GAZETA TRANSILVANIEI. BEOACţlCNEA ŞI ADMINI8TKAŢIVNKA t BRAŞOVft, piaţa mare Nr. 22. ,GAZETA" IESE ÎN FIECARE ţ>], e unii anfi 12 fior., pe ş6se tuni 6 fior., pe trei luni 3 fior Roat&rlu şl atrftluâîate s Pe an ti 40 fr., pe şAse luni 20 fr., oe trei I v «t jo franc’. ANULU L. S£ PRENUMERA: ia poşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi. âSUH^IUBILE: O seriă garmondâ 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Bar'.aert nn op — JSnrOoorlptF nu oe ratrimltfi. m isc Luni, Marţi 25 Augustă (6 beptemvre). 1887. Braşoră, 24 Augustă 1887. S’a mai dusă încă unulfi dintre acei puţini bărbaţi destinaţi de provedinţă ca să fiă naţiunei române călăuză sigură şi razimO puternicii în epoca ei de regenerare. Timoteu Cipariu a foştii alesul ii prove-dinţei, a căruia pierdere o jâlesce a(jl Românimea din tâte ţările. Ajunsu la înaintata vârstă de 83 de ani, a trebuitu să-şi dea şi Cipariu tiibutiilă său neîmpăcatei sorţi omenesc!; a trebuită să părăsâscă liniştitul ii şi plăcu tu lu său lăi-aşu din piaţa Bla-şiului, unde din 4orl de (ţi pană târdin în n6pte lucra neobosiţii la completarea operelorii saie; a trebuită să se despartă de amicii săi cei mai credincioşi, de folianţii vechi, de eodicl, de co-lecţiunî, dicţionare, de auctorii clasici vechi şi moderni de tâte hrubele, cu cari îşi petrecea elu ârele cele mai plăcute ale laboriâsei sale vieţi. Mai este âre de lipsă să spunemă, cine a foştii acestti mare învăţată română ? Nu esistă, credemO, Românii cu carte din* câce şi dincolo de CarpaţI, care să nu fi avuta cunoştinţa, că în micul â orăşela ardelenescâ dintre Târnave, unde în deoursulfi veacului nostru s’au petrecuta însemnate acte istorice-naţionale, trăia pănă alaltaerl unu învăţata româna, muncitorii şi modesta, care aduna pâtrâ după petră pentru a pune temelia studiului istorica sistematica şi aprofundata ala limbei române. Lucrarea cea grea şi obositâre pentru cultivarea limbei române, ce au început’o în vâcula trecuta Samuila MiculO, Şincai, Ienache Yăcă-reacu, Ioana Morariu, Radu Tempea şi lor-goviciu, âr în vâculâ de faţă au continuat’o Petru MaiorO, Eliade-Rădulescu, A. T. Lau-riana ş. a. a fosta chemata Timoteu Cipariu să-o desvâlte pe o scară multu mai întinsă, cu cunoştinţe multa mai vaste şi aprofundate şi să o târne într’unfi sistemă, creatu pe temeiulu desvoltării istorice şi faptice a limbei nâstre în t6te proviuciele locuite de Români. Se pote cjice cu dreptu cuvânta, că Cipariu a introdusa la noi Românii studiul u istoricâ alu limbei, înttmeiându scâla istorică - etimologică. Resultatulu cela mai în semna tu alu muri cei sale ne acesta tăremu suntu operele lui „Gramatica limbei române.14 (1354 şi 1869) şi „Sintaxa lrm-bei române44 (1877) amândouă premiate de cătră Academia română şi nu mai puţinu valorâse voră fi în privinţa aeâsta studiile, ce le-a făcuta în cei 4ece ani din urmă şi cari au rămasă după elfi, nepublicate. Dâr nu numai aceste opere suntu, cari ilus-trăză atâtu de frumoşii activitatea scient.ifică a lui Cipariu. Ehl a scrisă multe altele dintre cari vomU cita numai „Principiile sale de limbă şi scriptură44 şi „Archivulu pentru filologia şi istoriă44. Era naturalii, ca uuO bărbatu, care tâtă viaţa sa şî-a dedicat o studiului limbei române, să iubâscă acâsta limbă cu totă ardârea inime, sale, să iubâscă, poporulil ce-o vorbea şi a cărui fiu vrednicii era ela. Mulţi îşi vora aduce aminte cu plăcere de şensaţiunea ce a produs’o cuvântula lui Cipariu la inaugurarea Asociaţiunei transilvane în 1861, a căreia preşedinte a fostu în anii din urmă. In acesta strălucita cuvântu luase în apărare limba şi originea Românilor fi contra criticei ad-versarilorfi noştri seculari. Astâ4i mai multâ ca atunci ar fi la loculu ei apărarea ce a făcut’o Cipariu romanităţii limbei şi a originei nâstre, căci niciodată ea nu a fosta mai multu atacată ca tocmai în cailele nâstre. Ca profesorfi de liceu şi de teologiă în timp fi de mulţi ani, începând fi dela 1826, când şi-a terminata studiile, Timoteu Cipariu a ştiută să cultive iubirea cătră limbă şi poporu în genera-ţiunile tinere şi astfel a a fostâ unuia din cei mai zeloşi dascăli ai românismului. Puternica mişcare pentru recâştigarea libertăţii şi a drepturiloru naţionale îlfi află pe Timoteu Cipariu la postulu său. Elâ fundă la 1847 4iarulu politică literara „Organula Luminărei,44 în care a apărata timpu de doi ani cu tâtă bărbăţia şi resoluţiunea causa nâstrâ naţională. Cipariu, ca şi toţi ceilalţi contimporani ai săi pătrunşi de marea lora chiămare, recunosch că numai egala îndreptăţire politică naţională, pâte să asigure viitorulu poporului româna ardeleana. Elu cerea în „Organula luminărei44 la 1848 emanciparea întrâgă a Rornânilorfi cu tâte drepturile politice. Deârece elu vedea, că nu mai este de ajunsă emanciparea individuală pretindea ca naţiunea română să fiă reaşe4ată în drepturile ei politice-naţionale „ca să nu mai fiă constrînsă Româuulfi de a se lăpăda de naţionalitate spre a se putâ folosi de drepturile politice.44 „Românulu44, scria Cipariu, „îşi pretinde drepturile cuvenite ori se va întâmpla uniunea ori nu44 şi admonia pe conaţionalii săi ca să nu crâdă frumâseloru promisiuni. In spiritului acesta a conlucrată elă cu cei mai nobili luptători pentru drepturile naţionale la adunarea cea mare de pe Câmpulfi libertăţii, a căreia secretară întâi u a fost. La 1848 şi 1849 Cipariu a fostfi membru ală comitetului naţionala românfi din Sibiiu şi de atunci încâce pănă la 1867 a luata parte activă la tâte actele politice ale Rornânilorfi. Dela 1867 încâce elâ s’a retrasa din viaţa politică, ocupându-se numai cu literatura şi cu sciinţele. Omă cu talente