BUDACrnCMA 81 ADMINI8TRAŢII7NKA î BJftAŞOVC, piaţa mare Nr. 22, »GAZETA'* IESE ÎN FIECARE DI. ffl un fi an fi 12 fior., pe ş6se luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. UomAnla utrălu&tate: Pe an fi 40 fr., pe ş6se luni 20 fr., pe Irei luni 10 frânei. SE PRENUMERĂ: la poşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi. ANULU L. AHUH-JIURILE! O seriă garmondfi 0 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Sorlterl nefranonta nu «e prlmMoi. — Manuaorlpte nu ne ratrimltu. N* 159. Marţi, Mercuri 22 Iulie (3 Augustu). 1887. Braşovu, 21 Iulie 1887. E toiulfi vacanţeloru parlamentare, pe rând pressa, ne mai fiindu îmbulzită de lungi rapdrte despre activitatea corpurilorîi representative, are râgază de a esamina şi critica stările dinăuntru mai cu deamăruntulti, arătândâ ce e de făcută şi de îndreptată în administraţia, în justiţia, în scolâ ş. a. pentru ca să se înlăture celă puţină relele şi neajunsurile cele mai mari. Aşa lucră (jiariştii di*1 alte ţ6rl civilisate, unde să ţine sâmâ cu t6tă seriositatea de binele şi înflorirea poporaţiunei, dela care depinde şi progresulă stateloră. Când cetesce omulă în „Peşti Naplott, că „Budapesta e Parisulă Orientului şi Constantino-polulă Occidentului,“ i-ar veni să credă, că totă aşa facă şi (Jiarele ungurescl, bareml cele ce se laudă a fi independente; că combată reaua administrară a cutârui solgăbirău ori fişpanu; că uiciuescu încâta, scumpa şi parţiala justiţiă din părţile locuite de naţionalităţi; că lovescă aspru în spiritulă de intoleranţă, de persecuţiune şi de împilare ală guvernului, ală organeloră lui şi chiar ală unei părţi a societăţii maghiare, numite kulturegyletiste; că denunţă abusurile de oficiu ale diferiţiloră funcţionari; că strigă în gura mare să mai slăbâscă guvernnlu şurupulu dări loră, âr esecutorii de dare să mai rărăscă sec-vestrele şi licitările; că în fine infierâză cum se cuvine amesteculă organeloră administrative în aîacerile şcolare şi biserices?!, precum şi nenoro cita şi imorala pornire de desnaţionalisare a sc6-leloră nemaghiare, şi alte multe şi nenumărate schingiuiri, ce au să le ’ndure Nemaghiarii, mai alesă, după ce ei suntă toporulu de 6se ală ce-loră dela putere. Nici pomenire de t6te acestea. Strigă, nu-i vorbă, foile oposiţionale contra celoră guvernamentale, pentru că ală acestora e saculă cu grăunţele, er cele guvernamentale strigă în contra celoră oposiţionale, pentru că acestea vrău să li-lă ia dela gură; mai strigă, nu’i vorbă, foile oposiţionale contra vre-unui sluşbaşă ungurescă, pentru că e guvernamentală şi nu oposiţională, şi ărâşî mai strigă foile oposiţionale unguresc! contra guvernului şi organeloră lui, când în vre-ună colţă ală ţării se face administraţiune ori justiţiă în paguba rassei dela putere; ferita Dumnetjeu însă ca să ’şl ridice vre-una glasulă când păgubaşulă e vre-una diu naţionalităţi ori parte din acestea. Astfelă dela închiderea dietei ungurescl în-c6ce, dăr mai alesă după sferşitulă alegeriloră, orl-cine a avută răbdarea să urmârăscă cu atenţiune cele ce se scriu în pressa ungurăscă, şi cu deosebire în cea scrisă în limba ungurăscă, a putută observa, că t6te fără deosebire tractezâ, a-pr6pe (ji de (}i, aceeaşi temă sub diferite titluri ca: spiritu maghiară, limbă maghiară, cultură maghiară, naţiune unitară maghiară, maghiarisare, remaghiarisare etc. etc. Şi astfelă pe când foile ungurescl dau mereu ([oră înainte cu „cultura maghiarălucrurile mergă precum au pornită înainte, aşa că într’ună accesă de mâniă f6ia ungurăscă „Budapesti Hir-lap“ a numită starea lucruriloră de aci: devastare tătărescă. Trebue să-i facemă numitei foi