REDACŢIEI EA Şl ADMINISTRAŢIENEA t BRAŞOVfi, piaţa mare Nr. 22. ,GAZETA” IESE lN FIECARE ţ>I. antt ana 12 fior., pe ş6se luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. Komftnia şl 8tr Al cătate: Pe anfl 40 fr., pe ş6se luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. S£ PRENUMERÂ: la poşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi. ANULU L. ălUUIFIILIi O seriă garmondfi 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare SorltarT nefranoatt nu •• prlmMofi. — iaiuuorlpt* nu •• rptrinltl. m ii3 Duminecă, 24 Maiu (5 Iunie). Din oausa S-teloru aerbători ale Rusaliilor! ilarul! nu va ap ard pană Marţi săra. Adnnaroa generală a alegetoriloru români din comitatulu Braşovului. Braşovu, 23 Maiu (4 Iuniu) a. c. Erl, Vineri, în 22 Maiu (3 Iuniu), s’a ţinuţii în sala hotelului Nr. 1 din locii adunarea generală a alegători* lord români din oraşuld şi comitatuld Braşovului, la care au luaţii parte vr’o 300 de alegători. Alegătorii din BraşovO au asistata în frumosd număra, cu preoţii şi inteligenţa lord. Comunele au fosta bine represintate de fruntaşii lord ţărani şi de preoţii lord. La mesa pre-sidiului era birould comitetului electorald, centrala.compusa din : Preşedintele, vice preşedinţii : Simeonu Da~ mianu şi Dr. Geoi’ge Baiulescu şi secretarii: Andreiu Bârseanu şi Ştefană Bobancu. Au fosta de faţă la adunare şi d. căpitand ald o-raşului Fr. Hiemesch, 6r dintre (Jiariştî d. redactord ald (Jiarului „Kronstadter Zeii ung44 Iosifu Filtsch. Adunarea s’a deschisa la 21/* Ore de cătră preşedintele Dr. Aurel Mureşianu printr’o vorbire cam de cuprin* sula următord: Onorată adunare! Iubiţi a’e.eforî! Chemata prin încrederea comitetului ales de d-vostră în adunarea generală trecută, de a conduce afacerile alegătorilord ro mâni din oraşuld şi comitatuld Biaşovd, sunt consciu de greutatea misiunei şi de marea răspundere ce arad laat’o asupra’ml şi împreună cu mine şi ceilalţi membri ai biuroului, cari mă încunjură. Suntemd con-scii de acestă greutate şi răspundere, pentru că trăimd într’und timpd de grea crisâ pentru poporuld nostru şi d-vOstră, d-lord alegători, represenlaţl o parte însemnată din acesta popord, care se luptă pentru a-şî croi o sOrte mai bună. Aţî luptată şi d-vOstră, d lord alegători, aţi jertfita multa pentru ca poporuld romând să se lumineze prin scOlă, aţi lucrata împreună cu toţi Românii spre a pune temeliă viitorului nos'ru ca popord românesed. Când (jicemd popord, ce ’nţelegemd noi, d-lord ? Este originea nOstră, este limba nOsfră, suntd datinile n6stre comune, care ne faca să fimd und popord? Nu, d-lord, tOte acestea nu suntd de ajunsa, ca să facă din noi und popord ; căci atunci popord ard fi şi seminţiile nomadice, care pribegesed în lume străbătândd ţările, fără nici und căpătâiu. Pentru ca cu dreptd cuvânta să ne putemd numi popord românesed, trebue pe lângă origine, limbă şi datine românesc! să ne simţimd şi să ne recunăscemd ca und întregd, trebue să avemd consciinţa şi sentimentuld de unitate. Numai simţin-du*ne una cu toţi Românii din Ardeld şi Ungaria se nasce în noi consciinţa de Bomând, de popord şi de naţiă ro-mânăscă, se nasce în noi simţuld de unitate a intere-selord nâstre naţionale. D-lord alegători! Intre însuşirile bune ale poporului nostru este şi însuşirea, că eld iubesce dreptatea şi ade-vărnld, le iubeice aşa de tare, încâtd de multe ori trece t6te marginile şi ajunge a-şl jertfi chiar dreptuld său din prâ marele respectă pentru dreptuld altora, şi-ld jertfesce numai ca să ’mpace lăcomia streinului. Etă dără, d-lord, că una din cele mai frumâse însuşiri ale poporului nostru ne p6te fi spre stricăciune, dâcă nu vomd stărui îra preună cu toţii, să sădimd în inimile nâstre consciinţa de sine şi de drepturile nâstre. Numai acăstă consciinţă, că avemd după tâte legile dumnetjeescl şi firescl drepturi, pe care nu numai nouă nu ne este ertatd a-le înstrăina, dăr nici altora nu le este ertatd a-le călca, numai acăstă nobilă consciinţă, <ŢcQ, ne face Români în adevăratuld înţelesd ald cuvântului; numai ea ne învaţă, ca în bine şi în rău, în bucuriă ca şi în năcazuri, să fimd una cu toţii, toţi pentru unuld şi unuld pentru toţi, unfl popord, o naţiune consciă de drepturile şi de interesele sale. Astfeld vomă întări şi vomd face să se respecteze voinţa năstră naţională, voinţa poporului romând. Dăr îmi veţi cjice, c& şi Ungurii au o voinţă a lord, voinţă ; pe care o simţimd destulă de durerosd, că a apucată pe ■ o cărare prăpăstiâsă; au şi conlocuitorii noştri Saşi o j TOinţă, şi ei, cu I6te că au părăsitd în anii de tristă a* minitire 1865—1867 tărâmuld din care isvorau drepturile lord naţionale, autonomia Ţării Ardealului, ţină încă cu lăriă la individualitatea lord naţională; aşa mai au o voinţă şi Sârbii, Slovacii şi tote popârele ce constitue acestd stată. Dâcă suntd atâtea voinţe, veţi întreba, cum să vorO împăca ele| unele su aitele, mai alesd când Ungurii vo-esed să trapă totd jaruld la 6la lord şi nu vrâu să ţină sâmă de voinţa şi de interesele celorlalte popâre? Nu se vord împăca niciodată aceste voinţe, aceste interese deosebite, pe câtd timpd unii în pofta lord de a domni şi in lăcomia lord, vord impune cu forţa voinţa lord celorlalţi şi vord trage la sine t6te folăsele, âr aceştia, cei asupriţi, vord suferi t6te aceste nelegiuiri, fără aşî apăra voinţa şi interesele lord, luptândd cu bărbăţia pentru a face să fiă respectate. Numai prin luptă, domnilord alegători, printr’o neo bosită şi energică luptă putemd să dobândimd recunâs-cerea drepturilord nâstre, numai astfelS putemd nădăjdui că se va pute restabili odată pacea între voinţa diferite-lord popore ale acestui statd, ca să dobendimd o voinţă generală întemeiată pe împăcarea intereselord deosebite ale tuturorO, pe dreptd şi lege, care să le cuprindă pe tote. Numai pe calea acâsfa se va pută câştiga în sta-tuld poliglotă în care trăimd adevărata espresiune pentru ceea ce numimd noi în termenii constituţionali: suveranitate a poporului. Adversarii noştri ne totd vind cu constituţia şi pretindă, că guvernuld este liberală şi că în acestd stată se respectâzâ dreptuld. Ore aşa să fiă, d-lord alegători? Dâcă aşa ar fi, atunci constituţia ar trebui să re-presenteze învoirea tuturord mădulareiord statului, o înţelegere a totalităţii, a tuturord voinţelord, despre ceea ce este mai cu minte, mai bund şi mai dreptd pentru ele. Acăstă ar fi înalta chiămare a constituţiei. Este aşa la noi domnilord? Nu vedeţi d-vâstră, nu sâmţimd noi cu toţii destulă de amard, că trei miliâne de Români, cari formâză o unitate, und factord fârte însemnată în statd, sunt scoşi cu totuld din eadruld constituţiei, sunt osândiţi la umilitoruld rold de sclavi ai celord ce au puterea în mână? Unde avemd noi Românii, după aşetjămintele şi guvernarea de a^I, putinţa de a ne esprima voinţa nâstră în viaţa publică a statului? Unde putemd să ne îngrijimd în linişte şi neîmpedecaţl Interesele desvoltării neamului nostru? Domnilord alegători! Sunteţi adunaţi aici într'und ndmărd destulă de frumosd, ceea ce dovedesce intere-sarea d vdstre de afacerile nostre naţionale, der, vă întreba, dâcă ar fi cu dreptate, dâcă interesele de vieţă ale poporului romând ar fi câtd de puţind respectate sub regimuld de faţă, nu ar trebui să fiă îndoita şi întreită număruld alegătorilord români din acestd comitald de frunte ald Ardâlului? Adversarii noştri (Jicd, că au făcutd ,unia“ cu Ţâra ungurâscă, dăr susţină în modă cerbicosd o lege electorală cu totuld deosebită pentru Ardâld, care se trage din vâculd trecută, când Românuld era încă io ibagiu şi n’avea nici cela mai mied dreptd, o lege care e făcută numai pentru nemeşii unguri ardeleni şi care despăiă pe Romând de eeld mai capitală dreptd constituţională. Şi de ce credeţi că susţină ei acâsta lege, cu totă „unia* ce pretindă că au sevârşit’o? — Pentru ca Românuld să nu aibă nici cea mai mică putinţă de a ua şi eld parte prin ămenii lui de încredere la îngrijirea afaceriloră comune, pentru ca voinţa ndstră naţională să nu se pătă manifesta nici într’und chipd. Şi totuşi maioritatea dela putere nu se sfiesce a se ăuda, că ea esprimă voinţa generală, voinţa statului şi că ea representă opiniunea publică. Maioritatea tiszaistă de acjl nu esprimă, domnilord, nici de faptd, nici în puterea teoriei constituţionale, suveranitatea poporului acestui statd, ca totalitate, ea nu represintă nici opiniunea publică. In opiniunea pnblică trebue să se manifesteze voinţa generală. Ca maioritatea să esprime voinţa generală, trebue să ia parte la ea câtd mai mulţi, trebue < ca ea să respecteze unitatea voinţei celord mulţi, cari constitue statuld. Dăr majoritate» de a* raportuld delegaţilord trimişi la conferenţa generală electorală^ din Sibiiu despre resultatele acestei conferenţe. Preşedintele fiindd însărcinată din