SAZETA TRANSILVANIEI
REDACŢIIJNKA ŞI ADMINISTRA flUNEA j
BRAŞOVC, piaţa mare Nr. 22.
,GAZETA** IESE ÎN FIECARE DI.
re anfi an A 12 fior., pe ş6se luai 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate:
Pe anfi 40 fr., pe ş6se luni 20 fr., pe trei luc' 10 franci.
ANULU L.
S£ PRENUMERÂ:
la poşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi. ASUinZUniLE:
O seriă garmondfi 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare
3ijs-!*«rV "(jfraiirtata na primosoi — Sanussripts nu ss retrimltS.
Ni 190.
Sâmbătă, 29 Augustă (10 Septemvre).
1887.
Din oausa S-tel serb&torî de mâne ^lfunlu nu va apari până Luni sera.
Braşovti, 28 Augusttî 1887.
Unulii din 4iare^e de frunte ale guvernului ungurescă susţinuse într’unu articula, din care reproducemă a<Jl cele mai de căpeteniă pasage, că Maiestatea Sa ori de câte ori se adresâză la deputaţiuul şi mai aleşii la representanţii confe-siuniloră diferite, accentuâză „alipirea cătră stată şi cătrft idea de stătu.u
Câtă pentru „idea de stătu,u cum o înţelege partida dela putere, nu vedemă până acum nici cea mai mică alusiune în răspunsurile mo-narchului.
Vedemă însă mai multă din răspunsulu ce l’a dată capulu statului la Neutra deputaţiunei comunităţii israelite, vedemă cum înţelege Maiestatea Sa „idea de stătu “ şi cum voiesce să fiă înţelâsă şi de guvernulă său.
Premiteină, pentru a fi bine pricepuţi, că cu aşa <}isa wideă de stătu“ se face celu mai mare abusii pretin4ându-se, că ea consistă în a merge după capulă şi mintea celoru dela putere. Idea d-lui Tisza de a maghiarisa administraţia până şi în comunele curată române, idea d-lui Trefort de a maghiarisa succesivă învăţământul O nostru şi idea întregei stăpâniri ungurescl de a eschide pe t6te terenele totă mai multu folosirea limbeloră nemaghiare, chiar cu călcarea constituţiei si a legei esistente de naţionalitate, se proclamă ca „ideă de stată “ şi foi ca „Pester Lloyd“ vină şi susţină cu cea mai mare cutezare, că capulă statului ar lua sub „scutulă său puter-nicfia acâstă ideă despotică a companiei Tisza.
Ne pare bine că acum însuşi monarhulă nostru vine şi desminte pe cei ce cu atâta ne ruşinare, chiar în presenţa Maiestăţii Sale, cuteză a-i însinua, că ar voi să se umilâscă la ro-lulă unui regentă şi omă de partidă.
La salutarea vice-preşedintelui comunităţii israelite, în care acesta a atinsă cdrda egalei îndreptăţiri, Maiestatea Sa a binevoită a răspunde pronunţândtj între altele următdrele memorabile cuvinte;
„Necondiţionata egală îndreptăţire în tote privinţele este cerinţa imperiosă a dreptăţii. “
Toţi raportorii asigură că aceste cuvinte ale capului statului rostite în 4 Septemvre a. c., tocmai în 4iua când a apărută memoratulă ar-ticulu ală fdiei tiszaiste, au făcută o adâncă im-premune asupra tuturoră celoru de faţă. Ele au avută unu puternică răsunetă chiar şi dincolo de Laita şi ună 4iara de frunte boemă s’a grăbită de a arăta marele contrastă, ce e-sistă între faptele guverneloră şi între vederile clare, ce le are Majestatea Sa despre egala îndreptăţire.
Va să 41°â monarchulă ne spune clară şi limpede, că idea de stată trebue să fiă: egala în-dreptăţire necondiţionată.
Este dâr o infamă manoperă, cu care ne vină foile ungurescl, când ne spună, că monar-> chulă ar considera ca o dovadă de nelealitate din parte-ne, dâcă suntemu nemulţămiţi şi damă espresiune acestei nemulţămirl, pentru că egala îndreptăţire necondiţiunată, de care trebue să ne bucurămă cu toţii în acestă stată, se calcă 411-nică în piciâre 4e cătră guvernulă actuală şi organele lui.
A susţinâ de esemplu, că noi Românii „amâ desfăşurată programulă dacoromână, conspirândă contra statului şi acum şi contra cor6nei“ fiindă că nu ne-au succes „intrigele, ce amă fi încercată a-le ţese cu cercurile influente din Vieria contra Ungnriloră“, este lucru fdrte uşoră şi nu costă decâtă numai o bună dosă de neruşinare şi puţină negrâlă.
Dâr întrebămă noi „apologeţii lui Iancu“, care s’a luptată pentru tronă şi dinastiă, pe a-
pologeţii lui Kossuth, care a detronată dinastia, cu ce faptă positivă potă ei dovedi [neruşinatele şi mincindsele loru insinuări, ce le facă la adresa ndstră ?
Câtă pentru noi Românii, vorbescă despre „conspiraţiunile n6stre“ destulă de elocventă anii 1848/9, anul 1859 şi 1866, âr colecţiunile 4iareloră ndstre de douăzeci de ani încdce conţină dove4ile cele mai positive despre nesfârşitele nedreptăţirl, călcări de iege, abusuii şi violenţe, ce le amă suferită şi le suferimă din partea „patrioticiloră şi lealiloră“ noştri guvernanţi.
Pdte că în vederea acestoră necontestabile dove4b se arată atâtă de îngrijată 4'arul^ d-lui Tisza, ca nu cumva Maiestatea Sa să observe semnele profundei nemulţămirl, ce domnesce între popdrele nemaghiare din totă Ardâlulă şi Ţâra ungurâscă. De aici vine şi desfăşurarea cohor-teloră de fişpanî şi solgăbirăi cari au să încun-giure pe monarchă, pentru ca ochiulă său să nu p6tă vedâ adevărata nemulţămire şi miseriă din aceste ţări.
Călătoria monarchuîui în prisma tiszaistă.
Articululă de fondă ală lui „Pester Lloyd* dela 4 Septemvre, despre care amă amintită in articulă nostru primă de erl, cuprinde următOrele caracteristice pasage, pe care le facemă cunoscute şi cetitorilor^ noştri:
»... Din regiunea Carpaţiloru mici, din ţinutulă agitatoriloră panslavistî, Maiestatea Sa va ajunge dincolo de Dunăre pănă la graniţa aspiraţiuniloră marî-ilirice. Şi dincâce de Tisa în regiunea pănă unde încă înainte cu câtva timpă ajungea influinţa răsvrătitoriloră ruteni, Regele va ţină revistă asupra trupeloră auslro-ungare şi asupra honvetjimei ungare, ca şi la piciorulă bătrânului Retezată, care câteodată, ce e dreptă, îşî va fi mai scu-turândă c6ma sa troenică din causa chimereloră fantaş-tiloră Dacoromâni, cari în furia loră copilărescă ară vră să rupă acestă giuvaeră din corâna ungară. Regele însă nu va ave să observe n imică în călătoria sa din aceste semne şi presemne de puteri centrifugale.