superiâre, fârte cetită şi cu-noscătoră de multe limbi şi în specială de lim-bele orientale, Cipariujşl-a câştigată între învăţaţii Europei unu renume. Elfi tti alesu şi membru alfi societăţii orientaliştilorfi din Germania, şi era membru a mai multoru societăţi scientifice şi literare din străinătate. Academia română l’a alesu la anulfi 1867 vicepreşedinte. Rămâne în fine să apreţiămfi şi activitatea lui Cipariu pe terâmulă bisericescă, care asemenea a fostă destulă de însemnată. Elu ajunse încă de tinerii la 1842 canonică, âr de unu şiră lungă de ani a fostu prepositulă capitalului din Blaşiu. Prin „actele şi fragmentele44 sale şi alte scrieri elu a înaintată şi literatura bisericâscă şi lui are de a i se mulţămi introducerea literilorfi latine în cărţile bisericesc!. La alegerea din urmă de Metropolitu era şi Cipariu între candidaţi. Elă a fostă ună puternică sfătuitoră în luptele bise ricesci. Dâcă nimiefi din tâte câte le amu înşirată despre multu roditârea activitate a lui Timoteu Cipariu nu ne era cunoscută, ajungea se frun-zărimu colecţiunile c^iarului nostru din deceniile ultime spre a sci să apreţiămfi înaltele cunos-cinţe, nobilulu spiritu, sentimentele curate româ-nesci şi adevăratulă patriotismfi alfi repausatului din articulii lui publicaţi în „Gazetă*4 şi „Fâiă.44 Cine a fostâ Timoteu Cipariu voru sci să spună mai bine viitârele generaţiuni, cari se voru pută bucura în linişte de fructele muncei lui neobosite. Noi, car! suntemă constrînşi a ne apăra 4ihiică de atacurile îndreptate în conţi a scumpului tesauru alu limbei nâstre, sâmţimă deocamdată mai multă numai, că în Cipariu amă pierduta unâ înfocata apărătorâ, propagatorii şi culţi vatoră ală limbei române. Nu este pentru aceea însă recunoscinţa nâs-tră mai slabă, decâtu va fi recunoscinţa urma-şiloră noştri. Cu adâncă durere ne apropiâmă dâr de mormântulă învăţatului română şi cu lacrimi fierbinţi în ochi îi 4‘cemă: Ai binemeritată pentru naţiunea română, mergi în pace în sferele fericite alături cu decedaţii eroi şi martiri ai limbei şi ai istoriei române şi înalţă împreună cu ei rugile tale cătră Tatâlu celâ cerescâ, ca să pâzâscă tesaurulă nostru, isvorulâ libertăţii şi ală bunăstârei nâstre, viaţa nâstră — limba românâscă! Afacerea Lucaciu. Din Sătniară ni se raportâză, că s’a făcutfi apelaţiune la tabla regâscă în afacerea Lucaciu, care prin circumstanţele adherente ei a devenita o afacere celebră. S’a cerutâ în acâstă apelaţiune ca d-lă Vasilie Lucaciu să fiă pusă pe pi-ciorâ liberfi pănă ce voru fi întrebaţi şi martorii lui, căci, bine notându-se, ura îndreptată în contra acestui conducătorâ naţională şi-a aflată şi de astădată instrumentele ei, „martori44, cari a-firmă nisce lucruri, ce suută declarate ca neadevărate de cei ce au fostă de faţă la conferenţa electorală, unde să fi ţinută acusatulă pretinsulfi discursu resvrătitoru. Astâ4l suntemă în posiţiune de a publica copia procesului verbală originala ce s’a luată în adunarea electorală din Tăuţii de susfi. înainte de a face acâsta însă, coniunicămfi cu plăcere cetitorilorfi noştri următârea telegramă ce o primirâmfi din Sătmarfi Sâmbătă sâra, după tipărirea foii,dela stimatulfi nostru a-micu George Popft de Băsesci: „L’am visitatfi pe Dr. Lucaciu. Este sănătoşii. Sufere cu târiâ antică romană.44 Lăsâmfi să urmeze acuma memoratulu procesă verbala împreună cu scrisârea comitivă; Onorată Bedactiune! > Devotaiulâ nostru anteluplătorfi naţională V. Lucaciu, care nu cunăsce intimidări, fu arestată în Satu-mare în 22 Augustei st. n. din causa vorbirei, ce a ţinut-o în conferinţa electorală în 9 luniu 1887, acusatO fiindfl de doi renegaţi Papp Zsigtnond, notară de cerca în Ferne-ziu, şi IoanQ Thoma, inspectorO de drumO, şi de unO slovacă Liptak lozsefă. Ga martori ai acusatoriloră fi-gureză nisce ju4i de ai notarului şi câţi-va Unguri, cari nu pricepu limba română. Cu durere allămO, că in prinsore e trataiă înlr’ună modă inumană, încâtă numai în statele cele mai puţină «•îvilisate se pâte trata în aşa modă cu ună omă cultă. Pentru orieniarea publicului vă trimită protocolulă acelei conferinţe în copiă de pe originală, ca să-lă publicaţi să se vâ4ă apriată unde amă ajunsă noi Românii în statulă ungară. Argus. PROTOCOL0, luată în conferenţa electorală ţinută în comitatulă Satu-marelui, comuna Tăuţii de susă, în 9 Iunie 1887, fiindă de faţâ ună publică mare, inteligenţă şi poporă, din tote comunele cercului electorală de Baia-Mare. M. 0. d-nă Ştefană Bilţiu, parochă-protopopă gr. cat de Baia Mare, ca preşedintele comitetului în căuşele electorale pentru co’egiulă de Baia-Mare, ocupândă locală presidială între cuvintele rostite dândă esplicarea motiveloră, cari au servită de basă la conchemarea acestei c( nferenţe, deschide adunarea, provocândă conferenţa ca să se constituăscă în comitetă *ad hoc«: Se aclamă de preşedinte M. O. D. Ştefană Bilţiu pa-rochă protopopă de Baia-Mare, er de notari şi secretari 0. D. Nioolau Lupană, preotă gr. cat. în Chiuzbaia, lănfl Nr. 186. GAZETA TRANSILVANIEI. 