BKDAGŢICSTEA ŞI ADXIKINXUA'ţirHEA« BRAŞOVC, piaţa mare Nr. 22. ,GAZETA" IESE ÎN FIECARE ţ)l. fe unfl an fi 12 fior., pe ş6se luni 6 fior., pe trei lan! 3 fior. Bora£als ţi străia&tat»; Pe an fi 40 fr., pe ş6se luni 20 fr.. pe trei hi»»? 10 franci. ANULU L. s£ PRENUMERÂ: la poşte, la librării şi pe Ia dd. corespondenţi. ANUN3IURILE: O seriă garmondfi 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare nnfrnnovte nu •» nrlmn.ou. — ftanuanrlpto nu «« ratrăralti. m 182 Joi, 20 Augusta (1 1887. Braşovti, 19 Auguste 1887. Ann) publicatu în numărul de eri alu „Gazetei Transilvaniei “ unu amărunţitâ resumatâ dintr’unu articulîl de fondCi al îl lui „Egyetârtâs**, , care se ocupă cu traiulu Maghiarului. F6ia ungurâscă, basată pe esperienţele câştigate şi pe datele biuroului statistică din Pesta, ne înfăţişâză ună tristă tablou despre traiulă poporului maghiară. Cartofii, cucuruzulă, pânea de ovăsă, sîm-[ burii de bostană, câpa, uleiulă de flârea s6re-lui, borşulă, perele pădureţe suntii artieulii principal! car! astâmpără f6mea, âr rachiulă articu-lulâ principalii care astâmpăra setea unei părţî însemnate a poporului maghiară. Carnea şi vi-i nulă abia la marî dâcă le întâlnesc! în casa lui. In genere, dâcă are ce, mănâncă, dâcă nu flămâncfesce, 4'ce f6ia ungurâscă, care declară de curată poveste aserţiunea, cumcâ poporulă ungurescă trăesce mai bine decâtu popârele din alte ţări. Nu e nieî o mirare aşader, dâcă comisiu-nile de recrutare simtă nevoite să respingă jumătate din tinerii cari se presintă înaintea loră, din emisa corpuriloră loră slabe şi netrebnice. Aceste triste esperienţe arată că poporulă e fârte sărăcită şi f‘â>ia ungurâscă dice, că de gâba se silescu 6menii guvernului a documenta, că poporule înâtă în lapte şi untfl. Dâcă aceste destăinuiri le-am fi făcută noi, nici vorbă nu mai pâte fi că ne amă fi aprinsă paie pe capă şi chiar foi de calibrulă lui „E-gyetertes** ne ară fi taxată de calumniator!. Şi acâsta cu atâtă mai multă, cu câtă foile unguresc! la diferite ocasiunî, de câte or! turbâză — şi aprâpe 4^n^ce suntfi aceste ocasiun! —- nu gâsescă destule cuvinte injuriâse la adresa poporului română, fâcându-lă sălbatică, necultă, că trăesce miserabilu, că e sărăntocă, că e beţivă şi câte şi mai câte alte graţiosităţ! de fe-lulă acesta. Chiar în 4^e^e acestea, fâia guvernamentală din Cluşiu, vorbindă despre escursiunea scriitori loră şi artiştilor „unguri*4, 4>cea despre Câmpiă, unde surită numai Români, că pe acolo în timpă de plâiă numai pasările potă umbla, nu e nici trenă, nici şosea, e o îngrozitâre cerşetoria, o stare neglâsă, viâţă fără sciinţă şi fără preten-ţinnl, fraţii Valahi suntă trândavi, băutori de rachiu ş. a. Nu scimu dâcă foia ungurâscă a roşită când a făcută acâstă „patriotică**, „cultăk* şi „civilisa-t6re“ descriere despre Românii din Câmpiă, cari ca toţi ceilalţi Români din alte părţi ale Ardealului, Bănatului şi Ţărei ungurescl trăescu şi muncescu numai pentru Ungurii dela putere. Dâr atâta e sigură că, dâcă tbia ungurâscă ar av6 câtuşi de puţină cultură a inimei, ar fi trebuită să se bată peste gură şi să tacă. Bietulă Română muncesee 4* şi nâpte pen tru guvernulă ungurescă, pentru esecutorii unguresc!, pentru milionulu de lefegii ungurescl, pentru agitatorii unguri, pentru kulturegyletuii, pentru toţi aceia câţi î!u esploatâză şi-lă batjo-ourescu. Nefiindă destulă cu atâta, ’i s’a da tu apoi pe capu-i şi Jidovulă cu cârciuma, care ocrotită de organele unguresc! stârce pănă la sânge pe sârmanulă Română. E culmea neruşinărei a mai pretinde, ca unii poporă atâtă de schingiuită să mai trăâscă şi bine, şi a-lu învinovăţi totu pe elu de lipsa de căi de comunicaţiune şi de sărăcia şi adren-ţele de pe elă, când responsabilitatea cade asupra guvernului ungurescă şi a celoru de pănura lui, adecă asupra esploatatoriloră. Dâr dâcă aceşti esploatatorî şi batjocoritori nu roşescă atunci, când vădu paiulă din ochi ulii altuia şi nu-şi vădă bârna din ochii loră, le va roşi de sigură obrazulu palma ce ’şl-o dau ei înşişi prin fâia ungurâscă „Egyetertes**. Dâcă insultătorii şi batjocoritorii „patrioţi** n'ar fi certaţi cu sentimentul fi ruşiuei, ar trebui să recunâscă ei înşişi, că