SBP&CŢIVKEA ŞI ADMISISTRAŢirSE* ! BRAŞOV^, piaţa mare Nr. 22» .GAZETA" IESE ÎN FIECARE DI. P« un fi and 12 fior., pe ş6se hml 6 fior., pe trei luni 3 fior SoiaăEia şl ytrăitiAtute: Pe anfi 40 fr., pe ş£sr- iun? 20 fr., pe trei T m' 10 frsucl. S£ PRENUMERĂ: la poşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi. ANULU L. AKUNtJIUBILE: O seriă garmondft 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare nes'rftuuttta «a se orlmseafi — 3a«»Mrîot» na •• rntrâmltu. B. 199 Vineri, 11 (23) Septemvre. 1887. Braşovu, 10 Septemvre 1887. De când cu mobilisarea de probă care, după raporturile 4>^rel°rd, a râuşitft peste aşteptare de bine, încrederea Francesiloru în armata loră a crescută în aşa măsură, încâtă ei nu mai încetâză acum a-şi arăta pe faţă prin graiu viu şi în scrisă bucuria şi însufleţirea. La banchetuiu ce s’a dată cu ocasiunea terminării mobilisării comandantulă de corpu ge nerală Brăart, a rostită nisce cuvinte pline de mândria naţională. „ Francia “ , 4^se elâ» „îşi cun6sce acum puterea armată; suntemU gata şi aşteptămii /“ Totu la acelă banchetă a redicată deputa-tulă francesă Cales unu toastă pentru armată, „care a făcută să reînvieze speranţele ţărei, şi care ne va dobândi revanşa* Şi ca să fiă şi mai bine înţelesu adause; „multă vreme n'amă cutezată a spera în revanşă; acum o aşteptămU cu nerăbdare!u Dâr ceea ce este mai semnificativă, însufleţirea pentru hărnicia armatei documentată la mobilisarea de probă a cuprinsă t6te cercurile politice franeese fără deosebire. Nici chiară cei dela guvernă n’au voită să remână îndSrătu în manifestarea bucuriei loru şi, precum scimă, mi-nistrulă de culte şi instrucţiune publică Spuller, profitândă de-o ocasiune binevenită şi-a espri-mată in publică dorinţa, ca să vădă pe Francia recâştigându-şi ârăşi ceea ce a pierdută. înainte de mobilisarea de probă se găseau mulţi, mai alesă în sînulă oposiţiunei, cari criticau în modă nefavorabilă acestă proiectă şi 4‘* ceau că se cheltuiescă numai bani înzadară. După ce însă întreprinderea a reuşită spre mulţumirea generală, au încetată t6te ironiile şi sarcasmele foiloră din oposiţiune şi au făcută locă entusiasmului generală pentru dovada ce s’a dată despre destoinicia de luptă a armatei franeese. Nu mai trebue să spunemă, că aceste ma-nifestaţiuni generale pentru armată însoţite de esprimarea dorinţei în realisarea aspiraţiuniloru Franciei, au produsă ună resentimentu f<5rte neplăcută în Germania. ţfiarele germane mai moderate ascriau acele manifestări cunoscutului sangvinismă alu Fran-cesiloră şi se mângăiau cu aceea ca cu timpulă entusiasmulă provocată prin mobilisarea de probă se va mai răcori, când ătâ că generalulu Bou-langer, celă mai populară în Francia şi celă mai urgisită în Germania, vine ârăşî să t6rne uleiu pe focă, ţinândă în 19 1. c. la Saint-Galmor o vorbire înfocată cătrâ oficerii corpului său de ârmată. Intre altele 4^se generalulă Boulanger în acea vorbire, că unui Francesă căruia îi dai dru-mulă să mârgă înainte, nu-i p6te resista nimenea, şi accentua că a4i mai multă ca ori şi când Francesulă are lipsă de aceste calităţi militare, pentru că „ora desarmârii încă n’a sunată pentru popdrele vechei Europe “. A mai adausu că ar fi o nebuniă a crede, că Francesii voiescu „pacea cu ori-ce preţăw ; nu, ei voră continua a lucra şi a se întări, căci sciu că o facă pentru Francia. N’a 4^ în sine generalulu Boulanger ni-micu, ce ar pute fi privită ca o provocare a Germaniei, dâr fiindă că elă şi nu altulu a rostită acele cuvinte, cei din Germania nu voru ceti printre şire decâtu dorinţa de revanşă, a căreia representantă de frunte este tocmai Boulanger. Acâsta se va întâmpla cu atâtă mai vârtosă, cu câtă manifestaţiunile premerse suntă de natură de a-i întări pe Germani şi mai multă fo acostă credinţă. Cu tâte aceste foile germane au primită de astădatâ cu mai multă linişte discursulă generalului Boulanger şi caută a şi-lă esplica ca pe lină efluesă ală ambiţiunei personale a genera- lului, âr nu ca o espresiune a dorinţei de râs-boiu, ce ar fi cuprinsă pe Francesi. Se observă de ună timpă încâce ârecare schimbare de roluri între -fiarele franeese şi germane. Acum Germanii desvdltă acea modera-ţiune faţă cu aspiraţiunile de revanşă din Francia, ce-o documenta mai înainte pressa francesă faţă eu ameninţările şi învinuirile foiloră bismarkiane. Acdsta pleddză în favorulu întărirei Franciei şi denotă o mutare a constelaţiunei europene, care impune Germaniloră mai multă reservă în certele loru publicistice cu rivalii de dincolo de Vogesl. Or! câtă de multă moderaţiune şî-ar impune