,GAZETA** IESE lN FIECARE ţ)l. N «nfl anfi 12 fior., pe ş6se luni 6 fior., pe trei luni 8 fior. JBob&hI* şl rtr&lnAtate: Be anfi 40 fr., pe ş6se Iuţii 20 fr., pe trei Iiivl 10 franci. S£ PREN UMEftĂ: la poşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi Aînri'mjiiLB: O seriă garmoudfl 6 cr. $i timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare {mMicăf* SorltarT iţ*frano*ţ» au *• ?rlm»»o9. — Haau»orlpt* au rftrămltfi. . H! 161 Vineri, 24 Iulie (5 Augustu). -JJL Braşovti, 23 Iulie 1887. Din incidentală morţii publicistulni ruşii Kat-kov publică t6te 41are^e europene articul!, în car! se critică activitatea acestui mare moscovită. De Katkov s’a scrisă şi s’a vorbittf f6rte multă mai alesă în timpuîă din urmă, dedrece dânsulă era privită cu totă dreptulă ca autoră ală nouei direcţiuni politice, ce a adoptat’o Ţa-rulă spre marea neliniscire a aceloră state, cari mai de demultă au trăită în cea mai strînsă ami-ciţiâ şi alianţă cu Rusia. Judecata presei asupra lui Katkov este varîă, după tendinţele politice ce le urmărescă 4^are^e din diferite state. Bătătdre la ochi este însă mai alesă deosebirea între opiniunea foiloru germane şi austro-ungare şi între opiniunea foiloră fran cese. Pre când pressa francesă se pronunţă asupra lui Katkov într’ună modă mai multă său mai puţină simpatică, foile germane şi unguresc! condamnă fără cea mai mică cruţare politica lui panslavistă. Este numai resultatalu anormalei şi ame* ninţătdrei situaţiunî politice de apanslavismulă este neasemănată mai ameninţă-toră în ideă, decâtă în esecutarea practică...“ Aşa vorbesce acea făiă, care predică de 11, —x— însemnate gwtitătt de fragi (căpşun?) de. câmpii s’au transportată anulă acesta la Budapeşta din ţinutulă comuneloră : Soborşină, Zamă şi Ilia de Murăşă. Nu mai din llia de Murăşă, fragile ce s’au transportaţii tn Budapesta se socotescă în preţă de 1800 fi. v. a. —x— Consiliulă orăşenescă, din Târgii-Mureşului & l(o-tărîtă, ca deputaţiunea ce se va trimite la Cluşiu şpre a întâmpine pe Maiestatea Sa să se presinte în costumă naţională ungurescă. — Curată teatru. —x— Poetnlu Eminescu a plecatp la Viena, unde şe ya supune unui consultă medicală, şi de acolo, va mşrgeja băile dela Hali. Ii dorimă o grabnică însănătoşare! Notarii cercuali din comitatulu SolnacuiIbă$00 ;âu decisă, siliţi de jidano-maghiari, să se oonstitue într’o societate literară cu scopulă de a redigia ună 4*aPfl de specialitate pentru notari, în care< să se publice deosebite cestiunl din sfera afaceriloră notariale. Societatea.>>va avâ de preşedinte pe fisolgăbirăulă Floth Adolfv neaoşă maghiară de Sabbath. — E vorba aci de o societate de maghiarisare avândă ca ţintă ?pe • notarii români, plus ună mijlocă de traiu pentru vre-o câţiva jidano-magbiarl din busunarulă notanloră rqmâjjri. D^ră nu de gâba e satrapă Banffy paşa —x—1 " '■ ‘ *’!: Sâmbătă la 5Vs ore după amă4L corpulă oficeresc din locă va avâ la cassa de dare la semnă de sub Tâmpa împuşcare de plăcere. Musica militară va cânta în totă timpulă câtă va dura împuşcarea. —x— Stau să-şl iăsă din piele de bucuriă foile jidano-raaghiare, că la esamenulă dela şcdla izraelită duri Deşiu s’a constatată ună progresă surprinŞUoru în limba ungu-rhcă. Ce privesce progresulă eleviîoră în câştigarşa di-feriteloră cunoscinţe, asta e lucru secundară, e o ludu-liă, limba ungurâscă e ce e^ şi asta însemnâză »cqltura tnaghiară*. Să se mai mire cineva, dăcă că O asewfe-nea cultură stă să mără de făme! —x— D-lă căpitani.cL 2-a Pavelă Smeu, date regim. 51 de inf., care a fostă oa supra-numerară concediată icu lâfa întrâgă, găsindu-se de comisîunea 'medicală destoinică de serviciu, s’a rechemată în serviciu,' fundă comandată in acelaşi timpă la statulă majoră generală (în regimentă înscrisă ca şupracomplettt.), '■ ,jV' ■ ’ G1ZET A7TRAN8ILV ANIEL . 1887» Nr, %G1.