poporulă română bea muhă şi se ’nduşmănesce cu morala cu deosebire acolo, unde vine în atingere cu Ungurii. Dâcă pretinşii „patrioţi** ară fi pretini cu sentimentulă ruşinei, ară trebui să roşâscă gân-dindu-se că bietulă Română trăesce rău, fiindă că esecutorii unguresci, Jidovulă cârciumară şi legiânele de alţi esploatatorî de totă soiulă îlă sventă de totă produsulă muncei lui. Mai puţine insulte şi batjocuri, mai puţine persecuţiuni şi încercări de maghiarisare, mai puţine măsuri ilegale şi mai puţină esploatare, dâr mai multă interesare de sârtea poporului i-ar sta multă mai bine guvernului ungurescă şi orga-neloră lui, ca şi pressei ungurescl şi celoră cari agită prin ea şi afară din ea. Pe deoparte vaetele că degenerâză şi se prăpădeşte poporulă maghiară, celă ocrotită, din causa traiului miserabilă, a sărăciei, âr de altă parte batjocorirea Românului, celă esploatatQ, fiindă că e săracă, denotă lipsă de cultură, răutate a inimei şi duşmăniă fără margini. Situaţiunea internă a Bulgariei. Sciri sosite din Sofia la Belgradă spună, că cu ocasiunea intrării principelui Ferdinandă în capitala bulgară erau mari temeri că voră is-bucni turburâri. Macedonenii nemulţumiţi şi o parte din garnisână, ai cărei oficerl suntă parti-sani ai fostului ministru de răsboiu colonelulu Nicolaeff, unu mare partisană alu prinţului Ale-sandru de Battenberg, erau, se 4ice? gata a se rescula. Guvernulă fârte îngrijată, a procedată la unu mare numără de arestări şi ordonă ca gendarmeria să ocupe consulatulu rusescă. Autorităţile au pusă să se tacă cercetări în casarma artileriei şi în împrejurimile ei, căci se credea că există arme şi muniţiuni îngropate. Pănă acum aceste cercetări n’au dată nici unii resultată. Fusese vorba într’unu momentu d’a exila pe mitropolitulă Clement, însă se asigură că svo-nulă răspândindu-se în oraşă a pricinuită o mare mişcare. Omenii armaţi au fostă la mitropolit^ şi i-au propusă să-lă apere în contra guvernului. Spre a nu provoca ună conflictă sângerosă care ar fi putută da semnalulă r&scâlei în contra noului principe, guvernulă a găsită cu cale, ca mai bine să renunţe la proiectulu său. întâlnirea Ţarului cu împăratultt Vilhelm. In cercuri rusesci se conteză — precum se comunică din Petersburg cătră „Kolnisehe Zei-tung“ — pe o întâlnire ce o va avâ Ţarulă Rusiei cu Impăratulu Germaniei. întâlnirea se va face în tâmna acâsta, între 10 şi 15 Noemvre, probabilă în Danzig, şi anume când Ţarulă se va întârce spre casă din Danemarca, unde se află acum. In Petersburgu se crede că în prima liniă se va tracta de reînoirea alianţei păcii între Rusia şi Germania, ce espiră pe la mijloculă lui Septemvre. Afacerea încălcării graniţei. Cu privire la încălcarea graniţei de cătră ostaşii românî, despre care raportarămO în numărulO de Sâmbătă alo f'ăiei năstre, „Szâkely Nemzet** mai dă urmă-tărele amănunte: „Mai mulţi locuitori din Szâpviz, SânmiclâuşQ şi Borşova, auijindQ că proprietăţile loră ară fi ocupate de Românî, s’au dusă în munţii respectivi, ca să împedece ocpparea lorQ Au anunţată că locuia este a'Q lori) şi au începută să cosăscă iărba ce mai rămăsese necosită. Omenii aceştia sciau, că în tjdele trecute prinţultk Ghica, ca proprietar) alQ locului, a fosta la graniţă şi hotfirîtfi a declarata, că nu se amestecă în afacerea teritoriului ocupata, deorece graniţa este în locuia, - unde susţinfl respectivele comune din comitatulâ Ciucului. Arendatorii de pănă acum ai locului acestuia au dattt dincâci de graniţa recunoscută de Ghica mai bine de 100 jugăre pe săma locuitori lorQ din Moldova şi pe acesta teritoriu şi-au făcuta ostaşii din Moldova drumO pentru a patrola. Ast-felia, pe cânda respectivii Săcui cosiau pe proprietatea lorQ, doi ostaşi înarmaţi din Moldova au mersa din pa-trolă la ei, pentru ca să-i alunge. Aceştia însă au fosta prinşi şi arestaţi, âr la interogatoriu au declarata, cft comanda militară 11-a ordonata lora să apere teritoriulă. După acâsta ostaşii moldoveni au tostâ eliberaţi, s’au dusO la ai lorâ şi âtă că în ()iua următâre, 17 Augusta, pe cânda Săcuii lucrau în linişte, năvălescâ asupra lortt 12 ostaşi românî sub conducerea unui ofiţerâ, îi iau pe Linguri la gână, ofiţerulQ prinde