partea colegilord săi cu acestd raportă, a cedată presidiuld d-lui vice-preşedinte Simeonu Damianu şi şl-a făcutd darea de sâmă. A esplicatd hotărîrile conferenţei şi în acelaşi timpd şi programa naţională stabilită la 1881 şi susţinută de conferenţele dela 1884 şi 1887; a combătută în specială acusările adversarilord, că prin postulatuld autonomiei Ţării Ardâlului, noi Românii amd voi să ne rupemd de acestd statd, arâtândd că tocmai prin autonomiă se va întări statuld, căci atunci se vord putâ împăca naţiona-ităţile din Ardeald avândd o adevărată representanţă a poporului, care să cunâscă durerile şi năcazurile lord. In fine a arătată cu deamănuntuld motivele pentru cari conferenţa din Sibiiu a decisă ca Romftniifdin Ardâld se nu ia parte la alegerile dietale şi a accentuată dorinţa esprimată de conferenţă ca toţi alegătorii români să fiă solidari în esecutarea hotărîrilord ei. Raportuld a fostă primitd cu vii aprobări din partea adunărei. După terminarea raportului ia cuvântuld părintele Vasile Voiria, unuld din delegaţii la conferenţa din Sibiiu, şi 4ise între altele: Domnilord alegători! Nimicd nu-i priesce omului mai bine, decâtd când are în casa propriă linişte şi dragoste. Aibă năcasurl câtd de multe, când are aceste două bunuri, le pârtă cu uşurinţă. E tristă şi dureros!, că aceste două bunuri ne lipsesc! nouă aici In ţâră şi vai I multă lipsă am! avâ noi de ele în împrejurările cele critice în cari trăimd astăzi» căci niciodată năcasurile nu ne-au copleşită aşa tare ca acum. Greutăţile ce ni le impune statuld, mulţămitâ pă GAZETA TRANSILVANIEI. 188?. Nr. 113.______________________________________________ cătâsei administraţiunl, devină totCk mai mari şi apr6pe nesuportabile; pe de altă parte noi totă îndărăptă dămă; economulă sărăcesce, comerciantulă îşi perde Jcapitalulă, muncitorul ă nu are ce câştiga, preotimea de asemenea sărftcesce cu ei dimpreună şi astfelă dela opincă, dela talpa ţărei, pănă susă se ţine lanţă miseria. Nl-ar fi peste capă atâta miseriâ, dâr nu, trebue să mai suferimă neajunsuri şi în urma neînţelegeriloră şi discordiei ce esistă între noi şi conlocuitorii noştri maghiari. Şi pentru ce esistă aceste neînţelegeri? Numai pentru că noi voimă să păstrămă aceea ce însuşi Dumnezeu Sfântulă ne poruncesce să păstrămă; numai pentru că ceremă dreptulă nostru, ceea ce, dăcă nu amă faoe-o, amă fi o câtă de netrebnici şi n’araă mai fi vred nici s6 purtămă numele de naţiă românâscă. (Aplause). Noi voimă să ne păstrămă dulcea nâstră limbă, ce amă moştenit’o dela părinţii noştri; voimă să remânemă aceea ce ne-au născută mamele n6stre şi ceremă ca şi noi să fimă egală îndreptăţiţi cu conlocuitorii noştri maghiari, pentru că şi noi luămă parte la greutăţile ce ni le impune statulă, ca şi ei. Şi noi plătimă dare, ca şi ei, 6r când patria e în periculă fii noştri îşi varsă sângele pentru ea. Tâte datorinţele de cetăţeanfi ni-le facemă şi cu t6te acestea suntemă persecutaţi în patria nâstră! Câţi âmehl de aî noştri n’au sărăcită crescându-şî copii pe la studii, şi după ce aceştia şl au isprăvită studiile, nu au avută unde-şl pleca capulă, ci au trebuită să se ducă In lume să-şi câştige pânea. Priviţi la România vecină, că e plină de fraţi de ai noştri, cari şi-au făcută studiile cu banii muncii nâstre, şi numai acolo îşi potă câştiga pânea, căci aici în patria loră natală nu au putută £r pe de altă parte aici la noi amploiaţimea întrâgă — cu prea puţine escepţiunl — e recrutată dintre conlocuitorii maghiari, din cari partea cea mai mare nu cunoscă da-tinele şi limba poporului nostru şi mulţi suntă siliţi să se ajute cu servftorulă de cancelaria — care rupe vre-o câteva vorbe românesc!, — ca să potă pricepe pe bietulă Română. Aici la noi, ca nicăirî în lume, te judecă la spân-Zurătâre fără ca să te poţi apăra, căci tu nu pricepi un-guresce şi apărătorulă te apără unguresce, procurorulă te acusă unguresce şi judecătorulă te judecă ungureşte şi apoi ca ironie a legei te întrâbă, după ce s’a sfârşită pledoaria, dăcă nu ai să mai adaugi şi tu ceva la aceea ce a Zistt apărătorulă său procurorulă. Te duci la vre-o judecătoria şi eşti silită să subscri protocolulă, în care ţl-ai dată fasiuneâ, cu tâte că nu pricepi o b6bă unguresce şi nici nu ai încrederea, că celă ce ţl-a luată fasiunea te-a pricepută pe deplină şi de multe ori eşti silită să şi juri pe aceea ce s’a luată la protocolă. Şi cu t6te