REDACŢIUNKA ŞI ADMINISTBAŢIVNEA t BRAŞOVtJ, piaţa mare Nr. 22. ,GAZETAIESE ÎN FIECARE pi. Pe unfi anfl 12 fior., pe ş6se Iun! 6 fior., pe trei luni 3 fior. BoGi&Hift ţl străinătate; Pe anii 40 fr., pe ş4se luni 20 fr . pe trei Iun* 10 f-ancî. ANULU L. S£ PRENUMERA: ia poşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi. ÂHUmiUBILE: O seriă garmond 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Soriisbr* «sfraiîoat® nu sie prlmasofi. — SGiUiterlpto nu ea retrimită. i"= 216 Vineri, 2 (14) Octomvre. 1887. NOU ABONAMENTU la „GAZETA TRANSILVANIEI.14 Cu I Octomvre 1887 st. v., se începe uuîk nou abonameutft pe trilnniulft Octomvre, Novembre şi Dccemvre la care învitămu pe toţi onoraţii amici şi sprijinitori ai foiei nostre. Pretulu abonamentului: Piatra Aastro-Ungaria: Pentru România şt străinătate: pe trei luni 3 fl. pe trei Iun! 10 franoi „ ş6se „ 6 „ „ ş6se „ 20 „ „ unu anu 32 „ | „ unu anu 40 „ Abonarea se p6te face mai uşorii şi mai repede prin mandate poştale. Abonaţilorfi de păn’acum li-se recomandă a însemna pe cupond numărulu fâşiei sub care au primiţii ijiarulij. Domnii cari se vorti abona din nou să binevoăscă a scrie adresa lămurită şi a arăta şi posta ultimă. Braşovu, 1 Octomvre 1887. Ştefanii Szechenyi, supranumiţii „celu mai mare Maglrarfi,44 (Jicta pe la 1830 câtră conaţionalii săi: Băgaţi de sămă, că cu noi împreună trăiescd miliăne de Români şi Slavi, cari astărjl suntfi încă iobagi, dăr mâne poimâne îşi voră redobândi libertatea şi drepturile individuale. Atunci ei vor ii fi cetăţeni egali cu noi, d6r nu voră vorbi limba năstră. Să le redăm fi acestora libertatea individuală încetulă cu încetulă, âr în schimbă să ceremu să ne înveţe limba, eâştigându-i astfelti pentru noi! Sfatulu acesta a dată celîi dintâiu impulsu la mişcarea de maghiarisare, care din ce în ce a ajunsă la dimensiunile mari de a<Ş.I. Dâr Maghiarii au înţeleşii numai scopolu ce-lă urmărea Szechânyi, n’au înţelesu însă şi importanţa mij-ldceloru ce le-o recomanda. De aceea s’au abătută dela directiva ce le â dat’o elu, dc a pro-cede gradată, cu cumpătă şi cu cruţare, şi au declarată răsboiu popărelorîi nemaghiare. Ast-felfl adoptându-se politica violentă a lui Kossuth, s’a produsă efeetulu contrară, căci răsboiulă civilii dela 1848/9 a contribuită puternică la redeşteptarea sâmţului naţională ală Româniloră şi Slaviloră. Atunci Szechenyi a făcută istorica escla-mare: Acum e prea târijiu, vădii că v’amă deşteptată numai spre peirea vostră!. Printr’o neaşteptată constelaţia a împrejură-riloră, favorabile loră, Ungurii âr’ au ajunsă la putere în anulă 1867 şi âtă că resultatele, la apariţiune pentru ei „strălucite44, ale unui consti-tuţionalismu falsificată şi nedreptă îi încuragâză din nou să reapuce — deşi acum de totiî întârziată — firulu programului de maghiarisare propusă de Szechenyi. Dâr şi de astădată Ungurii dela putere dovedescă o nedibăciă atâtă de mare în apucăturile loră, dovedescă o ignorare atâtă de fatală a paterii de viâţă de care dispună a(}i popdrele nemaghiare, şi ună dispreţă atâtă de mare pentru principiele conducătore de libertate ale vâcului în care trăimă, încâtă dâcă omulă nu i-ară afla absurzi şi ridiculi, ar trebui să-i fiâ milă de ei. Aceste cugetări le-a deşteptată în noi dis-cursulă rostită de contele Ludovică Tisza la deschiderea congresului Kulturegyleturiloră în Peşta. Se vede la prima cetire a acestei vorbiri, cu câtă greutate se luptă acelă campionă ală maghiarismului modernă spre a îmbrăca scopurile ofensive cele mai vădite ale kulturegyletiş-tiloră într’o haină neofensivă. O sucesce şi o ră-sucesce nou-plâmăditulu, conte până ce elu însuşi nu mai p6te merge mai departe, ci’şî ajută cu câte o esclamaţiă nesărată şi nemotivată, menită ală scăte din impusă. Aşa de esemplu, după ce d-lfi Ludovă Tisza arată, că dela 1867 încăce Ungurii dela putere au trebuită să ţină sâmă de nisce factori, cari în vechia Ungariă constituţională au fostă es-chişi dela activitatea politică, şi după ce face încercări desperate spre a ajunge la resultatulă că acum se cere dela aceşti factori să câştige şi cunoscinţa de sine politică, pentru care scopu trebue să primâscă limba şi cultura maghiară, cu t6te că ca „cetăţeni cu drepturi şi datorii egale44 se potă folosi liberă de limba, religiunea şi datinele loră; după ce vrea să împreune ast-felă două curenturi cu totulă opuse, curentulu de a se lăţi şi impune