BEDACŢIUSTEA ŞI ADMINISTRAŢIUNEA i BRAŞOVC, piaţa mare Nr. 22. ,,GAZETA” IESE ÎN FIECARE ţ)I. Pe unfl ană 12 fior., pe ş6se luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. Bom&nla şi str&lnătate: Pe ană 40 fr., pe ş6se luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. Ni 76 Din oauaa S-teloru sărbători ale Paaolloru cparulu mi va apare p&nă Marcuri săra. NOU ABONAIVIENTU la „GAZETA TRANSILVANIEI." Cu I Aprilie 1887 st. v., s’au începută un A nou abonameHtft pe triloninlti Aprilie, Maia şi Iuniu,- Ia care învitâmO pe toţi onoraţii amici şi sprijinitori ai foiei nostre. Preţulu abonamentului: Pentru Anstro-Ungaria: pe trei luni 3 fl. » ş^se ,, 0 ,, „ unu anu f2 „ Pentru România şi străinătate: pe trei luni 10 franoi „ ş6se „ 20 „ „ unu anu 40 „ Abonarea se pâte face mai uşoră şi mai repede prin mandate poştale. Abonaţilor^ de păn’acum li-se recomandă a însemna pe cuponă numărulă fâşiei sub care au primiţii 4iarulă- Domnii cari se voru abona din nou să binevodscă a scrie adresa lămurită şi a arăta şi posta ultimă. Braşovu, 4 Aprilie 1887. Doufe(JecI de ani de luptă în contra unoru adversari multă mai puternic!, cari se folosescă fări de cnuţaue de puterea statului, ce li s’a dată pe mână, neîntrecuţi în orgoliulu loră, nesăţioşi în poftele loră şi cu totulu nedificili în alegerea mijlâceloră spre a şi le împlini; douăzeci de an! de hârţuială cu nisce contrar!, cari aci cu forţa, aci cu linguşirea, aci cu viclenia caută să esploateze slăbiciunea şi defectele Românului, lorii bine cunoscute încă din veacurile triste ale servituţii; douăzeci de an! de absolutismă constituţională ungurescă au trebuită să obosâscă chiar şi pe „îndelungă răbdătorulu“ nostru poporă şi nu e nici o mirare dâcă câte odată âmenii noştri se sâmtu deseuragiaţi şi dâcă firea loră înclinată spre fatalismă lasă să se încuibe între ei peri-culosulă indiferentismă. Din ană în ană situaţiunea nâstră, a Ro-mâniloră din Transilvania şi părţile ungurene, devine ,mai grea şi msi ameninţătâre. Favori-saţi de constelaţiunea actuală politică adversarii noştri esercâară o egemoniă, care să sâmte în tâtă monarchia şi în măsura în care le-a crescută in-fluinţa politică, le-a crescută şi pofta de a ne răsboi pe noi, a căroră limbă şi naţionalitate stă în calea scopuriloră loră fantastice şi nereali-sabile. Singurulă razimă îlă aveamă odiniâră în iubirea de dreptate a monarchului nostru. Dâr amă pierdută şi acestă razimu, de când Capulu statului este mereu încunjurată de drâia adver-sariloră noştri, car! nu-lu mai lasă să se apropie de noi, să vâdă năcazurile, să au(}ă plângerile şi să cunâsoă nedreptăţile şi fărădelegile, ce să comită în potriva lui. Con- stituţionalismulă de a: » Duminecă, 5 (17) Aprilie. 1887: ■frrrrrr-.t de pe bolta cerului, trebne să se deştepte şi în inima sa mâhnită şi chinuită speranţa, dulcea speranţă, că odată îi va fi dată să se bucure şi dânsulă dimpreună cu paserile cerului de libertatea cea multă dorită. Drumulă ce duce la libertate este însă sădită cu spin! şi numai popârele care se arată vrednice de ea o potfl dobândi, numai ele o potă şi păstra, dâcă au dobendit’o odată. Noi Românii din acestă stată încă amă trebuită să facemă durerâsa esperienţă, că drepturile mai uşoră se câştigă decâtă se potă păstra şi stăpâni. ţ)i de (}i amă pierdută din terâmulă nostru de dreptu şi astă(Jl suntemu aşa de strîm-toraţî în tâte părţile, îneâtă abia mai putemu răsufla. Cine să ne vină în ajutoră, cine