a descărca glânţe asupra lora, prigoniţii fuga şi se ascundă. Ostaşii deseftr-cândO din puşcă străbată tota mai înlăuntru pe teritoriu ungurescâ, doi din ei au fosta trimişi dupfi cei ascunşi ca să le ia ce aveau cu ei. Aceştia au prinsâ a se a-păra cu două pusei de vânâtâre, ce aveau la ei, dăr în urmă n’au putută susţină focula ; ostaşii români au furata dela ei două mantale, trei straiţe şi 4 câse; altceva nţi au aflata. — împuşcăturile au fosta atâta de înverşunate încâto g’ânţele au găurită casele şi alte edificii de ale locuitonlora unguri dela graniţă. O bucată ruptă dia părete a străbătută în casa lui Andrâs Balâzs din Sân* miclăuşO şi l’a rănita. Focula a durata dela 11 6re a. m. pănă la 4 p m. In timpulQ acesta 3 dintre ostaşii luptători au fostâ prinşi, aşa, deplina înarmaţi, cum erau. — După multă rugare însă, la urmă au fosta liberaţi şi numai armele li-s’au oprita şi aceste arme astă4I se află la casa comunală din Ciuca-Szâpviz. In cjiua urmâtâre, 18 Augusto, ostaşii români, sub conducerea unui suboficerO, de asemenea au continuata una răsboia formala contra SăcuilorO din Ciuca, ocu-pânda vigilia dela graniţă, rădicată pe spesele comitatului CiucO şi mutânda graniţa României cu una kilometru dincOce, pe teritoriuia ungurescO.* SOIRILE PILEI. Pentru atragerea străinilorO la Pesta din incidentul0 construirei căilortt ferate orientale, mi-uistrulO ungurescâ de comunicaţiune a făcuta paşii de lipsă. La mergere din Parisâ la ConstantinopojOj călătoria se p6te întrerupe îu Pesta. Se dau bilete de druratt, mersa şi îniorsO, între Pesta, ConstantinopolO, Sofia, Fi-lipopolQ, NicopolO, SalonicO ş. a. şi se publică în diferite limbi manuale (călăuze) de călătoria cu deosşbââl consideraţiune Ia Pesta şi Ungaria. —x— Ni se scrie din Să ce Ie cu data 18 (30) \ugustfi: »Luni, în 17 (29) Augusta, poporulă româna din Săcele avu bucuria a vede în mijloculO său pe părintele archi-mandriiO şi vicarii archiepiscopescâ Nicolau Pop e a. Pă* rintele archimandrita a petrecuta mai multa timpa la băile din Vâlcele, de unde în (jiua susO memirată s’a dusă să cerceteze Săcelele, care este locuia său patalO. Primirea ce i-au făcut’o Românii a fostă solemnă Upâ frumosO banderiu de călăreţi, îmbrăcaţi mai toţi în costuma naţionala şi urmaţi de ună lungO şirQ de trăsuri, cu stegula şcolara în frunte, ii eşiră înainte pănă la crâşmuţa Hermanului. La sosire aci, la orele 4 p. m. ilfi întâmpină nuinerosO popora şi mai tâtă inteligenţa româna din Săcele. Mai întâi părintele Eremiă Verzea îlâ bineventâ în numele preoţimei şi alQ poporului ro-mânQ din Săcele prin o frumâsă cuvântare, accentuândO mai vârtosQ mândria ce o siratâ Sâcelenii, avândO eşittt din sînulO lorâ unâ bărbat a distinsa şi merjtatâ. La acăstă vorbire răspuqse Părintele archimandrita, }dânda espresiune recunoscinţei sale pentru onârea ce i s’a făcuta, indâmnă la comună activitate pe poporfi, accentu-âxă obligaţiunea fiă-cărui omO de a face fapte bune şi Nr. 182. GAZETAgTRANSILVANIEI. 1887. dă mai multe instrucţiuni folositore poporului, er la fine îşi esprimă dorinţa, ca să mai ajungă odată Săcelele la starea înflorit6re de odini6ră. Apei, în trăsura de gală, trasă de patru cai, fu condusă la casa părintâscă. La casa părintâscă, ce era împodobită cu verdâţă şi cu gustă decorată, se mai rostiră câteva cuvinte de bine-venire, după care Părintele archimandrită vorbindă cu toţii pe rândă, le dete mâna şi cu acesta serbarea se încheiâ “ —x— Estragemă următorele dale din raportulă ce Fa făcută comitetulă centrală ală kulturegyietului cu ocasiunea adunării generale în 28 a. 1. c. la Sepsi-Szent-Gy 6 rgy: In 12 Aprilie 1885 dispunea societatea de ună capitală de 300 fi., când s’a constituită la 31 Augustă 1885, averea societăţii era de 50,0' 0 fl, la adunarea generală, care a fostă în 29 Augustă 1886, ca-pitalulă se suise la 150,000 fl şi astăzi a ajunsă aprope la 250,000 fl. Societatea numără 16 comitete comitatense. 