însS o parte şi alta, mai alesă îu cercurile guvernamentale, nu se pdte nega faptulu, că încordarea între Germani şi Francesi cresce pe 4* ce merge. Acdsta s’ar putd constata chiar şi în lipsa muiteloru arestări, espulsări şi urmăriri de spioni, ce se facă şi într’o ţdră şi într’alta. Şi pe câtă timpă va dura acdsta perieuldsă încordare între cele douâ mari naţiuni ale apusului, nu mai încape îndoială despre ceea ce a 4isu generalulu Boulanger, că în b&trâna Europă nu va putd fi vorbă de desarmare. Până când va putd suporta acdsta bătrână Europă sarcinele grozave ce i le impune armările continue ale stateloru sale ? Eată o întrebare, care trebue să deştepte seriâse îngrijiri pretutindeni şi dela a căreia grabnică şi favorabilă des-lega redepinde pacea şi bunăstarea continentului nostru, Duşmănia neîmpăcată dintre Francia şi Germania este şi rămâne, după a nâstră părere, cea mai mare nenorocire pentru civilisaţiunea Europei şi pentru libertatea popâreloră ei. Gonâ contra naţionalităţilor^. Cetimu în oficiosulft „Pester Lloyd“ : In contra agitaţiunii naţionalitătiloră procurorulă generală Kozma a adresată, precumă aflămă, o cer-culară energică tuturoră procurorilorO din ţeră, dis-punendă ca sg privegheze cu îngrijire şi cu mare a-tenţiune asupra producteloră literare şi mai alesă asupra ^iareloră din cerculă compelinţei loră, şi de cumva ară descoperi vre-o tendinţă ostilă faţă cu statulă „maghiarii11 orî faţă cu naţiunea maghiară, să facă neîntârziată şi cu cea mai mare energiă paşii judecătoroscî de lipsă contra respectivei publicaţiunî orî contra respectivului (jiarG) şi să încunosciinţeze despre acdsta procuratura generală. Aşa ddr progresămă cu paşi repe4i spre domnia cnutului ungurescu. Mai lipsesce încă numai o Siberia. Partidele în Bucovina şi Românii. „Revista Politică“ din Suceava vorbesce în-tr’ună articulu cu data de 15 Iulie a. c., despre partidele din Bucovina şi despre raporturile loru cu Românii bucovineni astfelă: Situaţiunea la noi în ţără se iotă lămuresce pe Zi ce merge, încâtă astă-Zî putem arunca o privire repede asupra partidelord politice, ce combată pe Români, şi a-supra tendinţeloră acestoră partide. Este înainte de tote partida Ruteniloră indigeni, ortodocşi orientali. Aceştia trăindă de atâta timpă la ună locă cu Românii, se află, afară de relaţiunile de meg'eşie, şi în relaţiuni de înrudire încâtă mai că nu vei afla o familiă mai bună să nu fiă încuscrită seu alt-felă înrudită cu familiile românescî. Rutenii din ţeră suntă ună poporă blândă şi pacî nică, şi nu facă deosebire în naţionalitatea română şi rutenă, căci şi la denşii ca şi la Români religia este legea, care-i unesce cu aceea-şi biserică unde se închină deopotrivă Românulă şi Ruteanulă bucovineană. Deosebiri de vederi între poporulă ruteană şi între popor ulă română încă nu au esistată până acuma, şi nici nu credemă că voră esista, câtă timpă poporulă ortodocsă ruteană din Bucovina îşi va croi singură destinele sale, şi nu va încăpea pe mâna şoviniştiloră gre-co-catolicî din Galiţia. Dăr aceştia venindă din Galiţia în ţără, şi câpătândă câte ună postă, au începută a prourma lupta începută în Galiţia, pe teritoriulă Bucovinei, cu deosebirea numai, că în Galiţia' obiectulQ urei şi a atacuriloră loră înverşunate erau Polonii, ăr aici în ţără Românii. Şi cu tâte că, ca streini atâtă de ţără acăsta, câtă şi de religia ţării, nu au nici ună dreptă a se amesteca în afacerile Ruteniloră, ei ca nisce 6meni ce nu au nimică a pierde, au isbutită, prin îndrăsnălă şi prin purtarea loră necalificabilă a lua în mânâ loră frâulă conducerii Ruteniloră; au isbutită mai departe a depărta pe inteligenţa ruteană dela cârmă, a o lipi aşa Zicăndă de părete, şi astâZi suntă ei aceia cari strigă şi înjură în numele poporului ruteană, nu numai asupra RomânilorQ, ci chiară şi asupra acelora Ruteni născuţi şi crescuţi in ţără, cari nu ţipă şi strigă ca dânşii, care arată mai multă chibzuire, şi mai multă tactă decât 0 îlă au ei. Spre acestă scopă le servesce atâtă gazeta loră propriă, câtă şi 4iarulă judovescă din Cernăuţi. Acestoră Ruteni streini, fugăriţi p6te de Polonii din Galiţia, şi ajunşi aici la o bucăţică de pâne, le-au succesă în timpulă din urmă a vîrî vrajbă între Românii şi Rutenii din ţără şi a-i întărită pe aceştia din urmă a-supra RomânilorQ, creZendă că astfelă îşi voră ajunge mai uşoră scopurile loră de a deveni mari şi tari pe spatele poporului. Ei lucreză şi pentru convertirea poporului ruteană la catolicismă şi întru acăsta suntă ajutaţi şi de iesuiţî, şi se caracterisăză prin lipsa de orî ce tactă