,ln totă percurculă se pregătescă tăie cercurile societăţii şi de tăte straturile poporaţiunii, spre a-i depune la piciăre-i omagiele loră nefăţărite şi toţi caută a se întrece în esprimarea supunerei şi iubirei loră pentru casa domnităre. Căci înaintea trepteioră tronului nu esistă deosebire de limbă, nici de credinţă politică şi confesională, ci acolo esistă numai ună poporă, ună popoiă unită prin alipirea sa de persona monarchului, care e una în simţire şi în cugetare cu naţiunea ungurescă.
>Şi fiindă că apropiarea cotonei face să dispară una de alta pe diferitele părţi constitutive ale popora-ţiunei năstre, şi fiindă că ea face să reâsă in deplină strălucire aceea ce unesce pe toţi ca legături nedisolu-bile, de aceea amă dori, ce e dreptă, ca Regele nostru să petrecă câtă mai multă în mijloculă nostru 1 Scimă bine, că ideea de stată ungurescă nu posede ună rarjimă mai puternică şi ună interpretă mai dovedită ca tocmai pe Regele, care înainte cu 20 de ani şî a pusă pe capă corăna s tului Stelană, şi care e celă ma fidelă păzitoră ală constituţiunei, pe care elă a depusă în acea memorabilă 4‘ de Iunie jurământulă domnitoriloră unguri din casa lui Arpadj
,Scimă bine, că drepturile Ungariei şi ale naţiu-nei sale, care formeză stalulă, nu posede ună advocată mai puternică, decâtă pe Regele Franciscă Iosifă I, care vede în acăstă naţiune celă mai neclintită ratjimă ală înaltei sale case. Dăr scimă şi aceea, că acolo unde idea de stată ungurescă a întâmpinată dela începută o primire rece, ba chiar duşmănăsă, s’a încercată a acoperi acâstă atitudine print’o lealitate demonstrativă pen tru casa domnităre. Scimă şi aceea, că acâstă tactică a tradiţionaliloră duşmani ai Unguriloră îşî trage originea încă din timpuri, când între Rege şi naţiune se grămădiră neînţelegeri şi când înalta trădare contra patriei se putea servi de titlulă mineinosă de fidelitate cătră Im-păratulă; din timpuri, peste care Rege şi naţiune cu cordialitate au emulată a întinde vălulă uitării în mă-
reţa 4b când ultima umbră a unei neînţelegeri între ej a fostă isgonită.
După acestea, foia tiszaistă 4>ce> că alipirea cătră casa domnităre e neseparabilâ de susţinerea ideii de stată ungurescă, că Regele e convinsă despre acâsta, şi că cu tăte opintirile desperate ce le-au făcută în deceniile din urmă, succesorii lui JelacicI dincolo de Drava şi apologeţii lui lancu dincolo de Muntele Graiului, sprea-şl asigura alianţa orî mai bine conivenţa cercuriloră înalte şi influente din Viena: nesuceesulă acestoră înteţirl cu dra-* gostea, pe lângă caracterulă cavalerescă ală Regelui nostru au trebuită să rămână de ruşine; a putută învăţa pe protivnicl că nu se mai potă desbina de corăna ungu-râscă şi poporulă ungurescă, că nu mai e în interesulă Vienei a mai provoca desbinare între naţiunea Ungariei care formâză statulă şi între celelalte neamuri de popăre, care locuescă ţările corănei Sf-lui Ştefană. Supărarea pentru nesuceesulă acestoră intrige trebue că a fostă, care a îndemnată pe cei mai turbaţi inimici ai hegemoniei ungurescl a-şi desvăli programulă loră mare-ilirică, panslavistâ ori dacoromână, şi în locui înalta trădare cătră patriă cu înaltă trădare cătră corănă şi a ameninţa deopotrivă Viena şi Budapesta cu Cazaci ruşi.
„Presenţa Regelui în Ungaria — continuă „P. LL* — trebue să zădărnicâscă acum cu totulâ ultimele încercări de a arunca năsipă în ochii poporaţiunei poliglote dela periferii în privinţa adevărateloră sentimente ale Curţii. Orî unde şi când apare Regele în mijloculă fide-liloră săi Unguri, e în uniformă ungurâscă; ori unde şi când primesce deputaţiunile autorităţilorâ ce aducă omagii, pe mandaţii vorbitorilorQ îi asigură de graţia sa in limba ungurâscă; orî în ce ţinulO ală patriei ajunge elă, pretutindenea ţine strînsâ la folosirea idomului naţională, şi în tăte vorbirile cătră representanţii diferiteloră confesiuni accentuezâ alipirea cătră stată şi la idea de stată ca prima şi cea mai importantă conditiune a lealităţii.
Trebue dără să va4ă poporulă în cele din urmă, că patriotismă şi fidelitate cătră Regele nu suntfi două lucruri diferite, ci unulă şi acelaşi, şi seducătorii săi trebue să-şi per4â odată curagiulă a’i predica ură contra unei instituţiunî, care adorâză în Regele pe celă mai înaltă sjută ală ei, şi a-i insufla nemulţămire contra or-dinei lucruriloră, pe care domnitorulâ a luat’o în paza sa cu putere şi cu înţelepciune*.
»Pester Lloyd» speră că nu e departe timpulfl, când tăte poporele nemaghiare ale Ungariei se voră împăca cu idea de stată ungurescă, cum a făcută şi {casa domnităre înainte cu 20 de ani. Va ajuta la acâsta — 4ice făia tiszaistă — şi împrejurarea, că regimentele armatei imperiale şi regale austro-ungare stau umără la umărâ cu bataliănele de honve4I, care ascultă de comandă ungurâscă şi ale cărorâ stâgurî arată colorile naţionale ungurescl ... Ei bine, timpulă de eserciţiu petrecută sub stâgurî ungurescl şi sub comanda ungurâscă va şterge şi trebue să ştârgă cu timpulă antipatia contra rassei conducătore şi glotaşii cari ’şî-au făcută serviciulă voră introduce reflexulă ideii de stată ungurescă, a cărui respiraţiune au simţit’o, şi în viâţa cetăţenâscă, căreia aparţină de aci înainte. „Şi dorimă — sfârşesce făia ungurâscă — ca să se îndeplinâscăîn pace pro-cesulă de contopire între părţile constitutive cen-trifugale şi contrare ale naţiunei ungare, care să lege pe toţi fii ei, fără deosebire de rassă şi religiune într’ună totă unitară şi nedivisatu, cu puturniculă ajutoră ală Regelui . .	________
Nona ordinaţiune ilegală.
Cetitoriloră noştri le este cunoscută ilegala ordinaţiune ce a dat’o de curendă ministrulă ungurescă Baross, ca scrisorile şi pachetele scutite de portă numai aşa să se primâscă la poşte, dâcă voră avâ adressa scrisă un-guresce, âr în casă contrară să se refuse primirea loră, seu dâcă trimiţătorii insistă a se trimite cu adresa ne-maghiarisată, atunci să plătâscă porto. Acâstă ordinaţiune, care e o nouă dovadă despre tendinţele de ma-ghiarisare şi despre despotismulă celoră dela putere face pe .Siebenburgisch-Deutsehes Tageblatt* dela 7 Sep-temvre^să dovedâscă în articululă de fondă ilegalitatea acestei ordinaţiun!:
Nr. 190.
