BEDACŢIUiSEA ŞI AimiNIOTItAŢIUNEA » BîiAŞOVtl, piaţa mare Nr. 22. ,GAZETA" IESE ÎN FIECARE DI. unii anfl 12 fior., pe ş6se îunî 6 fior., pe trei Iun! 3 fior. îloîa£5.ia şi străinătate: Pe anfl 40 fr.. ne ş^se iun! 20 fr.. ne trei } u i '0 franc!. S£ PRENUMERĂ: la poşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi. w -—--—---- ANULU L. AHUiniUBILB: O seriă garmond 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare ?ar!«£rT «afranofit» nu ie prfmaeou — SSanuaorlpta nu aa retrimită. m 215 Joi, 1 (13) Octomvre. 1887. NOU ABONAMENTU la „GAZETA TRANSILVANIEI/4 Cu 1 Octomvre 1887 st v., se începe nuft nou abouufiuentil pe trilouiultt Octomvre, Novembre şi Deceinvre la care învitămd pe toţî onoraţii amici şi sprijinitori ai foiei nostre. Pretulu abonamentului: Pentru Austro-Unpria: Pentru România şi străinătate: pe trei luni 3 fl. » Ş^se »» 6 ,, „ unu anu >2 „ pe trei luni 10 franoî „ ş6se „ 20 „ „ unu anu 40 „ Abonarea se p6te face mai uşoru şi mai repede prin mandate poştale. Abonaţilorîi de păn’acum li-se recomandă a însemna pe cuponu numărulu fâşiei sub care au primiţii diarulu. Domnii cari se voră abona din nou să binevoSscă a scrie adresa lămurită şi a ar&ta şi posta ultimă. Braşovd, 30 Septemvre 1887. Mare sfara în ţcră au făcutu Ungurii dela putere, mai întâiu cu primirea monarchuhr, apoi cu desvălirea monumentului lui Deak, cu iubi-leulu teatrului naţională maghiară din Pesta şi în urmă cu congresulă Kiilturegyletimlon). La pompe de aceste şi la îmblâtirea de frase bomb \stice se pricepu f6rte bine adversarii noştri şi piitemu cfice, că de rendulă acesta şî-au dată t<5tă silinţa să presente lamei spectacolulu unui poporti, care predomină cu desăvârşire t6tâ viâţa în stătu: politică, economică şi culturală. T6te au şi mersă după pofta loru, numai ună lucru n’au fostă în stare să-lă scbtâ la ivelă, a-decă că ceea ce facă şi vorbescă ei, facă şi vorbescă cu consâmţămentulă tuturoră naţiona-lităţiloru din acâsta parte a monarchiei. Lumea a văcţută pompa, ce s’a desfăşurată ici si colo, a aurită şi panegiricele, care de care mai înfocate, ale maghiarismului violentă, dâr ceea ce n’a văijutu la demonstrativele festivităţi din t6mna acâsta au fostă representanţii pop6re-lorii nemaghiare şi vocea acestorâ popbre. De faţă au fostă la t6te numai unele persbne oficiale şi oficibse, cari nici ele însăle nu voră susţină, că, au representată popărele nemaghiare la spec-tacululu cu care s’a produsă guvernulă tiszaistu, ca să mai ademenâscă puţină poporulă maghiară, sâ nu vâdâ nici acum t6tă grozăvia miseriei, la care Tau adusă esperimentele nenorocite ale ce-loru 20 de ani din urmă. Amu c}isă, că congresulă Kulturegyleturilorâ maghiare avea să pună vârfă demonstraţi uniloră, ce le-au arangiată în t6mna acâsta campionii „patriotismului “ modernă ungurescă. Arangiatorii acestui congresu şi-au şi alesă pes6na cea mai nemerită, care să-i representeze, pe noulă conte dela Seghedinu, fratele minis-ti’ului-preşedinte, Ludovicu Tisza. L’au adusă şi l’au primită pe Ludovicu Tisza cu mare alaiu în sala de întrunire a congresului, şi acesta, drepţii mulţumire, îndată după ce a ocupată scaunulă presidenţială, s’a şi grăbită a declara în introducerea discursului său de deschidere, că patrioţii kulturegyletişti au ajunsă la maiorenitate, pentru că şi-au alesă ca scopu a cultiva pe cetăţeni, fără deosebire de naţionalitate şi a-i învăţa virtuţile cetăţenesc!. Mişcarea kulturegyletistâ a societăţii maghiare o declară Ludovică Tisza prin urmare ca o mişcare ce n’are a se mărgini numai la cultivarea rassei maghiare, ci are să se estindă şi asupra cetâţeniloru de altă naţionalitate, şi spre a-şî motiva acâsta dorinţă, se provocă la răs-punsulO, ce l’a dată Maiestatea Sa Kulturegyle-tului ardelânu la Clnşiu, pe care îlu interpretâză in modă fa.su şi tendenţiosu, ca să p6tâ ajunge la esclamarea cu care termină vorbirea sa că „Regele este celă dintăiu Maghiară.