să pdrte grija nâstră, dâcă noi înşine ne vomă părăsi, dâcă noi înşine nu. ne vomă îngriji de viâţa şi de averea năşiră? Bietulă poporă stă să îmbrâncâscă sub povara dăriloru, dâr cu tâte aceste nu se retrage dela nici o jertfă, când e vorba de îmbunătăţirea sârtei lui. Ce facemă însă pentru elă, noi cei cari am fostă crescuţi şi cultivaţi din sudârea lui, cum îlu apărămă, ce sprijină, ce sfaturi îi dămă, ca să scape de rele şi să pâtă sârba şi elă sărbători mai mulţumite ? „Ţineţi cu poporulă toţi, ca să nu retăciţi!“ — ne elicea, neuitatulă Bărnuţu. Puneţi-vă, cărturari români, mâna pe con-sciinţă şi vă întrebaţi, dâcă aşa lucraţi, dâcă în tâte faptele şi întreprinderile vă gândiţi numai şi# numai la binele poporului, dâcă numai şi nu-cu elă ţineţi! Ori că vă gândiţi mai întâiă, ce-o să adversarii la aceea ce faceţi şi începeţi, şi dâcă o să le placă ori nu! Cum vomă putâ serba odată şi noi învierea drepturiloră şi a libertăţii nâstre, dâcă vomă purta mai multă grija adversariloră, decâtă a nâmului nostru, dâcă vomă ţinâ mai multă cu stăpânii (Jilei decâtu cu poporulă asuprită ? Dâr, mulţumită ceriului, încă suntă destui bărbaţi români cu inima la locu, încă bărbăţia strămoşâscă n’a dispărută din sînulu nostru. De aceea nici nu pierdemă speranţa în reînviere! Mintea şi bunulă semţu alu acestoră bărbaţi voră sci să povăţuiască poporulă şi în (Ţlele grele de astăzi. Aceşti bravi români să-şi aducă aminte de cuvintele lui Bărnuţu : „Când vi se va părâ lupta cu neputinţă, când se vorft ridica greutăţile a-supra vâstră, ca valurile mărei turbate asupra unei nave, când va deslega principele întunera-cului pe toţi necuraţii şi-i va trimite ca să rumpă legăturile frăţiei vâstre şi să vă abată dela causa şi amârea gintei vâstre la idoli străini: aduce-ţi-vă aminte atunci de străbunii voştrii cu câtă însufleţire au luptată ei pentru esistenţa şi onâ-iiea naţiunei nâstre !u. Ungurii şi Austriaeii. Nemulţămirea în contra Unguriloră cresce pe (fice merge în partea cislaitană a monarchiei. Chiar şi „Neue fr. Presse®, buna amică a cabinetului Tisza, se vede con-strînsă a adresa seriăse admoniţiuni politiciloră din Pesta. Tiiemai acum suntă întrunite în Viena deputaţiunile cvo-teloră, cari voră avă să se înţelâgă asupra cvotei ce trebue să o contribuâscă ambele state dualiste pentru cheltuielele comune. Din acestă incidenţă, „Neue freie Presse", care, cu t6tă prietenia ei ungurâscă, scie să fiă şi şiretă, le pune înainte bărbaţiloră de stată unguri ur-mătărea icănă : ^Poftăscă Ungurii* — scrie ,N. fr. Presse“ — »să se uite puţină împrejură în Austria. Pături estinse ale poporaţiunei suntă predomnite a(jî de ună curentă tare contra influintei preponderante a corânei S-lui Ştefană, Nu se ţine o adunare de ţărani, în care să nu se ridice ună Mirabeau în sumană, deşteptândă entusiasmulă as- cultătoriloră prin cuvintele sale înflăcărate îfi ctohţrk rt-mătoriloră ungurescî, nu se arangâză O convenire* dâmâ-cratică în Viena, a căreia parte plăcută nu ar B‘b, vâ-nătOre în contra Ungariei; nu se adună gociăt&tââ mo-rariloră fără ca să plângă ruinarea din partea' tâlgarifef a unei industrii, ce representă mai multă de 6 sută de miliăne. In Boemia tocmai acuma s'a dată parbla, că' ună Cehă adevărată p6te să consume numai grâu din Boemia. In Galiţia Încă nu s’a stinsă mănia Poloniloră din causă, că cărta pentru petroleu s’a reş^ly^ţţi in^modă nefavorabilă pentru ei. In societate presţer>t9ţ^(fe.