GAZETA TRANSILVANIEI.
>Intrebămă pe ce lege îşi întemeiază ministrulO | acâslă ordinaţiune? întrebarea e deplină îndreptăţită căci şi în Ungaria puterea esecutivă a statului pole ^ ordinaţiunl numai pe temeiillă şi în sensulft legilor’ ^ sanc_ ţionate Ordinaţiunile contra legii simţii (*•* a(iţrţt ^JS0 fado nevalabile.
»Ei bine, acâstă ordinaţiune nu e întemeiată pe o lege ce esista în patriă. Şi cu t6te astea se pOte ou dreptă cuvânta cere, că o măsură, ce taiă atâta de adânca nu se p6te da, nicî esecuta, decă. n'are una substrată legala ori decă stă chiar în cvntradicere cu legile fundamentale sancţionate ale statului.
• Situaţiunea legală e adecă următârea: bisericilora municipiiiora şi comunelora Ardealului li s’au garantata sărbătoresce din nou străvechile lora drepturi, prin urmare şi dreptuia de a se folosi libera de limba lora oficială, prin articulula de lege 43 din 1868 . . .
Deşi apoi mai târziu articulula de lege 44 din 1868 „despre egala îndreptăţire a naţionalităţiloră a rSstrînsă orecum libera folosire a limbei lora faţă cu guvernula statului şi cu organele administrative, totuşi s’a garantata din nou libera folosire a limbei lorii în comunica-tiunea oficială internă şi reciprocă. Ori doră nu cumva acâstă lege deslegă de promisiunea ce a dat’o dieta ungară în adressa ei cătră Maiestatea Sa la 24 Februarie 1866:
*Vomă nisui să îndeplinima ceea ce cere binele comuna ala patriei şi ce ne impună datoriele n6stre ce-tâţenescl. In acţiunile nâstre, pornindO dela pric-ipiile fundamentale ale constituţiunei, voma considera în orice timpO ca dânda măsura dreptatea şi îngăduirea cătră tâte clasele cetăţeniloru patriei fără deosebire de credinţă şi de limbă. Mai alesn voma ţine sâmă şi de cele ce le-amO esprimata în umilita nostră adressă d«la 1861: că simţământul de naţionalitate ce se desvobă totă mai multa pretinde a i se da atenţiune şi nu se cade a se măsura cu măsura timpurilora trecute şi legiloră mai vechi: nu voma uita, că locuitorii Ungariei de limbă nemaghiară suntu de asemenea cetăţeni ai Ungariei şi suntema sincera gata a garanta prmtr’o lege tot a ce în acesta casft cerO interesele lorii şi interesul comun alpatriei“. VornO urma şi la crearea legiloră privitOre la interesele dife-ritelora naţionalităţi principiele dreptăţii şi frăţietăţii^
„In legătură cu ecesta, articulula de lege 44 din 1868 a garantata sărbătoresce bisericilora, jurisdicţiuni-lora şi comunelora libera folosire a limbei lora oficiale. Considerânda acesta, nu e nicî o îndoială, că acestea după lege nu pota fi oprite a renunţa la libera folosire a limbei lora materne în comunicaţiunea lora oficială internă şi reciprocă, prin urmare nici la adresarea scriso-rilorO şi pacheteloră lora oficiale în limba lora maternă. Deârece legea a garantata folosirea limbei lora oficiale fără nicî o clausulă restringetore, atunci nici una organă esecutivă ala statului nu e îndreptăţită a cere contra sensului legii, ca acele corporaţiunî, fiă din orice motive, să întrebuinţeze în adresse limba oficială a statului...
„Deârece pentru judecarea legalităţii unei ordina-ţiuni servescti ca măsură numai şi singure legile esistente, âr ilegalitatea ordinaţiunei din cestiune a ministrului co-municaţiunei e dovedită, ar fi de prisosă a mai vorbi a-supra motivării acestei ordinaţiunl. Cu tâte astea să e-saminămă şi „motivele* aduse pentru acâstă măsură.
„Motive? Ce’ţi mai trebue multe motive, când poţi porunci şi ai şi puterea a face să fiă ascultată porunca!.. Se poruncesce adecă adresarea maghiară de aceea, „pentru ca oficiile poştale să p6tă controla, decă scrisârei ori pachetului desemnată ca scutita de porto i se cuvine în adevărfi „scutirea de porto." Cum pota esercita ori au să eserciteze oficiile poştale acesta controla, asta va rămână o enigmă nedeslegată. Căci lucrulă e clară: nu limba adressei e punctuia de ra(fimu pentru judecarea conţinutului scutită ori nesoutita de porto ala unui pa-cheto oficială şi cum, pentru numele Domnului, funcţionarii poştali potă deduce din adressa maghiară, ce carac-terft are conţ.'nutulă pachetului, dOrece ar trebui să-la desfacă pentru ca să potă constata acesta? Nu se pOte da la poşte scutita de porto sub adressă maghiară eventuală totă aşa de bine ună pachetă oficială supusă la
^rto, ca şi sub adressă germană orî română? Der se nu ne mai chinuimă a dovedi una faptă, care n’are ne-voiă de dovadă.
„... Totulă se reduce la: Stat pro ratione voluntas. Unde se caute chinuitele naţionalităţi scută şi ajutoră contra astorfelO de înţepături de ţînţarî ale puterei ese-cutive, când cunoscuta e cum e compusă dieta? . . Uuă bună resultată însă are de sigură şi acesta măsură. Ea arată încă odată, cum şi cu ce mijlâcc se urmă reşce pasă cu pasă ţinta statului de rassă maghiară, în care pentru alţii nu e locă de a trăi.*
Afacerea Lucaciu.
Faţă cu împărtăşirile aduse de „Budapesti Hirlap44 asupra pretinselor ă „agitaţiuni44 ale preotului din Sisiesci Dr. Vasilie Lucaciu, declară protopopule din Baia mare, d-lă Iosifu Bilţiu, în aceeaşi f6iă ungurăscă următdrele:
„Lucaciu n’a făcută alta în deşii amintitulu său discutau pentru care se află în cercetare şi care Fa ţinută în adunarea electorală din Tăuţii de susă, decâtă că a raportată asupra liot.ărîri-loru conferenţei generale din Sibiiu în privinţa atitudinei faţă cu alegerile dietale şi a motivată raportul» seu cu argumente din propria sa espe-rienţă şi cu argumente împrumutate din (jiare. Conformă espuneriloru sale s’a decisă pasivitatea şi nu este adevărată, că Lucaciu ar fi păşită ca candidată în cerculă Baiei-marî seu ală Cra-şeului.44
„Asupra lucrăriloră conferenţei, la care a fostă de faţă în totă timpulu discuskmiloru solgă-birădu de acolo) s’a luată unu procesă-verbală, care este subsemnată de preşedinte şi de solgă-birău.	Protocolulă publicată în „Budapesti Hir-
lap44 nu este autentică şi cuprinde întortochiături şi espresiunî, de cari acusatulă niciodată nu s’a folosită. Lucaciu a sbiciuitu ce e dreptă mise-riile publice, dăr n’a insultată nici într’ună felă naţiunea şi societatea maghiară, n’a aţiţată în contra legiloră esistente, ci a accentuată din potrivă, că Românii să nu nutrăseă ură în contra locuitoriloră de altă limbă din ţâră.44
„împărtăşirile aduse de diarele unguresc! n’au altă scopă, decâtă de a amari societatea maghiară şi justiţia în contra Româniloru, cari şî-au apărată patria cu sângele loră şi cu averea loră şi şi o voru apăra şi în viitorii.44
„Causa lui Lucaciu se află înaintea tribunalului ca să-o decidă; decă justiţia va descoperi o crimă, atunci o va pedepsi, dâcă însă se va dovedi că este nevinovată atunci ea va trebui se-i dea satisfacţiune.44
Acesta este cuprinsulă declaraţiunei bărbătesc! a d-lui protopopii Bilţiu, care a fostă şi preşedintele adunărei electorale din Tăuţii de susă.