“ Precum stimă Maiestatea Sa le-a recomandată kulturegyletiştiloră din Cluşiu, mai vârtosă să fiă ncu tactă11 în procedrea lorii. Cumcă le-a cerută ună lucru prea mare, a dovedit’o însuşi fratele ministrului preşedinte, căci nu s’a putută stăpâni a nu da pe faţă adevăratulă scopă alu kulturegyletiştiloră, care este îndreptată în contra limbei şi a naţionalităţii popdreloră nemaghiare. Nu l’a putută reţină pe Ludovică Tisza dc a’şl da în petecă nici sfaturile ce le dă organulă nemţescă ală fratelui său kulturegyletiştiloră, ca să nu prea călăiâscă pe „utopia unităţii limbis-tiee“ şi să fiă cu mai mare băgare de sâmă faţă cu naţionalităţile. Noi din parte-ne îi asigurăm u, că vomă fi cu băgare de sâmă şi vomă întâmpina pe kulturegyletişti precum li se cuvine! Iu memoria lui Iacobft Mureşianu. Redactorul „Gazetei Transilvaniei« a mai primită următo-rele telegrame şi scrisori de coudolenţă: Betlenu, 26 Septemvre (8 Octomvre.) Ireparabila perdere a scumpului vostru părinte, a farului naţiunei române şi a veteranului luptătorii pe câmpulu de labore în folosulă românismului, împreună cu ceilalţi Români de inimă, şi subscrişii cu multă întristare o deplângem. Gregoriu Pmcariu. preotulO românii, Simeonu Moldovanu învăţători), Grigore Rocneanu, Ioane Grecu, Ma/teiu Am-brosiu, Vasile Morariu, curatore. Negrilescî, 28 Septemvre (10 Octomvre.) Asociându-mă la doliulă generală, vă rogu să primiţi sincera-ml condolenţă pentru ireparabila perdere ! Constantinii Jnga, preoţi) „Transil vania“, f6ia Associaţiunei transilvane, anunţă astfelă mbrtea lui Iacobu Mureşianu : Iacobu Mureşianu, vechili profesori) şi di rec tor0 gimnasialO, încependă dela 1837 pănă la 1875, vechiu publicistă români) dela Sept. 1850 pănă la 1877, părinte de familiâ modelă, crescătorii şi ajutătorii ală unui numără considerabilă de şcolar! şi studenţi lipsiţi de mij-loce, bărbată întregă în sensulă adevărată ală cuvântului, după suferinţe mai lungi a adormită în Domnulâ lăsând ă în doliu profundă pe fiii şi fiicele sale, pe amicii şi pe toţî confraţii săi şi compatrioţii săi câţi au sciută preţui şi stima virtuţile sale private şi patriotice, zelulă său curată, diligenta sa, care nu cunoscea fatige pănă când suferinţele-i micşorase activitatea sa încordată. Te-ai dusă şi tu Iaeobe pe urma lui Timoteu; vă vomă urma şi din valea dureriloră şi din lumea goneloră neîncetate. Ihve anima pia. G. Bariţiu. „Biserica şi Şc61a“ din Aradă scriă despre Iacobă Mureşianu astfelă: Unulă câte unulă se ducă dintre noi acei venerabili bătrâni, cari au luată asupră-le sarcina de a pune ună bună şi puternică începută la regenerarea şi redeşteptarea nemului românescă. Unulă din aceşti venerabili bătrâni a fostă şi octogenarul!) Iacobu Mureşianu, profesoră şi direetoră gim-nasială în pensiune, proprietară şi fostă redactoră ală .Gazetei Transilvaniei", membru onorară ală academiei române de sciinţe etc. S’a dusă dintre noi şi acestă venerabilă bătrână, după ce cu o bărbăţiă şi ună zelă neobosită a lucrată mai bine de o