şi unulă din cei mai energici ală ei a fostă râposatulă A. Treb. Laurianu, unulă din acei rar! bărbaţi nestrămutaţi în ideile şi convingerile loră, muncitoră neobosita, bătendu mereu cu o mână vârtâsă petra, dâr că o storce lapte dintr’însa.
Ara luptată multă şi crâncenă In contra sistemei fantastice după care elă, în scolă şi în Academiă, voia sâ croiâscă şi să ticluiescă limba Româniloră; l’a necăjită tare pe bietulă bătrână ; dâr din tote acele râsboie academice am păstrată în mine o adâncă veneraţiune cătră memoria acelui energică bărbată, care şi în rătăcirile lui sciinţifice, n’avea în vedere deeâtă neclintita şi nesmintita lui iubire de ţeră şi de poporulă românescă.
Vedlă şi studieze cine va ave prisosă de răbdare gramatica română a lui Lauriană întitulată: Tentamen Criticam in originem, derivationem et formam Linquac romanae in utraque Dacia vigentis vulgo Valachicae, tipărită în 1840 la Viena; resfoiâscă cine n’are altceva mai folositoră de făcută voluminosele două tomuri din Proieetulu de Dicţionară ală Societăţii Academice române lucrată în cursă de (fece an! cu o eroică stăruinţă de bătrânulă Lauriană şi de adeptulă său râposatulă Ioană Maximă, care „serminulă" devenise ună adevărată energumen ală aceloră rătăciri; şi nu va trebui multă timpă cetitorului ca să se încredinţeze că tâtă sistema e întocmită pentru trecută din rosturi neauzite vre-odinioră pe pămentă, er pentru viitoră dintr’o stângace galvanisare a limbei clasiciloră latini.
(Va urma.)
Nr. 231.
GAZETA TRANSILVANIEI.
1887.
C'&fsuia bfey*» «io din «SI Octomvre si. a. 1887.
ttontă do aurfi 5°/0 . . . 99 80 Rentă de hârtia 6% . . 86.70 împrumutulfi căilorfi ferate
ungare................149.—
Amortisarea datoriei căilor 0 ferate de ostfi ung.
(1-ma em isiune) ... 96 72 Amortisarea datoriei căilor fi ferate de ostfi ung.
(2-a emisiune) ....----------
Amortisarea datoriei căi-lorfi ferate de ostfi ung.
(3-a emisiune) .... 112 50 Bonuri rurale ungare . . 103.70 Bonuri cu el. d6 sortare 104.40 Bonuri rurale Banat-Ti-
mişfi..................104.40
Bonuri cu cî. de sortare 104 — Bonuri rurale transilvane 104 25
Bonuri croato-slavone . . 104 25 Despăgubire p. dijma de
vinfi ung.................—
împrumutulfi cu premiu
ung. . ................. 123	80
Losurile pentru regularea Tisei şi Segedinului . 123 — Renta de hărtiâ austriacă 89 35 Renta de arg. austr. . .	82	60
Renta de aurfi austr. . . 111 50 Losurile din 1860	. . . 135.25
Acţiunile b&uceî austro
ungare ................. 887	—
Act. bănccj de ereditfi ung. 284.75 Act. băncel de ereditfi austr.283.70 Argintul fi — Galbint împărătesc!	..... 5.93 j
Napoleon-d’ori	....	9 93 j
Mărci 100 împ. germ. . . 61.40 ( Londra 10 Livres starlinge 125 50
tSurs» de Bunire»cl.
•loba oficială dela 14 Octomvre st. v.
Gump.
ilenta română (5°0).	.
Renta rom. amort. (5°/0)
» convert. (6°/0) împr. oraş. Buc. (20 fr.)
Credit tone. rural (7°/o)
>t >>	(5°/o)
»	* urban (7®/0)
, (6%)
>	.	*	(5°/.)
1887.
vând.
Ac. de asig. Dacia-Rom. *	> Naţională
93 V,	9 V.
96—	97—
91 —	92—
34—	36—
105—	106—
918/4	920,
103—	104—
96—	97—
87l/a	88*/.
ei 500 Lei		——
â . . 14.V4	15 —
aură. . 2.03	2.04
iUl£î aiStU pieţei BjfâŞOVU din 1 Noemvre st. n. 1887.
