GAZETA RKDACTirWEA ŞI ADMINISTRA ŢTCBTEAI BRAŞOVC, piaţa mare Nr. 22. ,GAZETA" IESE ÎN FIECARE ţ»l, Ps anfi an fi 12 fior., pe ş6se luni 0 fior., pe trei luni 8 fior Rom&nla şl străinătate: Pe anfi 40 fr., pe şAse luni 20 fr.. pe trei lur-l 10 franci. se PRENUMERA:. ta poşte, la librării şi pe la dd, corespondenţi. W N __________ ANULU L. AM UmiURILE: O seriă garmondfl 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare SorlsorT nafranoata nu sa prlmsaoB. — Vanusarlpte nu sa retrimit*. MS 166. Joi, 30 Iulie (11 Augustii). 1887. Braşovtl, 29 Iulie 1887. Mai bine de optu ani conduce în Austria frânele guvernului unu cabinetă, care mereu asigură, că scopulti său este, de a împăca popârele, dândft fiă-căruia ce este alu lui. Şi astăzi ce vedemu ? Cele mai înaintate popdre din partea de dincolo a monarchiei, Germanii şi Cehii, nu numai câ stau faţă ’n faţă ca cei mai mari duşmani, dâr suntă totodată aspru învrăjbiţi şi cu guvernulh. In nisce momente, în cari din causa mari-loru încordări ce esistâ între puterile continentale, se cere mai multu ca ori şi când, ca între po-pârele împărăţiei să domnâscă cea mai bună înţelegere, şi ca ori ce acţiune întreprinsă în afară de câtră guvernă, să fiă susţinută prin consâm-ţ&mântulă loru; şi când întâlnirea monarhului austro-ungaru cu împăratulu Germaniei la Gastein ar trebui să fiă mai multu ca în trecută sprijinită de simpatica aprobare a acestoru popdre, tocmai atunci guvernulă iniţiază o campaniă în contra şcdleloră eehice. După ce şi aşa Germanii din Boernia simtă destulă de nemulţumiţi cu mersulă afaceriloră interiore, elă mai amăresce acuma şi pe Cehi cu măsurile luate de minis-trulă de instrucţine. Cum să ne esplicămă acâstă atitudine a cabinetului Taaffe? Ce a putută îndemna pe mi-nistrulu de instrucţiune Gautsch să vină tocmai acuma cu reformele lui despre cari trebuia să scie înainte, că voră întâmpina cea mai crâncenă oposiţiune în sînulă Cehiloră, precum şi ală Slo-veniloră ? Acâsta nu-o scimă. Vedemă însă, că ne-mulţămirea naţionalităţiloru din Austria cu starea lucruriloru dinlăuntru a pusu pe gânduri a-cum şi pe oficioşii din Germania, cari constată cu părere de rău, că din causa certei între naţionalităţi, alianţa cu Germania, din nou întărită i la Gastein, nu întâmpină din partea popdreloră Austriei aceeaşi aprobare simpatică, ce i-o dau partidele din Germania fără deosebire. Şi întradevără, pe când Germanii austriac! îşi interneiâză pe alianţa cu Germania speranţele de a redobândi ârăşl supremaţia asupra imperiului, Cehii se ternii ca nu cumva alianţa cu Germania să împedece şi în viitoru, precum s’a > mai întâmplată la 1872, realisarea postulatelorft şi aspiraţiuniloră loră naţionale. Cei d’întâi nu-su mulţumiţi cu efectele alianţei austro-ger-mane, pentrucâ vădă că pană acuma ea nu lî-a ajutată ca să p6tă încăleca ârăşi pe Cehi, âr Cehii nu suntă mulţumiţi cu acâstă alianţă, pen-trucă sciu, că nisuinţele Germaniei suntă îndreptate în contra slavismului. Intre aceste două curente opuse se afiă gu-vernulu austriacă cu politica lui de a ţinâ mereu „.drumulă de mijlocii". Şi germanismulă şi slavismulă este adi a-prdpe deopotrivă combătută de cabinetul ă Taaffe. Resultatulă de pănă acum ală acestei politice auatriace-dinastice îlă vedemă: resistenţa pasivă a Germaniloră în Boernia cu decisiunea de a o continua şi în viitoră, precum asigură foile vie-nese; de altă parte arangiarea de meetingurl ce-hice în Boernia şi în Moravia, cu scopă de a protesta contra procederei ministrului în afacerea scdleloră. Cu t6te acestea se pare că politica guvernului austriacă se bucură deocamdată de aprobarea celoră din Berlină. Acâsta reese celă puţină dintr’ună articulă ală oficiâsei „Kreuzzei-tung", în care deoparte se combată încercările Germaniloră austriâci d’a deveni singuri stăpâ-nitori în monarbiă, sub cuvântă că acestea ară altera amiciţia austro-germană, pentru că ar pre-supipoe că Austria voesce să ’şi recâştige mâne poimâne influinţa sa de mai nainte şi în Ger- mania ; de altă psrte li se impută Cehiloră simpatiile pentru Rusia şi ura , contra Germaniei, ca ună felă de politică îndreptată contra esistenţei Austriei. Contele Taaffe — (}ice f6ia germană — a prevătjutu de ce suntă capabili Cehii, şi de aceea s’a asigurată de ajutorulă maghiară ca contra-pondă. Ceea ce susţine fâia oficidsă germană este caracteristică pentru mersulă lucruriloră