jumătate de vecă la rădicarea şi asigurarea nemului său. Răposatulă a fostă alâtă ca profesoră, câtă şi ca redactori) ună omă de o deosebită valdre. Ca profesoră era ună omă de ună rară zelă şi de o deosebită inimă. Nu era numai profesorulă carele instrueză şi cresce cu conştiinţa responsabilităţii; era mai multă, deeâtă acesta. Simţindă in inima sa ună doră ferbinte de a vede pre fiăcare Română ună omă de carte ; şi cunoscendi) dân-sulă cu mintea şi inima sa cea mare, că poporulă nos- tru numai aşa se va pută rădica şi’şî va pute crea ş asigura o stare şi s6rte mai bună dâcă binefacerile şc61e| se voră estinde pănă în cea mai din urmă colibă ţără-nescă — profesorulă Mureşianu însufleţia şi Incuragia cu iotă tăria cuvintelorQ sale pre părinţi a-şl trimite pruncii 'a şc6lă, Intraţî în gimnasiulă romano catolică din Bra-şovfi, căruia a servită cu atâta demnitate răposatulO, ca profesoră şi direetoră, — fii ţăranului română se sim-ţiau aici acasă. Profesorii Iacobă şi Andreiu Mureşianu nu erau numai profesori, ci erau adevăraţi părinţi. Pre cei mai cu puţină dare de mână îi aşe4au pre la familii avute ca instructori, er altora le câştigau alte condiţiunl. La toţi le făcea ajutorulâ posibilă, ca toţi să p6tă să înveţe. Astfelă era bătrânulă Iacobă Mureşianu ca profesoră. Ca redactoră bătrânulă Mureşianu lucra (}i şi năpte cu multă obiectivitate — ţinendă contă de împreiurărl şi de firea şi trebuinţele Românului; şi stăruindâ cu ună zelă şi activitate neobosită a face din jurnalistica română o adevărată şcolâ a vieţii. Elâ scria, şi aducea sacrificii scriindă curată numai din indemnulâ .de a fi ună profesoră ală celoră crescuţi, precum era ună adevărată părinte ală tuturoră prunciloră, cari cercetau sc6la ro-mano-catolică din Braşovâ, unica şcăiă, ce era cu multă interesă în acele timpuri pentru Românii din Braşovă şi giură. O inimă românescă curată şi ună bună muncitoră în ale educaţiunei poporului română a fostă fericitulă Mureşianu. Unica lui mângâiere a fostă totdăuna în de-cursulă vieţii a spune şi arăta 6menii de posiţiune, cari suntă astăzi mulţi, şi cari au fostă crescuţi de dânsulâ. A văzută şi a esperiată multe acesta venerabilă bătrână, pentru că grele au fostă timpurile, în care dăn-sulă a văzută lumina (Jilei, şi în care a trăită; dâr convingerea lui basată pre o muncă şi studiu îndelungă au fostă acele cuvinte, pre cari le-a lăsată de obştăscă moştenire tuturoră, şi pre cari le (Jicea totdăuna prin graiu şi prin scrisdre: că vomă trăi, şi cu muncă şi îngrijire nu se pote, ca să nu avemă viitoră. S’a dusă şi acestă bătrână dintre noi, dăr nl-a lăsată în vieţa şi frumosele lui calităţi ună frumosă şi puternică modelă pentru noi cei de astăzi şi pentru cei ce ne voră urma. Istoria literaturii şi civilisaţiunei române vecînică îi va aminti numele, şi vecînică llă va pune între acei sămănătorî, a căroră sămânţă a căijută pre pâmântâ bună, şi a produsă rodă multă. Vrednică este luerătorulă de plata sa 1 Şi plata activităţii fericitului Mureşianu multă este, pentru că multă a lucrată. Asociându-ne şi noi la doliulă familiei răposatului, precum şi la doliulă naţiunei, depunemâ o lacrămă de durere pre mormentulă acestui bărbată de merite; şi es-primându-ne condolenţă faţă de familia defunctului, do-rimă ca Dumnetjeu să o mângâie pentru acestă perdere, răposatului îi (Jicemă : OJiehnesee în pace, vrednice muncitorule în ale bisericei şi ale şcălei, sufletulâ tău să-lă aşeefe Celă atol puternică cu