limba maghiară şi curentulu de a se conserva şi desvolta limbele nemaghiare, încercă a eşi din încurcătură afirmândă deodată, că în generală naţionalităţile nemaghiare nu se „potă44 jălui asupra statului şi a societăţii maghiare şi că nici nu o facă acâsta decâtă „nisce agitatori singuratici14 etc. Că nu e cu putinţă a împreuna două estreme, tendinţele de maghiarisare cu pretinsa „libertate44 a Nemaghiariloră, o recunăsce însuşi d-lu Ludovicii Tisza când, vorbindă despre „cultura generală44, care ar fi menită a deştepta „spiritulu unitară naţională44 susţine, că acâstă cultură — firesce maghiară — este calea pe care Maghiarii potă face să ’nţelâgă şi pe Români şi pe Slavi, că „în statulu ungară nu esistă şi nu p6te să esiste decâtă o singură naţiune44. Ce va să (Jică acâsta pentru Nemaghiari în împrejurările de faţă, nu mai trebue să spu-nemu, mai alesă după ce contele dela Seghedină crede a fi cu totulă superfluu, când vorbesce de o „singură naţiune,44 de-a adauge celu puţină cu-vântulă „politică44. Este însă ridiculă dâcă acelaşi conte pretinde dela kulturegyletiştii lui să proceda „în lăţirea culturei maghiare pe cale socială şi între Nemaghiarl44 astfelă, ca „să-i câştige44 pentru causa maghiarismului, şi dăcă presupune dela dânşii, că voră fi mai „norocoşi în alegerea mijlăceloru44 ca antecesorii loru. Acâsta o sâmte chiar elfi însuşi, când caută să se escuze mai dinainte pentru „netactulu44 unoril membri ai aceloră reuniuni. Ce să mai aşteptămfi dela ceilalţi membri, dâeă însuşi preşedintele congresului kulturegyle-tistă, spre apărarea teoriei sale despotice, în faţa propriei mărturisiri, că legile esistente dau drep-tulfi popdreloru nemaghiare de a se folosi de limba loru; dâcă în faţa a milidne de Români, Slavi şi Germani se provdcă la procederea cnutei rusesc! în provinciile baltice. Sărmană libertate ungurâscă, rele vremuri ai mai ajunsă, dâcă îţi iai de modelă despotismulă căzăcescă! Resultatulă svârcoliciloră kulturegyletiste se p6te de pe acum uşoră prevedâ. Elă va face, ca teroriştii dela putere să se convingă în curându, ce mare este rătăcirea lui Ludovică Tisza, când crede, că naţionalităţile nemaghiare n’au causă de a privi cu îngrijire la aceste svârcoliri. In memoria lui Iacobă Mureşianu. Redactorul „Gazetei Transilvaniei* a mai primiţii următă-rele telegrame şi scrisori de condolenţă: Coşocna. 9 Octomvre a. c. Mă asocieză la durerea ce aveţi pentru ireparabila pierdere a luptătorului învăpăiată ală românismului şi iubitoră părinte Iacobă Mureşianu. I. Hossu, protopopă. Nuşfaleulu Domnei, 8 Octomvre a. c. Deşi mai târ(}iu, primiţi şi dela mine since-rile condolenţe pentru pierderea scumpului d v6s-tră părinte şi marele mecenate ală naţiunei Georgiu Micu. Teiuşiu, 11 Octomvre. Poftescă ca Atotputerniculă Dumnezeu să vă mângâie pentru perderea cea mare ce aţi îndurată prin mutarea la cele eterne a scumpu lui d-v6stră părinte Stefanu Crişianu proprietăţii şi învăţ. „Foia Diecesanău din Caransebeşă publică următorulă necrologă: Iacobu Mureşianu, foştii directorii alâ gimnasiului rom. cat. din Braşovil, distinsuld publiciştii, carele pănă la fundarea „Telegrafului română" în timpii absolutismului a îndrăsnită a susţină cu curagiu causa năstră română, unulâ dintre cei mai meritaţi discipulî ai scălei mai vechi din Blaşiu, cari mai nainte de tăte erau români şi după aceea greco-catolicî, unii adevărata apostolii ală înaintării culturei şi ală emancipărei naţiunei năstre române, spre adânca năstră mâhnire a încetată din vieţă Joi în 17/29 Septemvre a. c. în Braşovă în adencî şi oneste bătrâneţe. Precum cadă tămna frun-4ele din arbori, aşa se ducă unulâ după aliulă bărbaţii cei redeşteplătorî ai naţiunei ndstre. După nemur'torulâ Cipariu vedemă coborîndu-se în mormentă şi pe Iacobă Mureşianu, ore când s ngurulă publicistă al Româniloră dincoce de Carpaţl, pe fostulă redactoră ală »Gazetei Transilvaniei/4 Vieţă acestui bârbată este strânsă legată de istoria suferinţeloră nostre celoră mai nouă. De a-ceea ne reservămă a vorbi mai specială despre viâţa lui. Şi pănă atunci adâncă emoţionaţi îi (jicemă: Dormi în pace călătorule ostenită. Spune vechiloră tăi amici, cu cari te împreună acum eternitatea, că sămânţa sămânată de voi n’a cădută în pământă sterpă. Ea produce răde mănâse. Genenţiunile urm Hore în veci nu vă voră uita. „Luminătorulscrie următorulfi necrologă: Neîndurata sorte din nou silesce