1887. CostinO, preoţii gr. cat. în Tăuţii de susă, şi Constantine Lucaciu, preotă n. ord. din Baia-Mare. Domnule preşedinte provâcă pe CI. D. Dr. Vasiliu Lucaciu, paroch în Sisiesci şi pe M. O. D. Alessiu Berinde parochO-protopopă în Seini, delegaţii cercului electoralo de Baia-Mare la conferenţa generală în Sibiiu, să-şi facă rapârtele loră aduse dela acea conferenţă? CI. d-nfl Dr. Vasiliu Lucaciu, rădicându-se, îş face raportulă cam în următârele: On. conferenţă, stimaţi alegători şi fraţi! Când unO Română între împrejurările actuale îşi ridică cuventulă şi-şi esprimă părerea sa de rău asupra acestoră împrejurări grele, când arată, că guvernulă cu îngrijirile sale părintesc! a adusă ţăra şi în ţără mai alesă pre poporulă românescă la sapă de lemnă şi neîndestulire, şi când arată tote căuşele relelor acestora, atunci acelă Română este luată dreptă de inimică ală patriei şi espusO la cele mai răutăeiose ur-gisiri. E sămţită de noi toţi, că suntemă aduşi la sapă de lemnă, că în tâte drumurile nâstre de progresare în-tâmpinămO greutăţi, că suntemă urgisiţi şi asupriţi; ba ce e mai multă, scimO că ne acusă, că suntemă inimici ai patriei, că nu ne iubimă ţâra şi na vremă binele ei, că ne luptămă In contra minişfrilorO regelui apostolică şi în contra fraţiloră unguri. Der de ară (Jice ori ce, noi scimă şi dicemă că tâte aceste suntă invinuirl nedrepte. Poporulă românescO îşi iubesce mai multă decâtă ori şi care altă poporQ ţera sa, ilă iubimă pe regele nostru şi istoria ne e martora că în mai multe rânduri nl-amO vărsată cu celO mai mare devoU mentă sângele nostru pentru tronă şi patriă, şi că ne-aină sacrificată tot-deuna, când se cerea, avutulO şi viâţa nâstră. Ce ne este dâr vina că suntemă atâta de străină şi rău portaţî? Vă spună îndată stimaţdoră fraţi: In timpurile mai de aprâpe s’a apucată ună curentă peri-culosă atâtă pentru patriă, — că într’adevără duce la rele, — câtă şi pentru noi, şi acesta curentă este şo-vinismulă maghiară, care, nutrită fiindă acum chiar şi de torurile acele, cari ar trebui sâ se reţină dela aventuri, de guvernă, de forurile administrative, de societăţile înalte, ba mai pre urmă şi de biserici, a trebuită sâ ne ridicămă şi noi şi sâ ne îngrijimă de mijlocele de apâ rare. Noi înainte de Iote voimă a trăi numai ca Bo mâni, Români cu drepturile nâstre asigurate în legi, cu limba şi datinele nâstre românesc! de cari nu lâsămă pe nimeni a se atinge cu mână şi cugetă vrăşmaşă Aşa vremă numai a trăi şi în posesiunea acestora vremă sâ fimă numai fraţi cu Ungurii. Ne vrea uşa? Fârte bine! Dâr ei nici aşa nu ne vreu; şi decă nu ne vreţî, pentru ce cereţi dela noi jertfele de sânge şi de bani? Noi Românii ne luptămă şi ne vomă totă lupta în contra nisuinţelor de a ne nimici şi maghiarism, şi averaă nădejde că vomă pute ajunge capătă bună la lupta nâstră dreptă, va luci şi asupra nâstră sârele dreptăţei şi a egalei îndreptâţ ii. Ţâra acâsta e ţâra celoră 15 mifiâne de 6menl, cari toţi îşi au drepturile loră prin lege asigurate, totă legea ne asigură şi drepturile naţionale, şi etă astăzi amă ajunsă acolo, ca noi ci vii să ne îngrijimă de esecutarea dreptă a legiloră şi să preten-dămă pe lângă tâte asigurările legislative egala îndreptăţire. Toţi suntemă âmeni, şi prin urmare toţi avemă drepturi, noi pre lângă aceea ne amă născută şi ca Români şi ar trebui să avemă nevătămate şi drepturile aceste. Acesta aşa ar trebui să fiă. Aşa spună şi cari stau în fruntea ţârei, ba chiar lege avemă pentru acesta, adusă de dietă, aşa o spună şi miniştri, şi când le (jică aceste lasă asupra nâstră totă câta asupritoriloră, ne es chid din t6te şi nu ne respeefeză limba. Nedreptate avemă să intîmpinăm pretutindenea, şi acestă nedreptate e făţişă Suntă grele aceste lucruri, iubiţiloră mei fraţi, şi la mulţi ar păre că e cu neputinţă atâta rău, eu însă vă voiu, documenta cu acte şi chiar din ei. Vâtjendă aceste omenii binecugetătorî şi simţitori, cari mai portă unu pică de grijă de sârtea poporului apăsată, au (jisă în sine: „Nu merge bine aşa.“ Şi întru adevără. fraţi-lorO, nu merge bine. Noi, Românii, încă suntemă făcuţi după tipulă şi asemănarea lui Dumnezeu, inima nâstră in ă simţesee, spiritulă nostru încă vre a se elibera de torturele suferite, noi încă voimă se fimă liberi, liberi în drepturile nostre omenescl şi cetăţenesci. Şi acestă libertate aijl încă numai o ceremă, mâne însă o vomă pretinde. Au 4'sh deci omenii bine simţitori, aceia cari au durere in pepturiie loră pentru sortea fraţiloră săi, pentru sortea poporului românescă: să mergemă la Sibiiu, să câutămă după lucru şi să vedernă, că pentru ce sun temă goniţi? Şi s’au adunată, fraţiloră, din tâte părţile, din tâtă Transilvania şi din părţile Ungariei locuite de Români, s’au adunată fără a cugeta la greutăţi şi spese, fără a cugeta la aceea, că-şl lasă familiele şi lucrurile loră, ba necugetândă nici la aceea, că-şî iau asupra loră ura şi mânia acelora, cari ară dori să vâ(}ă pe Români asserviţi întru atâta câtă nici de sine, nici de sârtea loră să nu se mai ocupe. S’au adunată deci pe 7 Maiu şi sfătuindu-se în trei <}ile după olaltă au aflată tâte relele şi s’a vâtjută, câtă de mare nedreptate este apăsarea poporului românescO, S’a vărjută că drepturile Româniloră în tâtă ţâra suntă călcate în piciâre şi că trăimă fără drepturi şi fără dreptate. S’au sfătuită apoi, că ce avemă să facemă faţă cu atâtea rele, că unde să câutămă lâculă. Şi-au pusă întrebarea: că n’ar fi bme să mârgă la dietă Români mai mulţi, şi apoi acolo să arate durerile Româniloră? Ei, dâr acâsta nu se pâte, nu se pâte deârece Ardelenii nu-şî potă alege deputaţi de feliu, âr noi, ăştia din părţile ungurene şi bănăţene, şi de amă vre n’amă putâ, că, precum s’a văzută pănâ acuma totdeuna, nu nesocotesce puterea nici ună mijlocă, fiă câtă de necinstită, .ca să ne împedece să reeşimă. Sfătuiri peste sfătuiri, beuturi, presiuni, corupţiunile cele mai ruşinose, ba puterea, forţa şi închisorile suntă mijlocele cele de tâte dilele, ca pre Română să lă potă împedeca a-şî trimite deputaţi la dietă. S’au hotărită dâră, ca să încerce a-şî căpăta lecuire la loculă celă mai competentă, s’a hotărită deci, sâ trimită o deputaţiune Ia Inălţatulă împărată, ca, ară-tându-i relele şi suferinţele ce bântue obştea românâscă, pe poporulă celă mai credincioşii