acestea esistă legi, în cari se spune apriată, că şi limba nâstră trebue respectată. Dâr cine se mai gândesce la respectarea legiloră, când e vorba de biata limbă românâscă. Le calcă ministrulă şi camera Hă aprobă, le calcă orl-ce amploiată ba încă îşi face merită dintr’aceea, că’ţl spune când te duci la elă să te plângi Că vnem tudok oldhul“ (nu sciu românesce). S’a întâmplată nu numai odată cu câte ună amploiată dela gară să nu voiască a’ţl da biletă de drumă fiindă că nu i l’ai fostă cerută în limba maghiară. Şi dăcă nu-ţl place acâsta, apoi te trimite la „Rumunya". Ne potă trimite ei în „Rumunia*, dâră şi asta să o scie, că noi Românii de aici suntemă legaţi de pămân-tulă acesta prin sângele ce l’au vărsată moşii şi strămoşii noştri pentru apărarea lui şi îlă iubimă prea multă şi de ârece celoră ce te trimită la „Rumunia« nu le trăsnesce prin capă să te trimită cu pământă cu totă, apoi să scie, că noi nu ne vomă deslipi niciodată de acestă pământă. (Aplause). Aceste neîndreptăţirl precum şi altele ce le-a mai amintită d-lă raportoră ală delegaţiloră D-Vâstră, dâr cu deosebire legea aceea nedreptă făcută pentru Ardeală, căci cu tâte că Maghiarii au decretată în contra voinţei nâstre uniunea Ardealului cu Ungaria, totuşi o lege e-lectorală este pentru alegătorii din Ungaria şi cu totulă alta pentru Ardeală — precum şi împrejurarea aceea, că la noi nu suntă alegerile libere, ci tâte se tacă prin terorizări şi corupţiunl, au înduplecată conferinţa naţională din Sibiiu a decide ca noi Ardelenii să n’alegemă. Noi, ceştia din fundulă regiu, nici ideiă nu avemă despre terorisările şi corupţiunile, ce se facă prin alte comitate, unde pe bieţii alegători solgâbirăii îi ducă cu gandarmii şi cu frica îi facă să voteze, pe alţii îi îmbată şi astfelă apoi iesă ca deputaţi toţi aleşii „naţiei“. Amă văZută, Domniloră, că conclusulă conferinţei naţionale dm Sibiiu l’aţl luată la cunoscinţă cu însufleţire. Insă acâsta nu e de ajunsă, trebue ca acestă condusă sb-lu şi punemu în lucrare. Face-voră, Domniloră alegători, contrarii noştrii încercări să Vă corupă şi să Vă îndemne la alegeri, dâr să Vă păziţi de argintulă lui luda, şi să Vă aduceţi a-minte, că Iuda după ce a vendutu pe Christosu s’a spen> durată. Numai când noi vomă pune în lucrare conclusele nâstre şi ne vomă opune la tâle ademenirile contrariloră vomă dovedi că nu suntemă nisce netrebnici, ci âmenî vrednici şi numai atunci vomă învăţa pe duşmanii noştri să ne preţuiască. Şi deârece nu suntă toţi alegătorii, pănă la unulă, ai acestora cercuri de faţă, ca fie-care să scie ce s’a făcută atâta în Sibiiu câtă şi aici în Braşovă propună: ca resoluţiunea conferenţei din Sibiiu împreună cu hotărîrile adunărei de aZI să se aducă de cătră comite-tulă nostru electorală în scrisă printr’ună apelă la cunoştinţa alegătoriloră români din comitatulă Braşovului.» (Aplause sgomotâse prelungite.) D-lă Parochă B. Baiulescu a vorbita cam acestea: Domniloră şi Fraţiloră! Asupra raportului făcută de delegaţii noştri aleşi în adunarea generală din 19 Aprilie st. v. a. c. în persânele D-loră Dr. Aurel Mure-şianu, G. B. Poppă, Diamandi Manole, V. Voina, Alexe Verzea, V. Popea, losifă Comănescu şi G. Proca, e de lipsă credă ca pe lângă tâte aplausele D-Vâstre date concluseloră conferinţei generale din Sibiiu să ne pro-nunţămă în specială în conferinţa acesta. Aflu eu că se cuvine a ne pronunţa asupra a trei puncte şi anume: asupra jertfei aduse de cătră delegaţi, asupra ţinutei nâstre politice şi asupra păstrării solidarităţii, despre cari vă rogă a’ml da voiă ca în puţine cuvinte să vă presenteză părerile mele şi pe basa loră să vă facă o propunere de condusă. Domniloră şi Fraţiloră ! Precum suntemă datori să ajutămă pe Românii cari nu sciu să-şi apere drepturile loră; precum suntemă datori a jertfi bani şi timpă pentru ca să scăpămă de ruină şi să ne ridicămă la valâre: aşa s’au obligată delegaţii noştri şi au jertfită ostenâlă, bani şi timpă şi au mersă pentru noi la Sibiiu spre a se consulta cu delegaţii tuturoră alegătoriloră români din Ardeală şi Ungaria spre a ridica demnitatea naţională şi pentru a se chibzui cum se apere drepturile nâstre naţionale. Dânşii au adusă jertfă. Jertfa, D-lorâ, este o necesitate neapărată pentru a pute câştiga drepturi. Trebue să o înţelegemă. Gând vrniă avea bărbaţi luminaţi şi de inimă, cari se voră jertfi, atunci vomă câ.