naţiunea română a se îmbrăca în haine de doliu şi a geli mărtea unuia dintre cei mai vrednici lucrători şi luptători ai săi, pe Iacobu Mureşianu, fostă redactoră ală „Gazetei Transilvaniei" şi directoră gimnasială în Braşeu. Cu decedarea lui Iacobă Mureşianu, repausată în ală 75-lea ană ală etăţii sale, eră s'a împuţinată rarulă şiră de bătrâni aleşi ai poporului daco-română, cari au pusă pâtra fundamentală la deşteptarea şi ridicarea neamului nostru românescă. Repausatulă încă a fostă unulâ, care, asemenea pu-ţiniloră săi contimporani cunoscuţi, din fragede tinereţe pănă la morte, a lucrată, a luptată şi a suferită, cu sacrificii şi fără şovăire, pe lângă t6tă vitregitatea timpu-riloră, în timpă de preste una jumătate de siculă, la luminarea poporului, în interesulfi românismului. Pre câtă de mare este dâră jâlea pentru aeăstă perdere, pe atâtă de mare este recunoscinţa şi mulţă-mita, ce naţiunea română esprimă la mormăntulâ mortului ei, Iacobă Mureşianu, oftându-i cu toţii: Fiă-i ţă-rina uş6ră şi amintirea sempiternă! „Voinţa Naţională44 scrie: In acestă momentă primimă din Braşovă durerâsa soire, că veteranulă publicistă română Iacobu Mureşianu a încetată a(jî dimineţă din viâţă. Decedatulu este părintele actualului directoră ală „Gazetei Transilvaniei,* dr. Aurel Mureşianu, şi a fost unulâ din acei luptători transilvani, cari, împreună cu d. G. Bariţiu, a înfiinţată în Braşovă acum 50 de ani „Gazeta Transilvaniei* dela care nu s’a retrasă pănă în momentulă când şl a dată nobilulă său sufletă. Cu inima plină de durere, trimitemă şi noi condo-leanţele nostre întristatei sale familie. „RomânuW4 scrie : Din Braşovă ne vine trista scire, că unulfi dintre cei mai vrednici luptători pentru causa Românismului a încetată eri din vieţă. Iacobu Mureşianu, fostă directoră gimnasială, fost redactoră ală „Gazetei Transilvaniei" în timpă de aprâpe o jumătate de secolă, şi pănă în ultimulă momentă e-ditoră şi proprietară a'ă numitei gazete, s’a dusă dintre noi, în vârstă de 75 de ani, lăsândă în urmă-i o fru-m6sâ pagină în istoria neamului românescă. Câtă timpă a trăită, a trăită pentru naţiune. A lucrată din t6te puterile pentru redeşteptarea consciinţei naţionale şi pentru propăşirea poporului. Ca la toţi harnicii noştri bătrâni, activitatea lui nu s’a mărginită numai într’o singură direcţiune; elă a luptată în t(5te direcţiunile, căci Nr. 216. GAZETA TRANSILVANIEI. 1887. t6te erau apr6pe terra incognito pentru tânăra naţiune română. In specială Românii ardeleni nu voră putea nici odată să uite pe acestă bărbată, care n’a cruţată nici bani, nici muncă, pentru ca să vadă pe Românii ardeleni scoşi la lumină dela Jîntunereculă în care i-a cufundată despotismulă streină. Regretândă acâstă perdere, nu putemă decâtă să dorimă consolarea întristatei familii. „Unireau scrie: O scire întristătore ne vine din Braşovă. Iacobu Mureşianu, fostă redactoră ală «Gazetei Transilvaniei“ şi pănă în ultimile momente editorulă ei neobosită, a murită. Răposatulă a fostă mare Română. Pressei naţionale a adusă servicii nepreţuite, cari nu voră fi nici o dată uitate. Poporulă română ii va păstra numele între ale acelora, cari au lucrată, cu credinţă şi iubire, t6tă viâţa loră pentru elă. Reposatulă Iacobă Mureşianu ajunsese vrâsta de 75 de ani. In afară de cariera sa de publicistă, a fostă şi di-rectoră ală liceului din Braşovă în care calitate a con tribuită la luminarea şi creşterea românescă a două ge-neraţiunl A fostă membru de onore ală Academiei Române, membru fundatoră ală Associaţiunii transilvane pentru cultura poporului română, membru în consiliulă municipală şi judeţiană ală oraşului şi districtului Braşovă. Mârtea l’a răpită puţine (Jile înainte de împlinirea a 50 de ani dela apariţia „Gazetei Transilvaniei", astfel că jubiieulă acestei foi multă meritate pentru naţiune, la care trebuia să ocupe loculă de onore, se va face a-vândă ună golă simţită. ' Reposatulă a avută rude numerose şi în România, îutre alţii pe d-nulă I. colonelă Moise Groza, care ţine pe una din fiicele sale. Ca Români de inimă ne-a avută pe toţi, şi toţi îlă plângemă. „România liberă“ scrie: Iacobu Mureşianu, bătrânulă care a luată parte la t6te luptele Româniloră din Ardeală, fundatorulă „Gi-zetei Transilvaniei," la care a lucrată c’ună patriotismă neclintită in timpă de 50 de ani, a încetată din vieţă. TOtă românimea de peste munţi plânge acâstă