ală Lui şi ală casei înalte, să porur.câscă ca să se curme nedreptăţile. Cu aceste cugete fundă ocupaţi, amă mersO şi amă fostă la Sibiiu, hotărîrile cărei conferenţe am acuma să vi-le facă cunoscute. Aici ia oratorulă în mână actele conferenţei din Sibiiu din anulă 1884, pe basa câreiă s’au adusă şi ăstă ană decisiunile, respective totă acele. La punctulă 1. esplicâ oratorulă motivele pentru cari s’a e(Ji9ă în a-nulă 1884 a doua oră passivitatea faţă de alegerile die-tale, cari motive s’au luată şi astăc|î, fiindă totă acele jurstări, ba ca esistândă întru adevără motive sontice şi în Ungaria propriamente luată, cu ună cuvântă fiindă Românii şi din părţile ungurene şi bănăţene împedecaţi cu totă adinsulă de a se putâ representa la dietă, passivitatea s’a luată şi pentru aceste părţi în genere, fă-cendu-se escepţiune, unde cu convoirea comitetului din Sibiiu s’ar putâ candida deputată. La celălaltă punctă <}ice oratorulă că e fârte însemnată. deârece vorbesce despre introducerea usului limbei române în tâte oficiele şi agendele. Şi acâsta aşa şi trebue fiă. 4'se oratorulă, nu numai pe basa legei sancţionate de Maiestatea Sa, ci pentru aceea, c â cu es-cluderea limbei nâstre din deregătorii ni se face adeseori nu numai nedreptate ci şi multă daună. Lege avemQ noi care ne iertă folosirea limbei nâstre, astăzi însă nu ni-e ertată să ne folosimă de ea, şi acela care pre lângă tâtă firea inimieiloră ordinei şi a legiloră esistente se pune pe basa legală şi-şl folosesce limba sa, nu numai că nu e ascultată, ci chiar urgisită. Gând încă nu era lege sancţionată de Maiestatea Sa, în timpulă acela când Nemţii ne guvernau, în timpulă lui Back şi Schmerling, limbi nâstră era mai respectată, te puteai folosi în tâte căuşele tale, aşa (Jicândă, de ea, atunci deregătorii se nisuiau sâ înveţe limba poporului, sciiudă că ei suntă pentru poporă şi nu întorsă; astăzi însă altcum este lu-crulă. Deregătorii noştri nu sâ se nisuiâscă a învăţa ei limba nâstă, ci pe aceea o urgisescă cu tâte ocasiunile. Au sciţi voi casă, că plângerile vâstre date la judecătorii în limba românâscă sâ fiă luate în sâmă? Eu nu numai că sciu că e respinsă o atare plângere, ci chiar vă potfi arăta caşuri concrete. Au nu vă vină citaţiunile în limba, care înaintea vâstră e necunoscută, şi la judecătorii nu-i folosescă âre pe haiduci şi servitori de tâlcuitorl între voi şi j ide? Suntemă şi aici în ună cercă românescO şi pentru aceea avemă noi âre la deregătoriile nâstre Români, cari sâ ne scie şi să ne prieâpă pe noi ? Au nu ar fi mai bine şi după dreptate, ca se a* vemă deregătorî de aceia cari să ne scie limba, legea şi datinile nâstre? Asta ar pretinde nu numai hgea ţârei, ci şi dreptatea Dumneţjeeseâ Suntă între D-nia Vâstră, fraţiloră, âmenî cu stare destulă de bună şi aveţi mulţi prunci buni şi cu înţelepciune de a pute învăţa, Insă cugetaţi că potă deveni şi ei deregătorî? nu, sâu fârte arareori. Au nu observămă că numai preoţi şi învăţători să potă face? Ba nu, şi Românii potă fi deregătorî dâr numai cu jertfa cea mai mare, dâeâ se lapădă de limba şi de nâmulă său, dâcă se facă lăpădâtura nâstră şi prin urmare dâcă nu mai suntă români. Legea întărită de Maiestatea Sa dispune, ca în cercurile locuite de Români să se aplice deregătorî din poporă, toţi locuitorii sunt acum liberi, şi prin urmare ar putâ să fiă şi dintre deregătorî dâr observâmă chiar contrariulă. S’a observată mai departe că guvernulă se amestecă şi in constituţiunile nâstre biseri^escl şi în scâlele nâstre confesionale. Pretinde dela Episcopii noştri, ca să le facă serviţii de acele, cari suntă chiar contrarie şi iu-tenţiuniloră loră părintesc! şi şi interesului fiiloră săi. Aici înşiră oralorele unele caşuri concrete la a-ceste, ca cele din Satu-mare şi Biharia. In conferinţa naţională dâră s’a decisă a se lupta şi pentru apărarea autonomiei bisericei — între mar-ginele legei. După acestea oratorulă a vorbită despre scolele confesionale, arătânJu şi în acesta privinţă nedreptăţile ce se facă chiar on'ra legiloră esistente; ca necum să fiă — după lege — ajutorate scâlele nâstre, ci se întâmplă cb:ar contrariu. Când se cere ajutoră dela sla'ă sâu din bugetă pentru sculele nâstre, acelea sub diverse titluri se denâgâ. Dintre învăţători se dau ejutâre celoră mai spurcate lăpădăturî, cari suntă în eontrarieiate chiar şi cu forurile nostre înalte scolastice confesionale. Ba p«nt*u împedecarea progresului nostru scolastică şi culturală, s’au înfiinţată societăţi, precum în comitatulă nostru so- FOILETON O. (4i) _____- Misterele Veneţiei. de Edouard Didier, traducere de Ioanii S. Spartali. XV. Răsbunarea lui Martinengo. Vorbele acestea fură primite cu ună murmură apro-batoră. Murmurulă acesta însemna: Tocmai aşa vorbesce ună patriciană! Dogele, hotărită să mârgă pănă la sfârşită, clise : — Urmâză! Podestatulă începu âr: — Am avută vreme ca să mă gândescă multă la evenimentele acestea şi am ajunsă la convingerea, câ acela care mă prigoneşte d’atâţia ani pe mine şi pe ai mei, voia să se substitue personei mele şi să ajungă Martinengo, care sunt eu, după ce mă va omorî. Aşa se esplicâ totă, chiar mârtea contesei, chiar dispariţia co-piliţei, chiar . . . — Chiar atentatulă împotriva lui Felice Badoer şi a gondolierului Ricardo, chiar seeveslrarea fiicei Adriaticei chiar indrâsnăţa împotrivire a d-tale ordineloră Senatului? Cum o să justifici d-ta purtarea d-tale, servitoră ală Statului, care te revolţi înpolriva guvernului Republicei? 