__________________________ ' Rev. d-nti Samuilă Cupsia, protopresbiteră gr. or. In Gşpşenf, se jelueace contra eoresrpondinţeloră din Sol-nocft-Dobâca publicate în NM119 şi 126 ai «Gazetei* şi ^jj&scrfce da «Prîvighietorulă*, privindă persdna d sale şi 4 reoţâerii români 'de p’acolo. ţ)ice d-sa: .Aceste corespondenţe, venindu’mî la cunoscinţă cam târZiu, le declar! de nule, pănă când ,privighietorulQ€ nu’ş! va arăta faţa sa adevărată. Vă rogă a publica acâsta în (JiarulQ d vâstră*. — Nu e vorba aci de faţa adevărată a celui ce a scrisă, ci de aceea, dăcă cele ce s’au scrisă corăspundă ori nu adevărului ? Acesta se p6te dovedi numai cu argumente, _âr nu cu o simplă declarare de «nule",, Câtă pentru noi, i arnă gratula numai protopopului "Cîupşia, dăcă s’ar adeveri, că dănsulă cu preoţii săi n’au călcată nici într’ună chipă solidaritatea naţională. —x—- Scriitorulă ungurit Sandor Balazs, bibliotecarulă teatrului naţională din Pesta, mergândă Luni la mormântul! fiicei sale Roşa, raârtă la 1874 şi pe care a iu-bit’o forte multă, a băută o soluţiune de Giancali. îngropătorul! a aflat! lângă dânsulă sticluţa ce conţinuse veninul! şi o mică hârtiuţă, pe care era scrisă în versuri ultimulă său „rămasă bună." In buzunarele sale s’ă găsită două bilete de amanetare şi o scrisâre cătră ună amică ală său. Sumarulă »Gazetei Sătenuluiu, din R.-Sărată, anul IV. Nr. 11, 5 Iulie 1887: »D. P. S. Aureliană" de G. G. Dateulescu. — „Stupina" de Vasilie Sala. — „Flora câmpiiloră din România" de G. C. I). — „Alcoolul!" de T. O. — .Grădinile Labirint" de G. C. Dateulescu. — „Recreaţiunea copiiloră" de Sătuceanulă. — .Varda roşie, închisă timpurie de Erfurt* de Viimorină. — ,Ră-Zuitorulă pentru armane şi alee» de Sătuceanulă. — „Caprele" de D. — „Tetraonidele" de Magaud d’Aubus son. — , Medicul! practică; mălaiulă, pănea şi mămăliga" de. un! amică al! poporului. — .Capulă vorbitor" de Cricrid. — .Din localitate* de X. — ,Din ţâră* de X. „Buletinul! Comercială" — „Miscellanea" de Un econom! română. Gravuri negre: Gaina zăpecjeloră. Ce aş pâte face din o portocală. Mare labirinl-grădină cu chioşcuri, cabinete şi fântâni. Tablou fotografică : Economistul! român! de P. S. Aureliană Din Baco vin a. (Fine) Nu-i destul! cu atâta. Ovreul! Meriing mai econo-misesce şi din tainul! (mâncarea) muncitorilor!. De fuge vr’unti muncitor! pentru multe suferinţe şi tratare brutală, pentru taină prâ rău, antistele numită ilă trimite peste frontieră cu forţa îndărăptă, său rămânând! lucrul! neîmplinită, este urmarea că li se vândă gospodăriile, pentru că învăţătorul! Rraha g ijesce de contractul! angajamentului, punându-i garanţi unul! pentru altul! deşi condiţiunile ară fi imposibile de împ'inită; apoi Impiegaţilor! moşiilor! şi învăţătorului, ea al! treilea membru şi nedespărţita în clici storcătâre dc muncă silnică, puţină le pasă, fiind! eă „ţăranul! este pro.stă, de aceea trebue jupuită", că apoi se va cuminţi. In primăvara anului 1885 a luată acest! învăţător! dela Impiegat ulă boerului Denilovă din Basarabia la frontiera IţcanV 200 fl. pentru că a scos! paşapnrturile dela eăpi tâniă, unde se vede că are trecere ca omă de încredere căci asta este „chemarea* unui învăţător!, de a distruge şi seduce poporul!; aceste parate le - a luată tot! pe sâma muncitorilor!. Dăcă cei chemaţi a veghia asupra unor! abusuri ca acestea sciu despre ele, dâr tacă şi nu le împedică, atunci este tristă ; 6r de nu sciu cu atâta mai tristă. Comunele Milesăuţî şi BadeuţI au făcută în multe rânduri arătări asupra faimosului învăţător! Braha la locurile competente, pănă in fine instanţa mai înaltă, adecă consiliul! şcolară ală ţării din Cernăuţi a hotărîtă, spre a curma aceste abusuri şi plângerea poporului, strămutarea renumitului domnă. Dâră cu t6te acestea, el! este tot! în locul! său, şi nici se genâză de cele mai mari abusuri. Cine-lă susţine este cunoscută, dâră este destulă de tristă că interesul! nelegala ală unuia să fie mai mare, mai valabilă decât! interesul! de esistenţă ală mai multor! comune. Ţăranul sufere şi tace, esclamă însă în tristele sale împrejurări: »Dumnezeu susă, împăratul! departe, cine nî-a mai face şi nouă dreptate!