în Austria. Cu totu indiferentismulă ce-lă simulâză ea faţă cu aspiraţiunile Nemţiloru austriaci, se vede câtă de colo, că e vorba de-o campaniă contra slavismului din Austria. Numai atâta ar mai trebui, ca Austria să vrea să constrîngă cu ori ce preţă pe popârele sale slave a simpatisa cu Germania. In casulă acesta „ajutorulă maghiară" numai spre folosii nu ar fi intereseloru de esistenţă ale monarchiei. Der p6te că contele Taaffe a prevăzută şi „avantagele" ce le p6te obţină dintr’o alianţă cu Maghiarii contra slavismului din monarchiă, şi acâsta îlă va face să se ferâscă de a cădâ în cursa ce i-o întindă „binevoitorii" aliaţi dela Spree. Afacerea duelului Boulanger-Ferry. Suntă câteva de când o telegramă din Paris nî-a făcută cunoscută, că generalulă Boulanger a provocată la duelă pe fostulă ministru Iules Ferry. Causa a fostă nisce espectorlrl ale lui Ferry asupra lui Boulanger, care s’a fimţită lovită prin acelea în onărea sa. Martorii celoră doi adversari s’au şi întrunită, der fără să ajungă la o înţelegere asupra condiţiuniloră duelului. Boulangerjpunea, prin martorii săi, condiţiunî fărte aspre, aşa că unulă din duelanţl în totă casulă să cacjă. Martorii lui Ferry n’au primită asemenea aspre condiţiunî, ci propuneau o singură împuşcătură, la comandă, cu distanţa de 25 paşi. Din causa acestei neînţelegeri duelulă a rămasă baltă. Boulanger, văijândă că Ferry nu-i dă reparaţiunea cerută, a adresată martoriloră săi o scrisore In care (Jice: Opiniunea publică va pronunţa o sentinţă asupra aceluia, care din depărtare insultă pe ună generală şi vrea să-i dea numai o satisfacţiune ridiculă, şi asupra mea care am vrută să-mî espună viâţa pentru a-mî râs-buna onârea mea de soldată. Guvernulti unguresc*! şi esposiţia slovacă. Când Slovacii au hotărîtă să pună pe esposiţia loră stăgulă ungurescă, foile „patriotice" nu mai sciau ce scriu de bucuriâ mare. Vedeau pe Slovaci deja ma-ghiarisaţl, pe Maghiari îmulţiţî, Maghiaria formată în parte ş. a. Când au văzută însă că lă esposiţia din Turoţă-Sân-Marton e vieţă curată slovacă, că nici pomenire nu se face de guvernulă ungurescă, de „cultura* ungurescă, de „patriotismulă* jidano-maghiară, cu alte cuvinte că acei »prăpădiţi* Slovaci, despre cari foile jidano-maghiare scriau la totă ocasiunea că se maghiarisăză, nu vrâu să scie decâtă de viăţă şi cultură naţională slovacă, au rămasă ca ploate, desamăgite, ba s’au alesă şi cu nouă spaime patriotice. Cum să-şi răsbune guvernulă de acâstă meritată păeălelă? După multă şi „patriotică* chibzuială, a ho tărîtă atâtă „neaoşulă" ministru ungură dela instrucţiune câtă şi celă dela comerţă, să nu trimâlă representanţî oficiali la esposiţiune, precum din politeţă le adresaseră Slovacii cereri iu acestă sensă. Pretextulă e, cum spune »H-K," că guvernulă a primită cunoscinţă, cumcă „agitatorii panslaviştl" cu ocasiunea acestei esposiţiunî in tenţionâză o demonstraţiune duşmană guvernului. Nu-i vorbă, consilierulă ministerială Em. Szalay se află în Turoţă Sân.-Marton, dâr numai ca omă privată. „Atâta pagubă şi supărare!» îşi voră fi (jioândă Slovacii. Concurenţa comerciala între Rusia Şî Anstro-Ungaria. piarului »Neue Freie Presse" i se comunică, din Petersburgâ, că Rusia îşi dă t6te silinţele ca să lege cât mai multe relaţiunî comerciale cu România. Nu de multă societatea pentru încuragiarea cornep-ciulul rusescă, ală cărei preşedinta este corniţele Igna-tieff, a trimisă şi ună delegată ală ei, pe d. Villiamoff, ca să facă studii în România. In şedinţa societăţei de la 28 luliu, densulă a făcută şi o dar© de sămă despre resultatele misiunei sale. In specială In ce pnvesce aa-ticulele de lână şi de bumbacă, dănsulă că Ru- sia pOte torte bine să ia loculă Austriei. Ministerulă română de răsboiu a încheiată dej^ cu ună fabricantă rusă ună contractă pentru furnisaree, unei mari canr tităţl de postavă. In fine d. Viliamoff a recocrîndată fabricanţiloră ruşi să trimâtă câtă se pâte mai multe Qr biecte la esposiţiunea din Graiova. ,, SOIRILE PILEI. Getimă în »Budapester Tagblfcttt* : In baia Sttlb&h a afişată solgâbirăulă următOrea publicaţiune, unică în felulă ei: „Ospeţii băii suntă provocaţi să se pârte în orele din nâpte cuviinciosă şi liniştită, altfelă pună de-i escortâzâ de aci." Idea, d’a trimite pe visitatorii băii cu escortă acasă, e în adevără demnă de înalta dregăs-toriă din Stuben. Şi mai minunate lucruri