*
* *
Caracteristică, pentru intenţiunea ce se urmăreşte de a înegri lealitatea preoţimei române înaintea opiniunei publice europene, este infor-maţiunea ce i s’a trimisă cfiarului parisiană „Temps44 în afacerea Lucaciu. Acestui <jiar*b care susţine legături cu biroulă de pressă un-gurescă, i se exportâză următârele despre arestarea preotului din Sisiesci:
Poliţia maghiară a arestat pe un preofă de relig. gr. catolică, învinuită de înaltă trădare. Candidată în două cercuri electorale ale comitatului Sătmară (sic!) cu oca-siunea ultiineloră alegeri dietale, elă ar fi declarată cu ocasiunea unei adunări electorale, că în viitorulă răsboiu
1887.
supuşii români din ţările corânei s-lui Ştefana se vorfl răsbuna în contra Unguriloră aliându se cu Rusia.* Cine nu vede şi nu recundsce tendenţiosita-tea acestei dnşm&nâse informaţiunl ? Cine nu va sci apreţia valdrea ei, când cetesce că Lucaciu, pasivistulă, a fostă candidată în două cercuri, Ce ar fi c|isă solgăbirănlă ungură, care era de fafă la adunare, dâcă Lucaciu ar fi rostită în a-devără cuvintele, ce i se insinuă cu atâta neruşinare şi răutate? Ori dâră a durmită organulft păzitoră ală guvernului ?
SOIRILE PILEI.
Ni-.se scrie din Nuşfala u, în Solnocă -Dobeca, cu data de 5 Septemvre n. în 1887, că Duminecă în 4 Septemvre n. la 4 âre după amâ(fi, preotulă gr. cat. de acolo Ioană Bot ea nu era să fiă victima unui atentstH mişelescă. Pe când trecea pe podulă ce desparte parochia sa dealungula în două părţi, din tufele de răchiţl ce se află în vale, unO necunoscută împuşcă asupră i. Aler-gândă acolo nisre credincioşi ai preotului, descoperiră pe rău-făcătora, care e ungurulă Kondrât Kâroly. Omenii l’ar fi amestecată la momentă cu pământula, dâcă nui liniştea preotulă. Criminalula e data pe mâna legii.
—x—
Cursul de industria de casă, deschisă la 7 (19); Augusta a. c. şi condusa de d-nii ^învăţători G. Moiam şi Candid Muşlea, se va încheia Duminecă în 30 Aug, i (11 Sept.) a. c. Ia 3 ore d. a. în scăla română dine Braşovulă vechia, prin Kev. d. Protopresbiteră I. Petricfl,| Obiectele pregătite de participanţii cursului sunta expuse' în edtfi ciulă scolei. Amicii acestora nouă şi bogate is-f vâre de câştigă pentru poporală noâtru sunlă invitaţi a ’ lua parte la acesta acta.
Eminenta cântăreţă braşovenă Elena Pădure e angageată pentru stagiunea de ernă la teatrulă din Pil-sen, er pentru stagiunea de vâră la teatrulă din Mari enbad.f
—x—
Mâne Sâmbătă, cu ocasiunea venirei <5spe(ilorft din diferite staţiuni ardelene în Braşov a, va fi la am&jl. 12 ore concert a cu organele în biserica evang. şi sera la 8 ore concerta ală muşi cei orăşenesc! la hote! ă Nr. 1.
—x —
Pentru repararea stăvilareloră Tiszei' stricate de apele cele mari din urmă s’au cheltuită pâri] acum 158,000 fl., fără ca repararea să fiă terminată. &j voră mai cheltui încă multe mii, pentru ca celQ puţinii pe jumătate îndreptate să fiă !
—x—
Episcopală reformata Dominik Szasz a, plecata Ia 6 Septemvre n. în România însoţită de se-cretarulă consiliului direcţiunei Anton Bodor. Episcopul! visiteză mai întâia Ploeştii, apoi de aci misiunile dic Galaţi, Brăila, Piteşti, şi Sâmbătă va fi în BucurescI, unde va oficia una serviţiu divină sărbătorescQ, apoi va conduce marea adunare, care e chemată a decreta întrunirea tuturora bisericeloră missiortare reformate din România inlr’ună decanală.
f Teodorii S. Blebea.
încă ună sufletă nobilă ne părăsesce pentru vecii Ună caracteră blândă, o inimă bună s’a stinsă din mij-locuia nostru.
Comerciantulă Teodoră S. Blebea, în Horea vieţii, după una morbă scurtă, a repausată aici în Braşovfl în casa părintescă, Joi după amiezi.
FOILETON U.
(48)	-----
Misterele Veneţiei.
de Edouard Didier, traducere de Ioană S. Spartali. XVI.
Cei Doi Foscari.
—	Cu voia d-vostră Alteţă, de vreme ce noi re-presintămă o adunare suverană, credemă că ave mă drep-tulă acesta.
— Şi eu vi-10 tăgăduescă. Eu sein demnitatea mea dela republica îutrâgă. Când se va pronunţa voinţa generală, numai atunci veţî ave răspunsula meu. Plecaţi, am <fis0 !
Şefulă celoră (Jece salută, der nu se retrase, ci din potrivă <Jise:
—	Cu respectula ce vă este datorită, Alteţă, vă voiu observa, câ şi dâcă n’ară fi ună decreta ală adunării plenare, versta vâstră înaintată ar trebui să vă im-pue să vă retrageţî.
—	Nu cumva cutezi să-mî impuţi vârsta mea? (Jise dogele roşindu se. — D vostră insă aţi uitată pote că viaţa mea întrâgă a fostă consacrată serviciului statului! CâtO am fosta tânărO ama servit’o cu braţula meu. Rănile pe cari le-am primita şi cari se cunoscă şi atjl sunt o dovadă că eu nu m’am cruţata nici ca generală, după cum nu m’am cruţata nici ca simplu oficeră. Am gă
sită Veneţia regină a Oceanului şi o lasă suverană a Lombard'e. Am adăugată patru mărgăritare la corona ei: Breseia, Ravena, Crema şi Bergamul După ce am îmbătrânită amă intrata în consiliurile de stată şi vreau să moră în postulă care mi s’a încredinţată, fiindcă am consctinţa că pota să mai facă câteva servicii statului
—	Aşa der refusaţî ca să depuneţi în mânile n6s-tre abdicarea vostră voluntară ? întrebă şefulă celoră ţ)ece.
—	Am răspunsă ochlă.