^a(ţ4i semnele unei amare nemulţămiri ,cu forma stşfcfl., monarchiei. Încă acâstă mişcare nu este aşa de mare spre a decide hotărîrile său chiar şi nuţşaf-să ca s’o tre4escă, său: ml-a 4ish ca s’° îmbracă, seu: mi-a 4is0 ca să-i ajută, dăr.... ajuta-i-va draculă, că mă dâre capulă. Ună rîsă generală cu hohotă se audia după acăsta din tote părţile satului, unde fetele tremurândă ascultau tupilate prin grădini. Lrăşî se bătea apoi tOca şi se trăgeau clopotele, după care vaivoda erăşi începea cu altă personă şi aşa lua feciorii şi fetele dearendulă, încâtă de »strigătulă peste sată“ nu rămânea cruţată nici o fată şi nici ună fecioră din sată, dăcă nu cumva purtarea loră a fostă atâtă de esemplară, încâtă nici într’o privinţă să nu dea pretestă la critică. Era mare onăre pentru ună fecioră, ori mai vîrtos pentru o fată, care în Sâmbăta Pasciloră a rămasă ne-strigală peste sată ; dăr cu atâtă mai mare era ruşinea pentru acela, care în mai mulţi ani dearândulă, ori din causa prea multeloră scăderi, a fostă în aceiaşi sără de două-ori, său în casulă estremă chiar şi de trei ori stri- gată peste sată. O fată, care în aceiaţl Sâmbătă de Pasci a fosta de trei-ori strigată peste sată, nu putea spera curândă la mâritişă. Cu strigarea peste sată, ce-i dreptă, de multe-orl se făceau şi unele abusuri; era ună tribunală prea aspru şi pe mulţi feciori şi kfete îi făcea să n’aibă tignă de sântele sărbători, dâr nu se pOte nega, ca în multe privinţe obiceiulă acesta avea o înriurinţă binefăcătOre asupra tinerimei, care cela puţină în decursulă celoră şăpte săptămâni ale postului se nisuia din resputerl să emuleze prinfr’o purtare esemplară. Altmintrea obiceiulă acesta, ca ori care altă obi-ceiu strămoşescă, este, cu puţină deosebire, fărte gene-ralisată între Români, mai vîrtosă în comunele, cari suntă curată românescl. Pe valea Mureşului, de esemplu, precum şi mai preste totă partea sudică a Transilvaniei se află multe comune, în cari şi astă4l se practică obiceiulă acesta, numai câtă nu în Sâmbăta Pasciloră, ci mai vîrtosă în ultima 41 a carnevalului. Pentru încunjurarea abusuriloră eventuale, în unele locuri se practică aceste bune obiceiuri numai sub controla şi după o anumită programă. La compunerea programei ia parte de regulă tdtă inteligenţa satului: preo-tulă, invăţătorulă, notarulă, judele etc., se înţelege, „sub rose*. La timpulă său aceştia însărcinâză apoi cu ese-cutarea programei pe unii încre4uţî ai loră. Este şi bine aşa, pentrucă în conservarea tuturora obiceiuriloră vechi, cari nu atingă doctrina religiunei şi nici nu stau în con- Hr. 76. GAZETA TRANSILVANIEI. 1887; P şi vorbescă ca omă de iniţiativă, fiind-că o am şi atâta am; vorbescti pentru că voiescă să împingă şi pe guvernă şi pe Cameră la o mai mare energiă, la o energiă mai conformă cu posiţiunea unde trebue să fie regatulă României. Nu facă nici o imputare băncei ministeriale şi în deosebi D-lui ministru de externe, căruia ţină să’i fiu forte agreabilă, fiind-că şi D-sa în tote discursurile este de o perfectă curtesiă şi nu îlă facă responsabilă de starea actuală care ne este creată. D-loră, în privinţa federaţiunei, D. ministru de externe bine a făcută că s’a ţinută numai la cuvintele pe cari le-a spusă, cum-că cestiunea a fostă agitată numai prin jurnale şi că guvernul a fostă acusată cum-că este promotorul acelei idei. Este treba guvernului să aibă o politică în acâstă cestiune cum va vrea, şi decă contestă şi tăgădueşce p6te, că bine