complimen-tulă, că a nimerită cuiu’n capă caracterisândă situaţiunea din Ardâlu, Bîlnatft şi Ţâra ungu-râseă cum mai corectă, mai adevărată şi mai scurtă nici că se p6t.e, deşi n’a lăcută, de sigură, acostă caracterisare, pentru ca noi să ne folo-simă de ea. Devastare e ceea ce se petrece mai alesă în Ardălă de două(}eci de ani încdce, devastare pe terenulă materială, morală şi culturală. Dâr nu prin asemeni devastări a ajunsă Parisulă la importanţa ăe o are pentru civilisaţiune; nu prin devastări, ci prin creaţiunî ingenidse, liberale şi folositbre întregei omeniri. A devasta e lucru uşoră, pentru acdsta nu e lipsă decâtu de Tătari; a clădi însă, a cultiva şi a ferici popdrele este o misiune nobilă şi mare, care nicidecum nu se potrivesce cu firea tătărăscă. Italia şi Papa. Se vorbea multă în timpulă din urmă despre o apropiată împăcare a Italiei cu Papa. Se credea că acesta din urmă *e hotărită a renunţa la puterea lu-meseă, pe care nici nu o mai are de altmintrelea, şi se va mărgini numai la puterea bisericescă. Lucrulă însă s'a lămurită. Nici vorbă nu păte fi de împăcare. Papa stăruesce a-şî recâştiga puterea sa lumăscă de mai nainte, căci etă ce reese din o cercu-lară a cardinalului Rampolla, secretarulfi de stată ală Papei, adresată cătrâ nunţii: »In 23 Maiu a rostită Papa o alocuţiune în con sistoriu, în care ’şî-a esprimată dorinţa d’a se pune capătă stărei de nesuferită printr’o împăcare a italiei cu Papismulă, der în acelaşi timpă a supusă unei critice aspre pe guvernă şi pe toţi aceia cari nu voiescă o im păcare cu Papismulă în condiţiunile din trecută, când Papa avea teritoriu şi armată ca orî-ee suverană. Pa-pismulă se declară chiar contra Italiei ca stată naţională căci se (fice înMcerculară: »Duşmani ai păcii suntă aceia, car! negândă istoria şi tradiţiunea socolescă că potă înfiinţa pe ruinele Papismului ună edificiu naţională... care mai curendă ori mai târziu trebue să cadă. »In parlamentulă italiană miniştri au asigurată, că Italia nu simte nici o trebuinţă d’a se împăca cu Papismulă, sacrificândă drepturile naţiunei şi permiţăndă intervenţiune străină. Der nici să nu cră<|ă cineva, că Papa va renunţa vreodată la puterea sa lumescă... Fără acestă putere nu’şî p6le dovedi Papa suveranitatea sa lumescă, nu p6te fi scaunulă apostolică independentă, nu’şi pote lăţi învăţăturile sale, nu’şî pote esercita deplină oficiulă său de păstorfi. Drepturile Papei nu se potă ataca, cu atâtă mai puţină se potă nimici prin obiiinuitulă argumentă: drepţii naţională. Căci, acestă aşa numită dreptă ală naţionalitâţiloru nu numai e cu totulu necunoscută dreptului positivă, care reguleză raporturile reciproce ale naţiuniloră, ci decă s’ar aplica la statele esistente, ar deveni o causă de încurcături generale*... , In faţa acestei note, din care se vede că Papismulă e duşmană declarată al unităţii naţionale, guvernulă italiană cu cercurile liberale italiane au declarată ca terminată cestiunea împăcării. Guvernulă şi parlamentulă italiană continuă cu măsurile şi cu legile contra Papismului pe care însuşi regele le aprobă în modă demonstrativă. Cea mai nouă lege e cea care ordonă desfiinţarea decimei bisericei. La rugarea Patriarhului din Veneţia adresată, în numele episcopului provinciei vene-ţiane, cătră regele, de a nu sancţiona amintita lege, re-gjle Humbert a răspunsă la rugarea cardinalului printr’o telegramă în care (fice elă, regele, sancţionândă legea şî-a lăcută datoria. Interesantă e o scrisore a Papei, ce a adresal’o în (filele aceste cătră secretarulă său de stată cardinalulă Rampolla. Pentru însemnătatea ei politică vom publica şi noi ună resumată dintrînsa. Din afară. Scirea despre mdrtea ministrului-preşedinte italiană Depretis a făcută o adâncă impre-siune în Viena şi în Berlină, dedrece acestă băr-bată de stată a fostă ună amică declarată ală alianţei cu Germania şi Austria. Este în genere cunoscută, că mai alesă Depretis a fostă acela, care a stăruită ca Italia să se alăture la alianţa austro-germană şi că a susţinută aeâstă politică cu tenacitate reuşindă a rămână în fruntea cabinetului cu t6te că a percursă nu mai puţină ca opt.