—	Atunci, Alteţă, mă siliţi să vă aducă Ia curios cinţă decretulă da!0 de Adunarea plenară. Alteţă, aţî încetată d’a fi doge. Sunteţi deslegată de jurămintele vâstre ca suverana şi trebue să desbrăcaţl rochia ducală.
Fruncesco Foscari ascultase în tăcere şi fără ca nicî ună muşchiu din obrază să i trădeze cumva emoţi-unile ce trebuia să-i producă vorbele acestea.
După unO momentă de tăcere şefulă celoră ţ)ece
(fise :
—	Ce răspunsă trebue să ducemă Adunării, Alteţă?
Bătrânulă doge lăsă să-i pice încetă vorbele acestea
de pe buze:
—	Spune-i... că mă supună. £că inelulă ducală şi âcă şi diadema. Adriatica este liberă acum să-şi ia una soţa. Acum nu mai aveţi nimica de adăugată?
—	încă o dansă. Vi se acordă ună termenă de trei (file po3ntru ca să părăsiţi palatulă acesta.
—	Nu cera nici trei cesurl. Plecă îndată!... (fise Foscari îndreptându se spre uşe.
—	Nu-i nevoe d’atâta grabă! (fise atunci Şefulfi celoră fiece oprindu lă.
Dogele (fise cu acelaşi zimbetă de amărăciune, care nu i mai părăsea buzele-i tremurânde:
—	Adinâorî chiar ai spus-o, signore, că eu suntî bătrână şi chiar pentru ună drumă scurta trebue să mă grâbescă. Fotă sci cela puţină numele succesorului meu?
—	Este Pascal Malipiero.
—	Dumnezeu să i binecuvinteze dogatulă. li ce- . deză locuia
—	Vă vomă însoţi pănă la porţile palatului pentru ca să vă faeemă cela puţina o escortă de ondre! (fise ună senatoră.
—	N’am trebuinţă de nimeni altuia, decâtă numai de fata acâsta... Veneţio, tu nu ml vei refusa sprijinulfl braţului tău.
—	Oh, principe!.... oh, tată!... (fise fiica Adriaticei puindă ună genunchiu în pământă in faţa dogelui.
In vremea asta Şefulă celoră (fece s’apropiase de ceilalţi membri ai deputaţiunei şi conferise cu ei. Pe urmă se întdrse spre Foscari şi-i di ie:
—	Fitndă că stăruiţi ca să părăsiţi chiar a<fl pa-latuîă, nu socotiţi că ar fi bine să eşiţi pe scara se* cretă care conduce la canală?
—	Refusa! (fise dogele cu vioiciune. Gând am fostă ridicată la putere, am intrată în palatulă acesta prin curtea de marmură şi pe scara UriaşiloriJ, în vâr* fulă căreia am fostă învestită cu demnitatea ducală. , Totă pe scara Uriaşiloră am să esă d’aci gonită de
Nr. 190.
GAZETA TRANSIVLANIEI.
1887.
Pe reposatulă ilă plânge jalnica şi neconsolabila-soţiă, numărâsele rudenii, numeroşii amici şi cunoscuţi.
O trăsătură nobilă de inimă a repausatului se e-terniseză şi în testamentuiă făcută în filele din urmă ale vieţii sale. In acesta, după ce asigură prea iubitei sale, care în viaţă i-a fostă ună adevărată îngeră păijitoră, o rentă anuală, dispune ca din considerabila s’a avere îndată după m6rte, să se numere Eforiei scâleloră române de aici, respective să se asigure acesteia ună venită anuală pentru scopuri scolastice în sumă de una mita lei noi.
Se pote ore o faptă mai nobilă ca acâsta? Se p6te ore ca cineva să-şi eterniseze şi şă-şl ilustreze mai bine numele şi familia, decâtă prin o faptă atâta de frumosă, atâtă de umană şi românăscă?
Du-te în pace sufletă nobilă, prietine iubită, memoria ta va fi in veci neperităre între noi!
Unu amic vechili.
Italia şi România.
Sub aeestă titlu „L’ltalie“ dela 2 Septemvre scrie următărele:
Etă, textulă telegramei ce d. Coppino a a-dresat’o d-lui Sturdza, ministru ală instrucţiunei publice din România, chemată. a presida inaugurarea monumentului ridicată lui Ovidiu la Constanţa ;
„Bine-voesce a primi, Escelenţă, urările I-taliei pentru prosperitatea şi mărirea nobilei naţiuni române, în acesta <Ji în care ea ouorâză cu ună monumentă pe marele poetă dela Sul-niona.
„Leagănulă său şi mormântulă stiîngă şi mai bine legăturile de consângenitate dintre cele două pop6re.“
Carpinişu, în Munţii apuseni, Augustă 1887.
Ceiindă in unulă din numerii mai prospeţl ai iu-bilei nost re „Gazeta Transilvaniei* dorinţa ca certele din aceşti munţi să înceteze, cu tare m’am bucurată şi aşQ dori din tolă sufletulă ca asta să se întemple câtă mai curăndă şi ămenii noştri să se îndrepte din cărarea egoismului şi a cliceloră la adevăratulă interesă naţională, care nu pote suferi ca pe unii netrebnici dintre noi să-i preamăritnă pentru că nu au făcută cutare rău, la care i s’a dată ocasiune, dăr nici că vre-odată a a-.vutO inima a jertfi pentru poporă şi cu atâtă mai puţină că au cutezată a apăra causa naţională. M’a cuprinsă mirare când vă<Jui preamărită pe ună vameşă cum e L. şi alţi 6menl, cari în viăţa loră nu s’au gândită decâtă la buzunarulă loră şi Moţii, cari cercetăză piaţa Abrudului, precum şi fraţii din Crişiu ar pute da cele mai Orzene desluşiri despre pofta de câştigă a unoră 6menî de aeestă soiu.
Cum vină inteligenţii noştri din Munţii apuseni a pune ca esemple a moralităţii publice pre aceşti Omeni? Ore gândescu-se ei că noi cei mai de josă vomă trebui părăsimă atarî aparinţe de rea conduită şi să ne lă pădflmă şi de acei Omeni, cari facă causă comună cu va meşii şi cu fariseii? Fiţi mai prudenţi, domniloră corei-pondenţl, căci noi nl-amă ţinută încă mintea sănătOsă şi nl-ar părea rău, ca cu apa de scăldată să aruncămă şi pe pruncuţă iubită.
Descopere domnii inteligenţi pe cei cu musca pe căciulă şi vampiri ai poporului, der nu să-i facă părtaşi la trădările date la casele loră, căci rău cade poporului când suntă amestecaţi cei buni cu cei răi.
Priviţi chiar la arăndaşulă din Câmpeni, vestitulă
d-vostră, după ună dogată care n’a ţinută mai puţină de 35 de ani. Copilulă meu şi eu o să eşimă împreună: Jacob pentru ca să se cobore în mormentă, ăr eu ca să aşteptă pe ală meu. Rămasă bunii, signorl.
Dogele luă braţulă Veneţiei. Cu stânga se sprijinea p’ună bastonă albă care-i da aerulă unui pa-triarehă. Asttelă eşi elă din apartamentulă său şi se îndreptă spre scara Uriaşiloră,
Când să se lase pe trepte în josă tresări şi se opri in locă. Aurise clopotulă celă mare ală basilicei st. Marcu, acelă clopot ă care nu băt^a decâtă numai Intr’o împrejurare excepţională: înaugu area fiă - cărui doge nou.