perdere. „Telegraf ulii “ scrie: O scire întristătdre ne vine din Braşovă. Iacobu Mureşianu, fostă redactoră ală «Gazetei Transilvaniei" şi pănă în ultimele momente editorulă ei neobosită, a murită. Reposatulă a fostă mare Română. Pressei naţionale a adusă servicii nepreţuite, cari nu voră fi niciodată uitate. Poporulă română îi va păstra numele între ale acelora, cari au lucrată ,cu credinţă şi iubire, t6tă vieţă loră pentru elă. Cu adâncă durere adăogămă acestă demnă nume la pleiada mariloră noştri patrioţi, cari suntă prada mor-ţei neîndurâtore. Atragemă privirea generaţiunei tinere asupra numelui celui care ne-a părăsită* să înveţe dela Elu cum trebue luptată pentru naţionalitate şi cum ire-bue iubită poporulă română. „Epoca" scrie: „Gazeta Transilvaniei", ce a apărută în doliu, ne aduce trista veste despre mârtea vechiului luptătoră ală Românismului, Iacobu Mureşianu, vechi u profesoră şi editoră ală „Gazetei Transilvaniei", încetată din viâţă la 17/29 Septemvrie ora 4 de diminâţă. Unindu-ne din sufletă la cuvintele bine simţite ce rostescă confraţii noştri de peste CarpaţI, (în necrologulă de pe prima pagină a „Gazetei") trimetemă familiei marelui cetăţeană sincerile nostre condoleanţe. România" scrie: Iacovu Mureşianu, fostă redactoră şi actuală editoră ală «Gazetei Transilvaniei», celă mai vechiu 4'ar® românescă, a încetată din vieţă... în Braşovă, unde a luptată o vieţă întrâgă pentru apărarea drepturiloră obij-duiţiloră fraţi din Ardâlă, (Reproduce necrologulă de pe prima pagină a .Gazetei"). „Răsboiulă" scrie: O scire întristătore ne vine din Braşovă. Iacobu Mureşianu, fostă redactoră aiă «Gazetei Transilvaniei" şi pănă în ultimele momente editorulă ei neobosită, a murită. Răposatulă a fostă un mare Română. Pressei naţionale a adusă servicii nepreţuite. Poporulă română îi va păstra numele între ale acelora, cari au lucrată, cu credinţă şi iubire, tdtă viâţa loră pentru elă. „Naţiunea" scrie: „Gazeta Transilvaniei" ne soseşte astăzi încadrată în negru ca^semnă de doliu pentru proprietarulă, editorulă şi redactorulă ei, Iacobu Mureşianu, care a murită. .Gazeta" consacră prima ei pagină următoreloră rânduri, la care ne asociămă şi noi: (Reproduce necro-iogulă de pe pagina I a „Gazetei*) „Bistriţa" scrie : „Gazeta Transilvaniei" ne aduce trista veste că Iacovu Mureşianu, vărulă nemuritorului Andreiu, a încetată din vieţă. Unimă regretele nostre cu ale fraţiloră de dincolo. Afacerea scol ei de fete din Sibiiu. Etă corespondenţa ce ni s’a trimisă din Sibiiu în afacerea şcdlei române de fete a „As-sociaţiunei" şi despre care amă amintită în nu-mărulu de erî ală fdiei ndstre: Sibiiu, 4 Octomvre 1887. Ună articlu din Nr. 213, subscrisă de domnulă Ionă Slavici, şi întitulată: „Crisa şcolii de fete din Sibiiu'1 mă face, să iau până, nu spre a combate ideile sănătose şi dorite de orî-care părinte bună, şi adevărată Română, în ceea ce privesce crescerea fetiţeloră fără fumuri aristocratice, fără sumeţiă etc., după exigenţiile nâstre române generale, dâr iau pena, spre a îndrepta, sâu rectifica idea rătăcită, ce’şî voră fi formândă unii dintre cetitori după prima impresiune a cetirii numitului articlu, care mai bine făcea, dâcă no eşia de sub ţipară, şi decă nu era atâtă de greşită în ceea ce privesce genesa «crisei», pentru că genesa înfăţişată este diametrală contrară adevăratei stări a lucruriloră. Las’ că nu era de felă de lipsă, de a se alarma părinţii, şi românimea întrâgă, pentru că două persâne, de altfelă şi de mine forte stimate (directorulă d. Dr. Barciană şi baionesa Elena Popă) şî-au cerută dimisiunea, fundă dorâ convinsă, că dâcă n'a perită Românulu în sute de ani, apoi dâră nici din incidentulă de faţă nu va peri, şi pentru institutulă, de curândă înfiinţată, încă voră fi d6ră aceste două persdne înlocuibile! Acum însă odată eşită la lumină, trebue acelă ar- ticlu întâmpinată, sâu mai bine 4>să repulsată cu itidig-naţiune, (|ioendu-i: .