4»se Foseari cu o voce plină de ameninţări. — Mai înainte d’a răspunde la întrebarea ce mi-s’a pusă, am să facă 6 întrebare prinţului meu! dise Martinengo după o tăcere scurtă. — Aci nu este prinţă, ci numai preşedintele tribunalului chemata să te judece! răspunse dogele răstită. — Fiă! . . . Ei bine, fiindcă este astfelă, voiu întreba pe preşedintele Consiliului, dâcă nu cunosce pe nimeni, care să aibă interesulă să mă ve4â osândită la mârte, pentru ca astfelă să piară ună martoră prim^j-diosă ! (jise Martinengo — Nu, şi nu înţelegă scopulă întrebărei d-tale! (jise Foseari. — Eu cunoscă p’acelă omă ... Ilă chiamă Fran-cesco Foseari, este doge ală Veneţiei, eşti d ta, Alteţă! rjise podestatulă scăpărându-i o că dedre-ce ante vorbi torulă aşa de dreptă şi aşa de «elatantă a dovedită căuşele ce ne reţină dela alegeri scrisă lntr’insa? Escelenţe, pe părulă meu celă albă, pe viăţa mea intrâgă consacrată binelui statului, jură că fiiulâ când a scrisă sorisrirea aceea ducelui de MilanO nu avea altă scopă decâtă să creeze unfl delictă, pentru ca să-şi procure amara mulţumire d’a reintra in scumpa lui Veneţiă, fiă chiar pentru a-şl lăsa capulă sub barda călăului. Celă puţinii — ^icea elă — mormântulă i ar ii săpată intr’ună pămentă veneţiană. — Consiliul va apreţia valrirea argumenteloră d-tale! rjise podestaiulă cu ironiă. — Câtă pentru acum te jură, Alteţă, să răspuncjl numai la întrebarea acâsta: Recu-nosel că sorisrirea aceea a fosta scrisă de lacobă Fos-cari şi trimisă de dînsulă ducelui de MilanO? — Da, este adevărată! 4»se nenorocitul' tată. — Ei bine, acum apeleză la voi, Escelenţe, şi vă rogă să judecaţi, dăcă destăinuirea pe care v’am făcut’o nu este ună motivă îudestulătoră pentru mine ca se recuză pe Francesco Foscari ea preşedinte ală tribunalului chemată se mă judece? 4'se podestatulă adresându-se câtră membrii Consiliului. — Şi mă lapădă la minută de funcţiunea acesta! (}ise podestatulă sculându-se ca să plece. Celă mai bătrână dintre consilierii de faţă se puse atunci pe fotoliulă presidenţială şi ţji-e * — In numele Senatului veneţiană, instrucţia podes-tatului Padovei se suspendă momentană. Sentinele, duceţi pe vinovată âr în temniţă 1 (Va urma.) numai atâ*ă mai adauge, că dâcă ar putâ dispune rire-care din're noi cu o sumă barem! de 20 mii fl. doră ama pute] să alegemă deputată, însă cine dintre noi are 20 de mii, ba eu 4ică, că noi toţi cei de faţă la idaltă nu avemă atâţia bani, der să presupunemă că amă ave, şi la acestă casă d. e. eu aşă aduce pe credincioşii mei câtră urnă: dâr rire cine ar putâ garanta despre aceea, că la Tăuţii de josă — precum s’au întâmplată caşuri analoge şi în alte locuri — nisce 6menl instruaţî nu ne voră eşi în cale să ne împedece dela scopfi, şi să însceneze o bătaiă formală sub pretextă, că noi amă fostă începătorii, şi atunci âtă puterea păşesce la mijlocă ca să ne ducă la răcrire păuă se va întâmpla alegerea. Spuneţi-ml fraţiloră alegători, că la casulă acesta n’ar fi aruncată în vântă sudârea jertfitorului, şi elă cu întrâga sa familia au n’ar ajunge la sapă de lemnă ? Şi acuma vă întreba, on. fraţi, că 6re putemă noi dori o pagubă atâtă de mare unui frate de sânge ală nostru? Eu 4»că că niciodată; dreptă aceea sunt de părere ca să fi mă passivl. adecă în cjiua alegerei fiecare Română să rămâie acasă şi să’şî vacjă de trebile sale. Poporulă aprobă cu unanimitate acâstă propunere. Finindu-se acâsta, ia cuvântulă d-lă Atanasiu Lu-pană, învăţătoră în Groş), şi mu'ţămindă în numele său şi ală poporului pentru ostenelele aduse de membrii conferinţei dela Sibiiu, pentru binele de obsce, 4'ce c& are speranţă că poporulă va respecta conclusulă adusă de acâstă conferinţă, şi-lă şi rrigă să facă acâsta; la ce poporulă răspunde cu o aprobare generală. După acâstă se mai ridică d-lă Dr. Vasiliu Lucaciu, dăndă cetire apelului esmisă de comitetulă centrală din Sibiiu, după care face o scurtă reflecsiune la politica şi ţinuta d-lui Mocsary, Apponyi şi Szâll Kâlmân, âr adunarea aplaudă frenetica. In urmă on. d-nă Ştefană Bilţiu, parochă protopop de Baia-Mare, ca preşedinte mulţămindă membriloră de faţă în acâstă adunare pentru ţinuta loră esemplară şi delegaţiloră pentru ostenelele loră făcute, precum şi on. d-nă sub prc toră din Baia-mare Boszormânyi pentru presenta Iui la acâstă adunare elejtoralâ, închide şedinţa cu cuvintele: „Să trăâscă Maiestatea Sa Regele nostru Apostolică Francisca losifă I. şi scumpa nostră patriâ!“ la ce poporulă răspun^ndă cu aplause freuetiee, şedinţa se ridică. Dată în Tăuţii de susă, 9 Iunie 1887. St. Bilţiu preşedinte, Constantină Lncacin notară adhoc, Nlcolau Lupană notară ad hoe, Ioană Costină notară ad hoc. SOIRILE PILEI. Armata bosniacă se va spori dela 1 Oc-tomvre 1887 cu patru companii, prin urmare fiăcare din cele patru batalirine bosniace va primi încă câte o compania, care va fi a şâsea. —x— Deputatulă dietală sasă Guido Baussnern a trimisă kuituregyletului ardeleană adunată la Sepsi-Sân-Georgl în 4iua de 28 Augustă, următrirea caracteristică telegramă: .Onoratul presidiu ală kuituregyletului unguresc pentru părţile ardelene primâscă cu acâsta dela mine, ca dela ună membru, nu i vorbă nensemnată, dâr Însufleţită ală reuniunei nristre, sincera mea salutare şi fer binlea dorinţă după o binecuvântată lucrare a adunărei generale a reuniunei. Trăiască patria! Guido de Baussnern, deputată dietală * — Şi să ne mai plângem de lipsa de cu-riosităţl contimporane! De altmintrelea »Siebenbiirgisch Deutsches Tageblatt* ţine de o datoriă naţională a ob serva: „In faţa acestei telegrame nu putemă decâtă să repeţimă ce amă 4*sii odată cu privire la acestă deputată: pentru noi, elă aparţine morţiloră:* —x — In Canija-mare, contabilulă reuniunei de ajutorare, Max Lribl, a defraudată peste 20,000 fl. în timpă de 5 ani. Plăţile acţionariloră s’au s stată, ceea ce a