HEDAOŢICNEl ŞI ADMINIKTRAţllINKA t BRAŞQVft, piaţa mare Nr. 22. ANULU L. s£ PRENUMERA: ia poşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi. ,GAZETA" IESE ÎN FIECARE pi. A Fe on0 anfi 12 fior., pe şese luni fi fior., pe trei luni’,3 fior RimScla şi străinătate: Pe an fi 40 fr.„ pe şAso luni 20 fr , pe trei 1 u >\ > {0 fvattc! ANUN TIU BILE: 0 seriâ garmondfi 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare SnHeerT ne?ranj*ta nu nrimnvou — Uenuaorlptn nu •• retrimltu. IP= 188 Joi, 27 Augustu (8 Septemvre). 1887. BraşovCi, 26 Auguste. 1887. Ar» fi oă arestarea preotului din Sisiesei •Vasilie Lucaciu, atâtii prin împrejurările în cari s’a făcuţii, câtu şi prin motivele ce au conduşii organele justiţiei din Sătmarft la constatarea caşului de urmărire, a devenită o afacere celebră. Pentru ca cetitorii noştri să pdtă apreţia a-câsta mai bine, le vomă pune sub ochi unti comunicată fdrte caracteristică, ce a dată rdtă prin foile unguresc!. Prin „Egyetârtes,“ „Budapesti Hirlap,“ „Szamos“ şi prin „Kolozsvaru dela 3 Septemvre n. se potă ceti sub titlulă: „preotulu agitatorii “ următdrele: „După informaţiunile ce le primimă din Sătmarfi nu s’a mai ivită nimica nou în afacerea Lucaciu. Arestarea lui Vasilie Lucaciu au pro-vocat’o înşişi credincioşii lui; s’au aflată adecă câţiva 6meni cari, urîndu-li-se de continua agitaţiune, au făcută arătare în contra lui. După cum se aude însă, abia se voră pute afla destule dovedi în contra lui. Se mai aude, că cu bani şi ameninţări suntă hotărîţi să facă pe martori a recede dela fasiunile loră. Cu t6te acestea se aşteptă cu f6rte mare interesă ascultarea martoriloră şi peste totu se crede, că judelui instructoru Borus J6zsef, care este de o deosebită destoinicia şi peste măsură energică, îi va succede a aduna destule date în contra preotului agitatorii. Cu ocasiunea perchisiţiunei domiciliare, judele instructoru a pusă mâna pe asîfelu de date, cari apr6pe neîndoiosă arată, că aci densulă are de a face cu o reţea de agitatori bine organisatâ, în care Lucaciu este numai unii mică punctă şi mijlocă în mâna altora. Pe temeiulă acestoră date a fostă arestată în Cluşiu Constantină Lucaciu şi se potă aştepta eventuală şi alte arestări. Instrucţiunea încă e departe de a fi încheiată şi tocmai pentru aceea, ca nu cumva să se pericliteze succesulă ei, nu se p6te da la lumină mai multă nici din datele descoperite pănă acum“. Bate la ochi contrastulă dintre afirmarea acâsta din urmă despre datele ce nu s’ar pută comunica şi dintre afirmarea de mai susă, că „abia se voră afla dovetji de ajunsă în contra lui Lucaciuw. Mai bate la ochi în comunicatulă de susă asigurarea, că urmărirea lui Lucaciu se face pe temeiulă denunţiaţiuniloră unoră „ martori “ din mijloculă credincioşiloru săi, şi că despre adevă-rulă învinuiri loră este în dubiu chiar şi rapor-torulu. Elă admite adecă posibilitatea, că „mar-toriiM aceştia voră recede dela mărturisirile loră, adăugendă numai ca escusare, că acăsta se va pută întâmpla dăcă ei ară fi mituiţi său ameninţaţi, se ’nţelege din partea amiciloră lui Lucaciu. Bate la ochi mai departe lauda ce se aduce în comunicatulă din vorbă judelui instructorii cu privire la hărnicia şi energia lui, dela care se sperăză, că totuşi îi va succede de a afla orecari dovedi în contra „preotului agitatorii,“ laudă prin care se mărturisesce indirectă câtă de greu este de a aduna asemeni doveiji. In fine bate la ochi intenţiunea, ce se es-primă în ultimele pasage ale comunicatului, de a estinde urmărirea contra lui Lucaciu şi a-aupra altora. Acăsta ne face să credemă, că în lipsa de doveiji positive, acusatorii ară voi să facă capă de acusaţiune din atitudinea generală oposiţiunală a Româniloru spre a scăle culpabili pe cei urmăriţi. Acăsta reiese şi din espectorările, ce le face guvernamentalulă „Kolozsvar“ în acelaşi numără în care publică comunicatulă desă memorată. Ne ameninţă adecă făia