Bancnote românesc! . .	« •	Gump	8.63	Vend	. 8.66
Argint românesc . . .		»	8.55	*	8.60
Napoleon-d’ or! ....		>	9 89	k	9 93
Lire turcesc! .....			11.22	»	11.26
Imperial!			9	10.21	»	10.25
Galben!			&	5.86	»	5.90
Scrisurile fone. > Albina»	6°/0	• *	101.—	»	102.--
n *	5°/0	• TI	98.—	-	99.-
Ruble Rusesc! ....	« •	• ^	109.—	»	110.-
DiscontulQ . . .	%	7—10°/, pe		anQ.	
DICŢIONAR!}
germano-românu
DE
THEOCHARALEXI
A NOUA MlfA de EXEMPLARE.
Opu aprobata de Ministerulu Iristnicţiiinei Publice alu României sub Nr. 11,230 din 27 Octomvre 1866.
Agreata de Maiestatea 8a Carolu I. Regele României, conformă notei înaltului Seu Cabinetu din 26 (8) Decern vre 1866.
Se află de vemjare la tote librăriile notabile.
L 1.50 seu 3 lei 50 bani exemplarul^.
Librarii primescu rabate forte considerabile.
A se cere exemplare din Tipografia ALEXI, căci celelalte suntu contra-făcute.	3—12
Sosirea şi plecarea trenuriloru şi posteloru în Braşovu.
TrenulQ Trenul 0
TrenulQ
TrenulQ
TrenulQ
TrenulQ
TrenulQ
TrenulQ
a)	Dela
b)	*
c)	,,
d)	*
0 »
1.	Plecarea trenuriloru:
„1. Dela Braşovu la Feşta:
de persoiie Nr. 307: 7 ore 20 de minute .sera. mixiQ Nr. 315: 4 ore 01 minută diminâţa.
2. Dela BraşovQ la Bucuresci:
acceleraţii Nr. 302: 5 6re 37 minute dimineţa. mixtO Nr. 318: 1 oră 55 minute după amecji.
II. Sosirea trenuriloru:
1. Dela Pesta la BraşovQ:
de persone Nr. 308: 9 ore 46 minute înainte de amâdî. mixta Nr. 316: 9 6re 52 minute săra.
2.	Dela Bucuresci la BraşovQ: accelerată Nr. 301: 10 ore 12 minute sera. mixtă Nr. 317: 2 6re 32 minute după amedî.
A.	Plecarea posteloru:
KraşovQ la Reşnovu-Zernesci-Branu: 12 ore 30 min. după ametjî. „	„ Zizinu: 4 ore după amedî.
în Secuime (S. Georgî): 1 oră 30 minute noptea.
..	la Făgăraşu: 4 ore dimineţa.
„	la Săcelei 4 6re dimineţa.
B.	Sosirea posteloru:
Reşnovu-Zernesci-Branu ia BraşovQ: 10 ore înainte da ame<p. Zizinu la BraşovG: 9 ore a. m.
Secuime la BraşovQ: 6 6re sera Făyăraşu la BraşovQ: 2 6re dimineţa.
Săcele la BraşovQ: 6 ore 30 minute sera.
m
m m m m
•	AMICULU FAMILIEI. ţ>iarfl b pedicb-literarft cu iluslraliur.!, CuîsuICi X!. — Apare
^ In 1 iji 15 di a lunci în nunei! de câte l‘/3—	( die
•	cu ilustraţiunî frumose; şi publică uri ici ii şovinii, poe-Hl siă, nuvele, romanuri, suvenirî de oâietoriâ ş. a. — HI Mai departe tracieză cestiunî literare şi s&cntifioe, cu
• reflesiune le cerinţele vieţei practice; apoi petrece cu IP atenţiune vieţa sooială a RomâniiorQ de pretutmdenea, 41 precum şi a celorlalte poporali ani din patriă şi atrăi-^ nătate; şi prin umoră dulce şi satită alesă ni'suesce
•	a face câte o Qră plăcută familiei strivite de gri jele vieţei; şi peste totQ nisuesce a întinde tuturora indi-
Hl vi4iloră din familiă o petiecere nobilă şi instructivă. 41 — PreţulQ de prenumeraţiune pe anulă întregQ e 4 11. 41 pentru România şi străinătate 10 franci — lei noi, HI plătibilî şi în timbre poştali.
