ANULU L. BEDACţlUftiEA ŞI AlkMIJNIMTUAŢICJVEA « BRAŞOVC, piaţa mare Nr. 22. ,GAZETA" IESE ÎN FIECARE ţ)l. e unfi anfi 12 fior., pe şăse luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. Romînls şl 8trfilnAtat6.* Pe an fi 40 fr., pe şăse luni 20 fr,. po trei 3«n! 10 franclf St P REN U ivi EHÂ: la poşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi. ÂSUnOIURILB: O seria garmond 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare no?r9nastf! 1» er» Er'inasoff. — SsAutorlat* nu #9 retrimltu. Duminecă, 11 Octomvre. 1887. NOU ABONAMENTU la JJ GAZETA TRANSILVANIEI. u Cu I Octomvre 1887 st. v., s’au începută uufi nou abonameutft pe trilniiiulă Octomvre, Novembre şi Decemvre la care învitămd pe toţi onoraţii amici şi sprijinitori ai foiei nostre. PrctuM abonamentului: Pentru Anstru-Dngaria: 3 fi. 6 „ unu anu 12 „ pe trei luni „ ş6se „ Pentru România şi străinătate pe trei luni 10 franoi „ ş6se „ 20 „ „ unu anu 40 „ Abonarea se p6te face mai uşoru şi mai repede prin mandate poştale. Abonaţilorti de păn’acum li-se recomandă a însemna pe cuponti numSrulu făşiei sub care au primiţii c^iarulti. Domnii cari se voru abona din nou să binevodscă a scrie adresa lămurită şi a arăta şi posta ultimă. Braşovft, 10 Octomvre 1887. Conflictulu dintre Cehi şi g-uvernulu aus triacii, care în di lele din urmă deveni fftrte a-cntu, este în ajunu de a se aplana. Causa acestui conflictu, precum bine sciu cetitorii noştri, au fostă măsurile, ce le luase mi-nistrulu de instrucţiune Dr. Gautsch prin aceea, câ a retrasă subvenţiunile de stată dela mai multe scdle secundare cehice şi a refusată de a da ajutoră din visteria statului la înfiinţarea unorft nouă scdle, a căroră necesitate era reclamată de poporaţiunea cehă. Ordonanţa din vorbă a ministrului, cu tdte că a primită şi aprobarea împăratului, a pricinuită în Boemia şi Moravia o mare agitaţiune. S’au ţinută meetingurî cehice, cari au protestată în contra procederei ministrului Gautsch, prin care se violăză interesele de cultură ale naţiunei cehe şi se creăză ună precedentă periculosă. ţ)ia-rele cehice de altă parte au îmbărbătată necurmată acăstă agitaţiune de protestare, criticândă fărte aspru guvernulă şi mai alesă pe ministrulă Gautsch. S’a încinsă totă din aeăsta causă o înverşunată cărtă şi între cele două partide cehice Aderenţii lui Gregr, cari formăză o mică minori tate între deputaţii cehi, au redicată grave acu-sârl în contra partidei lui Rieger, pentru că a tolerată să ajungă lucrurile aşa departe. Astfeliu „Cehii tineri“ cu organulu loră „Narodni Listy" sau pusă în fruntea agitaţiunei cu lozinca: „Josă cu Gautsch!“. C6rta înfocată dintre partidele cehice a a-gravatu numai situaţiunea şi îndată ce s’a deschisă parlamentulă din Viena deputaţii cehi din ambele partide au năvălită asupra guvernului. Acţiunea parlamentară pornită în contra ordonanţei lui Gautsch a culminată în interpelarea ce a adresat’o guvernului Dr. Rieger. Scimu că Cehii fotmăză fracţiunea cea mai însemnată a maiorităţii pe care se sprijinesce acj! cabinetulu Taaffe. Era clară prin urmare, că acestă cabinetă trebuia să afle o modalitate de a aplana conflictulă cu Cehii, dăcă voia să se susţină la putere şi dăcă mai alesă nu voia să îţi părăsăscă programa de păuă acuma. Şi, precum se asigură, ministeriulă Taaffe a şi alesă din două rele pe celă mai mică şi s’a hotărîtă a aplana conflictulă cu Cehii; fâcendu-le unele concesiuni în