ungurăscă din Cluşiu pe toţi cu legea, numai câtă nu ns spune cu care lege, cu legea libertăţii cetăţenescl ori cu legea despotismului ? Vomă răspunde la rândulă nostru făiei clu-şiane, ăr deocamdată aşteptămă în linişte şi cu fruntea ridicată a consciinţei curate descoperirile dovechloră, ce le va scăte la ivălă energia judelui instructoră din Sătmară în afacerea Lucaciu. înmormântarea lui T. Cipariu. Blaşin, 5 Septemvre. Orăşelulă nostru e în doliu: flamuri negre fâlfâie hi ferestrile tuturoră instituteloră de aici. Piaţa, unde se află locuinţa lui Cipariu, oferă ună spectaculă de neobişnuită mişcare. Mulţimea pe a cărei faţă se vede întipărită durerea se îngrămădesce, ca să vădă rămăşiţele aceluia, care a avută de cjecî de anî ună rolă atâtă de importantă în viăţa năstră naţională. Sicriulă dispare sub mulţimea corăneloră ce-lă împodobescă. * * * La orele 3 remăşiţele mortuare suni ii transportate la catedrală, unde Escelenţa Sa MetropolilulO oficiază a-sistată de 12 preoţi şi doi diaconi. Biserica catedrală este aşa de îndesuită de publică, încâtă junimea studiosâ tre bue să aştepte pe stradă sfârşitulă serviciului funebrală. După necrologulă canonicului I. Raţiu, cortegiu mortuar se pune în mişcare îndreptându-se spre biserica orăşe- nâscă, în a cărui cimitiră s’a pregătita grOpa. * * * Cortegiulă e precedată de tinerimea sludiâsă gim-nasială în frunte c’ună mare steagă negru, pe care se află scrisă cu litere albe: „Fostului directoră în timpă de 20 anî, mortă la 3 Septemve 1887, — Eternă pace \“ Urmeză ‘corulă vocală condusă de profesorulă de rită şi cântă N. lonaşă, apoi Preoţimea în ornate bisericescl cu Metropolitulă. Ună studentă pOrtă o cruce de lemnă împodobită cu lauri şi acoperită cu vălă negru. Cosciu-gulă împodobita cy cununile comitetului Associaţiunei, a Corpului didactică, a „Gazetei Transilvaniei* şi a juni-mei studiăse din Blaşiu e purtată pe umeri de 12 profesori dela diferitele institute. Alătur! mergă studenţi pur-tăndă celelalte cununi. Vină apoi rudele şi notabilităţile, deputaţiunile şi poporulă. * * * Intre cei veniţi să asiste la înmormântare vedămă pe domnii G. Bariţiu, 1. Bologa, I. Mâcelariă, căpit. Ste-jarO, Partenie Cosma, I. Popescu, protop. Rusu, B. P Hârşianu, şi Dr. Crişană, membrii din comitetulă „Associaţiunei române transilvane*; recunâscemă şi pe în-cărunţitulă Axente Severă, pe Ladislau Vajda din Cluşiu, protopopulă N. Solomonă din MureşO-LudoşO; Demetriu Moldovană din Siniiu; protopopulă Hossu din Tergulă Mureşului; S. Popescu din Sibiiu; I. Lugoşianu proto-popă din Turdu; AbsolonO Şarlea protop , Sebeşă; los. Goga preotă, Răşinară; Romonţianu preotă, Onoriu Tilea, Silviu Moldovană din Turda; Dr. Ciorană, Sibiiu; Gr. Serbu preotă, Teuşî; Cruciană Mărgineană; G. Bo-beşă preotă, Sibiiu. Tinerimea din Sibiiu e representată prin doi delegaţi cari au adusă şi o cunună cu inscrip-ţiunea: „Celebrului erudită Timoteiu Cipariu, junimea din Sibiiu 5 Sept. 1887.“ Din România suntă de faţă profesorulă Crainică din Focşani, prof. Iustină Brendu-şană din Dorohoiu. * * * Înmormântarea e din cele mai pompose, din câte s’au vă(}ută vreodată în Blaşiu. Mulţimea de âmenl din jură preoţi şi poporeni d’abia potă încăpâ în curtea bi-sericei oraşului. La mormântă se ţină două vorbiri. Prof. Germană îşi ia rămasă bună în numele corpului didactică şi d-lă G. Bariţă ca veehiu amică şi conluptătoră îi face lui Cipariu ună panegirică adâncă mişcătoră. In jalea tuturoră coseiugulă dispare în taina mormântului. * * * La 7 <$re sera pomană în refectoriulă seminarială. Suntă de faţă peste 80 de persâne. * * * Printre telegramele ce au sosită în cursulă cailei una din Bucuresci e semnată de d. Titu Maiorescu şi are urmâtorulă cuprinsă: „Ceră voiă a vă ruga să es primaţi şi din parte-mî adenca durere pentru perderea eminentului şi a celui mai erudita şi patriotă Română.* i.