ş tiga drepturi. Alte naţiuni prin jertfă au câştigată drep turile ce le folosescă. Pentru jertfă şi caracteră trebue să facemă scâlâ. Pentiu a face jertfe însă D-loră, tre bue însufleţiţi âmenii şi acesta se pâte numai prin recunoştinţa nostră şi mulţămita cătră cei ce aducă jertfe mari. Totă asemenea trebue să avemă ohotărîre resolută şi o pătrundere despre ţinu'a nâstră. Voră veni mulţi alegători rcmânî în ispită, însă în focă să lămuresce au-rulă. De prisosă e avere, de prisosă e postulă şi po-siţia dăcă nu are omulă şi onâre. Onârea şi caracte-rulă se dovedescă prin ţinuta neşovăitâre, prin arătare că nici posturi nici bani nu au clătinată pe Română dela ţinuta sa firmă, dela ţinerea promisiunei şi respectarea concluseloră cari s’au luată cu concursulă lui. Fiindă elă tare ca stânca, va câştiga respectulă luptăto-riloră. Da vomă perde pâte interese mici dâră vomă câştiga interese mari. Astfelă se voră convinge şi adversarii că cu momeli nu voră pulâ face nimica cu Românii. Mai curândă său mai tâi’Ziu fâcândă astfelă de scâlâ şi dovedindu-o ne vomă putâ apropia pe basa respectului reciprocă şi a drepturiloră egale. D-loră! Prin solidaritatea Româniloră din Ardâlă şi Ungaria în ţinuta loră politică mai alesă dela anulă 1881 încâce amă câştigată încrederea în noi înşine fiindă toţi laolaltă şi la bine şi la rău ori unde vomă fi; Amă câştigată respectulă guvernului şi a altoră naţiuni, ai că-roră membri îi vedemă că mergă solidari în politică, solidari în apărarea intereseloră naţionale, bisericesc! şi şcolare. Să luămă esemplu şi să facemă o scâlă în a-câsta privinţă, aş», că nici ună membru să nu fiă de-sertoră nici unulă să nu rătâcâscă. Modulă şi mijloculă ca să ajungemă acestă scopă este: că toţi alegătorii să scie ce concluse s’au luată şi fiecare alegătorfi să promiţă în fiecare sată alesului loră din comitetulă electorală, că va ţine solidaritatea. In acestă modă vomă avă votulă şi promisiunea fiecăruia. în vederea acestora permiteţim să facă şi să vă recomandă spre primire următârea propunere: Adunarea alegătoriloră români din oraşulă şi comitatulă Braşovă ia spre plăcută sciinţâ raportulă delegaţiloră acestei adunări trimişi la conferenţa naţională din Sibiiu, ţinută în 25, 26 şi 27 Aprilie a. c. expri-mându-le mulţămita sa cordială pentru ostenâlă şi atitudinea loră leală şi naţională, ce au observat’o la a-câstă conferenţă. Mai dnparte declară acâstă adunare, că ţine nestrămutată la programa naţională din 1881 şi 1884, primită de nou în conferenţa naţională ţinută în Sibiiu în 25, 26 şi 27 Aprilie v. 1887 şi aderâză pe deplină la conclusele luate in acâstă conferenţă. Tot-odată adunarea de aZI însărcinâză comitetulă nostru a lua tâte măsurile spre cea mai bună şi fidelă esecutare a acestora concluse. Adunarea mai decide, ca acestă condusă să se introducă în protocolulă adunărei acesteia şi biuroulă să-lă comunice tuturoră comitetelorfi cercuale din comi-tatulă Braşovă. — (viue aplause şi aprobări). V.-preş. Simionu Damiariu esplică mai de aprâpe propunerea d-lui B. Baiulescu şi o susţine. D. Ionu Lengfru face ună amendamentă la propunerea d-lui Voina, cerând ca apelulă comitetului să se trimâţă fie-cărui alegătoră în parte; ear câtă pentru a doua parte a propunerei d-lui Baiulescu Z‘ce> că nu e bine ca adunarea să-sl mai esprime aderarea la ceea ce s’a făcută îu Sibiiu, înţelegându-se acâsta de sine căci deja când s’au alesă delegaţii pentru conferenţa din Sibiiu alegătorii au declarată că voră adera la hotărîrile acestei conferenţe. V.-preş. Sim. Damianu Zice, că e fârte la locă propunerea d-lui Baiulescu, de ârece printr’insa se constată numai (aptulă, că alegătorii români din acestă comitatfi ţină strînsă la programa şi la solidaritatea naţională. A-fară de asta adunarea de aZI fiindă multă mai numă-râsă, între alegători suntă mulţi, cari n’au asistată la adunare când s’au alesă delegaţii, asemenea nu puteamă sci cu siguritate inainte ce concluse se voră lua la Sibiiu. In urma acâsta adunarea primesce propunerea d-lui Voina cu amendamentulă d-lui Lengâră, âr propunerea d-lui Baiulescu o primesce ârâşî unanimă, fâr’ de nici o modificare. Terminându-să ală doilea, pnnctă ală ordinei de Zi, d. vice preşedinte Damiană a invitată pe d-lă preşedinte să ’şl reocupe loculă, urmândă la desbatere ală treilea punctă ală ordinei de Z', privitoră la organisarea alegă-torîloră noştri. Adunarea a decisă ca acâstă cestiune să se