pricinuită mare amărîciune şi iritaţiune. —x— Pentru servicii făcute maghiarismului, ministrulă Trefortă a mai „pricopsită44 pe următorii preoţi gr. or.: Alexandru Boiu din Boldogaia, Filip Creiţar din Bodă şi lână Marină din Crizbavă cu câte 80 fl., Aronă C o s m a din Rohia cu 60 fl., lonă losifă din DrasO. lonă Radu din Nevoiaşă, Ioană Tulbure dintr’ună Ujfalu — comitatulă nu se spune — cu câte 50 fl., — Voră fi ţinuţi minte! —x— Suntă numiţi capelani militari oiassa II în reservă lână Do boşi, preotă gr. cat. ală diecesei Gherlei, Irină Oltenă preotă gr. cat. ală archidiecesei Albei-lulia şi FâgăraşO; Gaorge Petrovană, preotă gr. cat. ală diecesei Gherlei. —x — Camera comercială din Cluşiu face cunoscută, că advocatulă Eraeric Adorjan din Turda, în urma per-derei oficiului, a fostă ştersă din lista camerei. —x— Fabrica de hărţi & dela Lelea, judeţulă Bacău în România, a arsă Vineri nriptea spre Sâmbătă. Nu s’a putută scrite nimică din ea. Paguba e enormă. Foculă se 4ice că a fostă pusă, de aceea ună procuroră a şi plecată să anchetez . INAUGURAREA StatueiiulOvidiu în Constanţa din Dobrogea (după »Voinţa Naţionalăc.) [Fine.] D. Dimitrie A. Sturdza, ministrulă culteloră şi in-strucţiunei publice, a răspunsă urmâtrirele: „Domnule preşedinte! Domnule primară! Serbarea de astă4I are o mare însemnătate. Ea este una din aptele cari voră sta ca semnă despârţitoră între trecută şi viitoră. 0ptspre4ece secule ne despartft de timpulă în oare marele împărată Traiană înainta cu legiunile sale peste Dunăre, pentru a funda la marginile orientului europeană o puternică coloniă, ca sentinelă neadormită şi neclintită a culturei. Şesespre4ece secole de sigură au trecută, de când urmaşii aceloră colonii nu au mai serbată, pe pro-priulă loră teritoriu, o serbare ca acâsta de astă4I în amintirea unuia din marii poeţi ai Romei. Timpă îndelungată şi de grele încercări au fostă aceste lungi secole pentru noi: dâr au sosită tn fine 4He vesele şi senine, în cari, prin trăinicia nostră însăşi dămă lumei întregi dovada cea mai pipăită, câtă de mare era geniulă, virtutea poporului romană, câtă de puternică era organizarea şi energia statului romană. Amă trecută prin trite vijeliile, am învirtită trite greutăţile şi astă4i stăm aci, ca în întâia 4>, oţeliţl, plini de vigrire, cu unQ simţământă viu ală originei şi ală culturei nâstre, ală mi nunei şi ală viitorului nostru. Serbămă pe Ovidiu, în însăşi cetatea Torni, în care elă a trăită, şi-lă serbămă în frumosulă monumentă ce se ridică dinaintea nristră, nu ca streini, ci ca urmaşi ai însuşi neamului lui, ca descendinţl din însuşi ilustrulă poporă, căruia elă aparţinea. Dâcă s'ar fi propus înainte de două decenii a se ridica o statuă în onrirea lui Ovidiu, ideia s’ar fi taxată atunci de fantastă, căci îi lipsâu mijlricele de esecutare. Ceea ce înainte de două decenii era o imposibilitate, as(ă4î s’a efectuată fără sgomotă, dela sine, cu uşurinţă.. Nu au trecută mulţi ani de când impulsiunea a fostă dată şi suntemă adunaţi în acestă momentă ca sâ dămă autorităţiloră acestei cetăţi ună monumentă, care va rămânea pentru totdâuna o podribă a ei, dâr totă odată ună gagiu, că pe clasiculă pământă pe care ne aflămă, aernlă s’a reinoită şi urmaşii vecheloră legiuni ai Romei au reluată stăpânirea şi paza acestoră locuri. De aceea serbarea de astă4I e însemnată, şi nu e numai serbarea Constanţei, ci serbarea întregului regată românescă, o serbare a renascerei nristre şi ună semnă vădită ală ei. Cum a isbucnită însă în scurtulă timpă de două decenii acâstă putere vitală, care domnesce astă4I în trite ramurile activităţei poporului nostru? Cum amă a-junsă a avâ deodată consciinţă de acâstă vitalitate ? Căuşele suntă uşoră de aflată. Ele suntă prâ lucitâre, prâ temeinice şi prâ puternice, ca să nu le simţim fiăcare din noi. Mai ’nainte de trite am rămasă nedeslipiţl de originea nristră, care a viată în limba nristră, în cultura nristră. Ori câte neamuri au trecută peste capetele nâstre, apăsând u-ne şi muncindu-ne pănă la mrirte, Românii nu s’au mestecată cu ele şi au eş:tă totdâuna din trite încercările cu două vechi 4ic^î^re pe buze: „Ro-mânulă nu piere44 şi »Apa trece petrile rămână*. Au trecuta multe şi multe poprire barbare peste noi, cu o repe4iciune şi cu o furiă atâtă de mare, în câtă chiară numele şi înrudirile unora voră rămânâ în veci încurcate; au trecută aceste poprire peste pământulă nostru ca valurile fiorrise ale unui rîu înfuriată, făcândă multă stricăciune pământului şi inimiloră românescl; dâr apele au trecută şi stincele au rămasă în picirire răsu-nândă după fiă-care opinteală, din munţi, din văi şi din câmpii, mai tare şi mai puternică cuvintele: „Românulă nu piere.44 A doua causă, care a împedecată să fimă nimiciţi, a fostă că ne-am ţinută în legământă necurmată cu des-voltarea lumei culte, cu desvoltarea lumei occidentale. Prin originea nostră, amă înţelesă totdâuna şi am pricepută mersulă ei, şi de câte ori amă ajunsă dinaintea unui pragă hotărîtoră, ne-am opintită şi l’am Jrecută. Acâsta s’a dovedită în modă neîndoiosă. Când, după secoll de jesbriie mari şi lupte sângerânde, radele libertăţei veniră din nou să încăl46scă o-menirea, Românii au Înţelesă îndată de ce era vorba, şi ei au pricepută că ora redesceptărei lorâ a sunată. Cu pasă repede şi energică au păşită ei de atum-I In-nainte, nedândă înapoi nici o singură dată, şi desvoltân-du-se pe sineşl şi dăndă tuturoră poprireloră ce-i incun-jurau ajutoră şi impulsiune. L Nr. 186. GAZETA. TRANSILVANIEI. 