8 comitete orăşenesc!, 15 cluburi provinciale şi 26 filiale. Numărulă membriloră a crescută aşa de tare, în-câtă astăzi deja societatea numără 1548 membrii fun dator! şi pe viâţă, 11,329 ordinari, şi 3944 membri aju-fătorl, în totală 16,843 membri. Din tote unghiurile ţării, din tdte clasele societăţii i se trimită societăţii contri-buirî; cea mai mică contribuire e de 4 cr., cea mai mar de 2202 fl. 3 cr. Prin subscrieri suntă d^ja ca asigurate contribuiri în valdre de 185,790 fl 55 cr. Raportulă mai amintesce şi de activitatea ce desvoltă societatea. Societatea a votată ajutore la diferite scote, oonvicte, preoţi săraci, asiluri (grădini) de copil şi altoră institute unguresc!. Intre aceia, cari şi-au câştigată deosebite merite pentru reuniune este ministrulu de hon-vecj! Geza Fejervâry, care a ridicată interesulă Ar-dâlului, furnisândă dela industriaşii ardeleni 100,000 de părechî încălţăminte militărescâ. — Nici nu trebuia să se mai dea de golă kulturegyletiştii că suntă sprijiniţi de guvernă, căci o scianaă. E buăforii li ochi, că pănă mai acum e anulă se lăudau cu 300,000 f . er a(Jî au scătjută la 250,000 fl., şi şi aceştia numai pe hârtiâ. De altmintrelea suntă bani aruncaţi în veută. —x — In comitatulă Târna vei maii s’au înmulţită porcii sălbatici aşa de tare, încâtă pricinuescă câm-puriloră mart stricăciuni. Ţăranii din Şaşă stau noptea la pândă, ca să-şi apere încâtva sămânăturile. Tocmai aşa era în evulă mediu, observă ,Sieb. Deutsch. Tgbltt.», când ţăranulă era dată pradă pagubeloră pricinuite de fâre sălbatice, numai ca să nu turbure «domnului* plăcerea de vânătâre. —x— Pentru serviţiile aduse maghiarismului, ministrulă Trefort a «pricopsită» pe următorii preoţi greco-orien-fali: lână Vătăşană din Ar chita cu 80 fl., Alec-sandru Stoica din Săliştiora, Aronă Suciu din Dălu-mare şQVasilie (Ladislau) Petru din Vălişora cu câte 60 fl, Neculae Beraşă din Bej ană, loachimă Cerbiană din Nucşora, Petru Duma din Techerău I6nă Ghiuruţană din Ungur aş ă, Artenie Gri şan, şi Neculae MunteanovicI din A! ba-Iul ia cu <âte 50 fl. — Românii ii voră ţină minte. —x — Paguba pricinuită în Hermană prin arderea a 51 şuri şi 27 grajduri pline cu nutreţă şi cu bucate se calculăză la 40,000 fl. Edificiile au fostă cea mai mare parte asigurate, nu însă nutreţulă şi bucatele. —x— La deschiderea adunărei generale a kulturegyietului ardeleană în Sepsi-Sân-Georgi 4'se preşedintele, contele Bethlen, că ţelulă şi scopulă reuniunei nu e declarare de răsboiu contra naţionalităţiloră, ci numai mij-locă de a păstra şi susţine, precum şi a deştepta spirit ală naţională maghiară. Mulţâmi apoi scriito-riloră şi artiştiloră cari au făcută escursiune prin Ardeală şi s’au dusă la adunarea kulturegyietului ofe-rindă ocasiune lăţirei comune a culturei naţionale maghiare. — Cu alte cuvinte, pelea nu le o păte în nici ună casă schimba naţionalităţiloră, dâr acoperită cu o atilă ca să nu se va4ă că nu e ungurăscă ar fi pla-culă ,patrioţilorQ» de contrabandă. —x— «Nemzet* propune înfiinţarea unui ală treilea ins ti tută de nebuni, deărece se’mulţescă cumplită neb inii, ca în orice stată civilisată! — A”e mare dreptate «Nemzet», când spune că se sporescă cumplită nebunii, der nu din causa civilisaţiunei, ci din lipsa ei. Faptele (Jilnice ni-o dovedescă. Recomandăm* şi noi înfiinţai ea unui nou institută de nebuni şi a unei catedre de nebuniă la Cluşiu pentru formarea de medici alienişti. E mare nevoe. Afacerea parochiei Hermanului. Primimă ne ’ncefată plângeri din partea Români-loră din comuna bisericăscă gr. or. Hermană. Parochia acăsta a stată mai multă timpă vacantă şi in fine s’a alesă ună nou preotă, la 12 Ianuară 1886, în persâna învăţătorului de acolo, Alesandru Dogariu. Ni se spune mereu, că alegerea acăsta s’a tăcută în modă ilegală şi poporulă susţine, că e în stare s’o probeze acesta cu mai multe dovetj! autentice. Ba şi fără de asta, primi-rămă spre publicare o declaraţiune în numele a 140 familii din Hermană, prin care se protestezâ cu cea mai mare energiă contra alegerei de preotă a înv. Alex. Dogariu, declarândă sărbătoresce, că nici-odată nu-lă voră recunăscu de preotă ală loră. Ne abţinemă de a da publicităţii faptele, ce se impută în acestă declaraţiune trecutului învăţătorului Do gariu. Constatămă numai, că ele suntă de aşa natură, încâtă, decă suntă adevărate, fărte anevoiă se păte spera ca alesulă preotă Dogariu să-şî potă câştiga simpatia şi respectulă