privinţa scoliloră din oraşele Pilsen, Krainburg şi Kremsier şi coneedându-le înfiinţarea unui consiliu ală scdleloră industriale pentru Boemia. Decretulă împărătescă privitoră la scdlele medii se va modifica aşadăr în favdrea preten-siuniloră cehice şi întrebarea este numai dăcă ministrulă Gautsch va mai remână in cabinetă în urma acăsta, său nu. Bărbaţii de stată cehi suntă prea înţelepţi decâfă ea să compromită causa naţiunei loră prin-tr’nnă pasă neprecugetată, de aceea credemă, că se voră mulţămi cu concesiunile ce li le face cabinetulă Taaffe, mai ale^ă după ce Polonii au declarată că le voră sprijini justele pretensiunl, însă numai sub coudiţiunea ca să nu i se creeze guvernului dificultăţi. „Cehii tineri" se ’nţelege nu se voră mulţămi nici cu acesta şi voră pretinde retragerea totală a ordonanţei şi demisiunea lui Gautsch. Şi credemă că tactica loră nici nu e greşită în-câtă adecă prin acăsta prepară tăremulă pentru nouă concesiuni. Destulă că centraliştii nemţi nu voră avă bucuria de a vedă răsturnată sistemulă Taaffe din contră se va dovedi că contele Taaffe îşi ur măresce ţinta de a împăca naţionalităţile cu-o tenacitate rară. Să se dea fiă-cărui poporă ce este ală lui, acăsta este, după noi, cea mai sănătdsă politică, ce-o p6te urmări ună guvernă din acăstă mo-narchiă poliglotă! Ună deputată la trei milione de Români. Sub acestă titlu publică „Unirea" de Vineri 9 Octomvre a. c. ună lungă articulă, din care estragemă unele părţi, ca să vădă cetitorii noştri cum se judecă şi dincolo de CarpaţI asupra pasului întreprinsă de generalulă Doda. După ce (Jice că din t6te părţile a începută să li se strige Maghiariloră „josă masca", „Unirea" scrie următdrele : Nu mai departe decâtă 4dele acestea, „De Sticle* descriindă deplorabila stare a financielorO unguresc! într’o corespondenţă pe care a reprodus’o >Unirea“, le spunea că maghiarismul^ e în ajună de a depune armele şi că cu tătă sclipirea gloriei sale va fi în curendă silită să renunţe la chimerele pompăse şi la proiectele de stăpâ nire pentru a se pune sub tutelă, ăr tAllg. Ztg* din VIunich dela 9 curentă, vorbindO într’ună articulă, înti tulată „Parlamentarismulă ungurescă*, de decăderea vie ei parlamentare în Ungaria, (jicea: „Splendorea presen tului se vede câ s’a cumpărată în socolăla viitorului Apunerea parlamentarismului ungurescă invălvă ună pe riculă seriosă pentru Ungaria, fiindă că ideia de stată se confundă la ei indisolubilă cu ideia parlamentarismu lui. Esperienţele istoriei moderne suntă o dovadă că de căte orî n’a mai esistată ună parlamentă ungurescă, nicî statulă ungurescă ca atare n’a mai esistată. B6la parlamentarismului maghiară ameninţă principiulă vitală ală statului ungurescă, şi astăzi parlamentulă Ungariei se gă-sesce deja într’ună stadiu, în care nu mai p6te fi vorbă de sănătate şi înflorire; sângele s’a scursă dinJr’ensulă, elă a devenită anemică.“ „Şi cu t6te aceste", esclamă „Unirea", „Maghiarii nu voru se înţel^gă; ei p6te că nici nu voră mai fi îu stare să vădă prăpastia, ce şi-au deschis’o". ţ)ice apoi că Maghiarii se găsescă îutr’o „stare patologică", care din ce în ce ia unu „mersă mai îngrijitoru , . „ei se spână de-o biată ţărancă încinsă cu bete în culorile Transilvaniei, ei au frică de diare şi de cărţi scrise în românesce, ei strigă conspiraţiă când audă pe doi copii vorbindă între ei românesce" s. c. 1. Trece apoi la „uniculă deputată pentru trei milidne