-u. Discursfi funebru, rostita de Bvdss. D-n canonic Dr. Ioană Raţii! la înmormântarea lui T. Cipariu. Celfi ce va face şi va învăţa," mare se va chiema întru împărăţia cerurilorfi. Evg. Mat. Cap 5 Vers. 19. Trişti ascultători! Sunetulă lugubru ală clopoteloră, flamurile negre de pe edificiile scâleloră şi telegramele din diminâţa (filei de 3 Septemvre au anunţată publicului românescă din locă şi din depărtare, că parcele neîndurate au tăiată firulă unei vieţi preţiâse, au vestită că nu ună omă de tâte cjilele, ci ună bărbată de mari fapte a trecută din timpă la eternitate. Acesta este venerabilulă preposită capitulară, care în trei Septemvre a. c. la 4 6re de diminâţă In etate de 83 de ani şi-a terminată cariera cea mărâţă şi abun-dantă de fapte. Biserica, naţiunea şi sciinţa deplânge astăzi una din cele mai mari perderl. Că numai aşa ne puleină esplic-a doliulă generală ce se manifestâză, la cari au a-Iergată cei din locă şi mulţi din depărtare, parte în per-sonă parte prin frumăse cununi şi telegrame de condo-linţă, spre a da ultimele şi meritatele tribute de recu-noscinţă şi admiraţiune bărbatului, care în tdtft viâţa sa a lucrată pentru binele şi luminarea gintei sale. Nu ajunge timpulă, nu-mi ajungă puterile şi nu este cu putinţă ca ingenii mici să pdtâ cuprinde materii mari şi să p6tă descrie după merită pe ună bărbată a-tată de mare, precum a fostă reposatulă, care ună timp îndelungată a luminată în mijloculă poporului din care a eşită. Pentru aceea mă voi mărgini a arăta numai trăsurile mai caracteristice, mai marcsbile, din viâţa pămân-teseă a reposatuid, şi deodată a arunca câteva flori de laudă în jurulă acestui venerabilă sicriu, în care suntă ascunse remăşiţele pământesc! a distinsului bărbată Ti-moteu Cipariu. Reposatulă, precum însuşi spune în biografia scrisă cu mâna sa propriă în protocolulă capitulară, s’a născută la anulă 1805 în pa rochia Pănâtjii, nu departe de acestă opidă, dintr’o familiă onorabilă, din părinţi români gr. cat. cu numele lacobă şi Safomia. Primele Fatle de lumină le-a primită tinerulă Ti-moteu în loculă său natală, dâr spiritulă lui era cu multă mai mare, dorulă Iui de lumină cu multă mai ferbinte, deeâtă ca să se pdtă îndestuli nuiriai cu învăţătura câştigată dela tatălă său; pentru aceea la anulă 1814 pentru prima 6ră s’a arătată junele Cipariu la treptele scăleloră din Blaşă. Ca cerbuiă ce se doresee la isvdrele apeloră, ca pasărea iubitâre de lumină, ca albina ce alârgă spre câmpuri înflorite, aşa a alergată tinerulă Tunoteu la acesiea isvâre de lumină, la acestea scdle clasice. Aicea a peroursă elă studiile gimnasialî, filosofice şi teologige şi atâtă in unele câtă şi In aflele a făcută progrese strălucite. Cu pacienţă admirabilă şi cu zelă înflăcărată a percursă calea ce? grea a museloră, dela care nu Pa putută abate nici f6mea, nici golătatea, nici alte lipse ou oare avea a se lupta. Aşa a terminată elă tote cursurile de învăţămîntă şi la anulă 1825, sub aplausulă pro-fesoriloră săi, a părăsită băncile scăleloră teologice. După absolvarea studielorO filosofice şi teologice, la anulă 1825 tu denumita ca profesoră la gi nnasiulă din Biaşiu şi deodată cu începerea prelegeriloră sale a începută a lua sboră erudiţiunea lui. lntr’aceea, ca profesorii gimn. la anulă 1827 s’a ordinată de preotă îmbrăţişindă celibatulă, ca aşa liberă de grijile vieţei conjugale să se p6tă dedica cu totulă studiului, soţuîă lui nedespărţită în t6tă viâţa sa. Spre studiu atâta plăcere avea, iuoâtă adeseori se îndatina a cjice, că ună preotă fără soiinţă e totă atâtă de strică-ciosă pentru biserică, ca şi ună preotă fără moralitate. Bărbată versată în toţî ramii sciinţeloră teologice şi profane, Timoteu Cipariu a făcută în to'ă timpulă vieţii sale mari serviţii bisericei, şcOlei şi naţiunei. De'a anulă 1828 incâce pe elă îlă aflămă aplicată, acum ca L Nr. 188. GAZETA TRANSILVANIEI. profesorii de filosofiă, acum ca profesorii de teologiă dogmatică, acum