drepţii, er osăminteloră tale să le fiă ţă-rîna uşărâl In veci fericită să fiă amintirea ta! Afacerea scolei de fete din Sibiin. Precum au putută vedea cetitorii din articululă prin care anunţă „Tribunatt ,crisa“ ivită la sc6la de fete din Sibiiu, causa demisionărei profesoriloră, direc-torei internatulai şi directorului de studii ar fi apucăturile „aristocratice“ ale unei părţi din fetiţe, dispreţulă a-cestora pentru fetiţele din poporă şi amesteculă pră multoră dame din Sibiiu (membre ale reuniunei) în conducerea institutului. Acum dă desluşiri şi d-lă Dr. Barcianu, directo-rulă demisionată ală institutului, printr’o hârtiă adresată comitetului Associaţiunei transilvane, desluşiri care nu se potrivescâ cu cele din amintitulă articulă ală •Tribunei". D-lă Barcianu 4«ce că a cerută de repeţite ori co-mitetnlui de a-lă dispensa de afacerile de delegată şi di Nr. 215. GAZETA TRANSILVANIEI. 1887. rectorii alii scdlei, der fără resultată. Acum deodată comitetulă găsi trebuinţa să numescă ună altă delegată, dându-se prin acăsta ună votă de neîncredere celui instituită mai nainte. Prin numirea noului delegată nu s’a uşurată întru nimică sarcina directorului, ci mai alesă s’a îngreuiată prin disposiţiunile regulamentului internă ală comitetului şi prin eventualele disposiţiunî ale delegatului. Acesta va da numai învitaţiunî generale pentru punereă in aplicare a «metodului celui mai nou" în predarea învăţământului, er greulă îlă va duce totă directorulă cu învăţătorii, şi responsabilitatea pentru neesecutarea acelora învitaţiuni, cari potă fi bune, dăr potă fi şi nepractice şi neesecutabile în împrejurări date, cade totă asupra directorului. Comitetulă printr’o disposiţiă a regulementului' internă, îşi arogă dreptulă de a numi e!ă şi guvernantele, care aparţinândă personalului ajutătoră, după părerea d-sale şi după statululă de organisare ar avă să fiă instituite de direcţiune; prin acea disposiţiă se îngreuiază posiţia directorului, căci a vândă vre-o guvernantă ună sprijină în s^u afară de coinitetă, direcţiunea scolei şi a internatului s’ar pute vedâ ârăşl în faţa caşului întâmplată în anulă trecută, cănd o guvernantă instituită de comitetă a 4isâ in servitorului, că nu-i pasă de directoră şi directOră, deărece nu ei, ci comitetulă o-a instituită şi deci n’au să-i po-runcâscă; acâstă împrejurare subsapâ autoritatea direc ţiunei. Părerile şi propunerile directorului suntă în tim-pulă din urmă combătute de părerile provenite din partea altoră peesOne, care nu facă parte nici din comitetulă «Associaţiunei*. nici din corpulă didactică şi nici nu suntă mai competente în afaceri şcolare; acesta, 4'ce fine d-lă Barcianu, e în dafavorulă desvoltărei priinciăse a afaceriloră şcolare: din tote aceste motive d-lă Dr. D. Barcianu îşi dă demisiunea din sarcina de directoră ală scăiei. Mâne vomă publica o corespondenţă, ce amă pri-mit’o din Sibiiu în acâstă afacere. SOIRILE PILEI. Se plângă foile unguresc! că minele de aurii din comitatulă Hunedârei suntă mai iote esploitate de străini căştigândă milidne de tlorenl, în timpă ce „bunulă Maghiară", din a căruia patriă se esploateză aurulă, abia Işî p6te înciripa pânea de tOte filele. Astfelă minele dela Ruda, lângă Bradă, le esploateză cu bună sueeesă o societate din Berlină. Minele de aură dela Karâcs, depărtare de 8 klm. de Bradă, suntă esploataie de ună Germană; minele dela Caianelă de lângă Deva asemenea suntă în mână nemţescă; cele dela Boiţa se află în mâni englesescl