de Români" şi (jice câ „acestă sirnp-tomă e de ajunsă să dea pe faţă greaua b61ă de care suferă Ungurii", şi continuă astfelă: „Da, ună deputată la trei milidne de Români — âcâ desvăluită, în două cuvinte, înlrăga sistemă conslitu-ională a regatului maghiară 1* »Dăcă venerabilulă generală Traiană Doda n’ar fi avută, în tdtă cariera sa de omă publică, vre-ună altă merită decfttă ar fi dată pe faţă, prin scrisărea sa cătră d. Toma de Păehy, preşedintele camerei ungurescl, acest lucru ne mai pomenită, acestă abnormitate a vieţei constituţionale din Ungaria, totuşi meritulă lui ar fi imensă. Nu e nevoe să spunemă publicului română cine e generalulă Traiană Doda. Toţi îlă cunăscemă, toţi venerămă figura lui leală, francă, românăscă, toţi oaorămă cu respecta pe acestă bătrână, luptătorO neclintit''', care niciodată în lunga sa vieţă nu s’a abătută de pe calea cea drăptă. Ună Traiană Doda pote să vorbăscă cum a vorbită în scrisă cătră preşedintele camerei ungurescl, când îlă anunţă că nu se va presinta în die'ă, şi ’i stă bine când amintesce că elă totdăuna e gata de a muri pentru naţiunea sa, ar fi ună trădătoră dăcă ar renunţa la mandatuiă său de deputată, căci ar sacrifica cu modulă acesta singurulă disirictă în care poporulO română, cu t6te presiunile electorale cele mai sălbatice, a isbutită să alăgă pe ună Română". • Generalulă Doda spune verde trufaşei naţiuni maghiare că «metoda urinată de guvernă în ce privesce conducerea alegeriloră pentru cameră, la alegerile din urmă, a atinsă punctulă culminată; că puterea statului aplică formulele constituţionale astfelă, că adevăratele drepturi şi garanţii constituţionale servescă ca mijlăce art ficiale de înăbuşire a tuturoră justeloră aspiraţiunî ale poporului românescă,“ ceea ce, cu alte cuvinte, vră să (ţică câ trei milione de Români au fostă scoşi afară din lege, că constituţiunea pentru ei a fostă sfâşiată de in-şi-şî Maghiarii. Şi câ glasulă Româniloră a fostă năbuşită într’unO modă sistematică şi cu o rea voinţă fără esemplu de cătră regimulă ungurescă e destulă să a-mintimă că ei, cari suntă la numără mai bine de jumătate câţi se gâsesjă Unguri in totă regatulă maghiară, au ajunsă asfădî să nu aibă decâtă ună singură repre-sentantă, pe câtă timpă, ar trebui să aibă celă puţină 78 de representanţî dăcă nu şi mai mulţi, căci, deşi cercurile electorale au fostă împărţite cu o culpabilă vicle-niă, Românii totuşi constituescă marea majoritate în vre o 70 pănă la 75 de districte. Şi într’adevără, camera ungurăscă compunendu-se din 424 de membrii, după cum nl-o spune generalulă Doda, ăr ţerile corânei ungare avândă vre-o 16 miliăne de locuitori, vină vre-o 26 de representanţî la ună milionă de locuitori, ceea ce face la trei milione de Români 78 de deputaţi*.... „....Şi opiniunea publică a începută să se deştepte. Mai e trebuinţl de încă o dovadă ? Stă ce mai găsimă', în acestă privinţă, într’o corespondenţă dîn Praga - cătră »Le Siecle“ pe care o publică în numărulă său dela 30 Septemvre trecuta; . «Orisontnlă nu mai e de ună albastru azuriu pentru dualismă. Pe fiăcare di, din contră, cerulă se întunecă. Liniştei înşelătdre a celoră drntăiu ani au urmată tunete înain'e mergătăre unoră furtuni înspăimân-tăt6re“. „Câtă pentru sine, Ungaria s’a pusă în siguranţă în contra periculeloră imediate. Graţiă presiuneloră oficiale, său mai multă graţiă terorismului exercitată cu neruşinare în timpulă 'periodei electorale în tdte ţările slave şi române, noua cameră va înfăţişa plăcutulă spe-cimenă ală unui maghiarismă curată. Asupra 500 membri, naţionalităţii disidente, adecă genda liberalismului ungurescă s’ar şterge în curândă » Nr. 224. GAZETA TRANSILVANIEI. 