evlaviosă, de care ună preotă are neapărată trebuinţă din partea poporului său. Ni-se spune, şi e chiară o urmare firăscă a lucru lui, că de când esistă aceste duşmănăse relaţiunl între preotulă şi credincioşii săi din comuna Hermană, sufere biserica, sufere scăla şi sufere moralitatea publică a poporului. De aceea a sosită, credemă, timpulă, ca competenta autoritate bisericăscă să resolveze odată acâstă cestiune, cu atâtă mai multă, că în vr’o trei rânduri s’au dusă deputaţiunl dintre poporenii hărmănenl la Sibiiu, la l. l\ S. S. Metropolitulă, şi s’au adresată proteste a tâtă la consistoriu, câtă şi la sinodulă archidiecesană. Etă cum închiaie ultima plângere, ce nl-s’a trimis în numele a 140 familii din Hermană: ,Acum nu mai putemă suferi, şi declarămă, ba jurămă înaintea publicităţii, că nu vomă lua sfintele taine din mânile lui prihănite. Declarămă, că nu primimă responsabilitatea pentru urmările neobservărei ca* noneloră, cari suntă basa bisericei, ci responsabili pentru aceste urmări voră fi superiorii bisericei. Ceremă resolvarea lucrului, ceremă să se delăture Alexandru Dogariu şi să se facă altă alegere/» Munţii apuseni. Valea dosului, 26 Augustă 1887. Domnule Redactoră! Nulla dies sine linea. Părin-tesculă guvernă din nou nl-a dată o viuă probă câtă ţine la dreptate şi echitate de-o parte, şi cu câtă rigăre scie esecuta legile existente de altă parle. Devenindă vacantă postulă de vice-notară la judecătoria regală de cercă din Abrudă, între alţii a corn-petată la acela şi ună tinără juristă română deplinii cualificată, carele are o praxă de trei ani câştigată la tribunalulă din Alba-Iulia şi în toţi ramii justiţiei, carele posede deplină cele trei limbi ale patriei, şi carele ia decursulă serviţiului său eâştigându-şl stima şi recunos-cinţa superioriloră săi a şi fostă propusă locuriloră mai înalte in primulă locă spre denumire. Ne aşteptarea dâr cu totă siguritatea la denumirea acestui distinsă practicantă mai cu sâmă din motivulQ câ concurenţii săi şi în oualificaţiune şi în anii de serviţii îi erau inferiori, dâr — .sub împrejurările actuale — mai vârtosă din motivulă, că tatălă tinărului practicantă ca amploiată comitatensă încă este unulă carele totdeuna a votată pe sprîncena celoră dela putere. Deşertă a fostă însă justa nostră aşteptare. In Io-culă celui propusă de tribunală s’a denumită — in acestă ţinută curată românescă — ună Săouiu fără praxâ, carele — insemnaţi-vă bine — nu scie nici o vorbă românesce! Vă puteţi dâr închipui, d-le Redactoră, ce achisi-ţiune este noulă denumită pentru judecătoria ndstrâ atâtă de scăpătată în tdtă privinţa. Acâstă denumire totodată ne arată, că domnii dela putere au întorsă pe dosă vechia dogmă că: funcţiona-rulă este pentru poporă şi nu viceversa. Nu mai puţină ne probeză că legile sancţionate de monarehă, cari prescriu ca în fiăcare ţinută să se denumâscă numai func-ţiunarî cari sciu limba poporului, suntă — şi nu sciu pănă când — au să rămână literă mortă. Justus. Din Banattt, 14 Augusto 1887. Am totă aşteptată, că dâră se va afla cineva din inteliginţa cea numărosă română din Lugoşiu, carea va descrie şi în toile române decursulă alegerei deputatului dietală din Lugoşiu . ca aşa să aibă şi publiculă română cunoscinţâ despre cele întâmplate la Lugoşiu. Insă vă-cjândă că în foile române nu se face nici o amintire despre decursulă alegerei, m!-am ţinută de strînsă datoria a descrie — fiă şi mai târziu — pe scurtă, der fidelă alegerea deputatului dietală din Lugoşă în cele ur-mâtâre: Alegerea deputatului dietală pe periodulă de 5 ani, în cercul0 electorală ală Lugoşului s’a întâmplată în 2li luniu 1887, alegendu-se cu aclamaţiune Protonotarulă comitatensă Szende Bela, fiulă fostului ministru de honvezi Szende Bela, nefiindă contra candidată. După terminarea alegerei, partida liberală, la o ori după amecjl a contenită în casina ei Ia ună banchetă în onârea noului alesă deputată. La acestă banchetă au participată mai mulţi Români de pe sate, unii oficiali din locă, alţii notari şi mai mulţi preoţi. Intre aceştia a tostă Simeonă Tamaşă, protopopă gr. cat din Lugoşă, A mai participată la acelă banchetă încă ună proto popă gr. cat. cu brâu roşu cu numele