înapoi cu neadevărurile!». Nu părinţii, nu fetiţele — ale unoră familii din Sibiiu — suntă causa crisei, şi nici persOnele dimisio-nate nu voră ave curagiulă de a putâ afirma aşa ceva tn publică, ce afirmă articlulă, de 6re-ce înăşî aceste persâne voră sci mai bine, cine este preocupată de interese proprie, şi cine de interese generali. Nu se pâte nega, că la începutulă acestui institută de crescere de fetiţe, ca la orl-ce întreprindere nouă, fiă prin nebăgare de sâmă, fiă din lipsa de praxă, fiă din amiciţiă, fiă din încredere reciprocă între membrii „Comitetului» — s’au făcută unele greşeli, s’au întrelăsatQ ori precipitată unele măsuri, şi acestea erau, — după esperiinţele primului ană, — de a se delătura, respective înlocui prin alte măsuri mai sănătâse şi corăspuntjătâre recerinţeloră generali şi măcară şi particulari, dâcă co-mitetulă Associaţiunei transilvane pentru cultura poporului română vrâ resultate bine cuvântate şi mulţămirea părinţiloră feteloră date in internată, pentru că din ca* pulă locului trebue accentuată, cumcă puţină II ară ajuta părinţiloră încrederea în cele 2 persâne diriginte, dâcă s’ară pomeni cu copilele, mâne-poimâne devenite deja fete mari, rămase în 6re-care privinţă îndărătă şi corni-tetulă trebuia să ţină contă de recerinţele generale şi de unele plânsorî ale părinţiloră. Scriitorulă acestoră şiruri — fără a sci cele interne ale .Comitetului» — numai ca privitoră esternă a observată următârele: Primele reclamări au venită din afară, dela părinţi, dâr şi resultatulă esameneloră anului decursă a arătată, că în limba francesă fetiţele loră n’au făcută sporulă dorită; mai află apoi părinţii, că in institută este nesuficientă împărţirea Oreloră de musică, venindă abia la 1—2 săptămâni x/2 6ră din piano pe sâma unei copile etc.; der şi numărulă celă frumosă ală tetiţeloră internate (ană erau 23, acum suntă 45) indicau .comitetului» necesitatea, de a întreprinde ceva în privinţa organisărei fundamentale, afară de stătută, încă crearea unui regulament ă pentru afacerile interne, espliearea posiţlunei guvernanteloră, a cărora numără trebuia înmulţită etc. Să pune dâră nComitetulu“ la lucru, şi începe dela capă, aflândă, că directorulă de altfelă şi membru aiă comitetului, nu pâte fi încă şi delegată ală .Comitetului» (supraveghatoră preste şoâlă şi institută), denumesce ca delegată pe profesorulă lână .Popescu, specialistă în cele didactice; domnulă directoră Barciană apoi plâcă acasă, îşi scrie demisiunea, plâcă la institută şi fără a aştepta resolvarea demisiunării sale, citâză tote copilele înaintea sa, le desfăşură motivele resignării sale, şi’şl ia adie dela densele. «Comitetulă» în urma cercetâriloră sale află, că personalulă pentru limba francesă, şi crescere (guvernantele), pentru serviţiu (bone etc.) s’au alesă prin direc-torată, fără sâ se fi tăcută mâcară relaţiunile cuviinciâse în decursulă anului. — Hotăresce dâră, că profesorii şi profesorele, între care se ţine şi cea pentru limba francesă (! şi aci z ice buba!) şi guvernantele, a cărorfi paşi fiă s’a definită, că este egală cu a profesâreloră, — sâ se denumâscă prin comitetă; âr’ in privinţa personalului celalaltă de serviţiu s’a lăsată direcţiunei putere discreţionară. După demisiunarea d-lui directoră Barciană trecu 6 c|de, şi directoră baronâsa Popă nici ună cuvântă, nicj o reflexiune n’a făcută la acestea; vine însă d-nulă Eu-genă Brote, carele este membru şi cassară ală Associa* FOILETON D. TIMOTEIU QIPARIU i. Ună oraşă şcolară 1 ună orăşelă de şcâle!... La noi, aceste cuvinte nu pună în vederea cititorului nici o idee precisă. In regatulă României, cum dâră să fie ună oraşă de şcole, când abia în unele oraşe suntă câteva şcole ! Ministeriulă instrucţiunei publice s’a însărcinată, chiar în momentulă de faţă, a dovedi ţării întregi că avemă şcolari mulţi, fârte mulţi, âr şcâle nu avemă mai de locă. Din acâsta s’a învederată, că naţiunea română este doritOre, mai presusă de tote, a învăţa carte, dâr că guvernulă ei n’a ştiută pănă acum să o prididâscă cu şcâle, Glote nenumărate de poporă românescă ală viitorului se îmbulc)escă şi dau năvală la uşile prea înguste ale puţineloră şcole in fiinţă; er autorităţile ţârei le închidă cu străşnicie acele uşe, osîndindă pe copiii cetăţeniloră a hoinări în voia neştiinţei şi în prada întâmplăriloră. Ore ce va fi însemnândă acâsta? Este cumva o înfricoşătâre dovadă de nepăsarea şi de dispreţulă stăpânirei pentru cei stăpâniţi? Ort este numai o umilită mărturisire că dânsa, stăpânirea, stă aeji cu multă, fOrte cu multă, mai prejosă de datorinţele sale cfttră poporă ? Cei cari facă parte din guvernulă actuală sâu cari ţină cu dânsulă ne afirmă că, din contră, destăinuirea ranei şcolare, pe care ministeriulă a vâdii'o lumii, estimpă făţişă, prin măsurile’i draconice, are să facă proşcă şi să deschidă de acum înainte cale largă întregului