politică. In unulă din numerii viitori vom veni şi asupra aceloră preoţi ruteni gr. or. de peste Prută, cari lucreză mână în mână cu greco-catolicii şi cari sămănâl a nu cunâsce hotarele între Galiţia şi Bucovina. După Ruteni vină apoi Germanii din ţără. Aceştia se deosebescă prin caracterulă loră integru şi prin inteligenţa şi cultura loră, suntă însă atâtă de puţini, încâtă mai că i-ai pute număra pe degete. Nenorocirea loră a fostă, că cea mai mare parte din ei s’au polo-nisată astfelă, că nu-i mai cunoscl; şi polonisarea loră nu a urmată prin şcâlă, ci prin biserică, prin preoţi şi prin — servitori şi servi ţâre polone. Cum trăimă cu Germanii din ţeră, amă arătată în numărulă trecută. Noi avemă pentru dânşii cele mai vii simpatii, şi împrejurarea, că representanţii noştri susţină principiulă autonomistă, âr’ ei celă centralistă, nu au micşorată sentimentele de simpatiă ce le păstrâză Românii. De ne păstrâză şi ei aceleaşi simpatii, ne vomă încredinţa cu timpulă; una însă trebue să înţelâgă- Germanii din ţeră, că ei nu se romanisâză, ci se slavisâză, şi că prin urmare pericululă nu le vine dela Români, ci dela Slavi, adecă dela Poloni; o politică sănătOsă germană ar cere aşa dâră ca Germanii să mârgă umără în umără cu Românii, ca împreună să conbată slavismulă, însă unde este organulă loră politică ca să profeseze aceste ide»? Cu durere trebue să mărturisimă, că Germanii din ţeră cu totă cultura loră, nu au ună unică organă de publicitate, şi astfelă nici nu le auZI gla-sulă loră. Vină apoi Polonii. Aceştia se recrutâză din amploiaţi mari şi miel, din câţiva mediei şi advocaţi, şi din mulţi servitori şi servitore. Cei mai mulţi suntă nu de multă veniţi la noi în ţâră, cei mai puţini suntă născuţi şi crescuţi aici, âr mare parte din Poloni suntă Germanii polonisaţî, cari, ca toţi renegaţii, suntă cei mai aprigi luptători pentru propaganda poloDă. Organulă Po-loniloră este »Gazeta polska« din Cernăuţi, care stă sub influenţa iesuiţiloră. Polonii din ţâră conbată tote aspiraţiunile RomânilorQ, alarâ de sistemulă politică urmată de deputaţii români, conbată naţionalitatea, biserica şi şc6la română, şi ar voi să domnâscă în Bucovina, precum domnescă în Galiţia. Au şi pusă mâna pe cele mai multe posturi în ţâră, şi dâcă ai lua statistica la mână, şi ai calcula numSrulă amploiaţiloră şi împiegaţiloră poloni, mari şi mici, ai vedâ că partea cea mai bună şi mai mare este a loră. Sucursulă ce-10 capătă din Ga- i . Nr. 199 GAZETA TRANSILVANIEI. 1887. liţia toi O crescâ, şi în raportă cu acestă sucursă cresce şi ostilitatea lorti faţă cu noi. Organulă lorii de publicitate ne conbale — ce-i drepţii într’unii tonă convenabilă, neuitândă bunele maniere şi neînjosindu se la apucăturile gazetei jidovesc! din Cernăuţi — dâr ne combate la totfl pasulă, la t6te întreprinderile nostre. Polonii s’au aliată cu Rutenii şi cu Jidovii din ţâră şi p6rtă o luptă crâncenă în contra nâstră, dâr au fostă aşa de cuminţi a înpărţi rolurile astfelă, că (fiarulă loră dă tactulă, âr’ organulă jidovescă din Cernăuţi şi celă rutănă înproşcă în noi cu »grobes Gescnutz *. Câtă despre Jidovii, cari strigă că suntă Germani, fără ca s£-i crâdă cineva, şi cari înjură sălbatică asupra nâstră, vomă vorbi altădată. Acuma (ficem5 numai: Pănă unde va ajunge prietenia Poloniloră, a Ruteniloră şi a Jidoviloră, vomă ajunge s’o vedemă, dâr deocamdată trebue să mărturisimă, că acâstă alianţă triplă nu ne-a surprinsă de felă, căci noi Românii amă trecută prin multe şi grele nevoi, amă luptată de cândă ne-amă trezită, şi decă amă câştigată când va ceva, deeă amă reportată vr’ună succesă, noi singuri l’amă dobândită, noi prin propriele nâstre puteri şi opintiri, şi în contra machinaţiuniloră tuturoră antagoniştiloră noştri. Şi acuma avăndă contrari pe Polonii veniţi din Galiţia, pe Rutenii veniţi din Galiţia, pe Jidovii veniţi din t6tă lumea, stămă totă atâtă de drepţi ca pănă acuma, cu fruntea înălţată şi senină, cu voinţa firmă şi strînsă uniţi în luptă, căci ne aflămă în ţăra nOstră, şi ne ră(fimămă pe dreptulă nostru, şi scimâ din moşi strămoşi că: apa trece âr’ petrile rămână. Din afară. După o depeşă adresată din Berlină tarului „Journal de Ddbats", principalulă resultată ală întrevederei dela Friedrichsruhe ar fi că Austria va acorda Rusiei o influenţă preponderantâ în Bulgaria. „Journal des Dâbats" crede a sci, că nici o întrevedere nu se va face între cei doi împăraţi la Swinemunde. Tarulă se va întdrce în Rusia, fără a trece prin Germania. De altă parte <^arulti „Die Po3tw menţion^ză svonulfi unei întrevederi a împăratului Wilhelm şi