lase în grija comitetului. Preşedintele, mulţămindă alegătoriloră pentru câl-durâsa participare la adunare, îi râgă ca să sprijinâscă comitetulă şi de aci încolo în lucrările sale, care au ca ţintă asigurarea viitorului loră şi ală urmaşiloră loră şi finesce cu cuvintele: să ne revedemă cu bine! Adunarea a fostă într’adevără impunătâre prin ordinea, disciplina şi entusiasinulă ce a domnită în ea, dovadă că solidaritatea dintre noi să ’ntăresce pe Z* ce merge. Pe faţa fiecărui alegătoră strălucea bucuria, vă-dândă cum să interesezâ bărbaţii loră cu carte de sâr-tea loră şi cum îi adună împrejurulă loră, pentru ca prlntr’o comună lucrare să ’şî elupte drepturile. Acesta e unu bună semnă pentru viitorii! SOIRILE PILEI. Comandantul!! de corpă feldzm. br. Schonfeld, după ce a inspectată garnisâna din Braşovă, s’a dusă la Cluşiu ca să inspecteze şi trupele de acolo. —x— Din Ighiu s’a trimisă ministrului de interne urmă-târea plângere telegrafică: „In urma inundării comu-nicaţiunea e totală întreruptă în mai multe comune; fi-solgăbireulă Koblos merge de mai multe Zile de corte-şesce; poporaţiunea cere pedepsirea şi|grabnica lui transferare.* — Par’că ministrulă n’ar avă nevoiă tocmai de asemenea giuvaere! Junimea românâ. Din CarpaţI, Maiu 1887. „Audiatur et altera pars* Ziceau străbunii noştri, când deliberau asupra unei cestiunl interesante. Permi-teţi-ne dâr, ve rugămă, D-le Redacloră, a se auZi şi vocea nâstră cu respectă la obieetulO, ce aţi binevoită a’iă tracta la primulă locă din iubita nâstră .Gazetă* Nr. 97 dela 3/15 Maiu 1887. — Aţi atinsă aci cârda acelei, părţi constitutive din corpulă naţiunii nâstre, despre care se Zice, ,că creâzâ viitoriulă ei.“ Recunâscem, că junimea de astăZI pusă faţă cu cea din 1848/9 este ca luna faţă cu sârele, trebue să arunce umbră, trebue să se ascundă dinaintea fapteloră măreţe săvârşite atunci. Şi âre ce să fiă causa? Ore ju-nimei de astăZl să-i lipsâscă: «însufleţirea nobilă, ma-rinimâsă, stăruitâre, curagiâsă, neînduplecată şi energică în lupta pentru realisarea aspiraţiuniloră drepte şi sânte ale poporului?" Mai nainte de-a respunde la acâsta întrebare, fiă-ne iertată a aminti aci ună faptă din marea revoluţiă francesă (178)—1815). Franciaîn acâsta epocă ajunse pe picior!» de duşmănia cu tâte statele europene. Avea armată bună, dâr se aflau pe unele locuri şi soldaţi pe cari Francia ii desconsidera şi negligia. Aceşti soldaţi, pentru cari patria-mamă se părea că este numai maştehă, a fostă d. e. corpulă francesă de vro 30,000 din Italia. Ajunsă Francia între ileu şi barosă trebui să a-peleze şi la puterea acestoră soldaţi lăsaţi pe mâna sorţii; le trămise pe cela d’intâiu generală ală său, pe Na* poleonă. Acesta ca jconducătoră îmbărbâtându i prin vorbe şi esemple de virtute şi eroismă rară, ajunse cu ei până sub zidurile Vienei. însufleţirea cea nobilă pentru naţiunea şi patria francesă trăia ascunsă, ca cărbunele în spusă, în peptulă acestoră soldaţi, pănă la venirea lai Napoleonă, genialulă conducătoră, când de o dată isbucnl cu putere. Şi acum cutezămă a răspunde la întrebarea ce Nr. 113. GAZETA TRANSILVANIEI. ne-amă pusă mai susă, anumită că: junimea şi astăijl Iq aspiraţiunî şi sânţărninte esle ca şi cea din 1848/9? Mintea sănătâsă ne spune, că într’ună timpă aşa de scurţii sângele apă nu s’a putută face. Precum însă, cei 30,000 Francesî fără Napoleonii, fără conducătorQ destoinicii, n’au putută ajunge sub zidurile Vienii, aşa nici junimea de astăţjl nu va put6 ajunge la mărirea junimii din 1848/ţ) pănă atunci pănă când conducători zeloşi şi energici, demni de luptătorii de atunci, nu se vor pune în fruntea ei, cu mintea lorii cea bătrână, precum au făcută bătrânii. Ce folosă dă corpulă din mâni şi din piciâre, dăcă capulă dârrae, ori de nu d6rme sufere a i se lega corpulă, mânile şi piciârele în lanţuri A fostă mare junimea în acea epocă strălucită, căci a avută conducători mari. Aceştia au murită 6r noi amă rămasă orfani. Când vedemă, că ne merge rău, punemă vina unii pe alţii, ne certămă ca copii, ce dau la procesă asupra avutului rămasă dela părinţii ;lor, apucămă pe căi rătăcite, căci,... ne Jipsesce povaţa pă-rintăscă, Să oglindămă lucrulă prin câteva caşuri. In aju-nulă conferenţei naţionale dela Sibiiu a c. amă participată şi noi la adunările legale ale Româniloră alegători din Comitate. Amn dusu cu noi la acele adunări din poporu pe acei indivizi, cari