ca prefectă de studii în seminară şi ca asesorii consistorialii şi prefectă de tipografia, acuma ca profesorii de limbile orientale şi de sfânta scriptură, şi în acâsta, în sf. scriptură, ’i s’au deschisă lui toţi tesaurii seiinţeloră. A lui e meritulă de a fi scrisă îndreptată şi tipărită mai întâiu cu litere străbune cărţile bisericesc!, precum orologierulă, acatistierulă, liturgierulă şi altele asemenea; a lui e meritulă de a fi dată la lumină mai multe manuale pentru folosulă şcbleloră din Blaşiu, ca să nu tjică nimica de profundele studii de limbă şi de alte scrieri scienţifice, eşite din pena măiestră a răposatului. Sciinţa teologică şi profană era concentrată în ră-posatuiă în modă harmonic, ca într’ună templu, căci pe lângă t6tă vastitatea seiinţeloră sale profane, Timoteu Cipariu intru nimica nu s’a abătută dela credinţa bise-ricei sale, încâtă despre dânsulă cu dreptă cuvântă se p6te <}ice, că cursulă l’a împlinită şi credinţa a pălită. Pentru aceea prăamărescu-te pre tine, o sfântă biserică, în ală cărei sînă s’a născută şi educată acestă fiu pe câtă de erudită, pe atâtă de credinciosă. Fiă, ca sinulă tău celă sfântă să producă încă mulţi asemeni fii devotaţi. Bărbată înzestrată cu cele mai eminente calităţi ale spiritului, şi cu multifarie cunoştinţe, Timoteu Cipariu n’a putută rămână multă timpă în oficii inferiăre, pen tru-că deoparte dreptatea, er de alta interesele şi binele bisericei pretindea, ca elă să fiă promovată la oficiu mai înaltă, ceea ce s’a şi întâmplată la anulă 1842, alegân-du se de Canonică în Capitululă acestei biserici catedrale. Dâr ună bărbată decorată cu t6te "ştiinţele teologice şi profane, ca T. Cipariu, n’a putută rămână numai pre lângă simplulă oficiu de Canonică. Binele publică pretindea, ca lui să i-se concrâdă şi alte oficii importante, pentru că importantă era şi elă. In elă s’a împlinită tjisa s. scripturi: servă bună şi credinciosă, peste puţine ai fostă pusă, peste multe te voiu pune*. Intre alte multe oficii lui i s’a concre(Jută însem natulă oficiu de directoră la gimnasiulă din Blaşiu, care oficiu l'a purtată 21 de ani, dela anulă 1854—1875. Pre acelă timpă literatulă T. Cipariu, prin scrutările şi feluritele lui scrieri a secerată cele mai strălucite victorii pe câmpulă literaturei române. Eruditulă directoră T. Cipariu a lucrată cu aşa efectă încâtă elă nu numai în studenţi, ce s’au perondată în decursă de 21 ani, ci şi în profesori a imprimată adâncă caracterulă principie-loră sale de limbă. Atare efectă nu putea să producă altuia, decâtă T. Cipariu, care era pe deplină convinsă despre soliditatea principiiloră sale. Şi e mirare, că efec-tulă produsă de elă durâzâ şi astăzi. Pentru aceea cu totă dreptulă merită să-lă lăudăm, căci a făcută minunii în viâţa sa. Şi nu voiu greşi dâcă voiu adauge, că T. Cipariu în împrejurările grele ale directoratului său a fostă columna cea mai tare a şcolei din BlaşiuJ Eramă însă să uită a spune, că activitatea lui nu s’a mărginită numai in giurulă bisericei sâu scâlei, ci s’a estinsă şi mai departe. Pe lângă tole ocăpaţiunile sale cele multe ce le avea ca directoră, profesoră, canonică, prefectă de tipo-grafiă şi altele, elă avea timpă destulă de a se ocupa şi cu scrieri de mare valăre. Bărbatulă InZestrată cu inimă curată română şi cu formidabile arme de ale sciinţei, Timoteu Cipariu, nu a putută rămâne indiferentă faţă Z8 nedreptele acu sări şi atacuri îndreptate din partea altora în contra na ţionalităţei române, ci ca ună apologetă din timpurile cele vechi ale creştinismului, prin scrieri profunde isto-rico-critice a înfrântă argumentele contrarie; eră ca Ziaristă demnă de totă stima, în „Organnlu Luminărei" publicată pe la anulă 1847/48 alăturea cu Bârnuţu, Purn-nulă, Mureşianu, Laurianu şi Maiorescu, cari mai nainte decâtă e!