1887. şi darea pe faţă a maghiarismului curaţii ar face, pe FrancesI mai alesă, să rămâie încremeniţi*. Croaţii nn se lasă. Precum scimă, consiliulă comunală ală capitalei croate Agramă a hotărîtft să îmâneze mo-narchului o representaţiune, cuprin^ândă diferitele gravamine ale Croaţiloră în contra Banului croată Khuen Hedervary, care s’a pusă în ser-yiciulă guvernului ungurescă. F6ia ungurâscă „Peşti Naplou e informată acum din Agram, că Maghiaronii ne isbutindă 86 z&dârnicâscă acestă pasă, viceprimarulă Crna-dak a convocată la 14 1. c. o conferinţă a con-silieriloră comunali. Aceştia au depusă câte 5 fl., pentru ca Crnadak s6 mârgă la Viena, şi s6 predea cunoscuta representaţiune a consiliului comunală cătră monarhulă sâu în cancelaria ca binetului său s6 câră o audienţă şi s6 înmâneze chiar monarchului actul Ci. Ace cu dragoste. Totă ce aparţinea acestei fete stranii îlă interesa. Frumseţa ei, limbagiulă ei, intonaţiunile vocei sale aveau ună caracteră, care o făceau a se deosebi completă de tâte celelalte femei, pe cari le cunoscuse elă pftnă atunci. *— Interiorulă nostru, reîncepu ea, e atâtă de întu- O nouă dovadă despre destoinicia soldatului română ne dă „Naţiunea*4 din Bucurescl. Regimentulă ală treilea de infanteria, în marşulă forţată ce a făcută dela Galaţi la Focşani, unde se facă manevre, a per-cursă în două dile o distanţă de şeapte poşti, pe noroiu şi pe plâiă. —x— In Cluşiu s’a găsită în săptămâna acesta la capătulă şoselei Chinteului cadavrulă unui 4ilerQ- Medicii au constatată că mortea a fostă naturală. Se crede că 4'lerulă a fostă aruncată acolo dintr’o casă, în care a murită. Cercetarea urmeză. Adunarea ambulantă a economiloră ardeleni a ho-tărîtă în şedinţa ce au ţinut’o la 18 Oetomvre n. în Deşiu să r6ge pe ministrulă ungurescă de agricultură a inter4ice importarea viţei de viiă în Ardeală, pentru ca să se evite importarea filoxerei. —x— Oimnasiulu confesională ev. de conf. augsb. din Eperjes, care are nevoiă de ună bugetă de 20,550 fl., primesce dela stată o subvenţia anuală de 8700 fl. După contractă, ministrulă are dreptulă să număscă 4 profesori la gimnasiu, aceştia trebue să fiă de confesiunea evangelică şi să fiă recomandaţi de patronatulu scâlei. — Vorba e că, deşi subvenţiunea e tofă din banii eon-tribuabililoră de conf. ev. augsb., ministrulă nu’i dă, de-că nu i se recunâsce ună amestecă în treburile scălei. Ună felă de începută de maghiarisare. —x— Miniştrii unguresci de interne şi de justiţiă au ordonată aplicarea precedurei statare pe durata de o jumătate de ană contra ucigaşiloră, jefuitoriloră şi compli-ciloră loră pe teritoriulă comitatului Somogy. —x— Representanţa oraşului Raab a impusă orăşeniloră ună aruncă de 55°/0 la dare pe anulă 1887. Representanţa oraşului Braşovă nu mai scie ce să facă de bu-curiă, că totă nu e ea cea din urmă! Cu t6te astea tristă bucuriă, când le gândescl la veniturile Raabului şi ale Braşovului! —x— In Braşovă a sosită o trupă teatrală ungurescă sub direcţiunea d-lui* Gerofi Andor. Trupa va juca drame poporale şi operete. înainte de facerea abonamentului, se voră da ca probă trei representaţiun! Mâne, Duminecă săra, se va juca drama