“ Dăcă ună învăţător!, în locă ca în generaţiunea fragedă a poporului să să-dâscă învăţături salutare, respectă cfttră totu ce este sublimă şi sacru, va sâmăna ură şi dispreţ!, va corupe şi seduce poporul! pr.n rachiu şi totă felul! de machină-ţiunl; dâcă va întărită şi agita poporul! ameţită prin rachiu contra celor! sacre, contra învăţătorului religiu-nei şi acestea tâte numai spre a pută trage însuşi folos materială, apoi nici p6te fi vorba de ameliorare, de propăşire nici materială nici spirituală. Unde deci va ajunge poporul! materialrninte prin acest! fel! de uneltiri seu ori şi cum storsă >i ruinată? Ore mai pâte fi vorba şi de o propăşire câtă de câtă spirituală? Unde i învăţătorul! scriitor! comunal!, impresară de muncitori şi totă felul! de gheşeftari, unde în fine este scâla ună quotlibet şi numai acea nu spre ce este menită, — apoi acele comune sunt! fârte de jelită, deşi fără pică de vină din partea lofă. Se (Jice că ,apa trece petrile rămână*, deră pe când noi dăm! îndărăptă alţii înain-tâză şi dâcă numai nu ţinem! contă de referinţele timpului, apoi este pentru noi ună desastru ireparabilă; dâr dâcă mergem! calea racului, de unde să mai pretindem şi se aspirăm! ca să ne folosimă şi împărtăşim! şi noi cu tâte cele de ce au parte cei deşteptaţi? — „Ună grăunte nu-i multă, dâră sacul! să umple cu grăunţe, er nu cu măsura," sâu »pentru ună cuiu mică rămâne calul! calică». Aşa merge trâba la noi, aştătjl nu ne pasă de una, mâne de alta şi când facemă apoi o retroprivire, vedem! că suntem! prâ departe îndărăptă. Poporul! este naţiunea şi ţera, âră scâlele sunt! mediul! de esistenţă a poporului; dâcă a-cestea voră fi bine conduse, îşi vor! împlini misiunea loră, vomă avâ popor!, naţiune şi ţâră, âr din contră voma fi ca mâne streini în ţâra nâstră. Porumbii. Teuşu, Iuliu 1887. Fn (jiuâ de St.-Petru şi Pavelă a. c. s’a dată pe trecerea de vâră a tinerimei române inteligente din giură grupată pe lângă cetăţenii români din Teuşă, în fotosulă şcâleloră române din locă, după cum fusese amintită în 2 numeri ai preţuitului <Ţiar! «Gaz. Trans.* Nu ne vomă încerca a descrie decursul! acestei petreceri, care numai spre onâre a putut! servi Românilor! din aceste părţi, ne vomă mărgini a spune, că o petrecere aşa de fru-mâsă nu a mâi avut! locă în opidul! nostru, nu au mai văzută cetăţenii Teuşiului în mijlocul! lor! niciodată. Acâsta o recunosc! chiar şi străinii. Am! făcută şi noi ce ni a stată în putinţă, ca petrecerea să aibă o reuşită câtă mai bună, dâr recunâs-cemă, că nici pe departe nu nl-amă făcută dalorinţa, fiindă-că nu ne puteam! face nici idee despre conc#-gerea unui publică aşa de numeros! şi atât! de ales!. Cu atât! mai multă însă a contribuită tinerimea inteligentă română din giură la reuşirea atât! de bună a acesta petreceri. Diminâţa la 8 6re începându-se serviţiulă divină în sânta biserică română din locă, au luată parte douăzeci de tineri, âr dintre teologi unulă a lectora*0 pe lângă d lă parochă locală, trei au luată locă în strane âr giură aşe^ându-se ceilalţi tineri inteligenţi, au esecu-tată cântările nâstre rituale în choră [frumos! spre mărirea lui Dumnezeu şi spre marea plăcere şi satisiacţiune a numerosului popor! ce era de faţă. La 11 6re eşindă din s. biserică ne«amă despărţită spre a ne revedâ la locul! de petrecere, care s’a începută la 3 6re p. m. când mulţimea a începută a sosi de tâte părţile, văZ^ndu-se şi costume naţionale cari de cari mai frumos! ornate. Acâstă şi alâsă numerâsă societate şî-a petrecut pănă în diminâţa Z'iei urmâtâre în cea mai armoniâsă înţelegere şi vioiciune. La mieZulă nopţii s'au jucată de Ze(ie tineri studenţi, îmbrăcaţi în uniformă *Căluşierulă« şi „Bătuta* şi «Românul!