ă crise ministeriale. In cele din urmă Ta câştigată şi pe Crispi, care numai amică ală Germaniloră şi Austriaciloră nu este, pentru politica sa esteridră. In întru Depretis a căutată mereu să împace partidele şi să se susţină astfelă la putere prin transacţiunî. Era ună bărbată înţeleptă şi dibaciu şi astfelă şî-a şi câştigată popularitate în Italia. Depretis este înlocuită deocamdată de cole-gulă său din ministeriu Csispi, care a luată in-terimală şi conducerea ministeriului de esterne. Se nasce acum întrebarea dâcă Csispi va vrâ să urmeze tocmai aceeaşi politică ca antecesorul* său, ori că se va abate mai multă său mai puţină dela linia trasă de Depretis? Acâsta este ce interesâză mai multă cabinetele dela Viena şi Berlină. SOIRILE PILEI. Din Deva se telegrafiază ce unâ pro-verbâ populara, şi live4ile cele smălţate cu mii de flori şi floricele, după cum eram obicinuita din copilăria să le vădâ prin ţările române, fiă prin Muntenia ori Moldova, fiă prin Ardeala ori Banatâ, dâr înzadarâ, căci îmi OitasemO, că nu mă mai aflu între Români, ci transportata departe, pe malurile rîurilorâ Sprea şi Ha vela, unde încătrău privesc! nu ve4î altceva decât ! apă, şi anume curgălore seu stălătdre împrejmuită cu mlăştini şi rogozâ, ca apoi inmediata să se schimbe cu movile de nisipfl, pe cari vegetaţiunea — câteva buruieni şi una muşchiu scorojită — din causa lipsei complete de ume-4elă este sărâcăciOsă, bi chiar numai sporadică. Locurile rămase pleşuve, pe lângă că ele n’aducO nici unO folosO, mai sunta şi una mare periculO pentru sămenă-turile şi culturile din apropiere şi depărtare, deorece nă-sipulO acela, mărunta ca făina cea uşoră de grâu, e luata de vântâ şi aruncata peste locurile sămănate, a-desea la distanţe de mai multe mile, în tocmai cum mână pe la noi vântulâ zăpada în timpulâ ernei. Nepotrivirea solului pentru cultura de cereale, a constrînsâ pe proprietari a-şl căuta alte isvâre de venita, de a planta locurile cele umede şi nisip6se cu răchită de împletită, âr nisipulâ cela uscata, movilele de nisipâ cele sterile cu pini, una fela de brada, cari şi scota din a-dâncime ume4ela necesară şi crescO binişorO pe nisipurile cele sterpe şi sărăcăci6se sâu cela puţina opreseft mişcarea nisipului, şi ici colo dau în acele lorâ cele uscate şi materiala de aşternuta sub vite. Ori încătrău privesc!, acelaşi tablou: o parţea de 1/4-1/a h a întindere pădure de pini, o alta lângă ea cu lupinî galbine (lupinus luteus) sâmânate, alta cu serradela (or-nithopus sativus) sâu spergulă-popâ. hrana vacii (sper-gula arvensis), cele din urmă sămânate ca nutreţa verde sâu uscata pentru vitele cornute âr lupinile numai pentru oi, apoi o altă părţea sâu două, movilă de nisipâ sterilă, apoi balta ori mlaştina. Pe alocurea, unde nu e prea mare şi prea lungă lipsa de ume4eală s’a făcuta mărimea unde se credea ela suita îşi produsese efectulQ ei obişnuita, î!a orbise şi-i simţise judecata’i, de obiceiu aşa de sănătosă. Gondolierula începea der să muşte din plăcinta cu miere pe care i-o întindea o mână viclână. — Şi decă vărula meu vrea, vomO întări priete-şugula dintre noi cu o sticlă de vina de Monlefiascone, pe care