face. Eu, câtă pentru mine, dâcă s'ar mai întâmpla, prin hasardă, ca să fiu ministru, declară că voi lucra francamente pentru fede-raţiune. (Aplause). Alaltăieri îmi făcea o imputare D. Fleva, că de ce mă ţină de o parte şi îmi 4icea — pâte că nu s’a gân-dită bine la vorbele sale — îmi (Jicea; a* îmbătrânită şi vrei să trăiescî comodă, în pace. Eram să’i răspundă : D-le, şedă de o parte, nu pentru că am îmbătrânită, ci pentru că fnă găsescă mai tânără de câtă mulţi tineri, şi vădă că nu potă face acte de tânără. Iată pentru ce stau de o parte, şi împrejurările reclamă ca să facă aşa; dâr am dreptulă să 4>ca: âtă politica viitore, âtă politica, care eu aşă face-o trăindă în relaţiunile cele mai bune cu puterile. Dâr pote că ţărâna va acoperi mai curândă mormântulă meu de câtă de-â putea veni la putere. De aceea mă mărginescă acum să spună în Cameră: âtă politica viitâre, âtă politica pe care Omenii de Stată trebue să o urmeze. (Aplause). Acum, în privinţa consubloră, âr bine a făcută D. ministru că s’a ţinută pe tărâmulă budgetului. Dâr ce cestiune budgetarâ pâte să primeze cestiunea consuliloră? Apoi numai cu banii, cari îi dămă consulului dela Pesta şi dela Odesa, pe cari îi plătimă destulă de bine, amă putea să înfiinţămă în alte părţi o mulţime de consulate: la Cernăuţi, la Sibiiu, la Braşovu. Nu puteţi (Jice că nu aveţi mijloce, fiind-că eu credă, că nu se va găsi nici ună membru în acâstă Adunare, fără deosebire de partită, care să refuse de a vă da bani pentru ast-fe.ă de cheltuiele. Şi decă în realitate nu vomă avea, apoi atunci mai bine amă renunţa la construirea palatului exposi-ţiunei şi la construirea altoră palate în favorea drapelului românescă, care nu e nevoe să se ţină prin re presentanţi la Ţunisjţ şi la Mqnaco. (Aplause), Aşa dâr bine aţi făcută că v’aţî ţinută pe tărâmulă acela, dâr vă conjură să vă puneţi fâtâ activitatea ca să numiţi consuli acolo, unde este nevoe să îi avemă, şi câtă pentru bani, eu îmi permită, ca omă independentă, să afirmă, chiar în numele maiorităţei, că, nu mai târ4iu de câtă astă4b vi se pole acorda ori câtă sumă, chiar 100,000 lei. Eu vă spună, că am întâmpinată greutăţi, şi acele greutăţi le veţi avea şi D-vostră. Decă puteţi să faceţi ca să avemă consuli la Cernăuţi, la Braşovă, la Sibiiu, spuneţi-ne câţi bani vă trebue pentru aceste consulate fiind-că o ţâră, care vă dă sute de milione pentru alte trebuinţe, nu vă va da o sută de mii de lei pentru a avâ consuli acolo unde trebue? Acâstă Cameră când este vorba de românismă, nu se opresce nicăirl, ea este fârte darnică. Câtă pentru consululă dela Pesta, vă conjură să nu credeţi că am vre-o personalitate în contra cuiva; acelă consulă dela Pesta este numită de mine şi n’am nimică contra lui, dâr este de prisosă acolo şi ară trebui mai bine mutată în altă parte. ţ)iceţi D-vâstre că v’a servită şi mai adăugaţi că aţi dobândită cu succesă multe lucruri. Ei! ce aţi dobândită? Ce a dobândită şefulă cabinetului ? Ce am dobândită eu ? Ce aţi dobândită D-vâs-tră? Aţi dobândită măcară p$4irea cu sânţeniă a con-venţiunei comerciale cu Austro-Ungaria? Nimică. Aţî trămisă acum patru, cinci funcţionari, mari români cu inima, ca să negocieze convenţiunea comercială, dâr vă declară de mai înainte că nu voi vota convenţiunea pănă nu se va găsi chipulă de a se şi executa sinceră; căci o convenţiune o-dată votată trebue să facă onore fiecare parte contractantă semnăturei sale. (Aplause). Aci este cestiunea, căci