aveau dreptă de alegere. Ajunşi Ia oraşă şi în conferinţă aşteptamă dela conducătorii noştri din centre, ca prin vorbirile loră — â la Bârnuţă — să ne desfăşure evangeliulă de a cărui precepte avemă să ne ţinemă în lupta ndstră legală. Amă rămasă cu aşteptarea. Păşeşte într’aceea cutare omă june şi cere cuvântulă să vorbâscă, ca să audă şi poporulă ceva şi să scie pentru ce a venită la oraşă. Presidiulă insă îlă provâcă să fiâ scurtă şi la obiectă. Cu alte cuvinte, să-ţi pună scăluşă în gură. Primarulă, (Polgârmesterulă) fiindă presentă, şoptâu unii, ar pută sista conferinţa. Şi 6re în casulă acesta nu câştigămă noi mai multă de câtă aşa, Jcă ne-amă adunată numai ca să ne vedemă unii pe alţii? Ba da! Cu o dovadă mai multă putemă pune in faţa Europei despre lăuda-tulă conslituţionalismă maghiară. După conferinţă e.şimă jeu plugarii noştri prin o-raşă. Vremile bătrâne pote au sădită în inima junelui şi a plugarului română sătână credinţa, după care elă privesce în »domni români mai betrâni de pe la oraşe“ pe niace părinţi ai naţiunii şi ai patriei. Conchidă dăr că precum tata mai are de spusă fiiloră săi şi lucruri familiare, aşa şi aceştia îi voră îmbărbăta şi îndulci cu sfaturile loră şi le voră da direcţia pentru viâţă. CătJ* dâră chiar D-v6stră a-ţl (jisă într’ună numără din iubita nâstră „Gazetă« că-i uşoră a critica pe ună bietă de „preotă* ori „dascălă" dela sate, dăr asta nu-i destulă, ci trebue să-lă şi luminămă şi învăţămă noi ceî din centre. Dâr vai de luminarea şi învăţătura aceea! Orăşa-nu-i orăşană, sătănu-i sătână. Cela-i în ceră, cesta pe pâmântă — onâre escepţiuniloră! Ia-ţî, june, plugarii, du-te cum ai venită şi fă cum vei sci. Tu şi poporulă ca totdâuna aşa şi astăzi păşescl pe marea suferi nţeloră naţiunii române, păşescl cătră pretinsulă tău salvatoră prin mijloculă valuriloră celoră turbate. Vrâi să fi una cu conducătorulă tău. Conducâtorulă Apostoliloră însă, Christosă. a întinsă mână de ajutoră lui Petru, când era să se înece; bătrânii cei mari şi învăţaţi ai anului desă memorată 1848/9 au dată mâna conducătâre juni-mei şi poporului română, scoţându-lă prin mijloculă valuriloră sălbatice la portulă mântuirii. Coducătorii tăi de astăzi te întâmpină cu dispreţulă, ignorarea şi îngâmfarea loră. Cu tâte aceste junimea şi astăzi dă jertfe din sî-nulă său, ca şi mai nainte, luptă şi astăzi lupta legală pentru dreptele pretensiunl ale poporului său, nu caută ală său, ci binele comună. Au dâră ticnâla loră şi-au căutat’o tinerii români şi în 1884/5, când s’au espusă pentru o causă comună românâscă, de au ajunsă a fi huiduiţi din tâte scâlele mai însemnate şi deschilinită din Universitatea cluşiană şi pestană? Câţi i-au (insă atunci mână de ajutoră, câţi au fostă cu junimea? J Noi, cei ce trăimă la ţâră, scimă şi vedemă, cum mulţi din tinerii noştri, cari au absolvată ori facultatea teologică, ori juridică, ori altă p6te cu ună succesă în studii şi moralitate esemplară suntă siliţi a-şl părăsi ţâra, ca peritorl de fâme, ori în casulă celă mai bună a*şl câştiga pânea de tâte filele ca celă din urmă plu-garft cu lucrulă de câmpă ală braţeloră sale. De aceea poporulă despre tinerimea lui cea învăţată ce că mai mulţi alegăm torl români au primită Invitarea, adecă provocarea de a ' participa la alegere. Dicemă, împreună cu. celfi ce ne scrie, alegătoriloră români: fiţi cu băgare de sâmă şi fe-riţi-vâ de ademenirile duşmaniloră. U Ministrulă de interne a adresată corniteteloră electorale centrale din ţâră admoniarea, ca să procâdă cu cea mai mare economiă privitoră la cheltuelile electorale ce are a le restitui guvernulă. Foile guvernamentale * . 10.35 * » 5 93 » * 101.— » » 98.— » » 113.— » 7—10°/» pe anii. 8. 10 11. 10. 5. 112. 99. 114. lU wS a s -q ’rt a ct fi cj fi ctf ~ — ’J3 {fi T3 fi M . cfl A. C fi fi b* • fi fi CD fi ^ -fi o 2 3 -5 «.2 o a m 3 c ® « o 3 — ^ W 3 -O B J3 £ rr> » S ® a ■ & a, ti rt — o “* . ~ Si_ _ «g _■ q, cS £ “ o ’-s a c .o u - $5 v ?a o ar° g * ^ ^ J ea <«a 5 cu ... ® * .'S2 s 45 «a® S-2 o o « . > o _ <2 = ea fl Turnătoria şi fabrica de maşini a lai SCHLICK 5 * Societate pe acţii în Budapesta. : ; Şiuroulu centralii: YI. Waitznerring 57. — DespărţemGntulu pentru maşini agricole: YT. Aeussere Waitznerstr. 1696—1699. MASINELE DE SEMENATU „TRIUMPH“ patentate a.le lui Schiick Cea mai mare distinctiune: Diploma de onore de aurii la concurenţa internaţională] de pluguri în Hat vas. Pluguri pentru una brazdă patentate a lui Schiick t? pentru 2 şi 3 brazde, Rayol. 