* între aplausele frenetice ale mulţimei. La «Quadrulă* au jucat! preste 70 părechl. Ospeţl amă avut! din Blaşiu, Alba-Iulia, Roşia, Cianu-Mare, Şiard!, Aiud!, Mescrâc!, Făgăraş!, Lancramu etc. Venim! dâr şi de astădatâ pe astă cale a mulţămi onorabilului publică pentru acestă marinimâsă încura-giare şi părtinire. Dea DumneZeu ca şi pe viitor! să ne mai putem! întruni în asemenea frumâse petreceri românesc!, âr tinerimei române inteligente pentru concursul! ce ni l’a dată îi Zicem! ună „SC trâiâscă*. Suma incursă Ia acâstă petrecere este 136 fl. 40 cr. dintre cari substrâgendu-se spesele 56 fl 22 cr. re-sultă venită curată 80 fl. 18 cr., cari se voră întrebuinţa conformă scopului menţionată. Ştefanii Grişanu preşedinte. Ştefanii Bretoiu controlor!. Efremu Batiu cassieră. Gregoriu Balanii sub-cassieră. Ştefan Balanii membru. Agricultura în Germania. O escursiune agricolă făcută laţRosalii 1884 în provincia Sacsonia. (Urmare.) Am amintită mai susă deja, că observatoriulă era înfiinţată şi susţinută de ună Z‘ar0 politică şi agricolă. Fie-mî dâr permisă a mai insista cu puţine cuvinte şi asupra lui. ţflarulă din cestiune, ca şi alte Z*are cari au în vedere promovarea şi apărarea intereselor! agri-culturei, afară de notiţele Z'lnice despre mersul! timpului, mai aduce încă pe fiecare săptămână buletinul! oficială despre mişcarea bursei de zachară din Magde-burg şi preţurile obţinute acolo, preţul! productelor! a-gricole la diferite burse, preţul! diferitelor! specii de nutreţuri şi ingraşaminte (gunâie) artificiale, lista economică despre starea aeţiiloră şi dividendele loră la diferite fabrici de zachară şi a altor! întreprinderi industriale — apoi în fiecare Duminecă tratate şi studii din diferite ramuri ale agrieulturei propriu Z‘se- încercări de introduceri de vite şi plante, despre nouă metode de cultură şi esploataţiune etc. Ore nu ar ii timpul! suprem! ca şi agricultorii dâr cu deosebire economii noştri de vite cei mari, dâcă nu pot! înfiinţa şi întreţinea ună Ziar! propriu ală loră agronomică să se grupeze în jurul! unui Ziarfi politic!, dându i sprijinul! şi ajutorul! moral! şi materială, care apoi să le p6tă aduce FOILETON U. (19) ----- Misterele Veneţiei. de Edouard Didier, traducere de Ioanii S. Spartali. VI. Unde vedemâ er pe Pietro. Foscari primi cu 6re-care răcâlă pe Martinengo; cu t6te acestea ’i ofeil ună scaun!. Podestatulă, băgând! de sâmă că dogele sta în piciâre, nu voi să şâZă. . Amândoi se duseră atunci şi se aşt^ară într’o fe-râstră unde şedea Foscari în momentul! când i se vesti visita podestatului. Ferâstra acâsta vedea în curtea de on6re a palatului ducală, şi acum era aprâpe plină de grupuri de soldaţf şi de lachei. Printre grupurile acestea se putea observa mica trupă, care slujise de escortă lui Martinengo. In locă să ftg resfirată ca cealaltă, era dinpotrivâ aşeZată în ordine de bfttaiă, cu sergenţii în liniă paralelă cu frontul!. In capul! acestei cohorte mici erau doi ofiţeri cu sabia 8C68fi. — Nu cumva te temeai c’o să întâlnescl în cale pe ducele de Miian! cu tâtă armata lui, domnule podes-tatfl? ţntrebâ Foscari. — Pentru ce, Alteţă Serenisimă? — Numai frica acâsta ar fi putută justifica o astfel! de desfăşurare de forţe, pe cari le-ai Introdusă pănă în palatul! nostru duca!!! Zise dogele. — Q simplă escoită, Alteţă. — Cum nu are persâna nâstră suverană decât! numai când ne insoţesce Senatul!! Z's® Foscari dând! e'in capă. Maitincngo salută cu umilinţă şi c^ise: — Să binevoiască Alteţa Vâstră Serenisimă să mă scuse, eu voiam numai ca demnitatea cu care m’a învestită Senatul! să fiă onorată in persona mea. — Desfăşurarea acesta de forţe militare nu era absolută trebuinciâsă — stărui Foscari — şi demnitatea funcţiunilor! d fale nu cerea ună astfel! de aparat! răs-boinică. — Alteţă Serenisimă, veneam! la palatul! ducală şi voiam! ca escorta mea să dovedâscă totă respectul! meu pentru cel! dintâiu magistrată ală republicei!