poporală KFelho Glary44 de Katkay Lasz’6, lucrare premiată cu 100 de galbinl. Fapte patriotice. Teutii de susă, Oetomvre 1887. Când ună preotă, din dorulă de-a vede junimea, speranţa nâstră naţională, lăudândă pe Dumne4eu din coră. îşi pune ostenâla şi timpulă care îi mai rămâne pentru puţină recreaţiune pentru învăţarea tinerimei, elă este timbrată de maghiarofagă (magyarfalo). Dâcă acelă preotă pentru a atrage pe copii la scălă îi învăţă şi câte o doină său cântare naţională, este urgisită sub cuvântă că i-ar învăţa: „Se apuce arma în contra Ungurilorău. Aşa se află aceste cuvinte tipărite în ,Budapest« Nr. 150 anulă Domnului 1887. Totă în acâsta foiă şi altele să scrie că învăţătorulă română din Tăuţii de susă ar fi 4isă: »în au4ulă mai multora, c& dânsulă nu se va linişti pănă ce nu va bea sânge de Ungară.*4 Apoi pe martori nu i amintesce cu numele. Calumnia, minciuna şi neruşinarea unoră foi unguresci nu cunoscă hotară. necosă, tatălă meu e influinţată de ună omă forte pe-riculosă, încâtă viitorulă mă îngrozesce . . . Atunci îmi dau silinţa să mî facă voiă, chiară pănă la nebuniă, ca să si apă de cugetele omorîtore ... şi de alte primejdii ce mi*se înfăţişâză. . . Cum le-aşă pute alunga intr’altă chipă dela mine? — Ei bine Ioană, tu nu joci? se au4'i vocea dulce a Măriei. Ea venise de braţă cu d-lă de Beaulieu ca să şî afle sora. Ioana tresări, apoi se rădică emoţională. — Ai dreptate, 4>se ea, am slat<* a'cî Prea raulfti timpă . .. D-le Magnien, recondu-mă în sala de bală. Şi Rene cu tînăra fată reintrară danţândă valsulă. III. Câteva persâne plecaseră deja; în Spa balurile ^nu, se prelungescă prea tare. Lunga conversare a Ioanei cu Francesulă fusese remarcabilă. —- Se vede bine, că nu e aci căpitanulă Roncy, 4ise o femeă slabă şi bătrână vecinei sale, cu ună su-rîsă plină de răutate. Cu atâtă mai bine pentru d-ş6ra Ioana, răspunse cealaltă, o personă grăsună şi bine-voitdre. Ah! dâcă Apoi decă totă acelă individă voiesce a lupta pentru deşteptarea şi luminarea călturală a credincioşilord săi în cadruld legiloră ndstre bisericesc! şcolare şi a celorlalte leg! sancţionate de Maiestatea Sa, este împede-cată chiar de organele acele cari suntă chemate a respecta legile. 0 foiă ungurescă dice: ,A mi kozigazgatasunk maga a botrâny* (Magyar Allam Nr. 199, 1887), pe ro-mânesce: «administraţiunea nâstră însăşi este scandalului Cumcă acesta este aşa vomă arăta pe largii în următârele ; înainte de a intra în meritulă lucrului, premită următârele: pritnindu graţiâsa denumire la acestă o-ficiu aflaiu, că în scâlele esistente, cari suntă basa deşteptării nostre, din 140 copii abia se potă eresce 60 inşi. Mă puseiu în înţelegere cu poporenii, atâtă în filiă câtă şi în parochiă, ca în loculă acestoră scdle să zidimă altele, căci a trecută timpulă când Românulă se crescea numai pentru servitoră fără scâlă şi fără învăţătură; at]I scâla trebue să ne fiă mamă. Vă4endă poporenii inte-resarea păstorului s’au plecată şi aşa în cea mai bună înţelegere Vau luată de sonatele, şcolare hotărîrile, ca in loculă acestoră scâle, cari nici în parte nu corăspundii scopului şi legiloră esistente, să zidimă altele. Aşa a mersă lucrulă până a venita planulă şi repartiţia aprobată prin Consistorulă nostru scolastică diecesantk şi pănă acea aprobare o făcui cunoscută din amvonă între poporenl. îndată ce au4i despre acâsta notarulă de cerci), t6tă afacerea nâstră salutară luă o