Ţarulă în luna lui Octomvre. „Gazeta Germaniei de Nord" semnaliza intrarea pe scenă a generalului Boulanger, cu pri-legiulă discursului recentă ce acesta a rostită şi în care elă a (fisu, că armata trebue să lucreze pentru Franţa. Şi adauge organulă berlinesă, că ceea ce Franţa voiesce, d. Spuller, actualmente ministru ală instrucţiunei publice, a ex-primat’o în aceşti termini: „Franţa are ca sarcină sS reia ceea ce a pierdută." Intr’unu m e e t i n g ă populară organisată în Sofia de Liga patrioţiloră, cu prilejulă aniversărei unirei Bulgariei cu Rumelia, preşe-dintele a (fisti? că Bulgarii trebue să se unăscă pentru a susţină unirea Bulgariei care, părăsită de puteri, trebue să apere ea însăşi drepturile sale. După cum comunică o telegramă din Paris, fratele celă mai mare ală prinţului de Coburg n’a putută sS autoriseze pe mama sa, principesa Cle-mentina, să compromită averea sa privată în întreprinderea Bulgariei. Se scie că prinţulă de Coburg a vrută să garanteze comandele de echi- pamentă şi armamentă ală armatei bulgare cu averea sa şi a familiei sale. „Nordd. Allg. Zeitung" aminteşte, că în Varşovia sosescă de câtva timpă mulţi lucrători, pentru ca să grăbăscă lucrările de fortificare în Kovno, construirea de magazine şi alte construc-ţiunl militare. Aceeaşi f6iă înregistrăză împreună cu alte (fiare scirea fbiei francese „Patriote," că guvernaţii francem a ordonată se se ţină în evidenţă toţi streinii, şi observă, că numita f6iă francesă, care numesce pe Germani suferitori de fonie şi spioni, ar sta în relaţiunl cu ministrulă de răsboiu. SOIRILE PILEI. Guvernulă ungurescă a pusă, precum se scie, să se facă lncrările pregătitore pentru resolvarea cestiunei răscumpărării regalielorO. Pentru acăsta suntă necesare în prima liniă datele statistice asupra cantităţii rachiului ce se consumă pe ană în singuraticele comune. Aceste date se adună în tătă ţâra de organele financiare care în privinţa acâsta se adresâză la proprietarii de câr-ciume şi la arendaşii regalieloră. Datele acestea voră forma basa pentru stabilirea sumei pentru răscumpărarea regalieloră. —x— Maiestatea Sa va vedâ în Cluşiu şi feţe kul-turegyletiste. Aşa se (fice că deputaţiunea Kulturegyle-tului ardeleană va fi «imposantă*. Dela cele »1500“ filiale precum şi dintre miile de membri ai reuniunei s’au anunţată fdrte mulţi, aşa că numărulă membriloră de-putaţiunei trebue redusă. Ministrulă de justiţiă ungurescă, ducân-du-se deună(file incognito într’ună oraşă din Ungaria de susă, intra în cancelaria judecătoriei de cerc?. De faţă era protocolistuiă. Necunoscutulă ministru dete „bună diminâţa*, dâr protocolistuiă dreptă răspunsă întreba aspru: „Ce vrâi?“ — „Caută pe d-lă judecătoră*. — »Nu e aci". — „Ora oficiului încă n’a trecută*. — -Şi ce te privesce acâsta?* — „Puţintelă totă mă privesce". — „Te privesce? Adecă cine eşti d-ta?“ — „Eu sunt adecă ministrulă de justiţiă..." — Dâr cei cari nu suntă miniştri, ce păţescă! Şi cine le dă satisfacţiă pentru brutalităţile ce le întâmpină din partea unoră funcţionari unguresc!? Dumnezeu din ceră. La 28 şi 29 Septemvre n. sosesce din Viena în Sibiiu regimentulă 31 de infanteriă, unde va şi rămână în garnisOnă. Batalionulă ală 3-lea se va duce însă în Bosnia în garnisână. Ună scandată ne mai aurită s’a întâmplată în (filele acestea între nisce funcţionari comitatensl în ca-sina din Comornă, scrie „Szabadsag" din Alba-regalâ. Protonotarulă comitatensă M. K. şi preşedintele scaunului orfanală I. P., cari de multă timpă nu trăescă în bună înţelegere, mai întâiu se pălmuiră şi apoi se bătură straşnică, încâtă abia îi putură despărţi ceilalţi visita'orî ai casinei. Viceşpanulă i-a constrînsă pe amândoi funcţionarii să şi dea demisiunea şi s’a fixată o nouă ale gere. Cei doi trişti eroi s’au şi duelată mai târziu, dâr fără să-şi pricinuâscă nici o sdrelitură. —x— In Turoţă-St.-Martină a murită unulă dintre conducătorii de frunte ai Slovaciloră, anume Dr. Mi- chailă Mudron, pe care Ungurii îlă priveau cu ochi răi. Mudron s’a făcută vestită ca advocată ală aderen-ţiloră săi în procese polithe, cu care ocasiune a desvol-tată o rară elocinţă. Slovacii încârcă o mare şi dure-r6să pprdere. —x— Ministrulă de interne a permisă, ca comuna mare Lugoşă, din comitatulă Caraşă-Severină, să se pâtă constitui ca oraşă cu magistrată regulată. —x— O mamă fără inimă espuse la 16 Septemvre n pe miculă său copilă de curândă născută pe şosâua Fe-leacului lângă Cluşiu ş -lă lăsă în mâna sorţii. O fetiţă de şâpte ani a unui ţărână ce locuesce în apropiere găsi pe miculă copilă, care striga, şi plină de