ă s’au dusă în patria cereseă, a luată parte activă la măreţa operă a deşteptărei naţionale. De aceea cu totă dreptulă, că elă a făcută şi a învăţată şi pentru aceea mare se va chema. Din asta causă şi societăţile literare române şi cele străine tot-deuna l’au onorată punându-lă între preşedinţii şi membrii săi. Şi prin ce s’a făcută repausatulă mare ? de sigură că nu prin nobilitatea naseerei, nu prin linguşire, nu prin avere, nu prin oficii înalte, ci prin abnegare de sine, prin diligenţă continuă, prin caracteră solidă, prin folosirea timpului şi întrebuinţarea talentului dată de DumneZeu. Ca operariu în viia domnului, ca preotă, cine nu scie câtă de acurată era elă întru împlinirea tuncţiu-niloră bisericesc!. Ca canonică, ca asesoră consistorială, ca vicară generală şi caputulară, ca preşedinte !a forurile matrimoniali şi în urmă ca preposită capitulară, elă totdâuna a premersă cu claritatea judecăţii, cu pătrunderea obiectului şi cu iubirea de dreptate. fir faţă de superiorii sub cari a funcţionată reposatulă totă-deauna s’a purtată] cu modestia, umilinţă şi supunere. Superbia, viţiulă muitoră erudiţi, în inima lui nobilă prin virtuţi niciodată nu s’a putută încuiba. In urmă repausatulă prin graiulă meu dă simţăminteloră sale espresiune de adâncă mulţârr.ită, veneraţiune şi recunoscinţa Escel. Sale prea demnului Metropolită, pentru că s’a îndurată a-i conduce în persănă ceremonia funebrală, rugându-lă să binevoiescă a-i da şi binecuvântarea şi deslegarea ar-chierescă; deodată mulţămesce capitulariloră, colegiloră săi vechi şi noi, membriloră iluştri veniţi din depărtare, profesoriloră, tinerimei studiâse, celoră mai de aprâpe ai săi, precum şi poporului pentru omagiulă ce ’i l’au adusă în acestă momentă de eternă despărţire. Amină. Adunarea generală a Associaţiunei. Sibiiu, în 19 Augustă 1887. (Fine.) Mare fu nun ărulă celoră cari conveniră la ban-chetulă dată la 2 ore p. m. în pavilionulă din grădina „Hermann.* In numără cam de 200 de persOne, între cari aprocsimativă a treia parte o formau damele, compusă mai multă din SibienI, ăspeţii ocupară cele trei mese mari, frumosă aranjate în numitulă pavilionă, care într’adevără avea de astă dată mai multă caracterulă unui prânZă comună de cunoscinţă. Credă că nu greşesc Q când ă Z*c^ câ serviciulă şi aranjamentulă au fostă destulă de corăspunZătâre şi fiecare a putută fi mulţă-mită atâtă cu promptitudinea serviciului câtă şi cu ceea ce s’a servită. — Acesta s’a putută constata şi din dis-posiţia bună şi veselia ce domnea la mese. Începură toastele. Primulă îlă ţinu vicepreşedintele Asociaţiunii, d-lă f. Bologa, pentru Maiestatea Sa Impăralulă şi casa imperială, care fu întâmpinată cu strigăte de „să trăâscâ.“ Sculându-se apoi d lă Dr. I. R a ţ i u toastâ pentru 1887. Preşedintele Asociaţiunii, comitetulă ei şi în genere pentru toţi factorii sprijinitori şi promovătorf ai intereselor!! ' ei. Vii strigăte de ,sâ Irâeseâ* urmară după acestă toasta. D-lă (t. Ba rit iu toasta pentru femeia română, ceea ce avu ună efectă destulă de bună, pentru-că a-tinse wnulă din punctele cele mai însemnate, adecă cultura femeii. D-lă V. Babeşă toastâ după aceea am întindă ospitalitatea oraşului şi poporaţiunea Sibiană, pentru primarulă oraşului, la care răspunse d-lă primară Hochmeister în termini forte călduroşî şi amicabill, dorindă prosperare şi succese strălucite Asociaţiunei n<$s-tre cu menire atâtă de măreţă. Cu mare însufleţire a fostă primită discursulă d-lui Dr. A. Mureşianu, care ridică ună păhară pentru junimea română, fala naţiunii şi speranţa ei în viitoriiI La cererea mai multora luă euventulă d-lă advocată I. Popa („Caliculă*), care prin modulă său de vorbire hu-moristică ne-a procurata oâte-va momente forte plăcute. S’a mai toastată apoi: pentru clerulă română dl. 1. Ba-riţiu; pentru poporă, talpa ţării, d-lă 1. Ghibu; pentru reuniunea femeiloră române din Sibiiu; d-lă A. Cos m a; pentru înţelegerea şi conlucrarea solidară a tineriloră cu bătrânii,d-lă A. Vlaicii, şi pentru membrii Asociaţiunii