altă faţă. Dânsulă, care pâte ar fi dorită să fiă aprâpe de repartiţia, din care ar fi bine a tâiâ câte o scrije, vă4ându-se depărtată, începu a turbura şi agita pe organele sale şi mai alesă pe cu a căroră consemţământă s’a făcută repartiţia, sub care şi-au pusă şi sigilulă loră comunală; ei şl-au mai câştigată parte consângeni parte pe cei ce flueră în irun4â. Vă4endă acesta făcui paşii de lipsă în numele şi din încredinţarea senateloră şcolare, cerândă la loculă competentă ca să se curme acestă nelegiuire prin urmă-torulă recursă : Nr. 77 1887. Onor. Domnule pretoră supremă! In acea bună speranţă, că abusulă ]următoră, D la, ca celă mai competentă, îlă vei resolva în modă justă, îmi ţină de datorinţă a ţi-lă face cunoscută. Şi anume, după cum sciu ai, cunoscinţă, că sena-tulă şcolară gr. cat. română din Satu nou de susă io adunarea ţinută la 28 Noemvre a 1886 a luată hotărirea ca în loculă scâlei presente care e aprâpe ruină, şi pe care şi D-ta ai declarat’o de nefolosibilă, va zidi alta nouă şi încă aşa, ca să corăspundă in tâte legiloră de instrucţiune. § lă 9 ală articulului de lege XXVIII despre instrucţiune; din anulă 1876, apriată şi destulă de chiară 4'ce: „că comuna alege din sânulă său o corpo raţiune, acâsta este senatulă şcolară, care se îngrijesc® de edificarea sc6 ei, aranjarea şi susţinerea ei şi a învăţătorului, cum apare din §§. 42—142 ai articulului citată. Pe lângă t6te că aceste legi scolastice suntă sancţionate şi puterea loră obligătâre esistă, se calcă în pi-ciâre din partea unui diregâtoră, care dâcă dâră cacive liberă în stată n’ar respecta legea, ca diregâtoră este o-bligată şi chemată a o onora şi a pretinde onâre şi respectare şi din partea altora, căci numai aşa pâte li demnă de numirea: apârătorulă legiloră. Acâstă persână oficiâsă din cestiune este D. Papp Zsigmond not. cerc. din Feneziu. Faptele acestuia săvârşite în Satu nou dc susă contra hotărîrei de edificare a scâlei voiescă a vi-le face cunoscute. Nu scimă din ce răutate sâu inslinctă păcătoşi), acâstă lungă conversaţiune ar pulâ să fiă prefaţa unei căsătorii! — A unei căsătorii 1 repeţi cu ună tonă amară bătrâna. Bine, cre4î că o să ia o fată atâtă de bizară, alâtd de compromisă ca Ioana de Werriâres, fire-ar ea chiar şi avută? Şi averea marchisului e mai multă decâtd problematică. — Nu cunosc! pe tatălă meu? 4'se Ioana dania toiului ei. Vino, voiescă să ’i te presenteză. Renâ se învoi şi fu condusă de d-şâra de Werriâres spre galeria salei, unde erau câteva femei tinere, cari nu jucau. In apropierea uneia dintre ele şedea und bătrână, avândă ună aeră distinsă; elă nu conversa ct nimenea; dâr se distrăgea singură, lovindă mereu cu ună beţigaşă in marginea ghetei. — Etă-lă, 4ise Ioana, îndată ce’lă (jări, încreţin-du şi frumâsele sprincene; âtă tatălă meu, visâză. Ea * opri dinaintea marchisului. — Vei vedâ că nici nu mă va observa . .. ^ când e absorbită de visiunile lui, ai pută da la urechea lui cu pistolulă, şi abia credo că ar 4ice: Poftiţi? Şi ea lovi cu latulă vântuarului (eventailului) sin, braţulă marchisului.. — Tată, 4ise ea, permite-ml să-ţi presentezd pj d-lă Renâ Magnien. Nr. 224. GAZETA TRANSILVANIEI. 