şi germane, şi în fine minele dela Poiana, lângă Zlatna, suntă în mâni englesescl. —x— In adunarea ordinară a comitetului administrativă ală comitatului Coiocnei, ţinută la 10 Octomvre a. c., in-spectorulă regescă de scăle Kozma Ferencz a raportată intre altele, că învâţătorulă (?) Constantinii Cotora a fostă condamnaţii la o amendă de 30 fl. v. a., pentru că s’a folosită de o charlă (mapă) oprită. — Când voră înceta aceste persecuţiunl asiatice? i X Cu ocasiunea săpăturiloră pentru punerea petrei fundamentale a casei comunale din Rodna vechia s’a dată peste nisce pivniţe subterane, se lele acestea s’a ţinută conventulă bisericei evangelice. in şedinţa din urmă s’au întâmplată unele incidente privitâre la naţionalităţi. Conventulă hotărise adecă în ultima adunare să adresezi guvernului o peti-ţiune, ca în considerare, că estrasele din matricule suntfl deopotrivă cu documentele publice şi că ele se facă în diferite limbi, să dispună pe calea legislaţiunei, ca a-ceste documente să se facă numai în limba ungurâscă „a statului". Ministrulu Tisza răspunse conventului astfelă: „La adresa conventului bisericiloră evangelice din ţările ungare, trimâsă mie, respective guvernului ungu-reşcă, ca acesta să dispună pe calea legislaţiunei purtarea matriculaleloră în limba ungurescă a statului (?) am onărea a răspunde, că cu privire la caracterulă a-cestoră matricule şi ală eslraseloră loră ca documente publice, — deşi ar fi de dorită, ca matriculele să porte in genere In limba oficială a statului (?) şi cu tote că guvernulă r. ungurescă salută cu bucuriâ nisuinţele patriotice ale conventului bisericei evaniielice de confesiunea augsburgică, — guvernulă ungurescă, conside-rândă acea disposiţiune a § II a legii de naţionalitate din 1868, după care comunele bisericesc!, fără a vătăma drepturile legale ale superioriloră loră bisericesc!, potă însele determina, în ce limbă să se pdrt.e matriculele, nulresce convingerea, că pe acestă tărâmă e de e-vitată orice disposiţiune, ce s’ar pute interpreta ca o vătămare a acestora disposiţiunî ale legii de naţionalitate şi că autor.tăţile competente ale singuraticeloră confesiuni sunlu chemate a stabili şi esecuta pe acestă tă-rămă disposiţiunî recunoscute ca avantagiosă." Acesta bine să şl-o însemne acei preoţi români, cărora autoritatea respectivă ungurescă le cere estrasele din matricule in limba ungurescă. Căci ordinaţiunea ministrului Treforf, în acestă privinţă e ilegală. Acâsta nl-o spune însuşi răspun-sulă iesulticului ministru Tisza. In cursulă desbaterei aceleiaşi şedinţe se aduse vorba şi despre suspendarea învăţătorului slovacă Szalva din Klenocz, pretexlându-i-se uneitirî panslaviste. Harnicii Slovaci Pavel Mudrony şi Matei Dula cerurâ se se abroge suspenoarea, procesulă să sisteze şi Szalva sS fiă pusă erăşl în postulă său. De aci urmă o desbatere furtunosâ intre Slovacii harnici şi intre Maghiari şi Maghiaroni. 1 s’a Imputată lui Szalva că e redactorulă călindarului poporală «Domovi Kalendar*, care ar fi atacândă ordinea esistentă şi ar fi făcândă „propagandă panslavislă." S’a adresată plângere episcopului Czekus, care cetindă calendarulă găsi «întemeiată* plângerea, suspendă pe invăţătoră şi întreprinse paşi pentru pornirea procedurei disciplinare contra lui, ce s’a şi ordonată de conventulă districtuală, in fine Maghiarii şi Maghiaronii au eşită învingători, res-pingândă propunerea de a se abroga suspensiunea. FOILETON D. APfiRAREA TRANSILVANIEI contra