d-lă I. H a n n i a, şi in specială pentru membrulă ei fundatori! presentă d-lăJN. Rac o viţă, la care acestă domnă răspunde urândă Asociaţiunei prosperare. S’ar fi mai continuată toastele. căci era bună disposiţia, dâcă preşedin- j tele comitetului aranjatoră nu avea nepotrivita ideâ de a interveni pentru câteva dame cari voiau să se depărteze, vrândă a le conduce în sunetulă unui marşă, care marşO făcu ună sfârşită involuntară petrecerii dela banchetă. Astfelă decurse banchetulă, Ia care nu lipsi nici musica, şi se termină cam pe la 51/* 6re p. m. Săra la 87« 6re se dete „balulă Asociaţiuniiu in | sala dela „Impâratulă Romaniloră.* Publiculă n’a fostă tocmai numerosă la acestă bală; era obosită p6te de petrecerile anteriâre. Au fostă însă dreptă compensare re-presentate clasele cele mai de frunte ale societăţii, cu deoseb re sibiene. Cu deosebire damele române formau poddba acestei serate. Nu lipsia nici eleganţa, nici chiar luxulă în toaletele dameloră. Mai bine însă le şedea j costumulă naţională şi nu’ml potă închipui o îmbrăcă- f minte mai drăgălaşă, mai atrăgătdre şi mai fermeeâlăre ca acâsta. Regretă că nu potă înşira aici pe tdte câte au apărută in costumă naţională. Voiu aminti numai pe d-ş6rele Iuga, Secula şi pe dâmnele Iechimă, Rusii, Popă. ete. In generală balulă n’a fostă aşa de animată, cuiq s’ar fi aşteptată. Cu tâte aceste, s’a dansată destulă. Joculă s’a începută cu „Hora.* S’a dansată şi »Ko- | mana*, acestă jocă elegantă naţională, der cu pause ne- t esacte din partea musicei şi cu încurcături nepotrivite r din partea dansatoriloră, cari ară trebui se aibă ambiţiunea de a esecuta corectă acestă jocă naţională. După , pausă s’a dansată şi * Ardeleana." Cu balulă se încheiâ programulă feslivităţiloră şi cei mai mulţi dintre dspeţii strânşi îşi luară rămasă bună dela Sibiiu. Pentru cei cari au mai rămasă, aranjară Marţi după ainâZl fraţii SibienI o escursiune la „Dumbravă*, o pădure f6rte frumdsă în apropiere. Aci pe la 5 6re p. m. se înscenâ, după mai multe jocuri sociale, o petrecere cu dansă, la care tinerimea luă parte cu multă animaţiă. Se dansă atâtă într’ună pavilionă, câtă şi sub cerulă liberă, până sera târejiu, 6r familiile se uşeZară împreună cu cunoscuţii la mese întinse şi bine garnisite, f unde îşî petrecură în bună disposiţiă. Mare hază a fă- FOILETONO. (46) —----- Misterele Veneţiei. de Edouard Didier, traducere de Ioană S. Spartali. XVI. Cei Doi Foscari. T6te o sărbătoreau, însă tote băgară de sămă, că Veneţia era fârte schimbată. Fiica Adriaticei nu mai era fata pc care o cunoscuseră odată aşa de sburdalnică, aşa de veselă, aşa de fericită — o adevărată raZă de s6re, după cum i se Zicea — cum fusese în sehitulă Feteloră Nobile. In Joculă rîsului argentiu, care răsunase atâta vreme între Zidurile schitului, acum abia i se Zărea umbra unui zîmbetă pe buze; ochii săi frumoşi, albaştri ca ună ceră de primăverâ, luaseră faţa unei mări adencl pe o vreme furtunosă. — Aidemă în grădină să visitămd tâte floricelele frumâse pe cari îţi plăcea să le cultivi chiar cu mânile tale! îi Zise cea mai intimă dm fostele i prietene. Insă Veneţia făcu ună semnă din capă cum că nu vră, şi luândă mâna stanţei îi Z‘se: — Maică, am să solicită o graţiă dela d ta. — Ce voeştl, copila mea? o întrebă sfânta femee. ■»— Aşi vre să dobândescă dela d-ta, scumpă maică, autorisarea ca să mă ducă singură să mă închină în pa-raclisulă schitului. Bine înţelesă, i se dete voiă. Insă Veneţia întârZiâ aşa de multă în paraclisă, încâtă călugăriţele începură să se îngrijască. Se trimiseră două surori ca să vaZă ce face şi ele o găsiră întinsă leşinată. — Trebue sâ plecă numai decâtă! fură vorbele pe cari le rosti îndată ce deschise ochii. — Dâr ce ai, copila mea? o întreba stariţa. — O, scumpă maică, am vâZută adineaori cum a căZută trăsnetulă pe casa lui Foscari şi cum s’a surpată. Lasă mă să mă înlorcă mai iute lângă domnuiă