1887. notarulâ amintita îndată ce a sciutQ că senatulâ şcolară a hotărîtQ ca în locuia bordehilui de scolă din presentâ va zi-li alta corăspundătore alâtâ legilorâ câtă şi cerin-ţeiorâ timpului: îndată a devenita nervosO şi a erupţii în contra celei mai nobile întreprinderi ca şi cum i-ar ataca vr’unâ interesa personala, edificiulu menita pentru desvoltarea culturală. Aşa în 18 Decemvre 1886, când a ţinuta adunare comunală publică în casa judelui, a erupta contra edifi-cărei (jicenda: nimenea nu este îndatorata a suporta spesele editicărei, că dânsuia pe ori care îlâ va mântui dela plătire, că densuia cu vr’o 600—800 fl. arâ fi în stare a ridica o scolă din lemna, pentru ce atâtea spese. Fiinda în 4'ua amintită sărbâtâre şl’a alesâ bine timpulâ de a turbura, însă judele de atunci MichailO Cinege l’a provocata cu umilinţă şi cu multa respecta înaintea mulţimei ca să şl mai astâmpere puţinela mânia, căci vorbesce în contra unui lucru pe care însuşi ara trebui s&-lâ părtinâscă. Ar trebui să scie D. notară că pe steguia timpului din presinte este scrisa: cultură şi înaintare, dela acâsta atârnă binele patriei şi îadestulirea pop6relora.“ Mirosula acestei vorbiri tulburătâre a sosita şi pănă la mine, ca la preşedintele şcolara. La momenta m’a adusa în puţină perplexitate, însă cugetai: s. scriptură <}ice: „de va păcătui contra ta fratele tău, mergi mustră-lâ pe dânsulâ între tine şi elâ singura ; de te va asculta, ai dobândita pe fratele tău. Dâr de nu te va asculta atunci mai ia împreună cu tine pe unulâ său doi, ca prin gura a doi său a trei martori să se întă-rescă totO cuvântula.tt Math. 18, 15, 16. Conforma acestora îndrumări într’o epistolă privată şi amicală l’am provocata pe D. notară: să se lase de sofismele tulburătdre, cari strică unei cause comune, dâr nici că este frumosO a se amesteca în afacerile altora în a scormoni în ele, să înveţe a rămânea în cerculâ său de activitate; acâsta o pretinde bună înţelegerea şi pacea. Cu siguritate sciu că rândurile mele le-a primita, nu însă sfaturile, căci în 7 a 1. c. Avramâ MădăraşO, judele comunala de nou ml-a amintita că 4eu nu sc^e cum se va 4idi sc6la, că „onoratulâ notară fârle vorbesce în contra 4*direi Şt unii dintre 6menî începâ a-i primi sfătuia.“ Onor. d-le pretore supr.l Precum apare din cele enumărate acestO oficiante, fârte greşita concepta are despre ceea ce-i este datorinţa şi ca diregătorO cutâzâ a agita contra legei şi tocmai atunci când î tă faţă cu o causă forte însemnată, când Mnsula ar fi chemata ca prin tactâ fina să lumineze popcTrulO, dela care îşi primesce pânea, ce este crescerea, ce demândâ în privinţa acesta legile sancţionate de Maiestatea Sa. Căci pota fi legile cele bune de instrucţiune pe chârtiă, dâcă acele se atacă obiarfi din partea acelora, cari sunta chemaţi mai de aprâpe a-le esecuta. Ar mai trebui să sciă d. notară, câ înaltula Ministru de Culte şi în dânsuia trebue să dorâscă a vedâ una oficianta onorătorâ de legi, şi dela dânsuia încă trebue să aştepte câ în cerculâ său de activitate să facă atâta pentru deşteptare şi crescere câta p6te, firesce bine,, nu însă precum face. Scopuia său adevărata nu i-la cunoscâ, mai puţinO sciu ce voesce a ajunge. Destula de bine scie d. notară, că plănuia şi repartiţia şcălei din vorbă a fosta susternută înaltului nostru guverna diecesana, şi acesta ca fora suprema legitima preste şcâlele nâstre confesionale l’a întărită şi aprobata. Aceea sciu ce p6te ajunge prin tulburările sale, că adecă unii poporenî mai creduli nu vora lucra nici cu jugula nici cu luci ula de mână, ba vorâ fi şi de aceia, cari nu vorO solvi sumele repartite pe rândâ, dâr şi în urmă la aceşti bieţi 