ROMÂNIEI ALIATĂ CU RUSIA (Urmare şi fine.) Considerândă casulă, că apărătorulă Transilvaniei, bătută complectaminte, în câmpă deschisă, ar găsi în a-devără ună ultimă refugiu în cetatea Alba-Iulia mărită printr’o transformare a ei in stilă modernă, totuşi credă, că uşoră ne putemă şi convinge, că prin acestă refugiu apărătorulă Iransilvaniei n’ar câştiga decâtă — celă multă — amânarea catastrofei numai pe ună timpă scurta şi acesta din causă, că armata română, prin trupele sale dirigiate din Sibiiu prin Sebeşu, i-ar tăia comunicaţia (calea ferată) cu Aradulu; er prin grosulă său dirigeată din Braşovu cu aripa stângă prin valea Ternavei mart şi cu cea drâptă în valea Mureşului i ar tăia şi comunicaţia cu Cluşiulu, încâtă aprovisionarea cu alimente de subsis-tenţă şi cu muniţiunl de răsboiu ne mai putându-se face, garnisăna din Alba-Iulia va trebui să capituleze, îndată ce va fi consumată ultimele resturi ale magazieloră din cetate, lucru care s’ar putea întâmpla într’ună timpă 16rte scurtă în raportă cu numărulă sporite ală efectivului său. Gând grupa de apărare dela Sibiiu ar fi respinsă şi din causa grosului românii, din valea Târnavei mari nu s'ar mai putea retrage directă prin Şeica mare la Copşa mică, atunci Alba-Iulia îi p6te servi fdrte bine, ca primă obiectivă ală retragerei sale excentrice;—însă întrunirea acestei grupe cu grosulă apărătorului ar urma să se facă pe Mureşu în susă, în care scopă, grosulă a-părărei ar trebui, bine înţelesă, să impedice armata română d’a pătrunde în valea Mureşului Pentru casulă unei apărări a Mureşului, evidentă că Alba-Iulia ar pre-senla flancului stângă ună punctă de ra4imă escelentă. Decă, prin urmare, din cele expuse până aci nu ne vomă fi convinsă îndestulă, că cheltuehle cu transformarea actualei cetăţi de deposită, Alba-Iulia, îotr’o cetale modernă (prin forturi detaşate) nu stau de locă in raportă favorabilă cu avantagele dorite, n’avemă decâtă să mai aruncămă şi o privire pe chartă şi vomă vede, că Alba-Iulia chiar în privinţa tactică presintă desavantage însemnate. Cetatea Alba-Iulia în totă cnprinsulft (Noyau) ei actuală este situată pe şesulă Mureşului şi împrejurată despre Vestii, Nordu, Estu, Sudu-Estu şi Suda de colini dominătore, a căroră depărtare de piaţa cetăţii numai la puţine locuri trece peste bătaea tunuriloră de câmpă moderne; în consecinţă e destulă ca printr’ună atacă sistematică să cadă unuia, de nu ş; mai multe, din forturile de pe acele înălţimi, şi cetatea ('Noyau-ulă) AL bei-Iulia cu greu va putea resista — timpă mai îndelungată — unei bombardări energice a tunuriloră de asediu. Prin urmare, decă administraţia superiără a armatei Austro-Ungare — contra tuturoră motiveloră indicate pănă aci — totă s’ar decide să transformeze seu să mă-reşcă actuala cetate (Alba-Iulia) prin forturi detaşate, fără să ţină semă de fortificarea altoră puncte — în privinţa strategică şi tactică—multă mai bine situate decâtă Alba-Iulia, atunci credemă, că resânele predominătdre nui potă fi altele decâtă cele financiare şi celă multă că ac tuala cetate de deposită, Alba-Iulia, chiar acum repre-sintă ună punctă întărită, căruia trebue să i se dea importanţa cuvenită, situată fiindă pe linia obstacolului principală din interiorulO Transilvaniei şi pe artera principală de comunicaţiune a provinciei transilvane cu Imperiul u'‘. Nota Redacţiunei „Streffleur": ,Publicămă presentulă studiu asupra apărărei Transilvaniei, pentru că elă conţine multe şi bune idei. Cu