se petreci! îd Rank-Herlein. Aci s’a numită nu de multă* o rudă de aprâpe a ministrului preşedinte Tisza directoră. Resr pectivulă domnii se pare însă că-şî înţelege în modă de totă straniu chemarea sa oficială. Gând e adecă pavaşi chefuită, şi asta se întâmplă cam desă, . igpnpsc© cu scaunulă pe ospeţî afară din sala restauraţiunei. — Minunate stări la băile ungurescl. Volnicii solgăbjrăesel se întâmplă şi alte la băi. In filele acestea, s’a petrecut^, una şi la Vâlcele (Elopatak) cu ună, locotentă dia,,arr mata română. Se dusese cu soţia sa să vâ(jâ Văleeiela, era în uniformă şi cu sabia, ayândtt deja permisiune dela comandantulă brigadei din Braşoyă, colonelulfi, Pokay, Pe solgăbirăulă însă şi pe ceilalţi »patrioţi® dela băi i-au apucată năbădăile când au văzută uniforma şi sabia românâscă; puse solgăbirăulă âmenf să spună oficerului română că dâcâ nu se va duce să se anunţe la- „măria sa" vice-paşa, îi va face neplăceri. Locotenetttald nipl n’a vrută să scie de „măria sa*, deârece ca militară nu stă sub autoritatea civilă; dăr ca să evite orice spanda)&, la stăruinţele soţiei sale şi ale altoră âspeţl, s’a întorstt îndărătă din Vâlcele. Şi să se riiai mire .patrioţii* că din România vină din ce în ce mai puţini âspeţl la Băile de aci. Precum scimă, casulă a ajunsă la cunoscinţă comandantului de brigadă. —x— In Braşovu se plănuesce adăpostirea tuturoră ofi-cieloră statului aflătâre aci (afară de şcdle) într’ună paiaţă măreţă ce are să se construiască, funda totă-odată în elă şi locuinţele şefiloră diferiteloră oficii. Iniţiativa au luat’o fişpanulă şi inspeclorulfi de dare. Ministrulă de finanţe e învoita cu plaoulă, dâr statulă să nu cheltuâscă nimică! Terenulă să-Iă dea comuna gratuită. — De nu s’ar încărca poporaţiunea cu -nouă dări! - —x— I)-lă Unu Ciâncă, profesoră la şcâla reală ev. lu,ţ. din BucurescI, ’şl-a serbată cununia sa cu d-ş6ra Aurelia Mihu Luni în 1 Augustă n, în Sibiiu. Felicitările nâstre cordiale tinerei părechî 1 —x— Prima şedinţă a comitetului din Cluşiu, constituită cu scopulă de a pune la cale arangiările trebuinciâse din incidentulu venirei Maietătii Sale, dovedesce mare dezinteresare din partea »patrioţiloră* din Cluşă. Gură mare, dâr trâbă puţină. Din 107 membri ai comitetului, abia s’au presentală la şedinţă 21, şi încă şi aceştia — după cum spune »ElIenzâk« — au rămasă desamflgiţl în teptările loră. Nu li s’a pusă înainte nici ună °ţ>^oecttt) li s’a dată ună preşedinte, care mai nici n^ scîa cu cie scopă este convocată şedinţa. S’a.u alesă 20 da inşi pentru procurare de cuartire şi «u atâta .lucrul^ s’a isprifc \ Nr. 166. GAZETA TRANSILVANIEI. vitiS. — .Astfelă — esclamă .Ellenzâk* — nu se p6te face primirea unui rege*. —x— Foile unguresc! ar voi să ne presinte ca Româncă pe Anastasia Rusii din Gherla, care a găsită cu cale plătindă 50 cr. să se numâscă de aci înainte »Pozsar«, adecă ca spurcata b6lă pojară. Numita nu p6te fi decât ori ţigancă, ori armâncă, ori jidancă. Românulă şi Românca nu-şl necinslescă numele loră românesc!. ţfiarulă musicală «Lanterna* din Milan, dândă sema de representaţiile operei «Trovatoare* la Livorno, vor besce In următorii termeni măgulito'T de d-şâra Aurelia Kiţu ce a debutată în acea operă şi care şl-a făcută studiile musicale la conservatorulă din Milanu unde a fost medaliată: ,Domniş6ra Kiţu nu păru nicidecum debutantă, ci o artistă care calcă pe scenă deja de mai multă vreme. Are o figură frumosă şi simpatică, voce de adevărată soprano dramatică; e actriţă f6rte vi6iă şi cântârâţă inteligentă. Acestea suntă calităţile pe care le-a arătată îndeplinindă rolulă Eleonorei, calităţi care fură {e dată apreţuite şi recunoscute de publică, de 6re-ce pe dată ce a sfîrşită cavatina, dobândi ca res-plată aplausele cele mai căldurâse şi spontanee, aplause ce s’au repetată totă restulă operei şi care în actulă din urmă, mai alesă, luaseră proporţii vaste*, fiarele «Utopista*, «Telephono*, «Telegrapho* şi altele suntă asemenea pline de laude pentru modulă cum a debutată d-ra Aurelia Kiţu. —x— După cum suntă informate fiarele din BucurescI, principele Ferdinand de Hohenzollern, nepotulfi Regelui României, va lua parte cu regimentulă de infanteria în cadrele căruia figurâzâ ca sublocotenentz, la manevrele armatei române. —x— In Giucu-Sereda bântue între copii diarea cu sânge (băla numită £inima rea), precum se crede, din causa mâncărei de