6menl li-se adaugă greutate, ca decă senatulâ şcolara este împuternicita, după legile statului, ca representaţiune comunală în trebile comunale, aşa şi senatulâ şcolara îşi p6te împlini trebile sale, păte aduce hotărîrl legitime, cari suntâ obligă!6re pentru toţi aceia, cari se ţină de acea confesiune. Prin aceste tulburări pâte ajunge şi aceea, că pre cei cari nu vora plăti regulata îi va ajunge esecuţia; şi acuma întreba, ce bu-curiă va avă d. notară, că poporenii remtenţl vora plăti şi spese de esecuţiă? Seu dâră acesta îi este scopulâ? Acesta este scopa de tota greşita! Pentru aceea te roga cu onăre Onor. d-le pretore supr.. ca în modula prevăcţuta în legi să iei la întrebare Tinărului i se închina cu respecta, şi rădicându-şl capulQ privi în ochii marchisului. Ochii lui injectaţi de sânge rătăciau ca ai unui lunatica şi lui Pene îi veni îndată prin minte câ ela s’afla în faţa unui nebuna. Dâr marchisula îndată îşi reveni în ori; trăsăturile lui fine îşi luară forma; ela surîse plăcuta, şi începu vorba cu plăcerea şi urbanitatea unui orna din timpulâ celâ mai moderna. — DorescO a’ţl face cunoscinţa . . . Numele d-tale nu-mi este cunoscuta ... De sigurâ nu eşti de origine din mica nostră Belgiâ. . . . — Intr’adevărO, domnule marchisa, sunt FrancesO. — In casuia acesta păte ţî ar plăcâ să ne ve4l frumâsele năstre moşii dela ţâră. Dâcă vei veni ârâşî la ţâră pe timpuîa vânatului, aşa fi încântata, să te pota primi în castelula meu dela Sombreffe . . . — Da, d-le, dâcă îmi vorO permite ocupaţiunile. — A! d-ta eşti ocupata .... Nu eşti omâ de litere, spereza 4'se marchisula, şi corigendu-se cu ună aera turiosâ continuă: Pe (Smenii de litere îi de-testezâ... — Nu, nu, domnule, n’am publicata de când sunt nici o iotă.. . . Sunt numai inginera. — Ah! acâsta e altceva 1 4»se marchisula liniştin-du-se. Apoi îndată îşi plecă ârăşi capulO şi recăqfu in visurile sale. pe d. notard pentru fapta sa necualificată şi să ţinî cea mai strictă cercetare, senatului nostru şcolartt să-i dai deplină satisfacţiune, celui vinovată pedâpsa meritată, căci din contră acâstă procedură ilegală îmi voiu ţinâ de datorinţă a o face cunoscută Episcopului nostru diece-sanâ şi Ministrului de Culte. 1 Şuţii de susu, 8 Maiu 1887. (Va urma.) Afaceri locale. ErI a arsu în suburbiuld Scheiu, si anume de astă-dată a arsâ coperişulti unei case pe Tocile lângă m6ra lui Pellionis. Acesta este ala doilea focâ întâmplata în timpâ de o lună în numitula suburbiu. Faptulâ în sine că a arsâ de două ori într’ună timpâ aşa de scurtâ nu e ceva estraordinarO, dâr lucru cu totulO surprin^ătorâ este, că unâ suburbiu aşa de estinsâ, unde clădirile suntâ parte mare de lemnâ şi deci mai espuse focului, şi unde e mai mare lipsă de apă ca în ori ce alia suburbiu, nu dispune de nici unâ mijlocâ de a putâ imediata lua măsuri de apărare contra focului. Pănă ce să sosâscă pompierii dela centrală, p6te să încingă foculQ o stradă în-trâgă. Chiar şi în casulâ de faţă pompierii au sosita, când din norocire foculâ era cu totulâ înăbuşită, aşa câ pericululâ se înlăturase, — negreşita fiindâ că distanţa dela centrală pănă pe Tocile e fdrte mare. Destula că unâ suburbiu cu o 1500 de case pe o suprafaţă forte est insă nu posede acolo în centrulâ lui nici o pompă corăspuncjlâtâre, care să pdtă fi folosită în asemeni caşuri de nenorocire. La o singură pompă vechiă nevoiaşă, cum avâu înainte vreme veciniile, e avisatâ a