tote acestea opinămă, că apărarea Transilvaniei într’una răsboiu eventuală, s’ar face mai bine printr’o acţiune o-fensivă, prin Predealu şi Ploesci spre Dunăre, esecu-tată din parte-ne cu t6tă forţa disponibilă. Prmtr’unO asemenea actă ofensivă amă tăia România în două, se-parândă Moldova de Valachia, încâtă ambele aceste provincii să nu se mai potă susţine reciprocă. In prevederea unei asemenea eventualităţi răsboi-nice, pare că s’a şi hotărită fortificarea Bucurescilori Austro Ungaria ar trebui să procedeze şi să acţioneze milităresce contra României cum a urmată Prusia la 1866 contra Hanoverei, Hessenului şi celorlalte state de mijio Q germane" GAZETA TRANSILVANIEI. 1887. Nr. 215 Din Macedonia. „Bistriţa* din Bucureşti publică o corespondenţă din Bitolia, în care se vorbesce despre uneltirile Greci-loră de a desnaţionalisa pe Români. Copiilor»* acestora, cari cerceleză scOle grecesc!, nu li se permite a vorbi românesce, sub ameninţarea de a fi daţi afară din scOlă. Alăturea cu Grecii le pricinueseil Româniloră neajunsuri şi briganzii. £'ă ce se 4>ce în corespondinţă: Ună elevii din clasa IV din gimnasiulă români* a fostă luată de brigăzii greci şi dusă in munte; elevul»* a fostă la Njopol. Din somnă l’au răpită. La văitările lui mama sa s’a deşteptată şi a începută să ţipe. Briganzi tragă cu martina şi o lasă mortă. Elevulă română Papazi Zişi a fostă legată şi dusă în munte. Lui li căuta 300 lire, băetulă nici 30 lei nu avea, şi după ce s’au informată de neaverea elevului i-au tăiată o u-reche şi l'au trimesă la Bitolia. Doctorii s’au silită a lipi urechea, însă nu este nici o speranţă, căci vinele u-rechei suntă mOrte. Totă aceşti briganzi au tăiată şi la ună altă băătă urechile şi l’au trimesă fără urechi la Bitolia. Şi acestă băătă a fostă română totă dela Nijopole. Totă aceşti briganţl au prinsă din calea dela Cruşova spre Bitolia trei evrei şi doi cruşovenl. Nu de multă au luată ună paşă seu beiu din sătulă Mrizarli, 5 !> (5°/o) » » urban (7°/0) » * > (6°/o) (5°/o) 93% 96 — 91 — 34— 105— 91 ®/4 103— 96— 87 % 1887. vând. 9 % 97— 92— 36-106— 921/* 104— 97— 88% Banca Laţională a României 500 Lei-------- Ac. de asig. Dacia-Rom. ---- « » » Naţională ----- Aură contra bilete de bancă . . 14. % Bancnote austriece contra aură. . 2.03 15.— 2.04 Cursifiîi pieţei Sr&şnvS din 19 Octomvre st,, n. I8î'7 Bancnote românesc! . . • • Cumj. . 8.53 Vend. 8.56 Argint române-'-- . . . . > 8.45 * 8.50 Napoleon-d’uri .... 9.89 6 9 96 Lire turcesc! > 11.21 » 11.28 Imperiali ...... » 10.21 » 10.86 Galbeni ....... 9 5 86 » 5.90 Scrisurile fonc. >Albina» 6°/o • 101.— 102.-- n * n 5% • n 98.— - 99.- Ruble Rusesc! .... . . « 1 109.— > 110.- Oiscontuîă . . . % 7—î 0% pe ană. Nr. 7285—1887. Publicatiune! 2—2 Comuna orăşen^scă intenţion^ză, ca, conformă planului de regulare aprobată de înaltulă locă, să vântjă mai multă oferenţiloră parţelele pentru clădire Nr. 14, 15 şi 16 aflătdre în fostulă magazină de lemne dela finea Uliţei Căldărariloră şi între Uliţa Vămei şi anume său fiă care parţelă pentru sine său la olaltă. Spre acestă scopă se provăcă fiă-care amatoră pentru cumpărare, .Că pană în 13 Octomvre a. c. 12 6re înainte de prânejă, să-şi ascearnă la oficiolatulă orâşenescă economică ofertele scripturistice şi sigilate, c -#ora au să se alăture 10% din preţulă de cumpărare, ca vadiu. In a-ceste oferte are să se amintăscă mai departe atâtă numărulă parţeîei, ce are să se cumpere, câtă şi preţulă de cumpărare ce se