—Z,se Martinengo cu o nespusă blândeţe. Dogele răspunse acestei linguşiri numai cu ună semn din capă, care putea fi tălmăcită în mai multe chipuri, şi întrebă cu ârecare mândriă: — Şi pot! soi scopul! visitei d-tale, domnule po destată ? — Nu-i ună scop!, deeă viu să presintă Alteţei Vâstre omagiile mele? — Pentru ună altuia, pâle; pentru d-ta, nu! Z*se dogele. — Alteţa Vâstră este aspru pentru servitorul! său ! Zise Martinengo cu amărăciune. — Ba nu, nu sunt aspru, dâr sunt sinceră! Z‘se dogele. Şi apropiindu-se de podestată, îi Z’se: — Martinengo, aveam patru fii, i-ai cunoscută. — Cei trei mai mari au murită pentru patriă. Mf-a rămasă numai scumpul! meu Jacopo şi şi acela este in exilo. Nu’ţl ajunge atâta, ci vrâi să lă mai loveşti? — Alteţă, nu ' ă înţeleg!! răspunse podestatul! cam încurcată. — Nu mă înţelegi! Ei bine, mă explică. Ai colea în buzunarul! acesta — Z'se dogele — o scrisâre prinsă din drum! şi creZî că cu scrisorea acâsta poţi compromite pe nenorocitul! meu copilă. Podestatulă nu-şî putu stăpâni o mişcare de mirare. — Cum aţi putută sci?... întrebă el! fără voiă. — Şi eu am primita o scrisâre dela Jacopo, şi n’ai decâfă s’o citesc!! Zise dogele desfăcândă ună pergament! pe care-lă puse sub ochii podestatului. Martinengo citi: Principe şi tată venerată! „Mor! încetă aci, Candia mă omâră. Vântul! tristelor! Cyclade, care urlă împrejurul! temniţei mele, (ral slăbesce inima şi ’mî aprinde sângele In vine. Am trebuinţă, pentru ca să’mt răcorescă capulă, care ’ml arde, să simţ! adierea Adriaticei pe frunte. A respira aerulfl patriei, o tată! nu scii ce trebuinţă mare este pentru ună exilată! Oh frumâsa mea Veneţiâ! Unică în lume! Să te mai văZă odată şi apoi să moră! „Să moră! ce ’ml pasă, dâcă mă voră îngropa sub pământul! acesta pe care l’au călcată cei dintâiu paşi ai mei?! Mai bine să fiu ţărînă în Veneţia, decât! să trăescă în altă parte! „Ingrată patriă! n’o să ai âsele mele!" Acela care a scrisă vorbele acestea, tată, nu era ună patriotă! Ori Nr. 161. GAZETA TRANSIVLANIE!. * 1SS1. lămuriri şi instrucţiune specială şi despre ocupaţiunea şi interesele Ioră? Să luâmă d. e. numai oieria, care numai la mocani represintă averi de (Jecî de milione şi deşi în lupta acâsta vamală li s’au causată pagube e-norme, prin disposiţiunl şi procederî ilegale, totuşi niciodată nu vei autji în (ţaristica n6stră vre-ună glasă din partea economiloră noştri de vite. Numai din când în când au^l despre tot felul de şicane şi vecsaţiunl la cari au fostă şi suntă mocanii espuşl din partea autorităţiloră vamale. Ce altă misiune are 6re Ziaristica în genere decâtO de a discuta, a lămuri şi a lupta pentru cestiunile dela care depinde viitorulă unoră. grupuri şi clase sociale întregi??! T6te Zorele unguresc! şi jidano nemţesc! din Ungaria suntă pline de Jeremiade despre decădinţa industriei spirtului şi morâritului Ioră numai noi tăcemă ca pescele, cari dela ună milîonă de oi nu putemă aduce acasă nici ună gramă de tănă şi brânză, ci suntemu siliţi să le lăpădănaă pe npiai pimica în străinătate, şi cu tâte acestea stolurile de conlrihu-ţiunl şi sarcini publice trebue să le plătimă şi su-portămă* — Venindă nâptea peste noi, ne împedecâ d’a mai putea satislace curiosităţii nâstre de a vede şi cunosce mai bine Magdeburgulă istorică, căci furămă siliţi să lă-tămă t6te la o parte şi să ne îngrijimă de stomachă şi repaosă. Diminâţa la ârele 7 plecarâmă cu trenulQ cu clopotă pe o lini# • secundară spre moşia Kl«in Wanz-leben. Acolo la sosire ne primi proprietarulă, ună t& uără de 22—23 ani, dimpreună cu administratorulă moşiei, şi ne conduseră în curie, care era numai la câţiva paşi în faţa gărci. Moşia Klein Wanzleben. Klein Wanzleben, ună sătişoră mică, într’una dîri cele mai mănâse şi mai roditâre regiuni ale provinciei Sacsonia, ocupă deja dă -multă locuia - de ondre în agricultura germană, prin-euUurâ rntentei vă şi prin calitatea deosebită a sfeeleloră — napiloră — de zachară, numiţi de Klein Wanzleben şi a pluguriloră sale deja de timpuriu perfecţionate, numite pluguri de Klein Wanz-eben, care şi-au câştigată ună mare renume* Deja la a-nulă 1835 s’a înfiinţată fabrica de zachară, care lucreză şi