4H PREOTUL ROMÂN. Revistă biserieescă, scolastică şi literară. Cursulu XIII. — Apare în broşuri lunare HI de câte 21/* — 31/4 c oie ; şi publică arliclii din sfera tu-m turorQ seiinţeloru teologice şi între aceştia mulţime de predice pe dumineci, serbâtoiî şi diverse oeasiunî, —
•	mai departe studii pedagogice, didactice şi scientifice-Hl literari. — PreţulQ de abonamentu pe anulă întregQ lf| e 4 fl. — pentru România !() franci —- Ici noi, plătibilî şi în bilete de bancă şi în timbre poştali.
A se adresa la „Cancelaria Neyraţlu în Gherla — Szamosujvâr, unde se mai află de vendhre şi urmă tdrele cărţi:
Puterea amorului. Nuvelă de Paubna G. Z. Ro-vinarG. PreţulQ 20 cr.
Idealulu pierdută. Nuvelă originală de Paulina C. Z RovinarQ. PreţulQ 15 cr.
Opera unui omu de bine. Nuvelă originală. —
•	Continuarea nuvelei: Jdealulu pierduta11 — de Pau-||l lina C. Z. Rovinaru. PreţulQ 15 cr.
Fontâna dorului. Nuvelă poporală de Georgiu Simu. PreţulQ 10 cr.
Codrenu craiulu codrului. Baladă de Georgiu Simu. PreţulQ 10 cr.
Elu trebue să se însore. Nuvelă de Mai ia Schwartz 4P traducere de N. F. N<‘gruţiu PreţulQ 25 cr.
4| Branda seu Nunta fatală. Schiţă din emigrarea ||| lui DragoşQ. Nuvelă istorică naţională. PreţulQ 20 cr. 4j| Numerii 76 şi 77. Naraţiune istorică după Wachs-
•	mann, de IoanQ Tanco. PreţulQ 30 cr.
•
m
m
•
•
m
m
m
m
m
m
m
m
GHERLA — SZ.-UJVAR.
trişti^ şi enciclo Probitatea în copilărîă. Schiţă din sfera educa-ţiunei. După Ernest Legouve, membru alQ academiei, francese. PreţulQ 10 cr.
Barbu cobzarulu. Nuvelă originală de Emilia Lungu. PreţulQ 15 cr.
Hermann şi Dorotea după W. de Goeihe, traduc-ţiune liberă de Constantin Morariu. PreţulQ 50 cr.
Ifigenia în Aulida. Tragediă în 5 acte, după Eu-ripide, tradusă în versuri de Petru Dulfu. PreţulQ 30 cr, Petulantulfl. Gomediă în 5 acte, după Augustă Kotzebue tradusă de IoanQ St. ŞuluţQ Preţulu 30 cr.
Carmen Syiva. Prelegere publică ţinută în sa’ele gimnasiului dm Fiume prin Vinceţiu Nicoră prof. gim-nas. Cu porlretulQ M. S. Regina României. PreţulQ 15 cr.
Poesii de Vasiiiu Ranta-Buticescu. Unâ volumQ de 102 pagine, cuprinde 103 poesii bine alese şi a-rangiate. PreţulQ redusă (dela 1 fl 20 cr. la) 60 cr.
Trandafiri şi viorele, poesii poporale culese de IoanQ Popă ReteganulQ. Una volumQ din 14 c6le. Preţulu 60 cr
Tesaurulu deia Petrosa seu Cloşca cu puii ei de aurii Studiu areheologicQ de D. O. Olmesdu. PreţulQ
20 cr.
Apologia. Diseusiunî filosofice şi istorice maghiare privitore ia Romani, invederite şi rectificate de l)r. Gregoriu Siiaşi. — Partea I. PaulQ Hunfalvy despre Cronica lui Georg. Gabr. Sincai. PreţulQ 30 cr.