—	Clopotulă celă mare ală sfântului Marcu! Oh, ilă cunoscă! Au trecută treizeci şi cinci de ani decând l’am aurită şi in viăţa mea nu trebuia să mai răsune. Nu, nu trebuia să mai fiă auiţită decâtă după mOrtea mea! Acum insă sună numai cu câteva minute mai na-inte de mOrtea mea. fîeă totă!... Veneţio, să plecămă iute? ijise dogele bătrână.
—	Tată!.... (Jise fa.a luânda-lă In braţe.
Dogele îngână c-âteva cuvinte neînţelese şi căiju în braţele senatoriloră cari alergaseră vă(Jendu-lă că şovăe. Fu îndată dusă în apartamentulă din care eşise şi numai când îlă culcară în patulă său băgară de sămă că era mortă.
—	Oh, tată! 4icea ea sărutându-i haina.
—	ScOlâ-te, copila mea! îi 4*se Şefulă celoră <Jece.
—	Mă scolă, monsignore, însă tăgădueşte-ml că-mi
Coth.., care cu lăcomia lui aduse mari daune acestei comune fără ca cineva să-lă încreşteze, căci organele politice avendă a înfrâna abusulă totodată au luată măsuri cari vatămă şi dreptulă avută ală comunei,
Mă miră că nimeni dintre corespondenţi (jiareloră nâstre din acesta comuna nu s’a aflată îndemnată a descoperi aeestă afacere.
Suntemă târle aplecaţi a măguli pe unii şi alţii a-junşî bogat! nu chiar prin onestă muncă, şi aci e buba că nu putemă progresa în înţelesulă morală. La oricare poporă mai întărită, decum suntemu noi, atarî lucruri pote că s’ar pretera, însă noi, cei eşiţî nu de multă din apa iordanului, să ne ferimă de lepra acâsta, şi să conlucrămă cu t6te puterile ca să ne aliămă numai cu elemente sănătâse, âră pe cei răi să nu-i punemă că esemple.
Poftimă! nu multă după ce celiia despre neînţelegerile din Abrudă, âtă că o nouă panoramă mi se deschise prin o corespondenţă datată din „Valea dosului*, adecă de aci aprâpe de noi, prin care se ridică plângere că cutare practicantă dela tribunalulă reg. din Alba-Julia nu a fostă numită vice-notară la judecătoria din Abrudă, cu tote că tatălă aceluia s’a făcută luntre şi punte pentru a vătăma interesele poporului română.
Poftimă logică dela ună omă, care singură a făcută şi face asemenea şi elă totuşi se face corespondinte naţională. Nu este destula pentru reclamare la posturi, ca âre-careva să fiă născută Română, căci dăcă noi voimă să reclamămă în favorulă lui. apoi neamulă româ-nescă să aibă şi asigurarea, cumcă dobândesce nnă bărbat ă devotată poporului din care s’a născută. Când insă pe indivizii aceştia, pentru cari se facă reclamări naţionale, îi întelnimă ca membrii la „Kulturegylet", ca membrii în comitetele „Kisdedova* şi alte instituţiunl, nouă contrare, atunci nu ne vine nicidecum a-i reclama, căci aceştia îndată ce ajungă Ia vr’ună postă de jude său subjude să simtă chemaţi în prima liniă a lovi în bărbaţii aparţinători de partida naţională română, precum mă temă că o face şi corespondentulă din Valea dosului
Este tristă lucru, când noi trebue să ne întâlnimă cu asttelă de omeni în sfera judecătorâscă şi este sem-nulă cetă mai pregnantă ală moralităţii de astăzi când ună Română ajunsă în oficiu de stată se face celă mai impertinentă adversară ală bărbaţiloră aparţinători de partida naţională română, şi cu cei de două feţe bău şi facă comploturi. Corespondentulă din „Valea dosului1* să facă bine a mă convinge despre contrariulă, de 6rece esperiinţele mele de până acum m’au făcută forte pessi mistă, mai alesă când vădă egoismulă că se susţine.
Cloşca.
SOIRI TELEGRAFICE.
(Serv. part. a »Gaz. Trans.«)
CSAKATHURN, 9 Septemvre. — Pe lângă desfăşurarea unei mari pompe, Maiestatea Sa îşi fâcă Intrarea. La gară fă salutată de fişpanulu Svastics. Maiestatea Sa primi deputaţiunile. La salutarea preoţimei răspunse: „Speră că poporă-ţîunea, încredinţată ei, să trăâscă în frăţietate şi concordiă cu tăte confesiunile şi că va emula în fidelitate pentru tronă şi patriă.u Dnpă a-măcjl e prântţă de gală şi săra iluminaţia.
SOFIA, 9 Septemvre. — Foştii regenţi au primită „Ordinulă vitejiei.w Starea de asediu a fostă ridicată.
LONDRA, 9 Septemvre. — După informa-ţiunea Porţii, se pare că înţelegerea în privinţa
veţi acorda dreptulă să presidesă înmormântarea acestui bătrână pe care-lă iubeam ca p’ună tată şi care a murită simplu cetâţână! 4<se Veneţia stergându-şî lacrimele.
—	Te înşeli, copila mea! — 4*se Şefulă celoră (jece. — Francesco Foscari a murită doge ală Veneţiei şi numai Statulă trebue să-i facă o înmormântare splendidă. Corpulă său va fi expusă cu pompa obicinuită şi urmată pănă la locuinţa’i din urmă de Pascal Malipiero, în calitate de simplu senatoră. Noulă doge nu va fi proclamată decâ»ă după ce se va pecetlui pâtra peste mor mântulâ lui Francesco Foscari
Veneţia se trase înapoi cu ună gestă de groză.
—	Oh, mişeliă veneţiană 1 4‘se ea fugindă în camera unde o aştepta Fiametta.
—	Dir ce ai signora? o întrebă camerista,
—	Soro! soro!... 4*cea Veneţia sdrobită.
Pe urmă sârindă deodată înapoi, arătă de partea cealaltă a canalului doi ochi cari seînteiau cam la suprafaţa apei, printre drugii unei ferestre a temniţeloră.
—	Cine să fiâ omulă acela ? întrebă ea.
Şi Fiametta răspunse:
—	Este fostulă podestată ală Padovei, este Batista
Martinengo 11	(Va urma.)
Bulgariei se -va obţină abia după întâlnirea lui Kalnoky cu Bismarck.
Ultime sciri.
— Unulă din corespondenţii (}iarului fran-cesu „Le Tempsw semnalâză ună articulă din <|iarulă rusă „Nevoie Vremja“ întitulată „Principele de Bismarck şi Austria11, şi în care se susţine tesa că marele cancelară ală Germaniei do-resce decăderea monarchiei austro-ungare pentru a pută mai lesne ajunge la anexiunea provincie-loră germane ale imperiului Habsburgiloră.
La manevrele din ţinutulă Devei va asista din 'partea României ataşatul ă său militară în Viena, câpitanulit Coanda, care e ună oficeră eminentă.
DIVERSE.