aZI, şi sămânţa sfecleîoră sale de zacbară e renumită şi căutată în întrâga provincia Sâosonra, Boemia, Anglia, Dania scl. Aducându-ne aminte de cele Z*se ma* susă, că provincia Sacsonia e cea mai mănâsă şi mai bogată provinciă din întregă imperiulă germană, că cultura pământului e cea mai intensivă, mai perfectă şi mai bună, se va aştepta Qinulă cu dreptă cavântă ca şi aatulă să iaflorâscâ, să fiă într’o bunăstare şi putere, cum suntă bunădră în Trapsilvania cele săsesc! din Ţera Bârsei. Codlea, Ghimbavulă, Christianulă, Râşnovulă etc.; dâr cu tâte aceste nu era aşa, ci din contră, aspectulă, înfăţişarea satului nu era prea îmbucurătore, casele ţărani-Ioră nu întrecâu întru nimică pe acele de mijlocă diu ori şi care comună curată românescă din Ardeală, cu ună cuvântă Pq prea dovedeau d bunăstare a ţâraniloră. Totă ce era în sată mai frumosă, mai de însemnată, aceea aparţinea marei proprietăţi» şi pe acâsta era să o supunemfl cercetărei şi studierei n6slre amănunţite. Proprietatea mare era întinsă pe la vre o 3 comune în o -lungime de 7 chilometri şi cuprindea 7000 fălci prusiane, numite Morgen, de câte 25 Are (măsură metrică) său circa !ocă de 2 ferdele unulă, dintre cari 2000 Morgen-e erau proprietate privată, er restulă de 5000 Morgen-e erau luate în arândă, în mare p.irte dela ţărani, asupra cărei împrejurări voiu reveni în urmă. Dintre aceste 7000 Morgen e, 40JO erau de calitate bună, pământQ de grâu şi de sfecle de zachară mai bine era o inimă mare înverşunată de suferinţele exilului. ,0 părintele meu venerată! £că ce am găsită eu pentru ca să mă întorcă sigură în Veneţia. Am scrisă ducelui de Milană ca să i ceră să intervie în favOrea mea pe lângă Sonată. Scrisorea acesta, sciu fdrte bine, va pica aâu în mânile senatorului Loredano seu într’ale po-deatatului, Martinengo, amândoi vrăşmaşi de morte ai casei nâstre. Dâcâ ar da-o in mânile Senatului, o âst-felă de cerere mî-ar fi imputată ca o crimă de înaltă trădşre. Voiă fi rechemată la Veneţia, judecată, exe^ cutată. încă odată, ce-mi pasă, de vreme ce pământulă unde m’am născută mă va primi în braţele sale ca o mamă bună, care aştâptă pe copilulă său rătăcită?! Jn ceasulă acesta, după ce voiă primi ultima d-tale, sărutare, tată, nu ceră decâtă ună lucru, ună mormântă veneţiană pe pământă veneţiană. „Aşa să fiă! . • Jacopo Foscari.* ■> După ce citi scrisOrea acesta ciudată, Martinengo lâmase pe gânduri. Elă scia bine că aici nu era o co-medift. Cine trăise în Veneţia nu mai putea trăi în altă parte, şi nu era rară lucru ca ună veneţiană exilată să «'avânte ca să se înlOrcă âr' în tfeiţâţia, deşi scia bine că-lfi aştepta temniţa ori chiar eşafodulă. , Podestatulă înapoia lui Foscari pergamentulă şi*i Zise; . — Dâc’aşă fi vrăşmaşulă d-laele, după cum Z»ce fiulă d-tale, aşâ mărturisi că serisârea acâsta este dibace, iind-că este menită să neutrâliseze* efectulă scrisorii adre- Arânda era pe timpă îndelungată, precum în genere trebue să fiă ori şi care arendă de pămentă, decă arendaşulă voesce să-şi seOtă şi folosâscă pe deplină capitalulă, ce a băgată în pământă cu clădirile, guno re. dreDagiu (sventări) şi alte îmbunătăţiri ale lui, căci re sultatele plugarului nu atârnă numai de pământă şi de lucrarea lui seu de calitatea semânţei, ci pe lângă aceste totă atâtă de multă şi de climă şi de mersnlă timpului, căci se p6te să urmeze mai mulţi ani răi dearândulă, în cari plugarulă nici spesele lucrului nu şi le scâte. Ce face elă der când are arânda numai pe 3 sâu 5 ani şi toţi suntă răi? Negreşită că perde şi ajunge la sapă de lemnă. Când însă durata • rendei este lungă, urmândă după acei 5 ani răi numai 3 sâu 4 ani buni, elă fntr’ună ană doi îşi întâree perderile şi spesele din anii trecuţi, âr în ceilalţi doi ani, elă lucră cu câştigă mare, şi ast-felă ani» cei răi suntă compensaţi prin cei buni şi în totală arândaşulă totă are folosă, progresâză, nu dă înapoi. Asttelă proprietarii şi arândaşii de podgorii — de vii — dela