2 premii dinteiu, Medalii de auru şi încă alte trei distincţiunî. Pluguri originale pentru o brazdă ale lui Schlick-şi Vidats, pluguri pentru sapă şi moşoroie, Extirpată re etc. Garnituri de treieratu cu yaporu, Garnituri de treieraţii cu vertejii (Gopel.) Mori pentru curăţiţii, Mori pentru măcinaţii, Maşină pentru preparare de nutrctu etc. Preţurile eele mai eftiiie. — Cataloge la cerere gratis şi franco. TJVU- # # Biurou de expe-diţiuue afli CAilortl Ferate M •’ ale Statului. M:—-*i--------*---------- Uf Agenţia vamală ^ autorisată w de înaltulă guvernă. H. ARONSOHN & Comp. Expeditorii convenţionali ai armatei austro-ungare, < • Casă de: & : Expediţiuni, Comisiuni, Yămuire, încasare, Trans- w portare, împachetare şi Inmagazinare. )j( Serviciuiu regulatu pentru transportare de JX mărfuri adunate in vagon© complecte. Magazine mari şi uscate. BiurourI: în oraşă, Strada Vămei Nr. 10 şi la gara Căi--lofă Ferate ale Statului. Adresa pentru telegrame: „Aronsohn, Braşovă.“ Cela mai eftiaă isvoră 3—5 pentru procurarea de încălţăminte de bărbaţi, dame si copii . de calităţile şi formele cele mai solide şi fasbnele cele mai noue se află în mare alegere în marele şi noulă magazinu de încălţă- minte alti lui I. SABADEANU, Strada Căldărariloru Nr. 485. (Casa iui I. Sotiru.) Totă acolo se confecţion^ză încălţăminte după mSsură cu cea iflai, mare soliditate, promptitudine şi cu preţuri eftine. — Co-mauflte din afară se esecută promptă, şi marfa ce nu convine se schimbă. Asemenea se află şi rufgriă de canciucfl. c c :E ^ CQ2 « CS r Ol?© -Q'Z rs >— g >5 a 3 b S > s « W - 5 (J) * O CL Ui O )nj • • * >!® TH 2 Hj . ^ rt fi vi " ^ o ta c g *m ■-3 C3 ^ » ’5 — 3 £ O) fi CS 3 33 O S cj u o* âî i 8 ‘S- a 3^ c.2-3 S, g ‘-5 ^ 0 or O | ^ >«B -o ^ • • C 3 3 o 3 O O — ţj O 88 ► >88 îtt- o *a tn ctf XS CD o O p. « Sh ţ « rt <1> CC — ^ rM “ o eo ^ . di t: . H g & rfi ■ al l-l a Vr CC O cc .sa g S >= 3 ° '3 pQ c — 3 .— O 5r ^ cc 25 p 3 2 .2 u p. t, w ~ c •M g CQ :§ M n ®.§ 2 • ^ B ■CC £ | § I | o ’3> B 3 cS ,p ij O T3 g 7C E T- § 2 o . v. no « «I S *- -q CO •£ o O, « >o3 ® S ■w >« •= p -- 03 &£ (D — ^ cc ® >« S G N -j .5 E cT c S 2 «: T3 « ^ o 03 'QJ 2 sc £. c. a >2: X ™ ec Ti B cC ® x y d? O •- ‘03 CC — S 50 «C S 1 r'i O ' E « s- B 3 C T3 a -ca c 03 a :2 •“ a/ U ^ *0 <3 i: s x '3 s- S 03 CC X c S — .S 55 43 03 S C 'B CC ^ ° 43 'B pC 3 O 2922/1887. sz. , Ârver6si hirdetm6nyi kivonat. A brassdi kir. torv^nysz^k mint tkvi hat.6sâg kozliirr^ teszi, hogy Steriu Constândin v^grehajtatonak Popister Atyim Fhauss Gyorgy v^grehajtâst szenvedo elleni 138 frt. tokekovetelAs jârulăkai irânti văgrehajtâsi iigy^ben a brassoi kir. tOrv^nysz^k teriiletdn l^vo a Fold-vâri 545 szâmu tjkv. A -ţ- alatt 1—25 rendszâm, a Foldvâri 522 sz. tjkv. A + alatt 1—13 rendszăm illetve a Foldvâri 3425 szâm tjkv. A + alatt 772/2 hlyr, szâm £s szint^n Foldvâri 3416 szâmu tjkvben A -f- alatt 8991 âs 89935, lilyr. szâmu fekvokre az ârverest 1051 frt. ezennel megâllapitott kikiâltâsi ârban elrendelte, es hogy a fenti ingatla-nok az 1887. âvi Iunius I16 25-ik napjân d. e. 9 6rakor Foldvâri koz-sâg irâdâjâban megtartando nyilvânos ârver^sen a megâllapitott kikiâltâsi âron aiul is eladatni fognak. Arverezni szândekozâk tartoznak az ingatlanok becsârânak 10%-ât k^szpenzben, vagy az 1881: LX. t. cz. 42. §-ban jelzett ârfolyammal szâmitott âs az 1881. âvi November 1-en 3333. szâm a. kelt igazsâgiigy-miniszteri rendelet 8. §-âban kijelolt 6vad£kkâpes ârt<^kpapirban a ki-kiildott kez^hez letenni, avagy az 1881: LX. t. cz. 170. §. 6rtel-m£ben a bânatpânznek a birâsâgnâl eloleges elhelyezâsârol kiâllitott sza-bâlyszerli elismervânyt âtszolgâltatni. Kelt Brassdban, 1887. 4vi Ăprilis h6 2-ik napjân a kir. tor-v^nysz^k mint tkkvi hatâsâg. PUBLICAŢIUNE Se aduce la cunoscinţă publică, că Marţi în 26 Maiu st. v. (7 Iuniu st. nou) 1887 la 10 6re a. m. se va ţin£ la cancelaria comitetului parochialu dela biserica St. Nicolae din suburbiulu Seheiu în Braşovu licitaţiune minuendă pentru ridicarea scheleloru (alaşeloru) trebuincid.se în scopulu reparării turnuriloru bisericei menţionate. Condiţiunile de licitaţiune s6 potu ceti la epitropulu d, Sterie Stinghe în suburbiulu Seheiu. Braşovu, 18 (3Q) Maiu 1887. Epitropia parocliială a bisericei române 2—3 ort. res. dela St. Nicolae. Tipografia ALEXI, Braşovă,