Buruenile. — Stricăciunile ce le suferimă din causa burueniloră, ne silască la o luptă neîntreruptă contra loră. Buruenile răpescă partea cea mai jmare a mate-riiloră nutrităre din pământă, ocupă loculă menită pian-teloră, închidă lumina şi aerulă dela plante, şi afară de acestea mai atacă plantele, precum e Convolvulus arvensis, Polygonum convolvulus, se urcă pe plante şi le năbuşesce. Unele precum e Tor telul (Cus-cuta) suge din cotorulă său rădăcina planteloră suculă asimilată. După timpurile viforâse şi ploi mai îndelungate ie pdte vedea câtă stricăciune causâză buruenile, mai ales când devină d’asupra cerealeloră le încurcă întru atâta, încâtă nu mai suntă în stare a se ridica. Buruenile suntă stricăcidse nu numai directă, dâr şi indirectă, prin aceea că lăţescă părăsitele, spre esemplu pi-rulă fiindă în massâ mai mare lâţesce tăciunele. Din acestea ne putemă convinge că stricăciunea ce ne*o cau-seză e mare, atâtă în cantitate câtă şi în calitate. Grftulă care are neghină şi altele îşi pierde din valâre, pentru că nu’lă putemă întrebuinţa de sămânţă, afară de aceea şi pentru făină trebue curăţită, şi prin curăţire perdemă şi din grâu. in măzăriche (Vicia sativa) se găsescă mai multe seminţe de buruenl; ca să ne putemă convinge că suntă stricăcidse, să măclnămă din ele şi vomă vedea că făina este amară, are ună gustă neplăcută şi otrăvitore chiar.
Ca să putemă stârpi buruenile, <Şice „Economia Naţională*, trebue să cultivămă locurile bine; să sămânămă şi plante părăsitore precum e porumbulă, cartofii, sfecle şt altele, şi să curăţimă sămânţa bine. Pe lângă t6te aceste totă vomă găsi buruenl pe sămânăturl, Natura precum sâ vede s’a îngrijită de prăsirea loră, sămânţa loră se împrăscie prin vântă, animale, pasări etc, afară de acestea şi plugarulO le duce afară pe locuri cu guno-iulă. Dâcă ne gândimă, câte seminţe de buruenl suntă pe cari natura le-a prevăzută asttelă în câtă prin vântă se potă transporta fârte departe, — agricultorulă devine neputinciosă faţă cu ele, şi afară de aceea nu există lege care să silâscă pe agricultoră să-şi stărpâscă buruenile. Prin urmare, ca să putemă nimici buruenile, trebue să facemQ arături adânci; — se sămânămă în fie-care locă astfelă de plante cari corăspundă solului. — Să împăr-ţimă în asolamente lucernă şi trifoiu, care atâtă prin rădăcina câtă şi prin umbra desă a loră nimicescă buruenile. La astfelă de operaţiuni trebue să ne înţele-gemă şi cu vecinii, căci din contră munca nâstră va fi înzadară. Procedândă astfelă, vomă pută ajunge sco-pulă celă mai principală, adică solulă va produce mai multă şi cerealele nâstre vorO fi de o calitate mai su-periâră.
Scvală mare. — Se anunţă din Fiume cu data de 4 Septemvre: Aprope de Porto-Re s’a prinsă erl ună scvală (peşte) mare, lungă de 4l/a metri şi greu de 1460 chilograme. Peştele a fostă espusă vederei generale. In stomaculă lui s’au găsită, între altele, o păreche de cisme, în care se aflau încă piciârele omului mâncată.
Necrologă. — Teodoră St. Blebea comercianta, după o scurtă suferinţă, împărtăşită cu sf. taine, încetă din vieţă Joi in 27 Augustă (8 Sept.) la 8 6re sâra în etate de 32 de ani. Despre acâstă tristă perdere încu-nosciinţeză pe tâte rudeniile şi pe toţi cunoscuţii răposatului neconsolabila sa soţiă, mamă, surori şi fraţi,. Rămăşiţele pământesc! se voră ridica din casele părin-tescl Strâda aţei Nr. 402 şi se voră înmormânta în ci-miterulă din Grâveră Sâmbătă in 29 Augustă (10 Septemvre) la 6rele 4 p. m. — Braşovă, în 28 Augustă (9 Septemvre) 1887.
Fiă-i ţărîna uşâră!
Numere singuratice din „Gazeta Transillva-nieiu ă 5 cr. se potit cumpăra în totungeria lui I. GROSS, şi în librăria d-lui Nicolae I. Ciur cu.
Editoră: lacobă Mureşianu.
Redactoră responsabilă: Dr. Anrel Muresiann.
Nr. 190.
GAZETA TRANSILVANIEI.
1887.
Gurraln la bursa ele Vlţ&.'i
din 7 Septemvre st. n, 1887
Rentă de aură 5% . . . 100 75 Rentă de hârtii 5°/0 . . 87.40 ImprumutulG căilorfl ferate
ungare................150.50
Âmortisarea datoriei căi-lord ferate de ostii ung.
(1-ma emisiune) ... 9875 Âmortisarea datoriei căi-lord ferate de ostd ung.
(2-a emisiune) .... 126 -Âmortisarea datoriei căilor d ferate de ostd ung.
(3-a emisiune) .... 11425 Bonuri rurale ungare . . 104.85 Bonuri cu cl. de sortare 1C4.50 Bonuri rurale Banat-Ti-
mişd.................. 104 50
Bonuri cu cl. de sortare 104.50 Bonuri rurale transilvane 104 70
Bonuri croato-siavoue . . 104 75 Despăgubire p. dijma de
vind ung..............100.—
Imprumutuld cu premiu
ung................... 122 25
Losurile pentru regularea Tisei şi Segedinului . 124 — Renta de hărtiă austriacă 81 20 Renta de arg. austr. . .	82.70
Renta de aură austr. . . 112 50 Losurile din 1860	. . . 136 20
Acţiunile băncel austro-
ungare ................ 884 —
i Act. băncel de creditd ung. 286.75 Act. băncel de creditd austr.282.70 Argintuld —. — GalbinI
împărătesei .............5.91
Napoleon-d’orl ....	9.95
Mărci 100 împ. germ. . . 61 50 Londra 10 Livres ster linge 125.60
Bursa de Bu diresei.
Cota oficială dela 24 Augustă st. v.
Gurnp.
Renta română (5°0).	.	91 Va
Renta rom. amort. (o°/0)	•	95l/4
» convert. (6°/0)	.	.	893/4
Impr. oraş. Buc. (20 fr.)	3S—
Credit fonc. rural	(7%)	.	.	1048/4
*	>>	>>	(5°/0)	*	89x/a
»	»	urban	(7°/0)	.	.	103l/4
,	(6°/o)	•	94-
>	(5°/o)	•	-	87-
Banca naţională a României 500 Lei---------
Ac. de asig. Dacia-Rom.	-----
«	»	» Naţională	-----
Aurii contra bilete de bancă . .	14.—
Bancnote austriace contra aură. .	2.01
1887.
vend.