1887. In ; lfl treilea rendfl, dapă ordinea raptelorQ, vine stabilitatea ce a căpătata statuia româna, şi caro a a-vuta de resultata a da mersului naţiunei una rosta ce nu’la avea înainte — o voinţă puternică de a cunâsce ce-i era de nevoiă — şi o energiă şi mai puternică de a pune în lucrare câte le socotea neapărate pentru întărirea şi prosperitatea ei... Astătjl suntema una stata respectata de t6tâ lumea, fiind-că ama sciuta să ne facema necesari tuturora prin inersula nostru pacînica şi cumpătata, — una stata conscienta de misiunea sa, fiindcă întrega poporula s’a pusa fără obosâlă pe muncă în t6te direcţiunile. Pătrunşi de căuşele cari ne-au ridicata, nu trebue nici o dată să se uite că trebue să rămânem nedespărţiţi de dânsele. Ele sunta talismmulfl viitorului nostru. Să-la strîngema strînsa de peptula nostru, ca isbânda în cjile grele să fiă totdăuna a n6stră, ca în 4>1Q senine să ne aducema aminte că furtuna curendfl pote sosi... In legămăntula necurmata cu lumea civilisată, în armonia ce voma stabili între dânsa şi noi, să vedemd pavăza cea mai puternică, cu ajutorula căreia voma fi la adâpostulfi ori-cărei încercări se va rădica în con-tră-ne, şi voma străbate tâte dificultăţile ce voma în tâmpina. Limba nostră însă să o iubimfl mai presusa de t6te, căci ea ne va ţină în veci deştepţi, ca să vedema în mijlocula întunerecului celui mai mare calea cea mân-tuitOre, ca să distingemd de departe pericululfl, când elO se ivesce. Cultura Iimbei naţionale să fiă în veci obiec-tultt celfl mai de aprOpe ala inimei năstfe, şi din causa acăsta chiar să nu uităma câta de necesară este cultura Iimbei române. Dăcă popore de altă origine află în ea o sorginte nesecată de înaintare şi de civilisaţiune, cu câta acăstă sorginte trebue să fiă mai bogată \\ mai în-tăritdre pentru noi! ? > Nu este o întâmplare numai că reia dinteiu mo-numenta ce ridicăma în memoria unuia din strămoşii noştri este ridicata în memoria aceluia, care străluceşte prin originalitatea lui proprie între semenii săi. Să salutăma deci cu toţii statua marelui nostru poetO, ridicată pe străvechiulO teritoriu, ce ne-a fosta dăruita de fundatorulQ neamului nostru şi redata de Europa spre pa(|a măreţului fluviu ala Dunărei. Să salutăma acăstă statuă, care ne reamintesce mărirea străbună şi ne întăresce inimile pe calea cea nouă ce ne este trasă. Să salutămO acăstă statuă cu convincţiune că tăria şi gloria Statului nostru constă în muncă neobosită în t6te ramurile activităţei omenesc!. Să salutăma acăstă statuă cu versurile, pe cari iu-bitula nostru poeta le pune în gura setinelei române: Eu să peral, eu? . . . nicl-odată! Vie-o lume încruntată, «jursuiJd <« tîucffli- o.e Vie & Vie valuri mari de foca, Nici că m’orfl clinti din locfl. Tota ce-i verde s’a usca, Riurile voia seca, Şi pustiula iota mereu S’a lăţi ’mprejurula meu, Dâr eu vecînica în piciăre Printre valuri ai’4St6re Voiu lupta, lupta-voiu forte, Făr’ a fi atinsa de mârte. Căci Româna sunta în putere Şi Românu ’n veci nu piere. u .... După aceea a urmata defilarea trupelora, care s’a făcuta în cea mai perfectă regulă, atrăgendfl deplina mulţămire a şefilora superiori. S’a admirata ţinuta şi aeruia marţiala ala dorobanţilora musulmani, cari se distingeau de ceilalţi prin fesulfl lorfl tradiţionala. ,Epoca* spune că statua este o luora-e artistică în bronza fărte reuşită. Scolptorula italiana F'errari e cunoscuta pentru espresia adencă ce scie să întipărâsoă bronsului. / Statua represinlă pâ Ovidiu în pieiâre, cu braţulO stângii ţine tăbliţele, cu cela drepta, la bărbiă ţine sti-letula. înfăţişarea gânditâre şi tristă e bine tradusă. Inscripţia de pe piedestala e. latinâscă şi e cam astfela: Trecătorule, care vei fi iubită, nu pregeta s$ faci: odihnescă-se osele poetului Nasone, care a cântată iubirile drăgăstâse şi- a peritu prin talentulă stu\ Dare de semâ, asupra contribuirilortt incurse în favoruld sc61ei românescl gr. cat. din Lăpuşulii ungurescO.*) Au mai incursa: Pe lista Nr. 12, prin colecta d-lui Eliseu Barbosa, învăţătora în Borşia: ScOla gr. cat. din Borşia 90 cr., Alesandru Lemeni, protopopa 50 cr., Ioana Boroşiu propr. 20 cr., Alecsa Sotelecanu 5 cr., Maiera Flore 5 cr., Ioana Boroşa 10 cr., Simiona TamaşQ 5 cr., Mitru Iurgea 10 cr., Grigore Boroşâ 10 cr., Petru Cotârla 10 cr., Eliseu Barbosa 30 cr. Subtragându-se pentru porta 10 cr, rămâne suma 2 fl. 35 cr. Lista Nr. 35. prin d-lQ Vasiliu Raţa din Peteri-tea: Comuna Peteritea 1 fl.. Vasiliu Raţa 1 fl. — Suma 2 florini. Lista Nr. 53, din Strîmbula : Biserica gr cat. din Strimbuia 5 fl., Gavrilfl Sleamn, not. cere. 50 cr., Ar-sinte Ciceu 50 cr,, Zoba George 10 cr., AugustinO Budu 50 cr., Ioana Sighişioreanu 30 or, MitrofanQ Georgiu 20 cr., Erofteiu Georgiu 50 cr., Dumitru Georgiu 30 cr., Auster losef 50 cr., Petru Georgiu 50 cr., Ananie Georgiu 50 cr., SimonO Leeb 30 cr., Abrahama Isac 10 cr., Filipfl Tecariu 20 cr., Nechita Georgiu 30 cr., Erina Georgiu dela mănăstire 1 fl. — Suma 11 fl. 30 cr. (Va urma.) *) A se vedâ „Gazeta Transilvaniei* Nr. 171, 172 şi 173 din 1887. nursa de Hueuresci. din 2 Septemvre st. n. 1887. Rentă, de aur ti 5°/0 . . . 100 85 Rentă de hârtii o°/0 . . 87.45 Imprumutulfl căilord ferate ungare.................150.50 Amortisarea datoriei căi-lorfl ferate de ostfl uag. (t-ma emisiune) . . . 9810 Amortisarea datoriei căi-lorfl ferate de ostft ung. (2-a emisiune) .... 126 Amortisarea datoriei căi-lorfi ferate de ostG ung. (3-a emisiune) . . . .115 25 Bonuri rurale ungare . . 105.— Bonuri cu cl. de sortare 1C4.50 Bonuri rurale Banat-Ti- mişfl............... 10470 Bonuri cu cl. de sortare 104.75 Bonuri rurale transilvane 104 70 Bonuri croato-slavono . . 104 75 Despăgubire p. dijma de viuu ung...............100. — ImprumutulQ cu premiu ung....................12 210 Rosurile pentru regulare» Tisei şi Segedinului . 