p6me necăpte. In apropiere de Pecleniţa, cerculfi Gîaca-turnfi, în comitatulă Zala, s’a descoperită ună isvoru de păcură. Ună consorţiu din Viena a şi cerutf guvernului ungu-rescă dreptulă d’a esploata acestă isvoră de petroleu. —x— In Măgheruşu, comit. Mureşă-Turda, e de ocupată postulă de magistru poştală. Cauţiunea 100 fl., leta 150 fl., cheltuelî de cancelariă şi de espediţiă 200 fl. Petiţiile se adresâză în cursă de 3 săptămâni Ia direcţiunea poştală din Sibiiu. In pădurile comuneloră Giucă Sâncraiu şi Sântimbru s’a descoperita în filele trecute o despicâtură de pă-mântă din care esă vapori de puciosă întocmai ca din peştera puturăsă de lângă Turia de josă. In apropiere se găsescă isvăre de acidă carbonică şi sulfuriană, ce o folosesce poporaţiunea numiteloră comune contra răcelei. Din nordulu Ardealului, Iulie 1887. Balulă usitată românescă din Becleanu s’a ţinută cu asemenea succesă, ca şi in ani trecuţi, în 14 Iulie 1887. A fosta bine cercetată de elita inteligenţei nâstre din acestă colţă nordică ală Ardealului; mai bine a fostă representată tagnma preoţiloră. S’a arătată ună progresă naţională din partea sec-sului frumosă, presentându-se în costumă naţională da mele: Domnica Juga preoteasă în Negrilescî, Ana Ma-cavei, învăţătOre In Nasală, Paulina Cheresteşiu, preotâsă în Sânt lâna, şi domnişârele: Maria Puşcariu din Sânte-Jude, Emilia Mureşianu (Sesarmă), Maria Cupşa (Odor-heiu), Laura-Veturia Mureşianu (Şirâgă), Maria Secuiu (Arparten), Lucreţia Sigartcu, (Sintereagu) Maria Bălană (Braşfalău) luliana Chita, (Minthiulă românescă), Cornelia Anca (Sânlejude), Maria Cibocă, (Odorheiu) Aurelia Rusu (Ţaga), Lucreţia Făgărâşanu (Teure), cu totulă 15 inse. va să 4^ cu 9 mai multe costumate de câtă în anulă trecută. Joculă istorică căluşerulă l’au produsă 8 tineri între aplausele generale ale publicului presentă. înainte de pausă on. d. Sim. P. Simonă preotă în Şomfalău şi cunoscutulă scriitoră a ţinută o cuvântare potrivită primită, cu vine aplause despre însemnătatea astei conveniri sociale şi la fine mulţumesce Româniloră din Beileană ca arangiatorî ai petrecerei cu desebire preotului locală Grigore Pcşeariu şi învăţâtoriului Ioane Grecu. — Contele Paulă Bethlt«i a donată spre seopulă balului 15 fl. Petru Mureşanu ne-a adusă din Deşiu dela dd. Augustin Munteanu advocată 2 fl., Gavriiă Mană advocată şi Alexă Racoţă câte 1 fl. 20 cr. şi dela sine 60 cr. suma 5 fl. D. Marină, căpitanu în Bistriţa trimise 1 fl. 20 cr. In bală s’au primită suprasolvirl dela dd.: Lazară Huza, notară consistorială în Gherla 1 fl. Michailâ Fâ-găiăşianu protopopă m Teure 2 fl.,; Dr. Bohtn medică în Becleană, Emilie Negruţă medicinistă în Gherla, Quintilie Brehariu oficială dominală în Nuşfaleu câte 80 cr. şi Alexandru Horvath 30 cr. cărora li-se aduce mul-ţămită publică. Venilulă bruto ală cassei a atinsă suma de 169 fl. 10 cr. v. a. spesele fundă 69 fl. 10 cr. venitulă curată în favârea şcâlei a fostă dâr de 100 fl. sumă destulă de considerabilă. Observă, că între împrejurările actuale acâsta este unica convenire a Româniloră din părţile nordului transilvană, deârece adunarea despărţământului XII ală As-sociaţiunei transilvane pentru literatura şi cultura poporului română cu greu eredă că se va pute întruni ăstimpă. (De ce nu? Red.) t Unu participantă. Cultivarea pamentur ilortt în România. Citimă în „Curierulu Financiară^ : Mai mulţi capitalişti francesl sosiţi din Patisă in BucurescI propună d’a funda o societate pe ună capitală de 30,000,000 franHf pentru cultivarea pământunloră în România. Din esperienţele ce se facă 4'lnică, se constată că din lipsa de braţe şi de capitaluri, agricultorii noştri nu potă lucra totă pămentulă de care dispună şi nici introduce vre-o ame’ior ire în cultivarea Iui, pe îtru a produce mai multă şi mai bine şi a pute lupta cu concurenţa ce ne facă alte state, pe pieţele consumâtdre. Pentru a combate râulă şi a introduce şi la noi o cultură sistematică, societatea, de care vorbimă, îşi propune d’a ara, d’a sămSna, d’a secera, treera şi d’a face într’ună mventă t6te lucrările câmpului mariloră noştri agricultori, cu ale sale instrumente agricole, precum pluguri cu aburi, secere, batose, etc. contra unei plăţi ce nu va întrece preţulă muneei de astăzi, şi care se va plăti dupâ ridicarea recolteloră. Unoră asemenea societăţi, America datoresce defrişarea şi cultivarea vasteloră sale