să ne ducemâ s’o bemâ la cârciumă la »Luna». — Două sticle să berna! c}'se Ricardo, căruia îi lăsa gura apă după Montefiaseone. Am spusa ce virtuţi avea gondolierula Ricardo, însă niciodată nu se putea înpotrivi când era vorba d’untt Montefiaseone. Se duseră ia «Luna* unde deşertară nu două sticle, ci multe şi efectulâ preţiosei băuturi fu că se înduioşa aşa de multa încâta mai multa pe plângea când asculta tânguirile noului său prietina, sergentula. Bartolomeo îi spunea ce felii muma Fiamettei Gio-vana, ruda lui, adecă Ulyriană ca şi ela, îi făgăduise într’o vreme că niciodată n’are să-şi dea fata după altuia, ci numai lui, Bartolomeo. Mai tâi’4iu Fiametta nu voise să scie de alegerea mamei sale şi dinpotrivâ voise mai bine să ia de bărbat a p’una gondoliera decâta p’unâ militară. Bartolomeo pricepea asta şi Fiametta era în dreptulQ ei; şi în sfârşita numai ea era pricina că se certaseră ei; cari erau doi bărbaţi tăcuţi ca să se iubâscă. — O să câştigăm vremea perdută, Bartolomeo, o să ne iubimâ şi să golimâ multe sticle de vinâ de Monte-fiascone. In sănătatea ta, Bartolomeo! — In sănătatea ta, Ricardo! După ce beu, gondolierula îşi plesni limba de cerule gurii şi căută să-şî adune ideile pe cari aburii beţiei cam începuse să i le încurce. Ca să probeze că este GAZETA TRANSIVLANIEI. 1887. Nr. 159. încercare şi cu cultura stejarului, şi nu fără resultată. Totuşi după spusele silvicultorilor^ şi lemnariloră structura stejarului din nisipă, e cu totulu diferită şi tare inferitiră de a stejarului din iută. De sine se înţelege, că intr’unii aslfelă de ţinuţii şi la o atare vegetaţiune sărâcâcitisă călătoria nu putea să fiă din cele mai plăcute. In curândă însă ajunserămă la oraşulă Potsdam, ună oraşă forte frumosă şi bogată, cu reşedinţa de vară a principelui de cortină a Germaniei, şi cu palatele mariloră bancheri şi fabricanţi din Berlină şi câteva biserici măreţe, şi unde vera se întel-nesce totă ce Berlinulă are mai elegantă şi mai frumosă Totuşi pe mine nu mă interesau atâtă palatele şi bise-cicile cele granditise, căci de aceste mai văcjusemă deja în Berlină, Viena, Praga şi aiurea, der mă surprinse mai multă decâtă ttite aceste grădina sctilei de grădinărită — Hohere Gartenbaulehranstalt. — In adevără am admirată de multe ori munca şi nepregetulă, cu care Românii braşoveni au sciută să transforme ctistele şi rî-pele cele mai prăpăstitise, ce se ridică de ambele părţi ale suburbiului Scheiu, să-le transforme în ncsce grădini rodittire şi ftirte băntise, adevărate grădini suspendate ca ale Semiramidei, dăr am rămasă încremenită când am vfrjută grădina (Jisei sctile din Potsdam, unde nisipulă acesta sburătoră şi măruntă, pe care din lipsă de urne-(jelă şi hrană nu ptite prinde rădăcină nici o plantă, munca şi sciinţa l’a transformată într’o adevărată grădină de raiu, atâtă pentru pomi câtă şi flori. Şi anume in nisipulă acela sterilă şi uscată au fostă făcute găuri destulă de considerabile, în earî a fostă cărată pămăntă lutosă cu o însemnată cantitate de materii organice — humă — şi în acela apoi a fostă plantată seu sădită pomulă său fltirea, rămânendă încolo neatinsă aspectulă seu faţa nisipului de pustiă. Intru câtva şi nisipulă a-cela e de ună folosă, căci din causa uscaţiunei şi secetei lui neputendă cresce pe elă nici o plantă, pe sub pomi şi pe sub cărări e totdeuna curăţită, plivită şi săpată, lucruri, cari pentru grădini suntă indispensabile şi adesea impreunate cu mari sacrificii şi cheltuelî. In genere, ce a putută să producă arta, sciinţa şî capitalulă în ale grădinăritului, şi ceea ce a putută să producă zelulă şi nepregetulă Germaniloră, acelea ttite