Renascerea limbei românescl în vorbire şi scriere invederiiă şi apreţiată de Dr. Gregoriu Siiaşi. (OpQ completa ) Broşura I. 11. şi III. PreţulQ broş. I. II. câte 40 cr. — Broşura III. 30 cr. Toletrei împreună costau 1 fl. v. a.
Biblioteca Săteanului Românu Cartea I. II. III.
IV. cuprindendQ materii forte interesante şi amusante. PreţulQ la tote patru 1 11., câte una deosebitu 30 cr.
Biblioteca familiei. Cartea 1. cuprindă materii forte interesante şi amusante. PreţulQ 30 cr.
Colecte de Recepte din eeonomiă, industriă, co-merciu şi chemiă, pentru economi, industriaşi şi comercianţi. PreţulQ 50 cr.
Economia pentru scdlele popor, de T. Roşie. Ed.
TI. PreţulQ 30 cr.
îndreptară teoretică şi practică pentru înveţă-mentulu intuitivă în folosulu elevilora normali (pre-
«
t t
parandialî), a înv&ţătorilorQ şi a altoră bărbaţi de seolă, % de V. Gr. BorgovanO, profesorQ preparandialQ. Pre- ^ ţulQ unui esemplarQ cu porto francată 1 fl. 80 cr. v. $| a. In literatura noslră pedagogică abia aflămQ vre-ună H opQ, întocmite după lipsele scolelorQ nostre în rnâsura ^ in care este acesta! pentru aceea îlQ şi recomandămO f| mai alesă DirectorilorQ şi învăţătorilorQ ca celorQ în ^ prima liniă interesaţi.	f|
Spicuire din istoria pedagogiei la noi — la Ro- 9 mâni. De Vas. Gr. BorgovanO. PreţulQ 15 cr.	^
Manuală de Gramatica limbei române oentru sed- % iele poporali în 3 cursuri de Maximă Popă profesorQ ^ la gimnasiulQ din NăseudQ. —- MunualulQ acesta este % aprobată prin InaltulQ MinisterQ de cultă şi instruc- H ţiune publică cu rescriptulă de dato 26 Aprilie 1886 H Nr. 13193. — PreţulQ 30 cr.
Nu me uita. Colecţiune de versuri funebralî, ur- H mate de iertăciuni, epitafiă s. a. PreţulQ 50 cr.	H
Carte conducătore la propunerea calculărei în j$ scola poporală pentru învăţătoiî şi preparan^L Broş. H I. scrisă de GavrilQ Trifu, profesoru preparandialQ PreţulQ 80 cr.
§
#
t
Cele mai eftine cărţi de rugăciuni.
Mărgăritarulă sufletului. Carte bogată de rugăciuni ş< cântări bisericeşti forte frumosQ ilustrată. Preţulu unui esemplarQ broşată 40 cr. legată 50 cr. le- H gată în pânză 60 cr. legată mai fină 60, 80, 90 cr. || l II , în legătură de luxă 1.50—2.50.	H
EVIiculu mărgăritaru sufletescu. Câriicică de ru- H găciunî şi cântări bisericesc! — IrumosQ ilustrată pen- $ tru pruncii şcolari de arabe secsele. Cu aprobarea % jurisdicţiunei sup. bisericesc!. PreţulQ unui esemplarQ H broşată 1^ cr., — legată 22 cr., legată în pânză 26 cr. |§ Cărticică de rugăciuni şi cântări pentru pruncii ® şcolari de ambe secsele. Cu mai multe icone fru- % mo;e. PreţulQ unui esemplarQ trimisă franco e 10 § cr.; — «50 esemplare costau 3 11.; 100 esempl. 5 fl. H Visulă Prea Sântei Vergure Maria a Nâscătorei f de D-^eu urmată de mai multe rugăciuni frumdse, Cu H mai multe iedne frumose PreţulQ unui esemplarQ % espedatQ franco e 10 cr.. 50 esemplare 3 11., 100 esem- H
plare 5 fl. v. a.	%
Epistolia D. N. Isusă Christosă. PreţulQ unui
esemplarQ legată e 15 cr.	H
«•
Tipografia ALEXI, Brasovă.