câmpii. Neavândă sub ochi planulă de campanie aii) acestei întreprinderi nu putemO spune încă ce resultate ar putea da în practica lucruriloră şi în România. Agricultura îu Germania. O escursiune agricolă făcută la Rosatii 1884 în provincia Sacsonia. (Urmare.) Pe la ârele 10 a. m. părăsirămă curtea şi în 3 trăsuri plecarămă în câmpă, ca să vedemă holdele cum __________________________________________ 1887. suntă şi in ce stare se află. In apropiere erau câmpurile de încercare, unde făceau totă felulă de studii şi es-perienţe, se sileau prin selecţiune şi încrucişare să producă nouă forme şi tipuri, varietăţi nouă, cari să aibă mai multă zahjră şi să fiă mai răbdurii. De acolo nu ne mai deterămO josă din trăsuri, ci in tropotulă cailorfi alergarătnă dela ună locă la altulă pănă mai după prânijă la 3 ore. Era ună lucru ce nu mai vătjusetnă nicîodală pănă atunci; o mulţumire şi desfătare sufletescă să pri-vesel la locurile loră, fiă ele săinănate cu grâu, fiă cu mazere, orză ori sfeclă; căci pe ună terenă câtă puteai vede cu ochii, nicăirî nu puteai zări o buruiană, nicăir! o frunte sân ună pâlcă, care să fiă mai mare seu mni îmbelşugată, decâtă celelalte din jurulă său, nu puteai zări o vetră sâu o c6dă, care să ti rămasă în urma celeilalte, nu puteai zări o frunte şi o codă — ce, durere, prea adeseori ve<}î pe locurile şi sămânăturile plugarilor!) noştri (adecă pe unele locuri cu deosebire pe mijloc!) vecjl unele pâlcuri forte îmbelşugate, mai alesă pe locurile unde a stată gunoiulă, aşa încâtă din depărtare poţi să numeî cu siguranţă grămezile şi carele de gunoi, câte le-a adusă elă pe arătură, ca apoi îndată pe lângă ele să vetjl nisce vetre g6le în cari te poţi învârti cu c6sa, fără ca să atingi cu ea vi’unO firă; aceste vetre sâu au fostă pleşuve, sâu mâncate de şdreel, ori perite de apă, ce e mai cu deosebire pe la răzâră, ca in lipsă de holdă să se ridice tufe de mărăcini, polomidă sâu iârbă roşie!!) Aci însă din tote aceste nu era nici de leacă, căci pe locuri de câte 40—80 fălci nu vedeai ună singură spică, care să se ridice mai susă decâtă celelalte, nu ună singură paiu, care să fi rămasă în urma celorlalte fire, ci totulă forma ună frumosă şi măreţă covoră, era ună grâu şi ună orză ca 4'dulă precum cu dragă Hă numesce poporulă nostru voindă prin acele cuvinte să esprime plenitatea şi ab’indanţa holdei. Dâcă in ori şi ce depărtare vedeai o floricică sâu o buruiană, fiă ma-laiu cucului, lat. Raphanus raphanistrum, fiă alta, plutind!) pe deasupra sărnenăturiloră, atunci seiai cu siguranţă că locuia acela aparţine unui altă proprietară, şi din contră, unde vedeai o holdă bineproporţionată, plivită şi lipsită de orî-ce buruiană, cu şanţurile şi rozorele destupate şi curăţite, unde încă pe muchia rczoreloră firele de holdă aveau aspectulă, infăţişarea bracj'loră din munte, de aceea erai sigură, că e proprietatea domniloră Giesecke şi Rab-betge, adevărată modelă de agricultură!!... La aceste priviri măreţe fără voie îţi vină în minte sămânăturile dela noi, şi [ţi-se impune întrebarea, âre câtă timpă să mai trâcă încă, pănă ce vomă pută găsi şi pe la proprietarii noştri, fiă mari fiă mici, astfelă de culturi, cari să pâtă concura cu ale d-loră Giesecke şi Rabbetge? De sigură că va mai trece încă multă apă pe vale, dâr cu neputinţă nu e, căci voră învăţa şi agricultorii noştri de voe de nevoe să lucreze cu mai multă iscusinţă şi îngrijire, căci fără de aceste nimicO nu ne lipsesce, deârece pământulă nostru e mai peste totă aşa de bună ca celă din provincia Sacsonia, şi în multe locuri Hă întrece în calitate, în multe locuri abia e atinsă de plugă şi prin urmare are încă în sine t6tă bogăţia de gunoiu şi substanţe organice ce a adunat’o în cursă de mii de ani. Omeni cu carte, hară Domnului, avemă acum pe la sate destui, numai dâcă ar începe şi ei, cari trebue să trăiască mai totă din economia câmpului, să se ocupe cu alarî eestiunî economice, să studieze şi aprofundeze nu numai productele literaturei române ci şi ale celorfi străine. Cei cari cunoscă limba germană in bibiotena lui Thaer găsescă manuale escelente şi totodată uşâre FOILETONU. (24) ------ Misterele Veneţiei. de Edouard Didier, traducere de Ioană S. Spartali. VII. Logodna. — Unde este? Unde este domnulă Felice Badoer? întrebau numeroşii privitori atraşi de ţipetele; Focă! locă! — Unde este? unde este? Acolo! răspunse gondo-lierulă arătândă casa arsă. 1 Sos! şi podestatulă; părea fârte mişcată. — Si escl sigură că sârmanulă meu prietină ape ritfl ? întrebă el i pe gondolieră. — Vai! da, stăpâne! 