oferă şi anume amintirea preţului să se facă în cifre şi litere. Ofertulă are să conţină în fine decliiaraţiunea, cum că oferentului i suntă cunoscute condiţiunile de oferte şi vân4are, şi că se supune loră necondiţionată. Deschiderea oferteloră aseernute va avea locă în 13 Octomvre a. c. după prânejă la 3 6re, în ainintitulă oficiolată şi în presenţa unei comisiuni. Atâtă condiţiunile de oferte şi de ventjare, câtă şi planulă de regulare suntă pană în citata cji espuse la oficiolatulă orăşenescă economică spre examinare din partea fie-cărui. Braşovă, 24 Septemvre 1887. Magistratul a orăşenescii. Schimbare de localu. Imî permită a aduce lă cunoscinţa M. Onor. publicti, cum că mi-am strămutată localiilu librăriei mele în casa lui Bomehes, Târguiţi Grâului, colţulă Uliţei Căldărariloră. Cu deosebită stimă H. ZEIDNEIt. 2—2 Avisă d-lorn abonaţi! 3 Rugămă pe d-nii abonaţi ca la reînoirea prenumeraţiunei sS binevoiască a scrie pe cuponulă mandatului poştală şi numerii de pe fâşia sub care au primită (J^ulă nostru până acuma. Domnii ce se abonăză din nou să binevoiască a scrie adresa lămiritu şi să arate şi posta ultimă. AJDMINISTR. VGAZ. 7JiANSa seeesss#s«#»eeeeeseee»#e#eee#eee»»ee#ee##»eeee»e#e»eeee#e#sei i 1 i Pnblicaţinnile „CANCELARIEI N GHERLA — SZ.UJVAR. mm u • • * im, $ t § m s s « AMICULU FAMILIEI. ffiară beletristică şi enciclo-pedică-literară cu ilustraţiunî, Cursulft XI. — Apare In 1 şi 15 (Ji a lunei în nunaerl de câte 1%—2% co!e cu ilustraţiunî frumdse; şi publică articlii sociali, poe-siă, nuvele, romanurî, suvenir! de călătorii ş. a. — Mai departe tracleză cestiunl literare şi scientifice, cu reflesiune le cerinţele vieţei practice; apoi petrece cu atenţiune vieţa socială a Româniloră de pretutindenea, precum şi a celorlalte poporaţiunî din pairiâ şi străinătate ; şi prin umorii dulce şi satiră alesă nisuesce a face câte o oră plăcută familiei strivite de gnjele vieţei; şi peste totu nisuesce a întinde tuturoru indi-vicjiloră din familiă o petiecere nobilă şi instructivă. — Preţulă de prenumeraţiune pe anulă întregă e 4 11. pentru România şi străinătate 10 franci — lei noi, plătibill şi în timbre poştali. PREOTUL ROMÂN. Revistă bisericescă, scolastică şi literară. Cursulu XIII. — Apare în broşuri lunare de câte 2%—3% cole; şi publică articlii din sfera tui turoră sciinţeloră teologice şi între aceştia mulţime de predice pe dumineci, serbătorî şi diverse ocasiuni, — mai departe studii pedagogice, didactice şi soientifice-literarî. — Preţulă de abonamentă pe anulă întregă e 4 fl. — pentru România 10 franci — Ici noi, plătibill şi în bilete de bancă şi în timbre poştali. A se adresa la „Cancelaria Negruţiu în Gherla — Szamosujvâr, unde se mai află de venire şi ur-măt6rele cărţi: Puterea amorului. Nuvelă de Paulina G. Z. Ro-vinarfl. Preţulă 20 cr. Idealulu pierdută. Nuvelă originală de Paulina C. Z Rovinară. Preţulă 15 cr. Opera unui omu de bine. Nuvelă originală. — Continuarea nuvelei: Jdealuiu pierdutu“ — de Paulina C. Z. Rovinară. Preţulă 15 cr. Fontâna dorului. Nuvelă poporală de Georgiu Simu. Preţulă 10 cr. Codrenu craiulu codrului. Baladă de Georgiu Simu. Preţulă 10 cr. Elă trebue să se însore. Nuvelă de Mai ia Schwartz traducere de N. F. Negruţiu. Preţulă 25 cr. Branda seu Nunta fatală. Schiţă din emigrarea lui Dragoşă. Nuvelă istorică naţională. Preţulă 20 cr Numerii 76 şi 77. Naraţiune istorică după Wachs-mann, de Ioană Tanco. Preţulă 30 cr. Probitatea în copilăria. Schiţă din 5 ra edu