învăţământ ă naţională. Sâ dea Domnulă! Insă, primindă chiar debună acestă spusă, nu cumva s’ar potrivi aci proverbulă francesă ad-miţendu-se, bunăoră, că într’adevără ministeriulă nostru actuală de instrucţiune publică este pardosită numai cu intenţiunî bune. Eie! der ce se ină noi, ceşfia de pe din afară, dâcă cum va nu’şî va fi făcută densulă pardosela cu caldarâmă de piâtră?... Şi atâta scimă şi noi, că in piatră, şi de semeni, nimica bună nu răsare. Dâr, din vorbă în vorbă, ne cam depărtarămfi şi ne înstreinarămă fârte de cea mai bogată şi cea mai ro-ditâre răsadniţă şcolară românâscâ, la care ne era gân-dulă când amă începută a scrie aceste rânduri. Ele, p6te, nu voră fi nimenni spre pagubă, şi noi, cu atâta celă puţină ne mângăiemă: că, de sigură nu s’ar fi lepădată de ele umbra venerată a marelui cultivatorii ală spiriteloră şi plivitoră ală limbei române, despre care ne este acum aminte a vorbi. La Blaşiu, — abia smulsă dela sînulă maicei sale, ţărancă din Pănade, — la Blaşiu a trăită Timotei Q*pa-riu, cu forte rare, fârte scurte şi totd’auna silite lipsuri, acei 82 de ani ai vieţuirei sale; şl-a trăită viâţa regu- lată între clasele multă populâ.se ale scâleloră, şi singi-ratica lui casă de studii isolate. Şi una şi altele se aflară întrunite în acelă modestă şi răcorosă orăşelă, aşetjatâ pe priporulă domolă sub care se îmbucă ambele Târ-nave. Locuinţa lui, acum de cinci seu şâse ori (Jecenară, era una d n acele simple şi tăcute căşciâre ale capitolului urchidiecesană, puse printre grădini, în laturea palatului metropoliei, care se desfătâză, largă şi arătosd, printre umbrâse livezi de pomi roditori. T6te acele căş-ciore dau cu ferestrele loră cernite pe piâţa cea mare, măduva şi mie^ulă acelei câje de nucă cetăţenesc!, căreia i se 4crisei« escate, precum le înfâţişâză domnulă Ioană Slavici ?... In ,comitetulă« Associaţiunei transilvane suntă bărbaţi atâtă de iluştri, bărbaţi, cari n’au copii sâu fete de fe!ă, sâu celă puţină nu in institută, aşa dâră ne-preocupaţl, bărbaţi bătrâni, bărbaţi esperţl, încâtă ei, ataţindu-se superiori tuturoră ne-ajunsurilord, şi conscii de ehiămarea loră sublimă, voră sci să afle eşirea cuvenită din acestă impasă. lăture a pieţei, mândre de a loră înfăţişare vechie greâie, şi monotonă ca a tuturoră edificieloră ce, in 4‘lele binecuvântate ale Măriei Teresie şi mai alesă ale lui Iosifă aii) ll-lea au pusă, cum amă 4’oe» l& şirâgă oraşele ş; târgurile cele mai de frunte ale Ardealului. Aci pe piaţa Blaşiului a fostă, încă de pe atunci şi va fi pâte şi de acum înainte, tăria cea mare a Ro-m&nimei luminate de preste munţi. Ca o adevărată cetate întărită, dândă pieptă tocmai in mijloculă Ardealului, stă acea mare mănăstire creştină care, pentru ochii lumeicelei rele, adăposteşte, dâr care, in conştinţa luminată a Româniloră de astăzi, dânsa este adăpostită de şcâlele naţionale ce o împresâră şi se umbrescă sub ea. Totuşi în Blaşiu, unde încă se totă dospesce alua-tulă României viitâre, pururea au domnită şi domnescă tăcerea, liniştea şi pacea. D’alungulă tjileloră din ană, pe piaţa cea mare se vâdă numai, la timpuri regulate, pişindQ către şcâlă sâu către biserică lungele reverende negre ale canoniciloră şi ale preoţiloră, profesori sâu oficianţi; âr la orele de recreaţiunl, glâta colcotâsă a şcolarilor!) mireni se respândesce deodată şi îndată se şi risipeşte, ca o spusă, unii purtândă încă pe umeri şi pe gaibe ţundra şi ciâricii albi dela părinţi, alţii căpătuit!, încă de pe acum pentru ună viitoră mai ambiţiosă cu haina civită a civilisaţiunei apusane. (Va urma). Acâsta este consolarea tuturoră Româniloră bine simţitori şi nu nepăsători pentru scopurile Associaţiunei transilvane! Acâsta este mângâierea părinţiloră îngrjaţî de sortea copileloră loră internate ! C orespondentulîl. Serbii şi Ungurii. Sârbii din Ungaria şi din Croaţia, sătui de făţarnica frăţietate cu Ungurii dela putere, suntă fârte amă-rîţl din causa atitudinei slugarnice a deputaţiloră loră în dieta din Agramă şi în cea din Pesta. Şi dâcă se alegă astfelă de deputaţi, causa e numai terorismulă ungurescă, căci âtă cum se esprimă despre „frăţietatea* maghiaro-sârbă ună Sârbă distinsă din Srjem într’o scrisâre cătră „Parlamentar*: ,Noi Sârbii de aci din Srjemă le strlngemă fră ţesce mâna Maghiariloră. Ce felă de frate insă e Ma-ghiarulă? N’a fostă nicloeată, nu pâie fi şi nu va fi niciodată. OrI-ce