Grecu. Apoi mai mulţi preoţi gr. or. cu brâne roşii, precum Adamă Roza, vitâzulă dela LaucusescI, losifă TempiadinLu-goşă şi alţii. Eca părerea celoră cari au insistată pe lângă paşi-vitatea absolută, atâtă iu Transilvania câtă şi în Bănată j şi Ungaria, e justificată pre deplină, şi logica cea tare, > şl-a şi produsă resultatulă său raţională. Cari pe totă ^ loculă, unde au tostă candidaţi şi români cu programă . FOILETONU. (40) ______ Misterele Veneţiei. de Edouard Didier, traducere de loanîi S. Spartali. XIV. Intre doi nori. Mititica Fiametta zîrabea bunului Ricardo, şi după ce se silea — nu prea seriosă — ca sâ-şl tragă mâna, apoi i-o lăsa de bună voiă. Elă îi ţinea mâna în drep-tulă ochiloră şi o mângâia dulce. Adeseori adormea ast-felă. Aşa ştia elă să facă curte logodnicei lui. Veni în sfârşită 4*ua când Ricardo putu să se scole şi susţinută de iubita lui Fiametta sâ ocolescă camera de câteva ori. In tjiua aceea camerista declară gondolierului că ea trebue să se întorcă lângă stăpâna sa. Vorbele acestea puseră pe gânduri pe bunulă Ricardo, care se desfăta în bucuriile unei convalescenţe ală căroră sfirşită nu vre să-lă prevatjă. — Ce felă? Vrei să mă părăseşti? întrebă elă pe Fiametta privind’o cu mirare. — Negreşită că o să te părărescă; acum eşti destulă de sănătosă! cjise camerista. — Da, aşa se pare, însă să mă cretjl că nu sunt bine de locă, dragă Fiametto. — Ce mai ai? întrebă iute camerista. — Mă temă să nu mă apuce er frigurile! răspunse gondolierulă cu o voce jalnică. — Să te întârcă er frigurile?! — Vai! da, Fiametto, şi tu ştii că dâcă pe ună omă îlă apucă frigurile pentru a doua 6ră, este mai totdeuna primejdiosă! (jise bunulă Ricardo dândO din capă. Mititica Fiametta cretjuse o clipă că într’adevără p6te să se întâmple o primejdiă, aşa că îngălbenise forte tare. Insă în cele din urmă ghici comedia jucată de Ricardo, pentru ca s’o ţină mai multă timpă lângă dânsulo Hotărî dâr să rîtjă de elă. — Ce felă? n’ai aurită ce a 4»să doctorală când a venită pentru cea din urmă oră? (Jise ea prefăcându se forte mâhnită. — Ba da! 4*se Ricardo care nu aucjise nimică — Ah, ştii der că chiar deseră o să ai ună acces de friguri nebune! 4'se Fiametta acoperindu şî faţa cu mânile. — Cum ai (JisCi? eu? să am friguri nebune?! 4‘se bietulă gondolieră bleojdindă ochii. — Da, bine a pre4isă doctorulă! — 4‘se Fiametta dândă tote semnele unei dureri vii; — elă chiar a spusă că ai să fi furiosă şi că ară trebui celă puţină patru 6menl ca să te stăpânâscă. — Patru 6menî! — Şi încă patru din cei mai voinici! Doctorulă i-a adusă cu dânsulă. — Cum aşa? — Da, suntă câteşî patru în camera d’alâturî. — Fiametto, visezi! 4lse Ricardo începândă să prin4ă frică seriosă. — Vai nu, nu viseză, ci îţi vorbescă fdrte adevă rata, bine a 4^ doctorulă. — Dar să mă cre4î, Fiamina mea, că niciodată n’am fostă mai sănătosă ca acum! 4>se gondolierul!!seu-lându-se ca să se apropie de cameristă. — Ţl-am mai spusă că doctorulă ml-a ordonata sl plecă la cea dintâi ocasiă, şi să te îngrijescă numai cei patru 6menl cari stau în camera d’alăturl. — Fiametto! c^ise gondolierulă bătândft din picior!), Camerista dete ună ţipătă. — Vai de mine! l’a apucată! . . 4>se ea* — Fiamino! . . . — Nu te apropia de mine, ori strigă pe cei patru otnenî! — Crede-mă . . . Fiama! Fiamina mea! . .. 4^ ' gondolierulă mâhnită. Insă de prisosQ. Camerista, care părea grozavi! de speriată, nici nu-lă asculta. S’ascundea după mobile, grămădea mobilele înaintea ei pentru ca să n’o p6tă a* junge gondolierulă. — L’a apucată! l’a apucată 1 . . 4*cea ea- — Ba nu, ba nu, Fiama; numai am friguri; niciodată n’am fostă mai liniştită . . . Crede-mă! te rogOL Cu câtă protesta Ricardo mai multă, cu atâtfl Fiametta striga, pănă cândă în cele din urmă vă4ândil cil bietulă gondolieră îi cade la piciâre cu mânile împreunate, începu să ri4ă cu atâta sgomotă încâtă elă înmărmuri. — Hei! ce-i asta? 4^e gondolierută. — Asta este că amândoi amă jucată comedia. Dar cine a jucat’o mai bine dintre noi amândoi? hai? spune, cum ţi se pare, Ricardo? răspunse Fiametta. — Ah, Fiamina mea, bine te pricepi să-mi daj lec GAZETA TRANSIVLANIEI. 188?. Nf. 182.