92 x/3 958/4 901/*
36-
105l/9
90x/4
103»/4
95—
87x/a
14.V*
2.02
Cursulu pieţei Braşovu
din 7 Septemvre st. n. 1887
Bancnote românesc! .... Cump. 8.66 Vend. 8 68 Argint românesc ......	»	8.60	•	8.65
Napoleon-d’orI.....................»	9.95	»	9 99
Lire turcescl .................... »	11.21	»	11.27
Imperiali.........................»	10.21	»	10.26
Galbeni............................»	5 86	»	5.90
Scrisurile fonc. «Albina» 6% .	»	101.—	»	102.--
*	’	„	5»/0 .	„	98.-	-	99.-
Ruble Rusesc!.....................»	110.—	»	lll.Vs
Discontulă ...	*	7—10°/9 pe ană.
Pentru fumători de ţigări
Fabrica Braunstein freres.
în Paris 65 Bonlevard Exelraans produce
Hârtiile
de
ţigară
cu mărcile a ic! tipărite
ORI CC CONTRAFACERI A ACESTEI HARTli SE VA URMĂRI CONFORM
titOSi 8.&>.6.wHmiCt

0® M&UM 0©77
FRATii BRAUNSTEIN
SINCURj FABRICANŢI
-----Furiş —-
•tPOlt S to c n FRANCI u »itIMIIGM
ly^riquflatT* A*
BRAUNSTEIN FRERES FANI$ Birque Deposee. SCD.fc
„Les derni&res Cartouches“ * „Dorobanţulu”
cari au fostă declarate, de cele dintâiu autorităţi scienţifice din Austria şi Ungaria pe basa analiseloru făcute, absolută libere de ori ce materii vătă-mătore sănătăţii şi ca hârtia de ţigări cea mai uşoră şi cea mai bună, ce a
esistatu vreodată. Dedrece şi la noi domnesce convingerea că pentru ţigări bune, în prima liniă calitatea hârtiei de ţigări este dătăt6re de măsură, hârtia de ţigări ,Les dernieres Cartouches* şi „Dorobanţalătt a devenită din ce în ce mai plăcută, şi se p6te găsi la tote firmele mai mari. Veritabilă este numai aceea hărtiă, a cărei etichetă se asămănă cu cliseulă şi care are firma „Braunstein Freres.“ Fabrica a r’eschisO unQ depositO pentru servirea promptă a muşteriilorfl, sub firma comercială protocolată în Austro-Ungaria: Braunstein freres, Wien, 2. Bez, Negerlegasse 8.	8—12
A v i s n.
Im! permită a face atentă pe Onor. publică, că Zarafia mea (eassa de schimbă) din Sibiiu mi-am strămutat’o din Strada Urezului (Reisper-Gasse) Nr. 11 în Uliţa Turnului (Sag-Gasse) Nr. 38 şi recomandă Zarafia mea pentru cea mai solidă cumpărare şi yen dare, atâtu de bani românesc! câtă şi rusesc! de aură, argintă şi hărtiă.
Am tote speeiele de losurî, chiar şi pe plată în rate, în condiţiunile cele mai coulante, precum şi pro-messe pentru tote tragerile (sorţirile). Rogil pentru nume-rosă clientelă.
Z. Ph. Adler,
Zaraf ft (schimbâtoru de bani.)
Sibiiu,
1—3	Uliţa Turnului Nr. 38.
#
*
i
•
m
m
m
m
*
i
i
*
m
w
#
#

Nr. 9308—1887.
Publieatiune!
Bugetulă percepţiuniloru şi erogaţiuniloru comunei orăşenesc! Braşovă pentru an. 1888 dimpreună cu adusele recerute e depusă în sensulă §. 125 alu art. de lege XXII din anulă 1886, în biuroulă primarului, Uliţa Căldărariloră Nr. 519-a, în decursă de 15 (}de. Fiă-cărui dâj dieră îi stă în liberă voiă, ca pănă în 23 Septemvre a. c. să-şi aşt^rnă eventualele observaţiuni subscrisului magistrată.
Braşovă, 7 Septemvre 1887.
MagistratuRi orăşenesc!!.
ii
t
1
M
Onoraţiloră mei muşterii din oraşă şi sate Iacă prin acesta cunoscută, că am redeschisă
Magazinulu meu
cu băcănia, coloniale şi văpseli,
şi-i învită, ca s6 binevo^scă a mă cerceta. Pe lângă serviciu solidă şi promptă, promită a vinde totdeauna numai mărfuri în realitate prdspete cu preţuri f’6rte eftine.
Cu t<5tă stima
CAROL KIRR,
Piaţa mare Nr. 90,
1—3	la „Vulturul^ negru.“
PENSIUNE.
1—2 şcolar! se primescă în pensiune la
3-6
unu profesoru de comptabilitate ală unei seole gremiale din Braşovă, unde, pe lângă o educa-ţiune casnică, elevii voră fi supraveghiaţ! şi în diligenta executare a penselor!! scolastice. Deosebită potă obţine si lecţiunî private din sciinţele comerciale şi limba francesă.
Doritorii se potă informa mai pe largă în comptoarulă d-nului Andreiu A. Popovici, Strada Scheiloru Nr. 146.
Bunulă comasată dela Bethlen-Szent-Miklos aprdpe de Blaşiu, care este proprietatea Escelenţiei Sale Părintelui Metropolitâ consistătoră din:
1.	Arătoră		295 jugăre		585	orgii []	
2.	Rîturl-Fânaţe 			155		737	»	ii
3.	Păşune 		32	»	877	n	n
4.	Păduri		39	r	24	ii	
5.	Trestiişă		2	»	700	ii	ii
6.	Grădină		7		1074	ii	V
7.	Terenă scutită de dare . :	23		261	ii	ii
Suma totală
555-jugere 1158 orgii D împreună cu o m6ră din nou edificată cu 4 (patru) r6te, cu dreptulă regală de crîşmărită şi dreptulă culegerei de vamă de tergu, şi cu t6te superedificatele locuită şi economice ţinătdre de acestă bună, şi îm* preună cu bunulu comasată din Câpâlna (Also-Kâpolna) în estensiune de 142 jugăre 1158 orgii pătrate consistătoră din arătoră, fânaţă, păşune, păduri şi vinie se dă în arândă pe calea licitaţiunei publice, pe periodulă de 6 (şese) an! începându din 1-ma Noemvre 1887 pănă în 1-ma No-emvre 1893.
Licitaţiunea se va ţine în 23 Septemvre a. c. st. n. la 2 ore p. m. în cancelaria advocaturei archidiecesane.
Doritorii de a licita au a depune ună vadiu de 10°/o dela suma de esclamare de 5000 fi. v. a.
Până la începerea licitaţiunei se primescă şi oferte sigilate pro-
văijute cu vadiulă de 10°/o întru atâta, încâtă în acelea se va oferi o sumă fixă, şi oferentulă va declara că cundsce condiţiunile de licitaţiune şi le primesce. Condiţiunile de licitaţiune se potu vede în cancelaria subscrisului.
Blaşiu, în 2 Septemvre 1887.	Ludovictt Csato,
adv.	archidieces.
2 — 3|
Avisu d-loru. abonaţi!
Rugăm ă pe d-nii abonaţi ca la reînoirea prenumeraţiunei sâ binevoiască a scrie pe cuponulă mandatului poştală şi numerii de pe făşia sub care au primită «^iarulii nostru până acuma.
Domnii ce se abon^ză din nou să binevoiască a scrie adresa lămurită şi să arate şi posta ultimă. ADMINISTlt. „GAZ. 1RANS.*
Tipografia ALEX1, Braşovă.