Rhin, calculâză pe 5 aiir numai anulă de mijlocă şi 4 răi, âr între 20 ani numai unulă bună şi 3 de mijlocă âr 16 răi. In aceşti 4 ani roditori der li se plătescă tâte cheltuelile şi pierderile din 16 ani, precum şi lucrulQ din cei 4 ani buni, şi în totală cultura viţei totă li se renteză. Autorităţile nostre comunale, bisericesc! şi şcolare la darea în arândă a pămân-toriloră comunale, bisericesc! şi şcolare, ar face bine s£ ţină contă de aceste împrejurări şi să le arândeze pe câte 15—18 anî, şi acâsta cu atâtu mai multă, căci lipsindu ne proprietatea mare; acesta ar fi singurulă mij-locă de a crea din proprietăţile mici o seriă de esploa-ţiunl şi cu timpulă de proprietăţi medii şi mari. Pentru arândatoră este indiferentă ori terminulă lungă ori scurtă Uutuai ca elă să-şi capete renta fonciarâ cu aceeaşi regularitate ca înainte, ba are şi mai puţine motive d’a se teme că arendaşulă ii va stârce şi sărăci cu totulă pământulă, fără de a se păgubi pe elă însuşi, pe când pentru arândaşă terminulă lungă e o mare inlesnire, căci afară de împrejurările amintite mai susă, spesele făcute cu edificii şi totă felulă de îmbunătăţiri se împartă şi amortisâză pe mai mulţi anî. Iu Klein Wanzleben arenda pământului era de lungă durată, varia între 12 şi 28 seu 30 ani, şi anume cele luate pe timpă mai saurtă erau pe 12 âni; Înlr’ună modă escepţională, er cele de ordinară erau luate pe câte 15, 18—25 anî. Arânda era de Morgen — locă de 2 ferdele —- cătâ 40 mărci 24 finîcl, sâu 24 fl. 57 cr. v. a., âr pentru pământurile încă' virgine, cari ifau fostă cultivate de multe ori şi stârse cu sfiecle, arânda se urca la 51 mărci seu 31 fl 46 cr. v. a pe ană, Z> treiZecî şi unu florini v. a. pentru ună locă de 2 ferdele arândă pe ană!! (Va urme.} Ultime sciri. Pesta, 3 Augustă. — „Pester Lloyd“ co-mentândă scirea despre plecarea principelui de Ferdinand la Târnova, Zice, că este fbrte probabilă că principele va sosi în Bulgaria 4Uele a-cestea, dâr nimeni n’ar putea preZice consecinţele acestui actu. Principele, adaoge aceeaşi fâie, trebuia sS îndrăsnâscă, căci, dâcă nu voia slă renunţe la tronu, trebuia să tacă. unu actu, care, prin energia sa, da poporului bulgară, care a devenită mai şovăitoră o nouă speranţă şi o nouă încredere. Berlina, 3 Augustă. — „Kreuz Zeitung“, sate ducelui de Milană şi pe care am sciută s’o prinZă. — Ei bine, Zise Foscari, depune amândouă docu mentele în' mănile consiliului de Zece> se va vec*â încă odată acelă spectacolă scârbosă, pe care numai Veneţia îlă p6te da, adică ună tală presidândă tribuna-lulă, care osândesce la tortură pe celă din urmă copilă ală său! Şi lacrâmile curgeau pe obrajii bătrânului pe când vorbea astfelă şi tremura. Mişcă 6re spectacolulă acesta pe Batista Marli-nengo? Nu. Insă văZându-şî planurile stricate de pătrunderea dogelui, creZu de cuviinţă să-şî schimbe deodată hotărîrea. Scăse deci din sînă scrisorea scrisă ducelui de Milană de cătră Iacopo şi o dete dogelui. — Alteţă, Z^e elă, predau în mânile suveranului meu singura probă care există despre marea nesocotinţă făcută de fiulă vostru. Secretulă acestei fapte nesocotite va rămână între Voi şi mine. — Tatălă nu p6te decâtă să-ţi mulţămăseâ pentru curtenirea d-tale, domnule conte! Câtă privesce însă pe suverană, elă îţi cere dreptulă să-şî reserve purtarea! Zise dogele luândă scris6rea. Martinengo se înclină fără să răspunZă. Apoi ca cum ar fi vrută să curme conversaţia acâsta, care mâhnea pe dogele, Zise linguşitoră: — Acum am să solicită dela Alteţa Yostră Serenisimă o graţiă personală. ' — Vorbesce 1 Zise dogele. — Şi am să vorbescă, fiindăcă am învoirea prietinului meu Fehce Badoeră, care doresce să dea efisă- vorbindâ de mdrtea d-!ui Eatkoff, Z*ce unu Germanii nu p<5te regreta acâstă mdrte şi că din contră trebue .să esclame: Ună mare std-versarti mai puţinii în aceste timpuri grele; 4‘a" rulu adauge: „după Skobeleff si Gambeta, Katkoff. ;v " Berlina, 3 Augustă. — Scirea despre mdr-tea d-lui