________________________________________________ naţională, aceia au căzută, afară de domnulă Generală Doda, pe care l'au susţinută foştii lui grăniţeri bravi la Ciransebeşă. Aşa a căzută Truţia la Baia de Crişă, aşa Veleranulă Vineenţiu Babeşă la Şasea moniană, şi alţii aiurea. Aceste petrecându-se, li stă omului mintea în locă, când cugetă seriosă, că cum a putută căde veteranulă Vineenţiu Babeşă, într’ună cercă alegătoră curată româ-nescă şi mai numai de o confesione religionară, şi chiară faţă cu ună Asbot Jânos, ună individă cu totulă necunoscută pe aceste locuri. Gândescâ-se seriosă la urmări aceia dintre noi, cari au decăzută pănâ a merge să dea mână de ajutoră duş-mamloră noştri. x.—y. Agricultura în Germania. 0 escursiune agricolă făcută la Rosalii 188-t în provincia Sacsonia Oraşulu Quedlinburgu şi cultura de flori. (Urmare.) Ună funcţionară, care încă ne însoţea, ne arătă o grădină pe care o cumpărase proprietarulă cu 5 ani înainte, şi cu tote că fusese o cărămidăriă şi numai găuri şi bălţi de câte P/a—2 stânjinl adâncime, a trebuită să o plătăscă cu câte 6000 mărci morgenu-lă. Elă nu s’a spăriată de găurile şi bălţile cele adenci, ci a pusă de au cărată cu carele nomolă nisiposă dela gârlă de au oblita loculă, şi ac|l e iuna din grădinile sale cele mai frumdse. Spesele ce le-a avută cu cumpăra-tulă şi oblirea îi se întorcă în câţl-va ani, dăeă nu i se voră ti intorsă dpja păn’ acum. Era o fericire să treci dela locă la locă, dela fl6re la H6re, să vetji şi să miroşi sute şi mii de flori în t6te colorile şi mărimile! Mergăndă cu carâle peste otară, ni se păru într’o parte, că vedemă o frumdsâ dumbravă de stejărei, ca de 15 20 hectare întindere, şi cănd ne apropiarămă de ea, spre mai marea nostră mirare, observarămă, că nu e pădure de stejară, ci suntă numai pociile (prăjinile) dela fasole, der atâtă de dese erau, de jurai că e pădure. De altcum lc -amO întâlnită în 4î,ia aceea în aceleaşi mărimi în diferite locuit. Şi ei cultivă sfecla de zachiră pentru sămânţă, şi anumj isbutiu iu să perfecţion //e şi să facă mai bune mai multe rasse principali: ca sfecla albă de Silesia, pe cea albă imperială a lui Knauer, pe a lui Vil-morin, numită Blanche amăliorâe, pe cea albă imperială de Klein Wanzleben, şi să creeze alte tipuri şi varietăţi nouă; vândă maja de sămânţă cu câ pornea ca sâ se pună in fruntea unei companii organisată şi echipată cu cheltuâla lui şi care aştepta pe tenărulă său comandantă pe câmpiile Villa-francei împreună cu sîmburele unei armate mici întrunită acolo pentru o expediţia, ală cărei scopă nu era încă cunoscută. După ce-i spuse acestea, amândoi mai vorbiră încetă lângă o terestră. Ferestra era deschisă. Era o seră frumosâ de vâră; stelele scinteeiâre păreau că se coboră din ceră in apa lagumeloră unde jucau la cea mai mică adiere: îcl şi colo se zărea fanalulă unei gondole lunecăndă uşoră pe legere siu selecţiune şi a 2 a) prin încrucişare seu hy-bridaţiune. Prin alegere se face în modulă urmâtoră: Dâcă grădinarulă seu cultivatorulă are o formă irura6să, mare şi plină, d. e. de trandafiri roşii, şi ar voi că a-ceeaşl formă să-şi păstreze tote caracterele şi însuşirile ei, numai colârea să fiă albă, atunci din tulpina aceea de trandafiri roşii ia mlădiţa, care a produsă florile cele mai alburii şi o sădesce singură, şi apoi dintre mlădi-ţele ei, ia erăşî pe aceea, care a produsă florile cele mai albe, o sădesce şi pe aceea ârăşl singură, şi aşa mai departe, şi după câţiva ani, din forme cu totulă roşii, va avă trandafiri albi ca zăpada, şi ârăşl din flori albe va avă altele nouă,jj]cu totulă închise, până a-prope negre. Insă calea acâsta este cam lungă, progresâză numai încetă şi pănă la răuşirea completă-i trebue mai mulţi ani. Când însă elă voesce să facă acesta mai iute, atunci se servesce de metoda a doua, a încru-cişărei, (Va urma.) Sciri militare. România. Ministerulă de răsboin a trimesă o cir* culară tuturoră prefecţiloră din ţâră, învitându i să ia măsuri seriose ca pe tabelele de recensământă a tineri-loră, care urmâză a concura pentru formarea contingentului 1888, să se înscrie toţi tinerii în vârstă dela 21— 80 ani ce se pretindă supuşi streini, cu orl-ce scuse şi orl-ce acte ară pi esenţa ei, pentru ca să se potă dovedi aceia cari s’au scutită în alţi ani pe nedreptă de serviciulă militară. Acestoră tineri li se va lua şi ună interogatoră ce se va trimite împreună cu actele la mi-nisterulă de esterne. Convocare. Membrii reuniunei învăţătoriloră români gr. or. din districtulâ Abrudului, respective protopresbiteratele Câmpeni, Abrudă şi Lupşa, se convocă la adunarea generală a acestei reuniuni, care se va ţină în /o) • • .87- Banca naţională a României 500 Lei------- Ac. de asig. Dacia-Rom. ----- « * » Naţională ---- Aură contra bilete de bancă . . 