se potă vedea şi admira în sctila de grădinărită dela Potsdam, care nu în cea din urmă liniă a contribuită la sporirea capitalului materială şi intelectuală' ală Germaniei. Nu numai fundatorii şi proprietarii a celoră mai mari firme şi a celoră mai renumiie culturi din Germania, ci şi mai toţi grădinarii de lucsă şi de artă din Rusia, Ungaria etc. au fostă elevii acestei sctile, şi de resultatele ei beneficiază lumea întregă. Ar fi odată timpulă ca şi bărbaţii noştri, cari suntă puşi în fruntea învăţământului nostru naţională din Transilvania şi Ungaria, acum. când »părintesculăa guvernă ungurescă ne-a esclusă de pe ttite terenurile activităţii publice, să se mai gândâscă şi la atarl ramuri de ocupaţiune, şi bursele să nu le dea totă numai la filologi şi ingineri, ca apoi să trâcă cu toţii în România, ci şi la tineri cari voră să se aplice la ocupaţiuni, cu cari se potă hrăni şi în patriă. (Va urma.) Sciri militare. România. După cum comunică ,Independance belge“ şi unele tjiare din Bucuresci, la manevrele de ttinnă din Septemvre voră lua parte 60,000 de omeni, şi anume 30,000 voră manevra în România mică, er încă cu mintea limpede, vru să întide firulă ruptă ală convorbirii, (Jicendă sergentului: — Şi unde rămăseserămă, Bartolomeo? — Iţi spuneam că dâcă umblamă după Fiametta, umblamă nu numai fiindă că’mi plăcea, dăr şi fiind că mî-o făgăduise muma ei. — Şi eu aveam învoirea tatălui ei, a pescarului Salvatoră! răspunse Bicardo. Vorba acăsta Salvatoră, aruncată aşa deodată în convorbire, tulbură chefulă sergentului. învineţi şi se uită chiorişă la gondolieră. — Ce vrei să cjicî de Salvatoră? întrebă elă. — Nimică alia decâtă că este de plânsă! (Jise gondolierulă, fericită că avea de ce să se mai înduioşeze — Pentru ce e de plânsă? — Fiindă că a murită înjunghiată. — Ce vorbesc!?! Elă, înjunghiată? Era beată ca totdâuna şi s’a înecată când a vrută să se suie în luntre! (Jise Bartolomeo. — Nu şî a înfiptă elă de bună voiă şi de plăcere ună cuţită în spate! observă Bicardo. — Bine! să ne înttircemă, să ne vedemă de stăpâni ! »> (5°/o) * * » urban (7°/0) . * » » (6°/o) • » » * (5°/o) • Banca naţională a României Ac. de asig. Dacia-Rom, « * * Naţională Aură contra bilete de bancă Bancnote austriace contra a Iulie st. v. 1887. Cump. vând. 92— 92 V, 94 Va 95— 88— 88Va 34— se- 104— tos— 89— 89‘/4 102V, 103— 94 Va 95— 87*/* 87 V$ 500 Lei . . 15.— 15.50 iră. . 2.02 2.03 Cursulu pieţei Braşovă din 2 Augustă st. n. 1887. Bancnote românesc! . . • • Cump. 8.53 Vând . 8.56 Argint românesc « . . » 8.42 • 8.57 Napoleon-d’orI .... * 9.90 A 9.95 Lire turcescl , > 11.24 » 11.30 Imperiali » 10.24 » 10.29 Galbeni » 5 84 » 5.88 Scrisurile fonc. «Albina» 6®/o » 101.— » 102.-- n * n 5% • n 98.— - 99.— Ruble RusescI .... » 108.— » 109.Va Discontulă . . . » 7—10°/9 pe ană. Concursă Pentru ocuparea a două posturi de învăţătorii la scdla confes. gr. cat. română din Nepos, Vicariatulfi Rodnei, prin acesta se escrie concursă sub următărele condiţiunl: 1. La postulă primă de învăţătoră se va solvi unu salară anuală de 200 fl. v. a. în rate lunare anticipative din fondulă scolastică confesională precum şi 3° lemne de focă. 2. Postulă secundă e împreunată cu ună salară anuală de 200 fl. v. a. asemanea solvibilă în rate lunare anticipative totu din fondulă scolastică confesională. Doritorii de a ocupa vreunulă din aceste posturi voră avă a produce carte de boteză, apoi a dovedi că au absolvată preparandia, au testimoniu de cualificaţiune şi din limba maghiară, de moralitate şi ser-viţiu. Se voră preferi acei concurenţi cari voră documenta că au cu-nsseinţa economiei casnice şi cântă. Suplicele provă