4>se gondolierulă. — POte numai bănueştl? — Din nenorocire sunt sigură, monseniore. Chiar eu i-am ajutată asâră să se desbrace şi n’am eşifă din cameră decâtă după ce l’am văzută culcată. Şi bietulă gondolieră începu să plângă. Mulţimea, vâ(j6ndă pe colosulă acesta plângândă, plângea şi ea. — Atunci, nu mai e nimică de făcută! bietulu Felice este mortă pentru noi! c|ise Martinengo afectândă o mâhnire nespusă. Deodată casa se surpă ca ună castelă făcută din cărţi de jocă, nelăsândă în locu’i decâtă o plâiă de scântei cari, după ce se suiau In susă, cădeau peste privitori. — S8 încefcămă celă puţină sâ-i găsimă cadavrulă Ci Oâ»lă Ingrop&mă Io locă sfântă! 4lse Ricardo puindă mâna p’o lopată cu care se năpusti în ruinele aprinse ca să încerce să le dea la o parte. Cu t.6tă greutatea ce presinta în ceasulă acesta o astfelă de încercare, mai mulţi âmenl se repeijiseră după gondolieră ea să-i ajute. Insă deodată s’aucji o voce veselă, care răpună în tăcerea nopţii şi care fâc u pe toţi să întârcă capulă: — Hei! îmi arde casa! dicea vocea. Omulă care vorbea astfelă şedea p’o movilă unde toţi îlă putură vedea, luminată de ultimele lumini ale focului. Tenărulă patriciană spuse că nu putuse să dormă şi că se dusese să se plimbe pe câmpiâ. — Cum, cum, vere, de două or! înir’aceeaşî $ ai scăpata binişoră! — îi cjise nebunulă Saint Leger care şedea lângă e!ă. — Dec’aşî fi în locuia d tale, nu m’aşî mai duce înainte, ci m’aşi întoree în Veneţia. VIII. Isola Bella. Nu-i greu de ghicită că tânărulă patriciană nu voi să ţie nici o socotâlă de sfatulă nebunului podestatului. îşi vă(Ju de drumă înainte fără să se mai întâmple nimică nou, şi peste 3 4ile contele Martinengo da pe domeniulă său Isola Bella o serbare splendidă tineriloră logodnici. Ca ori ce sârbare care vrea să fiă veselă, acesta debuta printr’ună ospâţă homerică. Aprâpe 150 de în vitaţî se găseau adunaţi în salonulO celă mare ală castelului şi mai totă atâţia s’aşe(|aseră în sala de gardă. O altă masă fusese întinsă sub umbrarulă celă mare prefăcută in salonă de vâră. Ofiţerii cei mici mâncau in curtea de onâre. Nici servitorii nu fuseseră uitaţi. Pentru dânşii se întinseseră mese lungi pe cari figurau amfore numărâse pline cu vină de Conegliano, din care servitorii puteau se bea orî câtă ar fi voită. Pe mesele acestea figurau şi tradiţionalele macarone, mortadelle de Bolonia, plăcinte cu brânză şi chiar roşcovele, aşa de scumpe poporului săracă ală Veneţiei. Spre marea bucuriâ a omeniioră de serviciu, Saint-Leger, nebunulă podestatului, fusese hotărîtă să presi-deze masa şi să înveselâseă pe meseni cu istoriile lui nebune. Nebunulă nu părea nicidecum măgulită de cinstea acâsta. EIO, care se obiclnuise să fiă forte familiară cu cei mai de frunte, era mâhnită vă^endu-se în împrejurarea acâsta alungată la masa slugiloră. Saint-Leger îşi închipui că stăpânulă său vrea să lă pedepsâscă astfelă pentru vorbele nechibzuite pe care le totă vorbise de trei necontenită. Insă, în locă să se pocăiâseâ, se hotărî din potrivă ca să şl râsbune cu singura armăce’i sta la disposiţiă: cu limba. Saint-Leger îndată ce se hotărî astfelă, şi de unde păn'aoum s’arătase bosumflată, de odată se înveseli; făgădui chiar că să spue la urmă o istoriă din cele mai neauzite. N’apucâ să tăgăduiască acâsta şi vecinii nebunului nu-i mai deteră odihnă şi fiindă că fiă-care-lă soma îtioâpă mai iate, le 4icea nebunulă* u uiMj Nr. 166 GAZETA TRANSIVLANIEI. 1887. din t6te ramurile economiei rurale. Să lâsâmă 4‘c^6rea puţină lăudabilă: „Precum a trăită taiălă meu şi mo-şulă meu, voiu trăi şi eu", la o parte şi să îneepemă a introduce o economiă raţională, întroducândă cultura nu-treţurilorfl sămănate cu cari să ne putemă hrăni şi ţină bine vitele, ce ne suntă necesari la lu^ru şi să putemă produce gunoiu mai multă. Mergendă dela ună loeă la altulă şi admirândă frumseţea holdeloră, pe una din căli intâlnirămă o turmă de oi ale unui altă proprietară, oare nea vândă păşiune anumită şi nici lăsându-şî agcii săi ogoră, pe timpulă acela le ţinea şi nutrea în grajdă, er pentru ca să facă m'şcarea necesară pentru desvoltarea fisică a mieiloră, le scotea pe căile de hotară, păsoândă de pe una pe alta, se înţelege fără de a le