bucuriă aduse „păpuşa cea viă* la părinţii ei, caii încunosciinţară poliţia despre acâsta. Noulă cetâţână va fi deocamdată crescută cu cheltuiala oraşului. —x— La 14 Septemvre n. fă găsită mortă pe dru-mulă din pădure ce duce dela Crisbavă la ŢînţarI ună locuitoră din Crisbavă. Se dusese fn sâra precedentă cu'boii la păşune şi fusese împuşcată. Boii au fostă aduşi de pădurarulă orăşenescă S. I. Casulă se anchetâză! Nenorocitulă, care era văduvă, lăsă în urmâ’i cinci copii. Antichităţile bisericesc! din Bucovina. Comisiunea centrală c. r. pentru monumente istorice şi artistice din Viena s’a adresată cătră consistoriulă archiepiscopală din Cernăuţi cu o scrisâre, din care re* producemă, după „Revista politică*, următârele pasage: »De ună timpă incdce atenţiunea comisiunei centrale c. r. este atrasă asupra biseviciloră gr.-or. şi asupra icâneloră loră, cari mai cu sâmă se află în Bucovina şi !-datâză din timpuri fârte vechi. Conservatorii Bucovinei n’au întrelăsată a trimite comisiunei centrale în acâstă privinţă raporturi forte numerose şi detailate. „Dâr cu privire la însemnătatea acestorO obiecte raporturi simple nu ajungă şi întrebuinţarea loră trebue * să fiă înlesnită {[prin copiarea edificiiloră, a icdneloru | şi a celorl’alte obiec'e de artă... ,Ne permitemă a Vă ruga pe Eminenţa VOstră ca să bine-voi ţi a orândui clerului gr.-or. conservarea şi cruţarea bisericiloră vechi şi a pictureloră loră; a-lă invita ca restaurări să se facă numai sub controlulă respectivului conservatoră c. r. şi ca edificiile şi pictureie să fiă copiate atâtă din partea organeloră însărcinate cu restaurarea câtă şi din partea unui fotografă; a îngriji ■ ca ună preotă deprinsă cu textulă slavonă bisericescG să fiă obligată a culege numerâsele inscripţiunî ale biseri- ţ ciloră din Bucovina... «Consistoriulă din Cernăuţi, prin o circulară adre- i sată preoţimei, a luată deja măsurile cuvenite şi a dispusă urmâtOrele: „1. Obiectele amintite în ceea ce privesce caracte-rulă loră monumentală să se conserve cu t6tă îngrijirea trebuinciâ^ă, âr restaurările eventuale să nu se facă fără încuviinţarea consistoriului respectivă, fără consultarea organeloră technice competente. ,2. Tote inscripţiunile vechi să se conserve şi preo-ţimea este îndatorată a ie copia după putinţă, trimiţân-du-le apoi consistoriului cu ună raportă detaliată. »3. Clerulă este ţinută a da informaţiunile trebuin-ciOse şi a sprijini cu cea mai mare prevenire cercetările aceloră bărbaţi, cari suntă numiţi conservatori pentru monumentele istorice şi artistice ale ţărei ndstre. FOILETONU. Scol a pseodo-istorică Eder-Hunfalvy. Neuere Erscheinungen der rumânischen Geschichtsschrei-bung beleuchtet von Paul Hunfalvy. Wien und Te schen verlag der k. k. Hofbuchhandlung Karl Pro-chaska 1886. 8° 252 pag. (Urmare,) Etă cuprinsulă nouei scrieri istorice a d-lui P. Hunfalvy, din care, precum amă amintita, va apărâ, de sine, neadevărulă şi tendinţa de agitaţiune contra Româniloră: Nicolae Densuşianu publica în anulă 1880 în Bu-curescl „Cercetări istorice în archivele fi bibliotecile Un-garieiu, ce le făcuse însărcinată din partea Academiei române în privinţa revoiuţiunei ţăraniloră din anii t784-1785 Totă dânsulă publică apoi în anulă 1884 în Bucurescî istoria revoiuţiunei ţăraniloră, o operă vo’uminosă, sub titluiă: „Revoluţiunea lui Horia în Transilvania, şi Ungaria din 1784—1786. In anulă 1885 densulă mai publica încă douS broşuri imoortante: „Monumente pentru istoria ţerei Făgăraşului culese şi adnotate,u şi vNote critice asupra scrierei d lui A. D. Xenopol: Teoria lui Rosleru. Apoi în 1883 apăru în Budapesta tomulu ântâiu „Din scrierile lui Petru Maioru,“ edate de societatea literară „Petru Maioră* a junimei române studi6.se din Budapesta. £r in 1885 D. A. Xenopol, profesoră de istoria română la universitatea din Iaşi, publică în limba francesă: * Une enigme historique. Les Roumains au Moyen-Age. Paris, 1885. (0 enigmă istorică. Românii în evulu de mijlocu.) In anulă 1884 totă densulă publică „ Teoria lui Rosler: Studiu asupra stăruinţei Ro-mâniloru în Dacia- Traiană* şi asupra acestei cărţi se raporta broşura lui Densuşianu amintită mai susă. Eu nu am înaintea mea acestă studiu ală lui Xenopol şi mă voiu raporta Ia elă după Notele critice ale lui Densuşianu. Ca cetitorulă, care n’a avută ocasiune să răsfoiâscă literatura română, să potă pricepe acestă importantă materială isîorică, voiu lăsa să urmeze părerile cele vagi despre istoria română ale lui Bălcescu şi la aceste voiu adauge ideile lui Petru Maioră, pe cari Densuşianu în Notele sale critice, asupra