14. V* Bancnote austriace contra aurâ. . 2.01 1887. vând. 9 2Vs 95 V2 89 V4 36-105»/, 90l/4 103»/4 95— 87 V. 15.»/4 2.02 Cursulu pieţei Braşovu din 31 Augustu st. n. 1887 Bancnote românesc! . . Cum; - 8 66 Vend. 8.70 Argint românea . . . • . » 8.60 â 8.65 Napoleon-d’or! .... > 9.95 9 10- Lire turcescl » 11.23 9 11.27 Imperiali > 10.22 » 10.26 Galbeni 9 5 26 9 5.90 Scrisurile fonc. »Albina* 6°/o , > 101.— » 102.-- n * n 5*/. • n 98.— - 99.- Ruble RusescI .... • • 108.— » 110.- DiscontulO . . . » 7— 10°/9 pe anO. Sz. 280—1887. Eirdetmeny. A zernesti kir. jârâsbirdsâg mint kisebb jelentosdgii polg. peres iigydkben eljârd birdsâg rdszdrol ezennel kozhirrd tdtetik, miszerint iigy-vdd Puşcariu Jozsef âltal kdpviselt Alma^mezoi gor.-kel. egyhâz alap fel-pereseknek ismeretlen tartdzkod/isa As almâstnezdi illetdsdgii Iuonu D. Banu alperes elleni 40 frt. o. e. sj. irânti bagatell keresetdnek targyala-sâra batârnapul 1887 evi September h6 28-ik napjânak d. e. 8 6râja e birdsâg elott kitiizetik. Felhivatik ennAfogva ismeretlen tartdzkodâsu alperes, hogy iigyA nek czdlszerii vedelme irânt a rdszere gondnokv.l kinevezett ugyvăd Garam Miklos zernesti lakos kelloen utasitsa, vagy a târgyalâsnâl szeme-lyefcen vagy mâs megbizott âltal jelentkezzdk, mert kiilonben mindezek elmulasztâsânak kovetkezmenyeit magânak tulajdonitsa. Zernest, 1887 Ari Augustus I16 16-ân. A zernesti kir. jârâsbirdsăg. Penciu, jârâsbird. Avisu d-loru abonaţi! Rugămu pe d-nii abonaţi ca la reînoijrea prenumeraţiunei să bîtievdiască a scrie pe cuponulu mandatului pdstalu şi numerii de pe fâşia sub care au primitu 4iarulă nostru până acuma. Domnii ce se abondzâ din nou să binevoiască a scrie adresa lămurită şi să arate şi posta ultimă. ADMINISTR. „GAZ. IR ANS u Sosirea si plecarea trenuriloru şi posteloru în Braşovu. Tren ul 0 TrenulO TrenulQ TrenulQ TrenulO TrenulO TrenulO TrenulO a) Dela b) c) d) *) a) Dela b) , c) Din d) „ e) * 1. Plecarea trenuriloru: 1. Dela Braşovu la Feşta: de persone Nr. 307: 7 ore 20 de minute săra. mixtO Nr. 315: 4 ore 01 minutâ diminua. 2. Dela Braşovu la Bucuresoi: accelerate Nr. 302: 5 ore 37 minute dimineţa. mixtO Nr. 318: 1 6ră 55 minute după amă<}î. II. Sosirea trenuriloru: 1. Dela Peşta la Braşovu: de persăne Nr. 308: 9 ore 46 minute înainte de arnătjl. mixta Nr. 316: 9 6re 52 minute sera. 2. Dela Buouresoi la BraşovO: accelerată Nr. 301: 10 6re 12 minute săra. mixtO Nr. 317: 2 6re 32 minute după amătjl. A. .Plecarea posteloru: BraşovO la Reşnovu-Zernesct-Branu: 12 6re 30 min. după amâ!i) tfj.ifimii ţ Cele mal ettine cărţi de rugăciuni. Mărgăritarulă sufletului. Carte bogată de rugăciuni şi cântări bisericeşti forte frumosO ilustrată. Preţuia unui esemplarO broşata 40 cr. legato 50 cr. legato în pânză 60 cr. legato mai fino 60, 80, 90 cr. I fl, în legătură de luxQ 1.50—2.50. w Miculă mărgăritaru sufletescă. Cărticică de ru- % găciunl şi cântâi I bisericescl — frumosO ilustrată pen- % tru pruncii şcolari de ambe secsele. Cu aprobarea 41 jurisdicţiunei sup. bisericesc!. PreţulO unui esemplarO 41 broşatO 1* cr., — legată 22 cr., legato în pânză 26 cr. ® Cărticică de rugăciuni şi cântări pentru pruncii 41 şcolari de ambe secsele. Cu mai multe ic6ne fru- 41 mose. PreţulO unui esemplarO trimisO franco e 10 41 cr.; — 50 esemplare costau 3 11.; 100 esempl. 5 fl. 41 Visulă Prea Sântei Vergure Maria a Nă&cătorei 41 de D-ţfeu urmat0 de mai multe rugăciuni frum6se. Cu mai multe iedne frumose PreţulO unui esemplarO espedatO franco e 10 cr.. 50 esemplare 3 fl., 100 esemplare 5 fl. v. a. Epistolia D. N. Isusă ChristosO. PreţulO unui esemplarO legato e 15 cr. Tipografia ALEXI, Braşovâ.