meu, lângă prinţulă şi părintele meu! Z'se Veneţia incepândă să plângă. — Du te, copila mea! Zise stariţa fără să se mire de vorbele ciudate pe cari le rostise Veneţia. Halucinaţiile, cari erau consecinţa misticismului, erau in gustulă epocei — decă nu făceau cumva o ireverenţâ ca s’o spunemă. Religia era p’atuncî marea poesiă a lumii. In mij-loeulă crimeloră publice şi a crimeloră private, ală câ-roră teatru a fostă secolulă ală XV-lea, sufletele duiăse găseau scăpare în rugăciune. In exaltarea evlaviei loră aveau atunci arătări, vedenii despre viiloră şi — feno-menă pe care nu lă pricepă — găseau adesea ori întâlneau dreptă. Veneţia plecâ îngrabă şi sosi numai în câteva câsurî. Gând s’apropiâ de Piazzetta, fiica Adriaticei băgă de sâmă că acolo era mişcare mare Pîl uri numerose se vedeau dela Baptisteriu, pe Piazzetta şi pe cheiulă dei Schiavoni, pănă la Arsenal. Negreşită că în Veneţia se petrecea acum ceva ciudată. Adevărulă e că fiăcare îşi arăta corabia de căpeteniâ care negreşitu că se’ntorcea din vre o espediţiă şi care se silea să scob6re canalulă Orfano pentru ca să profite de umflarea mării şi să abordeze la cheu. »Dâr de unde venea corabia cea mare?«. — „Din ce expediţiă?*. — »Cine era pe bordă?*. La întrebările acestea Veneţia auZi că corabia aceea aducea din ex lă pe Jacopo Foscari, care fusese rechemată de Senată. Fiica Adriaticei simţi o bucuriă nebună când auijl acâsta. Va să Z'că, ea se înşelase în prevederile sale, casa Foscari nu era amerinţată de ruină după cum ore* Zuse ea! — Astfelă se gândea Veneţia pe când trecea Piazzetta, pentru ca să se dacă la palatulă dueald. Cum sosi, alergă în apartamentele particulare ale dogelui, fnsâ în locă să gâseseă pe bătrână bucurosă că i s’a întorsă copilulă din exiltl, Veneţiei i se păru că bătrânii 1 a doge era şi mai desperată decâtă când îlă părăsise. — In sfîrşitâ nu s’a întorsă Jacob, copilulă d-tale + iubito, din exilă? Nu l’a chemată în sfirşilă Senatulă înapoi? îlu întrebă ea. — Ba da, Senatulă l’a chemată înapoi... este adevărată... pentru ca să lă judece încă odată şi negreşită pentru ca să-lă ehinuiăscă încă odată. Insă de asiâdaiâ, celă puţină, Senatulă n’are să mă aibă complice. Am să refuză, fiindă că nu vreau să fiu pentru a doua ărâ călăulă copilului meu diu urmă, — răspunse dogele cu nespusă amărăciune. Dogele tocmai Z'sese vorbele acestea când înliâ ună ofiţeră trimisă de ConsiliulQ celoră Zeee- — Ce vrâi cu mine? Z'se dogele încruntândă sprîa* cenele. — Alteţă! răspunse ofiţerulă salutândă pănă jo/4 împr. oraş. Buc. (20 fr.) 35— 36- Credit fonc. rural (7°/0) . 104 ®/4 105l/a * » >> (5°/o) • 89 V. 90‘„ » » urban (7%) 103 V* 103»/. * » » (fi°/o) * 94— 95— * » » (5°/o) • 87— 87 Va Banca naţională a României Ac. de asig. Dacia-Rom. 500 Lei — « » » Naţională — — Aură contra bilete de bancă . . 14.— 140/* Bancnote austriace contra aură. . 2.01 2.02 Curstdu pieţei Braşovu Jir 6 Septemvre st. n. 1887 Bancnote românesc! . . . . Cump 8.66 Vând 8 68 Argint românesc » 8.60 8.65 Napoleon-d’orl ...... 9.96 A 10- Lire turcesel * 11.23 » 11.29 Imperiali 9 10.21 » 10.27 Galbeni 9 5 86 9 5.90 Scrisurile fonc «Albina» 6°/o 9 101.— 9 102." n * n 5°/0 • n 98.— - 99.- Ruble Rusesci • * 109.— » 110.- DiscontulQ » 7—10°/9 pe anii. 26 PENSIUNE. 1—2 şcolari se primescii în pensiune la unti profesorii de comptabilitate alu unei scole gremiale din BraşovG, unde, pe lângă o educa-ţiune casnică, elevii vorii fi supraveghiaţi şi în diligenta executare a penselortt scolastice. Deosebiţii potti obţine si lecţiuni private din sciinţele comerciale şi limba francesă. Doritorii se potu informa mai pe largu în comptoarulu d-nului Andreiu A. Popovici, Strada Scheiloru Nr. 146. Avisu d-loru abonaţi! Rugămti pe d-nii abonaţi ca la reînoirea prenumeraţiunei să binevoiască a scrie pe cuponulti mandatului poştalii şi numerii de pe fâşia sub care au primiţii (ţiarulti nostru până acuma. - Domnii