lui Xenopol le înfăţişâză ca părerile de pănă acuma ale scâlei istorice române. Clio, (fina istoriografiei românescî, care dela 1780 stă la răsboiu ca să termineze textulă vechei istorii românescî, ce re Transilvania ca plată pentru ţesetura sa (verlangt nun als Lohn fur ihr Gewebe — Siebenbur-gen.) Pentru oohiulă nedeprinsă s’ar pări, că ţăsătura acâsta e demnă de plata ce se cere (adecă de Transilvania). Insă dâcă o esaminămă cu atenţiune şi cu cunoştinţele technice, cunoştinţe ce ni le oferă adevărata istoriă, noi vomă observa numai decâtă, că nici unfâla, nici bătătura ţăsâturei nu suntă de materiă veritabilă* Noi vomă oteri aici cetitoriului neversată în istoriă cunoştinţa technică, ca singură să potă judecă, dâcă marfa ce o aduce la tărgulă literară (fîna Clio a Româniloră este o istoriă critică fără nici o presupunere, dâcă sco-pulă ei este veritatea obiectivă, seu dâcă nu cumva a-câstă (fină Clio în lucrarea ei a avută mai multă Înaintea ochiloră agitaţiunea politică şi de aceea ţese istoria astfelă ca să i servâscă la scopă. După câtă cunoscă eu, nici ună scriitoră seriosă (abstracţiune făcendă de povestitorii de anecdote) nu au considerată niciodată pe Români ca Turci, ca Greci seu ca Slavi. încă îndată la prima apariţiune a Româniloră in peninsula balcanică, în secululă ală X-lea, ei fură priviţi de Bizantini parte ca vechi Misienî parte ca colonişti din Italia. Atâtă Martină Opiz câtă şi Laurenţiu Tapeltină din Mediaşă, care publică în a. 1667 în Lyon o cărticică interesantă despre , originea şi decadenţa Ardelenilor!!* suntă convinşi, că Românii din Transilvania se tragă dela coloniile lui Traiană. Chiar şi Gibbon, renumitulă autorii ală «înclinării şi decadenţii imperiului romană* comiderâ pe Români ca „colonişti romani, puri şi neamestecaţiu, şi anume dânsulă se esprimă astfelă: «Românii conservă încă multe elemente din limba latină şi ei s’au lăudată in tote timpurile că suntă de origine romană. Ei suntă GAZETA TRANSILVANIEI. 1887. Nr. 199. O judecată ungurâscă despre o comediă nemţescă. Fâia bugetară ungurâscă din Clnşiu publică în Nr. 213 dela 13 Septemvre n. una articula, subsemnata de unft ,Szunyog“, asupra comediei ,Goldfische« (pescii de aurO) de Schonlhau Kadelburg. „Criticulă unguresca <|ice între altele:“ ,...Humorulă germana! O Dumne4eulel Aceste po-p6re vorbesca prostii — dâr vetjî că nu o faca bucurosa acesta. In genere sunta Omeni plicticoşi (cu cari ţi se urăsce', der trebue să fie glumeţi. Pentru acâsta e o reţetă propriă. Iţi trebue vr’o doi Omeni şi „Fliegende Blătter". Aceste comedii germane! Unde sunta lucii, acolo trebue să roşescl de ruşine, unde nu sunta, acolo sunt grozav de înţelepte. Sunt de regulă fără de fecte. In ele e o moderată încurcătură şi una moderata număra de anecdote. Bărbaţii se încurcă în situaţiunl comice, dâr aceşti bărbaţi sunta astfela, că pota gusta pe Messia lui Klopstock şi alte astfela de grozave bucurii ale pământului ; ei sunta liniştiţi, întemeiază o familiă de 12 copii, se îngraşe cu timpuia şi fumăză din pipa de por-celanfl. Sângele lord nu ferbe, ilaritatea nu răsare din ei, ca mugurula din poma, ci atârnă de ei în afară, ca scaiulD de talara (straiu.)« Câtă îngâmfare! Importarea de producte brute animalice din România. La o cerere a camerei comerciale şi industriale din Braşova, în care provocându-se la o disposiţiune a guvernului austriaca privitOre la importarea de producte brute animalice din România se face rugarea, ca şi gu-vernula unguresca să ia o disposiţiune corăspuncţătâre, numita cameră a primita dela ministerula unguresca de agricultură, comerţa şi industriă următorula răspunsa, care se comunică celorO interesaţi: Incunosciinţeza camera, că guvernula ţării Buco vina a dispusa, că lâna de oi spălată şi împachetată în saci, mai departe seula topita se pota importa libera în numita provincia şi că celelalte producte brute*) citate sub b) în § 4 ala legii austriace asupra pestei bovine, dâcă sunta provă(Jute cu certifica'e de origine şi sanitare, deasemenea se pota importa acolo. Ce privesce cererea camerei, ca să permită şi eu importarea acelora producte brute via PredealO în Ungaria, respective tran-situlQ lora pe teritorula statului, observa că sunt gata a satisface din casa în casO cereriloră corăspun4ăt0re concrete, ca şi pănă ecum. B-pesta 19 Augusta 1887 Pentru ministrulO: MaUekovics." Raportu poliţieuescu. — In 18 Septemvre n., sol daţi din garnisOnă arangiară în curtea cârciumei Nr. 227 din Braşovu-vechiu o petrecere cu danţa, fără să câră Încuviinţarea autorităţii. DeOrece, precum se scie, la