lăsa să se atingă de holdă. După secere oile umblă la păşiunea din mieriştî şi fena-ţiile cosite. (Va urma). Raportă poliţienesc^. — Alaltaerl după ameijî, invăţăeelulă de brutăriă Vilhelm Fakler, care în timpulă din urmă a furată stăpânului său Rudolf David de re-peţite ori bani pănă la suma de peste 50 fl. din cutia tarabei, a fostă predată la cererea stăpânu-său judecătoriei penale. Ultime sciri. Paris, 8 Augusto. — Ministrulu de răsboiu a pregătitu t6te ordinele generale privitdre la executarea experienţei de mobilisare. S’a şi întoc-mitO redactarea afişelorO care voni trebui lipite în regiunea desemnată; nu lipseşte decâtO numS-rultt acestei regiuni şi data „primei c[ile“ a mo-bilisărei, care vorO fi adăugate cu mâna, în ul-timulu momentu, când guvernulO va fi luatO o hotârîre în acostă privinţă. Bucur esci, 9 Aug. — „Răsb.u află din sorginte autorisată că prinţulu Ferdinand de Coburg va sosi Mercurî, înainte de amă(}i, la T.-Severin, de unde se va îmbarca pe vachtulu princiarO şi va ajunge Joi pe la ainedi ie. Rusciucu. Aci municipalitatea îi va da uuO mare banchetă de 80 persdne şi după o şedere de o n6pte va porni la Ternova, vechea capitală a Bulgariei, prin Şiştovu. Nimeni nu p6te nega caracterul0 f6rte gravă ce îlu ia ceşti unea bulgară prin hotărîrea ac Asta a prinţului de Coburg d’a ocupa tronulu Bulgariei cu tdt* opunerea Rusiei la alegerea sa. 8CIRÎ TELEGRAFICE. (Serv. part. a »Gaz. Trans.*) SOFIA, 10 Augusto. — Prinţulu de Coburg a plecata din Viena ert la 11 ore din nopte. Miniştrii s’au dusă la Turnu-Severină ca să-lă pri-mescă. Prinţulu e aşteptată pe Joi la Ternova. Sobrania e convocată la Ternova pe cfiua de 1 (13) Augustă. TATRAFURED, 10 Augusto. — La prân-<}ulO ce l’a datu proprietarul^ de pământO Szen-tivanyi cu ocasiunea unei escursiunî pe laculO Ciorba, regele Milanu a ridicată toastă pentru Francisc Iosif, capulă familiei domnitbre, care totdâuna a fostă ună amică gata spre sacrificii pentru dinastia Obrenovici, apoi a beută şi pentru naţiunea maghiară, care de atâtea ori s’a simţită una cu naţiunea sârbdscă. (Dovadă persecutarea Sârbiloru din Ungaria. — Red.) DIVERSE. Ruptură de noră. — In partea nordică a Moraviei o ruptură de nori a causată Mercurea trecută pagube forte mari, mai alesă în ţinutulă de lângă Treptsein, unde 10 case au fostă ruinate, 8 omeni şi f6rte multe din vite au fosta înecate, er şinele dela calea ferată au fostă duse de convoiu la depărtare de 200 metri. Neîmpăcaţi. — Sub acesta titlu aduce o f6iă vie-nesă următorea notiţă: Regele Milană îi făcu reginei N- talia cu prilejulă unui prânNu-ţî aduci aminte, că într’o sâră ai dăruită ună dolară (5 franci) unui omă sărmană?* — ,Se pote şi asta*. — »Ei bine, en eram acelă sărmană. Pe atunci îmi mergea rău de totă şi mă gândeamă să-mi iau viâţa. Acelă dolară m’a scăpată şî cu timpulă am ârăşî avere, aşa că astă4t am 25,000 do* lari (125,030 fr.) — *Asta îmî face mare bucuriă*. — »Acum te rogă să primescl îndărătă acelă dolară, căci n’ara linisce pănă nu mă achită de acâstă datoriă». Comersantulă refusă la începută, dâr în fine cedă stă-ruinţeloră acelui omă reeunosefitoră, care îi dete o hârtiă de 20 dolari şi luă 19 îndărătă. Acuma comersantulă îşi propuse a dărui într’adevără acelă dolară vre unui săracă. Omulă celă recunoscătorii, plină de bucuriă că a putută mulţămi bine făcătorului său, se dete josă din trenă la staţia următdre. Mai tât4*u comersantulă voindă să schimbe a^ea hârtiă, băga de sâmă că era falsificată şi se vă4ă înşelată cu 19 dolari. Imormentarea lui Katkoff. — Imormâritârea lui Katkoff s’a săvârşită în 27 Iulie v. îtt mijloculfl unei afluenţe enorme a publicului, şi a unui mare numără de deputaţiunl străine. Solemnitatea a avută ună caracteră gravă şi demnă. Mai multă de 100 corâne au fostă depuse, între altele acea a coloniei francese şi alsaciene. Necrologu. — Jalnicii părinţi,1 fraţi, surori, cumnată, moşă şi unchi, au durerea de-a anunţa pierderea prea iubitului şi neuitatului loră fiu, frate, cumnată şi nepotă liariu Popoviciu, comerciantă, care a încetată din viâţă Sâmbătă în 6 Augustă st. n. la 7 ore sâra în etate de 29 ani după o lungă suferinţă împărtăşită fiindă cu sântele taine. Rămăşiţele pământescl ale scumpului defănctă s’a ridicată Marţi în 9 Augustă st. n. la 2 ore p. m, şi s’a depusă spre eterna odihnă în cimitirul 0 gr. or. din locă. Fiă-i ţărîna uş6ră şi memoria