Katkoff a provocată o ridicare la Bursă; SCIRI TELEGRAFICE. •; (Serv. part. a »Gaz. Tranş.O SOFIA, 4 Augustă. — Soirile sosiţf. fdâta NacevicI suntă satisfăcătdre şi spună că priftţulft de Coborg menţine primirea tronului bulgară» dâr îşi reservă a hotărî timpulă plecărei sale în Bulgaria. . . CONSTANTINOPOL, 4- Augustă. — Pdrta a renunţată la idea de a stărui pentru, o confe-riijţă eurOpânâ, ^iqdc^ţ, na spei^ R dol^ndi con-simţământuîd tiituroru ^uteriloră, anume ală Rusiei. PARISţJ, 4 Augustă. —Sindicatele pressei francese şi ale studenţilor^ din Parisă au trimisă telegrame de condolenţă familiei lui Katkoy. Liga patrioţiloră delegă pe Deroulâde să asiste la îmormentare. -, : MESSINA, 4 Augustă, — Unu deposită de dinamită espîodâ., Casele cele mai din ap.ţopiare s’au dărîmată. O persdnă â fostă omorîtă, 26 rănite. DIVERSE. Isvorulu sfântd de leaed. — ,Voinţa ‘Năţiobălă* este informată că în comuna Brădetă, din jUdeţdld” Ar-geşd, s’a descoperită ună isvoră de apă minerală, necunoscută pănă acum şi căra merită a atrage atenţiunea celoră în dreptă. Acestă isvoră fOrte abimdantă, ese dintr’o piatră şi e grosă ca piciorulă, elă conţine iodfl, puciOsă şi magnesiă. Omenii de prin, prejură îlă numescă „îsvorulă sfântQ“ seu „Isvorulă de leacă“, căci, după cum ni se afirmă, mulţi atinşi de b61e cronice declarate de incurabile s’au tămăduită aci numai după câteva băi. Isvorulă se află pe moşia statului ; posiţia de prin pre-jură este admirabilă. Comuna Brădetă, locuită de ţărani cu dare de mână, este &pr6pe de Curtea de Argeşă; ‘ *Totă pe albea rîului Vâlsană, la o mică distanţă, mai ese ună isvoră totă aşa de grosă şi de aceeaşi calitate; elă este Insă în mij-toculă rîului. Se Z*(* c* la o depărtare de pfetfti bătăi de puşcă, apa rîului Vălsană nu înghiaţâ niciodată; in jurulă isvOreloră şi până unde. ele dau în rîu pietrele suntă pline de ună deposită albă şi clei os ă. La tragerea împrumutului cu losurî ală comunei Bucurescî, care s’a făcută la Gotha la 1 Augustă, au e-şită la sorţi urmâtOrele serii: ■ 43, 80, 100, 112, 217, 276, 371, 489, ^59, 765, 772. 897, 1060, 1134, 1259, 1272, 1366, 1451». 1743, 1527, 1533, 1581, 1638, 1750,-1753, 1754,1764, 1811, 1887, 1918, 2050, 2103, 2171, 2210, 2345, 2f5$6;'2542, 2658, 2735, 2749, 2791, 2828/2913,2915, 2956, 3966, 3011, 3056, 3154, 3372, 3382, 38"6, 3811, 3983, 4027, 40 2, 4122, 4174, 4176, 4443, 4585. 4630, 4885, 4916, 5 *92, 5241, 5274. 5291, 5336, *5444, 6568, 5599,5769, 5789, 5795, 5870, 5957, 6020, 6028, 6054, 60&5r6056, 6119, 6143, 6164, 6169, 6173, 6184,6222, 6306, 6317, 6367, 6443. 6627, 6778, 6762, 6780,6803,6864,69123, 7021, 7044, 7080, 7104, 7171, 7183, 7217. Editoi-ă: Iacobă Mureşianu. Redactorii responsabilă: Dr. Aurel Mureşianu.. s toriei sale cu fiica Adriaticei t6tă strălucirea ce i se cuvine! Z'se Podestatulă. — Ce este? întrebă Foscari aprdpiindu-se. — Prieiinulă meu, Z'se Martinengo, este hotărîtă ca nainte de nuntă să facă logodna şi să dea totă felulă de sărbârl învitaţiloră şi eu ahi .venită să solicită voia vostră pentru ca una din aceste sărbărî, care se va da cu cheltuiala mea, să se facă pâ domeniulă ţneu, Isola Bella, pe loculă de gardă. — Se pote, d-le podestată, nu văZă nici ună in-convenientă pentru acâsta! răspunse bătrînulă Foscari. Şi după aceste din urmă cuvinte conduse pe Martinengo până în pragulă apartamentului său. — Pâte că este mai bine astfelă! Îşi Zisepo'festa-tulă după ce părăsi pe prinţulă. — Haide! acum mă pot întârce în guvernământulO meu padovană. Escorta podestatului, Zăl‘inBu~l° că cobâră « scara UriaşilorQ, se pregătea săn facă locă pănă la gondolă. Bartolomeo, care ocupa în casa lui Martinengo mai tisultă ună postă de încredere decâtă ună postă de militară, aştepta pe stăpânulă său pentru ca să primâscă ordi-nile sale- — Sue-te cii mine în gondola mea, ăm sâ-ţl vor bescă! îi Z*se podestatulă. Una minută dup’aceea mica flotilă, fârte' admirată de poporulă de josă din Veneţia, curiosă .^H$neşă;