ast-fela de petreceri fără supraveghiare poliţienâscă se’ntâmplă totdăuna bătăi sângerase, servitOrele dori(6re de danţa tură înlăturate dela locuia de joca, er soldaţii cari se opuseră acestei măsuri fură arestaţi şi predaţi comandanţilor "i respectivi spre a fi pedepsiţi. Ert diminâţă servitOrea Olah Anna a tânărului de aci Fr. Orendt, care mai adeseori a furata p6me intro-ducându-se în grădina vecină, tu surprinsă asupra faptului şi predată autorităţii competente. Servitoruia unei prăvălii de aci a găsită înainte *) Observarea camerei de comerţa şi industriă: Acestea sunta: piei deplina uscate, Ose, cOrne, vârfuri de cOrne, unghii, intestine sărate şi uscate, intestine pentru cârde, seu netopitQ în butOie şi covate, pâra de vacă, pâră de porcQ, lână de oi şi pâra de capră, întru câta aceste din urmă obiecte sunta împachetate în saci ori in colete. cam cu vre-o 14 4>le una ineia femeesca bătuta cu petre scumpe, fără să fi arătata acesta autorităţii. Vrânda servitoruia să vân4ă erî inelula, der neputânda să do-vedăscă dreptula său de proprietate, autoritatea competentă îla va face să simţă urmările tăinuirei găsirei inelului. ZRaportu.l’iă. primului secretara Ioana Popa Reteganula, călră On. co-mitetQ de ajutorare cu abecedare şi legendare a ele-vilora săraci dela scOlele române rurale, cu reşedinţa în Rodna veche, Transilvania. (Urmare şi fine.*) 2. Cărţi din tipografia Biaşiului cerurâ: 1. Ioana Suciu înv. în Solovestru 30 abcd., 20 leg., 2. lâna De-miana înv. în Icloda p. Blaşiu 23 abcd., 3. Basiliu Mar-tina înv. Bigău 15 abcd., 18 leg., 4. Iuliu Harşana înv. Chiheriula inf. 20 abcd., 10 leg, 5. Teodora Hogia înv. Şura mică 15 abcd., 10 leg., 6. Petru Colceriu înv. Su-ciaga 15 abcd., 1 leg., 7. Iona Popa înv. Şinca veche 8 leg., 8. Nicolau Maiora preota V. Udvarhely 8 abcd., 5 leg., 9. Iuliu Crainica din Urisiula inf. 10 abcd., 6 leg. 10. Vasiliu Iteana înv. Caltwasser 15 abcd., 10 leg., 11. Nicolau Tufescu înv. Basna 10 abcd. 5 leg., 12. Ioana Bucşa înv. in Craifalău 10 abcd., 10 leg,, 13. Atanasiu Moga înv. Ţapu 8 abcd., 14. Petru Grama înv. Sânte-Jude 10 abcd. Totala 189 abcd. 103 leg. 3. Cărţi din tipografia Blaşului s’au distribuită: 1 Celui de sub 1=23 abcd. ("folosite, donate de scâla din Rodna veche) 2. Celui de sub 1=9 abcd. şi 9 feg., 3. Celui de sub 2=25 abcd. (folosite, donate de scOla din Rodna veche). 4. Celui de sub 3=10 abcd. şi 7 leg., 5. Celui de sub 4=10 abcd. şi 5 leg. 6. Celui de sub 5=10 abcdare şi 5 legendare., 7. Celui de sub 6= 10 abecedare. 8. Celui de sub 14=10 abcd., 9. Celui de sub 7=10 abcd., 10. Celui de sub 8=*13 abcd., 4 leg., 11. Celui de sub 9=10 abcd. 6 leg, 12. Celui de sub 10=10 abcd., 13. Celui de sub 11=8 abcd., 14. Celui de sub 12=8 abcd., 15. Celui de sub 13=8 abcd. Suma 170 abcdare şi 36 leg. 4. Cărţi de Popescu cerurâ: 1. Petru Poenaru înv. Mercina 8 abcd., 9 leg., 2. E. Crişană şi A. Moldovană din Şinca v. 8 abcd., 4 leg., dăr la câteva 4*le după a ceea ne scrise înv. dir. de acolo, Ioană Popă, că numai de ale Biaşiului potă folosi, deci de acelea să le trimi-temă, ce s'a şi întâmplată. 3. Ipate Todorană din Dom nină cere 22 leg. 4. Nicolau Necrelescu din Moioşă Mi-clescl 15 abcd. 5 leg., 5. Teodoră Opreană înv. in Las-făulă română 40 abcd., 30 leg., 6. Alexandru Vladă înv Bânpatak 2 abcd. 1 leg. 7. Simion Câmpiană înv. Bou-ţară 15 abcd , 5 leg. 8. Florian Crainică preotă în Mi-hileu 15 abcd., 5 leg. Suma 103 ab;d. 81 leg. 5. Cărţi de ale d-lui I. Popescu se distribuirâ: 1. Celui de sub 1=8 abcd. 8 leg. 1 es. Slupărită. 2. Celui de sub 4=15 abcd. 5 leg, 1 es Stupărită. 3. 3. Celui de sub 5=14 abcd. 6 leg. 1 es. Stupărită. 4. Celui de sub 3=6 leg. 1 es. Stupărită. 5. Celui de sub 6=5 abcd. 1 leg. 1 es. Stupărită. 6. Celui de sub 7=15 abcd. 7. Celui de sub 8=10 abc. Suma: 67 abcdare 26 leg. 5 es. Stupărită. Aşa dâră: 1. Bani au incursă: 145 fl. 40 cr. 2. Bani s’au spesată 131 fl. 90 cr. Mai suntă bani gata: 13 fl. 50 cr. cari suntă depuşi la cassa de economii „Rodna veche“ şi formâză basa capitalului pentru anulă scolastică 1887/8. 3. Cărţi au cerută 40 de înveţători fi adecă: a) de ale lui Petri 264 abcd. 130 legendare, b) de ale Biaşiului 189 abcdare 103 legendare, c) de ale lui I. Popescu 103 abcd. 81 legendare. Suma cărţiloră cerute 556 abcd. 314 legendare. 