ce se abonăza din nou să binevoiască a scrie adresa lămurită şi s6 arate şi posta ultimă. ADMINISTR. „GAZ. rIRANS “ ABONAMENTE la „§azeta transilvaniei" se potu face cu începerea dale 1 şi 15 ale fiecărei luni, mai uşorii prin mandate poştale. Adresele ne rugămti a ni se trimite esactti arătându-se şi posta ultimă. Preţulu abonamentului este: Pentru Austro-Ungaria: pe trei luni..........3 fi. — „ şăse luni...........6 fl. — „ unti ană............12 fl. — Pentru România şi străinătate: „ pe trei luni.........10 franci „ şăse luni..............................20 „ unti anti..............................40 Administraţiunea „Gazetei Transilvaniei/, m Publicatinnile „CANCELARIEI NEGRUŢIU 9 __" _ _ ________. _ l 7 GHERLA SZ.UJVAR. Probitatea în copilăriă. Schiţă din rft ra educa-ţiunei. După Ernest Legouve, membru alQ academiei, (rancese. Preţuio 10 cr. Barbu cobzarulu. Nuvelă originală de Emilia Lungu. PreţulO 15 cr. Hermann şi Dorotea după W. de Goethe, traduc-ţiune liberă de Constantin Morariu. Preţulu 50 cr. Ifigenia în Aulida. Tragedia în 5 acie, după Eu ripide, tradusă în versuri de Petru Dulfu. PreţulQ 30 cr, Petulantulâ. Comedia în 5 acte, după Augusto Kotzebue tradusă de IoanQ St. ŞuluţO PreţulQ 30 cr. Carmen Sylva. Prelegere publică ţinută în sa'ele gimnasiului din Fiume prin Vinceţiu Nic6ră prof. gim-nas. Cu portretulO M. S. Regina României. PreţulQ '5 cr. Poesii de Vasiliu Ranta-Buticescu. Unti volumQ de 102 pagine, cuprinde 103 poesii bine alese şi a-rangiate. PreţulQ redusQ (dela 1 fl 20 cr. la) 60 cr. Trandafiri şi viorele, poesii poporale culese de IoanQ Popii ReteganulQ. UnQ volumQ din 14 cole. Preţulti 60 cr. TesaurulQ dela Petrosa seu Cloşca cu puii ei de auru. Studiu archeologicQ de D. O. Olinesdu. PreţulQ 20 cr. Apologia. Discusiunl filosofice şi istorice maghiare privitore la Romani, invederite şi rectificate de Dr. Gregoriu Silaşi. — Partea I. PaulQ Hunfalvy despre Cronica lui Georg. Gabr. Sincai. PreţulQ 30 cr. Renascerea limbei românesc! în vorbire şi scriere invederită şi apreţiată de Dr. Gregoriu Silaşi. (OpQ completQ ) Broşura I. II. şi III. PreţulQ broş. I. II. câte 40 cr. — Broşura III. 30 cr. Tote trei împreună costau 1 fl. v. a. Biblioteca Săteanului Românii. Cartea I. II. III. [V. cuprintfândQ materii f6rte interesante şi amusante. PreţulQ la t6te patru l (1., câte una deosebitG 30 cr Biblioteca familiei. Cartea 1. cuprindă maierii orte interesante şi amusante. PreţulQ 30 cr. Colecte de Recepte din eeonomiă, industriă, co-merciu şi chemiă, pentru economi, industriaşi şi comercianţi. PreţulQ 50 cr. Economia pentru scOlele popor, de T. Roşiii. Ed. 11. PreţulQ 30 cr. îndreptară teoretică şi practică pentru învăţă-mântulu intuitivă în folosulQ elevilorn normali (pre- parandia!!), a învăţătorilorQ şi a aîtorQ bărbaţi de scolă, de V. Gr. BorgovanQ, profesorQ preparandialQ. PreţulQ unui esemplarQ cu porto IrancatQ 1 fl. 80 cr. v. a. In literatura n6stră pedagogică abia ailămQ vre-unQ opQ, întocmită după lipsele scOlelorO nOstre în măsura în care este acesta! pentru aceea îlQ şi recomandămQ mai alesQ DirectorilorQ şi învăţâtorilorQ ca celorQ în prima liniă interesaţi. Spicuire din istoria pedagogiei la noi — la Români. De Vas. Gr. BorgovanQ. PreţulQ 15 cr. Manuală de Gramatica limbei române centru sed-lele poporali în 3 cursuri de Maximă Popă profesorQ la gimnasiulă din NâsăudQ. — ManualulQ acesta este aprobată prin InaltulQ MinisterQ de culta şi instrucţiune publică cu resciiptulQ de dat o 26 Aprilie 1886 Nr. 13193. — PreţulQ 30 cr. Nu mă uita. Colecţiune de versuri funebralî, urmate de iertăciuni, epitafiă s. a. PreţulQ 50 cr. Carte conducătore la propunerea calculărei în SCOla poporală pentru învăţători şi preparam}!. Broş. I. scrisă de GavrilQ Trifu, profesorQ preparandialQ. PreţulQ 80 cr. 9 AMICULU FAMILIEI. piarO beb tiisticQ şi enciclo-41 pedicQ-literarti cu ilustraţiunT, CursulQ XI. — Apare în 1 şi 15