124 75 Renta de hărţii austriacă 81 30 Renta de arg. austr. . . 82 65 Renta de aurQ austr. . . 112 80 Losurile din 1860 . . . 136 30 Acţiunile bănceî austro- ungare ................ 884 — Act. bănceî de creditii ung. 287.— Act. bănceî de credită austr,283.20 Argintulă —. — GalbinI împărătesei .............5.91 Napoleon-d’orl .... 9.95 Mărci 100 îqnp. germ. . . 61 50 Londra 10 Livre* sterlinge 125.60 Cota oficială dela 19 Augustă st. v. Cump. 1887. vând. Renta română (5°n). oi1/. 92*/, Renta rom. amori. (5°/o) 95V, «6*/* » convert. (6°/0) 89*/4 907* îinpr. oraş. Buc. (20 fr.) 35— 36- Credit fone. rural (7%) . 104»/* 1057, * n >l (b°/o) • 89V. 907* » * urban (7°/0) . 103Ve 103»/* . (6°/o) - 94— 95— * * * (5°/o) • 87— 877, Banca naţională a României 500 Lei —— Ac. de asig. Dacia-Rom. — — « » » Naţională — — Aură contra bilete de bancă . . 14.— 14.7* Bancnote austriace contra anrfl. . 2.01 2.02 SOIRI TELEGRAFICE. (Serv. part. a »Gaz. Trans.«) NEUTRA, 5 Septemvre. — Regele a sosiţii aci şi a fostu strâlucitu primiţii. La oma giele deputaţiunei comitatului respunse regele: Sunt convinsâ , că poporaţiunea Ungariei de susti, fără deosebire de credinţă şi naţionalitate, stă pe acelaşD nivelu şi în simţămintele patriotice cu ceilalţi locuitori şi că nedespărţiţi unii de alţii vortl păstra şi mai departe ca şi păn& acum simţămintele de fidelitate omagială şi de iubire de patriă. Câtră cleru a accentuată Maiestatea Sa, că nu se îndoesce, cum că elfi, clerulu, va instrui şi va nutri cu zelă în pep-tulă credincioşilor!! concordia frâţăscă. DIVERSE. Muşcăturile de şerpi. — Se întâmplă adeseori în timpulfl căldurei verei, ca 6menii şi animalele să fM muşcate de vr’o reptilă vemnăsă. Când s’ar ivi asemenea nenorocire trebue îndată să se lege (de se păte) fârte strînsfl d’asupra locului muşcată, să se sugă rai», dăcă n’ai în gură cea mai mică sgărietură, său să se a-pliee q ventusâ de 7, câsfl cu unfl paharfl, din cart vei scăte aerulfl ar4ândQ înăuntru hârtiă său paie. Apoi se arde rana cu potasâ caustică său chiar cu unfl fierfl roşu, mai alesă dăcă muşcătura e de năpârcă (viperă). In locfl d’a se arde cu unfl fierfl roşu, se p6te arde mai bine, lăsftndfl să cadă pe rană o picătură de cârt roşiă, aprinsă, care vindecă şi prin cauterisare, şi prin oprirea aerului d’a pătrunde în rană. („Gaz. Săt.“) NecrologU. — Capitululfl Metropolitana gr. cat. de Alba-Iulia şi Făgăraşfl cu adâncă întristare anunţă adormirea în Domnulfl a iubitului confrate Beverendissimului Domnfi TIMOTEU CI PAR IU, Prepositfl şi Canonică alfl Bisericei Catedrale metropolitane din Blaşiu, Decanfl Catedrala, Vicarii generala ar-ehiepisc-opesefl, Preşedinte alfl Tribunalului matrimonială de a Il-a instanţă pentru Diecesele sufragane, Preşedinte şi membru fundatorii alfl Associaţiunei transilvane pentru literatura şi cultura poporului română, membru aifi Academiei române, membru ordinară alfl Socielăţei ger-mane-orientale, şi asesor alfl Sântului Scaunfl metropolitan, urmată după morbil scurţii, ac^l diminâţă la 4 6re, In anulă 83 alfl etăţii şi 60 alfl preoţiei sale. Osămintele adormitului se vorfl înmormânta in 5 Septemvre st. n. la 3 6re după amâtffl. Blaşiu, 3 Septemvre 1887. Fiă-i ţărîna uşărâ şi memoria binecuvântată! Editorii: lacobă Mureşiann. Redactorii responsabilă: Dr. Anrel Murasiann Cursulu pieţei Braşovâ din 3 Septemvre st. n. 1887, Bancnote românescl .... Cump. 8.65 Vând. 8.67 Argint românesc » 8.60 A m Sfapoleon-d’orl * 995 0 10- 11.23 » 11.27 Imperiali » 10.22 t 10.26 Galbeni . » 5 86 » 5.90 Scrisurile fonc. »Albina* 67o • * 101.— • 102-• » * » 5®/# • » 98.— - 99.- Ruble RusescI * 109.— » 110.- Oiscontulfl ... » 7— ■10 •/• P® anti. 1—6 PENSIUNE. 1—2 scolarî se primesefl în pensiune la unîl profesorii de comptabilitate alfl unei scdle gremiale din Braşovfl, unde, pe lângă o educa-ţiune casnică, elevii vorfl fi supraveghiaţî şi în diligenta executare a penselorfl scolastice. Deosebiţii potfl obţine si lecţiunl private din ştiinţele comerciale şi limba francesă. Doritorii se potfl informa mai pe largii în comptoaruifl d-nului Andreiu A. Popovici, Strada Sclieiloru Nr. 146. Avisă d-lorfl abonaţi! Rugămîî pe d-nii abonaţi ca la reînoirea prenumeraţiunei să binevoiască a scrie pe cuponulu mandatului poştalii şi numerii de pe făşia sub care au primitu cjiarulti nostru până acuma. Domnii ce se abon£ză din nou să binevoiască a scrie adresa lămiritfi şi să arate şi posta ultimă. ADMINISTR. „GAZ. IR ANS “ Sosirea si plecarea trenuriloru si posteloru în Brasovu. Trenulfl Trenulfl Trenulfl Trenulfl Trenulfl Trenulfl Trenulfl Trenulfl a) Dela *) c) d) *) a) Dela b) . c) Din d) „ *) * 1. Plecarea trenuriloru: l. Dela Braşovfl la Feşta: de persone Nr. 307: 7 ore 20 de minute săra. mixtfl Nr. 315: 4 ore 01 minută diminâţă. 2. Dela Braşovă la Bnonreeoi: accelerată Nr. 302: 5 6re 37 minute diminâţă. mixtfl Nr. 318: 1 oră 55 minute după amâ4I. II. Sosirea trenurilor^: 1. Dela Peşta la Braşovfl: de persăne Nr. 308: 9 ore 46 minute înainte de amâ4î. mixtfl Nr. 316: 9 6re 52 minute săra. 2. Dela Bnonreeoi la Braşovfl: accelerata Nr. 301: 10 6re 12 minute săra. mixtfl Nr. 317: 2 6re 32 minute după amâ4l. A. Plecarea posteloru: Braşovfl la R&şnovu-ZSrnescî-Brană: 12 6re 30 min. după am6<)l v „ Zizinu: 4 6re după amâ4L „ în Secuime (S. Georgî): 1 6ră 30 minute năptea. ,, Ia Făgăraşul 4 6re diminâţă. „ la Săcele: 4 6re diminâţă. B. Sosirea posteloru: Rtşnovu-ZSrnescî-Brană la Braşovfl: 10 6re înainte da amâ^I. Zizină la Braşovfl: 9 6re a. m. Secuime la Braşovfl: 6 6re sâra. Făyăraşu la Braşovfl: 2 6re diminâţă. Săcele Ia Braşovfl: 6 6re 30 minute sâra. Tipografia ALEXI, Braşovti.