binecuvântată! Haţegă, în 7 Augus ă st. n. 1887 : Bucură Popoviciu, Susana Popoviciu ca părinţi. Juliu, Emiliîţnă, Cornelia, Virgiliu, Valeriu ca fraţi. Septimia măritată Qani-lescu, Maria, Elena, Hersilia ca surori. Nieolae R. Dani-lescu c i cumnată. Alexandru Petroviciu ca moşă., Nico-lau Petroviciu, Ştefană B. Popoviciu, Aureliu Petroviciu, ca unchi. Editoră: lacobă Mureşianu. Redactoră responsabilă : Dr. Aurel Mureşianu. Este adevărată, că servitorii, cari erau obicinuiţi cu discursurile lui pline de glume, nu mai voiseră s’asculte o poveste sârbădă ca aceea pe care o deterămă mai susă, poveste în care nu era nici cea mai mică pâcă-litură. Se plictisiseră iute şi începuseră să vorbâscă între ei. Răcâla asta îlă atinse ore pe nebună în amorulă lui propriu? EMte, fiindă că se hotărî să ’şî răsbune şi de aceea întrebuinţa ună mijlocă, care totdâuna producea efectă. Caraghiosulă acesta avea o facultate deosebită: putea să ’şî bage gâtulă între umeri şi să se împodobâseft numai decâtO cu o coc6şă în spate şi cu altă cocăşă în piepto, aşa că era atunci ună caraghiosă desăvârşită. Schimbarea acesta a lui fuse primită cu urale. Pe când era astfelă aplaudată, caraghiosulă îşi băgase în gură ună instrumentă mică de oţelă cu care isbutea să dea vocii sale nisoe intonaţii din cele mai ciudat^. Instrumentulă acesta era accesoriulă neJeslipită ală slujbei lui de caraghiosă. Bufonulă podestatu’ui se sluja aşa de bine cu elfl încâtă, mai ajutândă şi vinulă de Conegliano, isbacnl o furtună de aplause, care deşteptă t6te ecourile din pădure. Glumele spuse de caraghiosă erau de mulţi ani cunoscute de toţi câţi le ascultau; le au4>ai pe stradele Veneţiei şi în fie-care respîntiâ, însă cu deosebire pe cheiulă Robiloră găseau urechi deschise pentru ca să le ase-*"*-.....m» ..... Mani ««ia tb «ImO .a,IV.» »"»«)• :)ndal aih st'MM .flvoşjnH 1X.AAK. Nr. 166. GAZETA TRANSILVANIEI. 1887. OuralA U borş* da Viena din 7 Augusta st. n. 1887. Rent& de aură 6°/0 . . . 100 50 Rentă de hârtiâ 5°/0 . . 87.25 Imprumutulă căiloră ferate ungare................ 150 70 Âmortisarea datoriei căi-Iortt ferate de ostă ung. (1-ma emisiune) ... 9880 Âmortisarea datoriei căi-loră ferate de ostă ung. (2-a emisiune) ....--------- Âmortisarea datoriei căiloră ferate de ostă ung. (3-a emisiune) .... 11550 Bonuri rurale ungare . . 104.25 Bonuri cu cl. de sortare 1C4.25 Bonuri rurale Banat-Ti- miş A ................104 25 Bonuri cu cl. de sortare 104.25 Bonuri rurale transilvane 104 60 Bonuri croato-slavone . . 104 75 Despăgubire p. dijma de vină ung...............100.50 Imprumutulă cu premiu ung....................122.75 Losurile pentru regularea Tisei şi Segedinului . 123 50 Renta de h&rtiă austriacă 81.40 Renta de arg. austr. . , 82.60 Renta de aură austr. . . 112 65 Losurile din 1860 . . . 136.25 Acţiunile băucet austro- ungare................. 886 50 Act. băncel de credită ung. 287.50 Act. bănceT de credită austr.281.30 Argintulă —. — GalbinI Împărătesei .............5 93 Napoleon-d’orI .... 9.97 Mărci 100 Imp. germ. . . 61.60 Londra 10 Livres sterlinge 125 55 Bursa de Bueuresd. Cota oficială dela 26 Iulie st. v. 1887. Cump. Renta română (5%). . 92— Renta rom. amort. (5°/0) . 94s/i » convert. (6°/0) . . 88Va împr. oraş. Buc. (20 ir.) 34— Credit tone. rural (7%) . . 104— t> >> (5°/0) • 89 * » urban (7°/0) . . 102 Va • » , (6°/o) • 94Va ’ (5°/o) • • 87»/* Banca naţională a României 500 Lei--------- Ac. de asig. Dacia-Rom. ----- « » » Naţională ---- Aură contra bilete de bancă . . 15.— [Bancnote austriace contra aură. . 2.02 vând. 92Va 951/* 89— SO- IOS— 891/* 103— 95— 87Va 15.50 2.03Va Cursulu pieţei Braşovă din 8 Augustă st. n. 1887 Bancnote românesel .... Cump. Argint românesc............... * 8.50 Napoleon-d’orl.............. , •» 9.95 Lire turcesc!.................» 11.23 imperiali ......... * 10.21 Galbeni........................» 5 86 Scrisurile fonc. «Albina» 6°/0 . * 101.— » * n 5°/0 . j, 98. Ruble RusescI.................» 109.— 8 55 Vând. 8.58 8.55 10-11.29 10.27 5.92 102.- -99.-110.- DiscontulQ * 7—10°/9 pe anft. Nr. 8680/1887. Publieaţiune. Socoteala cassei orăşenescl pentru anulă 1886 cu t6te adusele ce se receră, mai departe actele referit6re la mancităţile şi chiarificările acestei socoteli, şi în fine inventariulă asupra averei comunei orăşenescl Braşovă, zacă, în sensulă §lui 142 ală art. de lege XXII din anulă 1886, 15