4. Cărţi s’au distribuită; 1) jde ale lui V. Petri 152 abcd. 44 leg. 2. de ale Biaşiului 170 abcd. 36 leg. 3) de ale lui I. Popescu 67 abc. 26 leg. Suma cărţiloră distribuite: 389 abcd. 106 leg. S’au mai distribuită 7 es. din Stupăritulă d-lui I. Costină şi mai suntă in deposită aci, 1 leg. de Blaşiu, 1 leg. de Popescu, 2 es. Stupărită, 8 abcd. de Blaşiu şi 12 abcd. de Petri. Aducândă acestea la curoscinţa O. Comitetă, mă ce e dreptă încunjuraţl de barbari, dăr nu s’au amestecaţi cu ei“. De aceea noi trebue să ne mirămă într'adevără, că Xenopolă vrâ să facă pe cetitorii săi a crede: că afirmarea, că Românii din Orientu ar fi ună ramă din marea familiă latină, ar fi o descoperire a secuiului nostru (une dăcouverte dans notre siecle). Din aceste pâte vedâ cetitoriulă că originea latină a poporului română a fostă şi este în generală recunoscută. Despre originea latină a Româniloră nu esistă aşa dâr nici o divergenţă de păreri, şi scriitorii cei mai mulţi Impârtăşescă convingerea lui Gibbon şi a lui Ronke: că străbunii Româniloră de astă4I au locuită încă din tim-pulă lui Traiană neîntreruptă vechia Daciă, adecă Transilvania, Moldova şi Ţâra-românescă; şi că prin urmare locuitorii români din ţările aceste suntă descendenţi direcţi ai coloniştiloră, pe cari Traiană i-a strămutată în Dacia vechiă. Despre originea latină a Româniloră din Transilvania de astâ.41 şi din România nu a esistată şi nici nu esistă vre-o deosebire de păreri. Nu s’a manifestată vre-o îndoiâlă nici chiar In ce privesce credinţa, că strămoşii Româniloră ară fi locuită în continuu în Dacia tra-ianft, decât0 numai în timpulă din urmă. Românii erau priviţi întocmai ca şi Ladinii său ca Romancii din Tirolă şi din Elveţia, cari suntă de asemenea de origine latină, cu tOte că dialectulă loră se deosibesce de celelalte limbi romanice ce-i înconjură, anume de limba italiană şi francesă. La a. 1746 însă Ionă George Schwandtner publică primulă tomă din: Scriptores rerum Hungaricarum, in care apară pentru prima Oră >Gesta Hungarorum“, sâu cronica Notariului anonimă a regelui Bela. Acesta notară scie să vorbâscă multe despre diferite ţări sâu principate de pe teritoriulă Ungariei şi ală Transilvaniei de astă4I, ţări peste cari domniau în timpulă când veniră Ungurii aici, Salană, Menumorulă, Gelou şi Gladă şi pe cari ii învinseră Ungurii. Er după ce anonimulă acesta fu lăudată şi comentată în tOte modurile, apoi ajunse şi Ia urechile Româniloră acâstă descoperire istorică, şi renumita petiţiune a Româniloră din Transilvania dela a. 1791 se întemeieză singură şi numai pe povestirea Anonimului. Şi tOte cărţile românescl de istoriă câte au apărută de atunci încOce, numai le repeţescă, comen-tâză şi amplifică poveştile Anonimului şi subordinâză acestoră j oveştl evenimentele seculiloră următori, lucru ce de altmintrelea, fiă 4'^Q in trâcătă, îlă făcură chiar şi istoricii ungurescl. Xenopolă susţine cfi în timpulă acela când au a-părută „Studiele lui Rosler“, Românii, In ce privesce sci-inţa, nu erau preparaţi, ca să le pOtă combate (Ies Rou- rogă ca raţiociniulă acesta să fiă studiată şi aflându-se asurată — să se verifice. Rodna veche, 2 Iulie 1887. Cu tOtă stima Ioană Popă Beteganulă. primul fi secretară ală comit, de ajutorare. Censurându se socotelele şi aflându-se în deplină regulă, acestă raportă să ia spre sciinţă şi se decide a se publica prin 4iare^e române, dimpreună cu Apelulă ce urmeză: Rodna veche, 2 Iulie 1887. Porcius m. p. I. Popă Reteyanulă m. p. preşedinte, secretară primară. Gerasimă Domide m. p. Pamfiliu Grapini m. p. Ultime scirl. Constantinopolu, 20 Septemvre. — Puţina re-sistenţă ce opune Turcia politicei orientale a Rusiei provine din aceea, că ea se teme de represaliile acestei din urmă puteri în Asia mică şi de punerea la ordinea «Jilei a despăgubirii de răs-boiu datorită de dânsa dela 1877. Berlină, 20 Septemvre- — Sănătatea împăratului este fârte bună ; Maiestatea Sa va asista mâne la manevrele din Gransee. — Incidentală diplomatică bulgară nu va avâ consecinţe. Nu mai este vorba de espediarea cuirasateloră la Vama. Petersburgă, 20 Septemvre. „Novoe Vremja“ vorbi ndă de afacerile bulgare, &ââ Trt uă ie î>essdne Trenă de j persd-ne ; Trwsă omcibuB Merezifalva Orczifalva Vhiga N^meth-Sâgb A radulă nou 6.25 I — 7.46 8.15- 8.36 9.11 9.27 5.00 "“OF 7.02 6.23 8.01 8.17 Trenă de persdne Viena Sţud&jpesfl» 8*duek Ai ajl>6ne 12.10 9.05 12.41 5.45 6 19 6.28 7 25 8 01 8 34 8 55 9.19 9 51 10.35 11.11 11.43 i2 18 12 36 1.29 6.— 6.13 6.38 6.51 7.10 7.37 7.55 8.42 9.12 9.41 978 10.17 10.42 1107 11.37 12.— 12.29 12.46 1.41 Trent omnlbs (Piski) Petroşfiei Slreiu Mnţegă Pus Crivadia Baniţa Petroşeial Trenă de persone Trey.ă ozun^bsa Trcnb mixt 2.4: 3.26 4.16 5.11 5.58 6.40 7.12 JPetroşeîal—Sissserîa (Piski) | Trenă j Trenă j de pers. j omnibua mixt Petroşenl Baniţa Crivadia Pui Haţegă Streiu ■^4 «u teri»