forţă durâză numai câtva timpă, şi sclăvia incetâză odată, (pce proverbulă nostru sârbescă, şi aşa noi Sârbii suntemă convinşi, că şi poporulă nostru va trece peste timpurile grele dă acum, precum s’a întâmplată şi sub Turci. Nu’i vorbă, potă maghiarisa cu stipendii pe cei săraci, cari ceră pâne; poporulu nostru înse nu pote fi maghiarisatu, măcar de s’ar lăţi încă odată aşa de violentă noua cultură asiatică. Grele, torte grele suntă timpurile, sub care avemă să suferimă noi Sârbii în „Maghiaria*. Avemă singura speranţă, că vomă vieţui peste ele." SOIRILE PILEI. Ca sâ mai scie contribuabilii pentru cine li se mai vândă vile, unelte, bucate, îmbrăcăminte şi casele chiar de cătră esecutorii de dare, le împărtăş:mă bugetulă cheltueliloru dietei unguresci pe luna lui Octomvre. Chel-tuelile pe acestă lună să ridică la respectabila sumă de 265,241 fl. Preşedintele dietei are pe lună 1000 fl. lelă; 455 deputaţi, câte 5 fl. 25 cr. pe 4b au 74,050 fl.; dietele a 455 deputaţi pe 5 tjile din Septemvre 11,943 fl.; bani de cvartiră pe o jumătate de ană pentru 435 deputaţi competenţi â 400 fl. facă 174,000 fl.; lefile a 7 secretari pentru 28 <}ile din Octomvre â 5 fl. 25 cr. iacă 1029 fl., lefile lunare ale funcţionariloră 2145 fl., chiria pe cvartulă dela 1 Noemvre încolo 1515 fl. v. a. In dieta ungurescă s’au presentată petiţiunile comi-tateloră Bichişiu, Strigoniu, Gomor, Târnavei, Comornului, Neogradă, Zemplin şi Sohl în afacerea convenţiunei vamale şi comerciale cu România. Nu scimă pentru ce pledâză aceste petiţiunî: pentru încheiarea ori neînche-iarea convenţiunei. De asemenea comitatulă Ternava-mică a petiţionată la dieta ungurâscă în afacerea răscumpărării regalieloră, in ce sensă nu scimă. —x— „Unirea* află că cunoscutulă filologă Urbană Jar-nik va începe anulă acesta să ţiă la facultatea din Praga o seriă de conferinţe asupra Gramaticei-române. D-sa se ocupă pe lângă studiulă limbei române din România liberă şi cu acela ală dialectului macedo română. D. Andrei Bagav, autorulă cârţei de cetire macedone, care a trimesă ună exemplară şi acestui învăţată, a primită o scrisâre din partea acestuia, prin care se dovedesce câtă muncă depune d, Jarnic în studiarea limbei române. —x— Consistorulu archidiecesanu din Sibiiu a adresată tuturoră oficieloră protopresbiterale gr. or. din archidiecesa Transilvaniei următorulă cerculară: „Congresulă nostru naţionala bisericescă, cerându-i-se interpretarea statutului organică relativă la membrii sinâdeloră protopresbiterale, în şedinţa sa din 18/30 Iuniu 1886, sub Nr. prot. 128, a luată următorulă condusă normativă: ,De membru „alu sinodului protopresbiterală pote fi alesă şi acela, „care nu e membru ală unei comune parochiale din a-.celaşl cercă protopresbiterală; se recere însă, ca ale-•sulă să fie membru ală vre-unei comune parochiale din „metropolia nâstră ortodoxă orientală română.* Acestă condusă congresuală este de a se publica sinâdeloră protopresbiterale şi celoră parochiale spre cunoscinţă şi e-vsntuală spre acomodare.* —x— La manevrele române dela Slatina voră asista următorii ataşaţi militari streini: d. generală Fzeadzer, din partea Angliei, d. colonelă Subotin, din partea Rusiei; d colonelă Ceruţi, din partea Italiei; d. comandantă marchisă de Pange, din partea Franciei; d. căpitană Schneider, din partea Austriei. —x— Din Szabadka, — nu scimă Teresiopole ori altă Szabadka, căci maghiarisatorii au încurcată lumea — plecă o societate sâ petrâcă la viă. Ajunsă acolo, fără să se odihnâscă, începă să jâce ceardaşă şi jucară până ce unulă din ei, HorvatovicI Iosifă — precum se vede sârbă renegată — cătju la pământă murindă imediată. — Celă ce şl-a urîtă viâţa n’are decâtă să jâce ceardaşă. fiarele unguresci ârăşl vorbescă de o «impertinenţă*, pe care o pună în contulă ostaşiloru români dela graniţă. Vestea o reproducă foile unguresci după «Szekely Nemzet*, care spune, că 5 porci ai locuitorului Ioană Ţărână din Ciucă-Szepviz au trecută pe o parte a teritoriului ungurescă, ce în anulă acesta a fost ocupată de .bravii" vecini Moldoveni şi încui\jurată cu şanţuri. Blândulă proprietară n’a cutezată să mârgft după porci, deârece în ordinulă de /s Banca naţională a României 500 Lei — Ac. de asig. Dacia-Rom. — — « » » Naţională — — Aură contra bilete de bancă . - 14.V* 15.— Bancnote austriaca contra aură. 2.03 2.04 Cursuiu platei Sraşevu din 13 Octomvre st. n. 1887 Bancnote românesc! . . Argint românesc .... Lire turcesc!................ Imperial! . ................. Galbeni...................... Scrisurile fonc. * Albina» 6°/0 n * n 5°/0 Ruble Rusesc!...................» Discontulă . . . Curţi p. 8.53 Vrend, . 8.56 . » 8.45 b 8.50 . * 9.89 A 9 96 . » 11.21 » 11.28 . » 10.21 » 10.36 . » 5 86 5.90 1 O A » 102.-- • ■ 98.- - 99.- . » 109.— » 110.- 7—10°/» pe ană. Publicatiune. Subsemnaţii proprietari de omnibus în urma învoielei stabilite între dânşii aducă cu on6re la cunoscinţa m. o. publici), că cu începere dela 3 Octombre a. c. amâ efectuată transportul^ de persdne între Bra-şovu şi Satulungă în modulă următoră: Plecarea din Satulung în fiă- care (Ji dela biserica românâscă de susă Dimineţa: primulu omnibus la 6 ore 7 „ 8 alu doilea „ treilea 99 După prântjlfi: primulu obnibus la 1 oră alu doilea „ „ 2 Plecarea din Braşovu în fiă-care di din strada nâgră dela hotelurile „Osmanii paşa,“ şi la „doi porumbi“ Dimineţa: I După prânzii: primulu omnibus la 8 ore alu doilea » 11 primulu omnibus ia 2 ore alu doilea „ „ 4 alu treilea 99 99 ^ 99 „ 6 Taxe de persdnă; Satulungă—Braşovă, locă internii 30 cr., locă esternă 20 cr. Satulungă — Dârste sâu Braşovă — Dârste: locă internu 20 cr., locă esternă 15 cr. Recomandămă acostă întreprindere a nâstră modificată după trebuinţele m. o. pasageri. Cu înaltă stimă 4—4 Ioan Vereş Bârtsa,Petru Şanec, Ştefan DaniilGiro. Czimbor. 0 locuinţă frumosă si eftină în uliţa negră de susG, Nr. 408 în catulii dint&u spre uliţă, eonstătătore din 3 odăi spaţiose, bucătăriă, cameră de bucate, coridoru, pivniţă, şopronu de lemne şi podfi, este de acum de datu cu cliiriă. 2-3 (Avisu d-loru abonaţi! Rugămă pe d-nii abonaţi ca la reînoirea prenumeraţiunei sfi binevoiască a scrie pe cuponulă mandatului poştală şi nuinerii de pe făşia sub care au primită cfiarulă nostru până acuma. Domnii ce se abonâză din nou să binevoiască a scrie adresa lămurită şi sâ arate şi posta ultimă. ADMINISTR. „GAZ. 1RANS.* 99 Mersulu trenurilord Valabilă dela I luniu st. n. 1886. pe linia I*rede»Ifi-Bu4l«pesta şi pe linia TeLişă-Aradii-Budapesta a calei ferate orientale de stată reg. ung. Predeal A-Budapestn Trenă j Tren accelerat persone I BucurescI Predealâ Timişfi Braşovfi Feldiăra Apatia Augustinti Homorodti Haşfaleu Sighiş6r* Elisabetopole Copsa miei Micăsasa Blaşiu Crăciunelfi Teiuştt Aiudâ VinţulO de susfl Ui6ra Caeerdea 3 lansă Apahida Ciaşia Ncdeşdu Ghirbfiu Aghirişfi Stana Hfaiedinfl Giucia 3-icia Bratca Vădii Mezfi-Telegd Fugyi-Vâsârhely Yeneţia-OrăBada)i«8fa Budapesta- Aradtk-TeiuşA. Trenă Tre iu Trenă de Trenă de Trenă Trenti onmibus de pers. persono persdua de persdne ornnibc ! i Teiuşâ 11.24 — 3.00 Viena 11.10 12 10 Alba-Iulia 11.59 — 3 59 Biid&peata 8.20 9.05 — Vinţultt de josă 12.30 — 4.2 Z 1 11.20 12.41 — Şi botă 1.01 — 4.51 MfrttlUOk 11 35 5.45 — Orăaiia 1.32 — 5.18 Ai a<£& 4 30 6.— — Simeria (Piski) 2 32 — 6 15 Glogovaţă 4 43 6.13 — Deva 2 52 — 6.35 Gyorok 5 07 6.38 — Braniclca 3.23 — 7.02 Pauliş i 5.19 6.51 — Ui a 3.55 — 7.28 Radna- Î ipova 5 41 7.10 — (lurasada 4.08 — 7.40 Conopă 619 7.37 — Zam 4.25 — 8.11 Rerzova 6 28 755 — Soborşin 5,30 — 8.46 Soborşin 7 25 8.42 — Bftrzova 6,27 — 9.33 Zam 801 9.12 — Conopă 6.47 — 9.53 Gurasada 8 34 9.41 — Radna-Lipova 7.28 — 10 27 Iii a 8 55 9."8 — Paulişă 7.43 — 10.42 Braniclca 9.19 10.17 — Gyorok 7.59 — 10.58 Deva 951 10.42 -- Glogovaţă 8.28 — îl 25 Simeria (Piski 10.35 1107 — Aradâ 8.42 9.17 12.31 Orăştiâ 11.11 11.37 — / &Kftlnn1r V 2 32 4 5° Şibotă 11.43 12.— — _ — 5.12 Vinţulă de josu 12 18 ,12.29 -- Budapesta - | 8.20 Alba-Ialia 12.36 12.46 — Viena — 6.05 Teluşft . 1.29 1.41 — Ara^ft «Tftsttfqkîra Simeria (Piski) Petroşenl Trenii ■Vrană do Trenu Trenă de Trenă Treni onar-ibu^ pereiShe mixt persdne omnibus mixt Aradfe 5.48 6.05 ‘Mseaerla _ 2.42 Arsdulă nou iol9 — 6.33 Strsiu — — 3.26 Nâmeih-Sâgh 6.44 — 6.58 Haţegă — — 4.16 Vinga 7.16 — 7.29 Pui — — 5.11 Orczifalva 7.47 — 7.55 Crivadia — — 5.56 Merczitalva — — — Baniţa — — 6.4 9.02 — 9.08 Petroşenl — — 7.12 tnsiN6r a- A rad â Petpoşenft— S Laser Ia (Piski) ; Trenă j Trenă de Trenă Trenă Trenă Trenă portâafc 1 persdns omnibro de pers. omnibus mixt 6.25 . 5.00 1 Petroşenl — [ 6.10 Mercziiaiva — — — Baniţa — — j 6.53 Orczifalva 7.46 — 6.82 Crivadia — — 7.37 Vicsa y 8.15 — 7.02 Pui — — 8.20 8.36 — 6.23 Haţegă — — 9.01 nou 9.11 — 8.01 Streiu — — 9.52 9.27 — 8.17 âl^erla — — 110.31