scimă că vecinii unguri pună multă persistenţă in ideele loră, cari numai favorabile nu ne sunt. Cu Austria propriu 4isă mâne ne-amă împăca, căci Austria are nevoe de grânele nostre, are nevoe de vitele nostre, şi asemenea are nevoe să îşi ex-porteze şi ea în ţâră la noi produsele industriei ei, şi putemă să ne înţelegemă; der cu vecinii unguri nu este totă aşa. Dăună4I, când v’am citată cuvintele ministrului ungură în privinţa acestei cestiunl, D-vâstră aţi 4isti că nu suntă acele cuvinte oficiale şi ca să aşteptăm pe acestea. Ei bine, eu am adusă textulă originală şi am pusă pe ună Română din Transilvania de l’a tradusă, şi n’am găsită nici o frasă mai blândă de câtă cele ce citisemă^ deja în jurnale, că Ungurii nu voescă să introducă vite din România în Ungaria de câtă cu condiţiune ca să fie tăiete. Totă aşa ni se făcea nouă o dată când treceamă la Sucâva dela Iţcani sâu dela Gornulă Luncei, ne lila între două sâu patru baionete ca pe marfă şi ne ducea pănă unde voiamă să mergemă. Eu facă ună serviciu guvernului şi nu guvernului, ci ţărei mele, când mă arătă aşa de aprinsă în acâstă cestiune. Declară că n’am nimică în contra guvernului ungară, declară că ministrulă acela merită totă conside-raţiunea, că apără interesele ţărei lui, dâr în acelaşă timpă noi nu trebue să nu ne îngrijimă de interesele ţărei nostre; şi de aceea 41C^ c& în cestiunea consulateloră nu este budgetulă causa de nu se potă numi, este că nu le convine veciniloră noştri unguri să fâlfâie drapelulă română, ună petecă de pânză, care să fie în trei culori în acele oraşe, unde suntă Români. (Aplause). Citiam alaltăieri că s’au dată în judecată şi s’au osândită pănă la 15 4ile de închisâre omeni, cari au purtată cingătorî cu trei culori. Austria însă nu face aşa şi că nu face aşa dovada este că cu oeasiunea serbărei aniversare a lui Ştefană celă mare la Cernăuţi, la mănăstirea Putna, unde e mormentulă lui Ştefană, au venită o mulţime de Omeni cu drapele românesc! în mână, au intrată în sala care era garnită cu drapelele tuturoră provinciiloră, au venită omeni tocmai din Viena, au bătută medalii comemorative, au fostă acolo proprietari, profesori, preoţi, şcolari şi săteni, şi a fostă ună preotă, care a luată cuvântulă şi care între altele a 4ish: Noi suntemă români, suntemă uniţi prin inima şi prin mintea şi cugetarea nâstră cu ţâra liberă a Româniloră, şi cu tâte acestea nimeni nu a fostă dată în judecată, nimeni nu a fostă osândită sâu închisă (aplause), de şi erau gendarml şi acolo. De aceea onâre Austriei, onore împăratului Austriei, onâre familiei imperiale de Habsburg pentru că a permisă Româniloră să ridice drapelele loră naţionale şi să rememoreze încă o dată Europei, că Bucovina era a României şi că Cernăuţii era capitala Moldovei! Dâr în Ungaria cine ar cuteza să vorbâscă numai de o asemenea serbare! îmi aducă aminte, că ună ministru ungură îmi 4'cea odată cum că noi Românii din România liberă facemă propagandă celoră de peste Car-paţî; şi eu atunci am protestată şi am 4^ c& nu este nici ună singură Română din România care să fi mersă in Transilvania sâu în altă provincie ca să facă propagandă; însă am adausă că noi Românii din România liberă nu putemă să au4imă cu tăcere tâte acele strigăte ale fraţiloră noştri din Transilvania, strigăte cari trecă Carpaţii până aci la noi şi cari ne aducă la cunOscinţă suferinţele ce suntă nevoiţi să îndure fraţii noştri din persecuţiunile ungurescî; căci li-se opresce limba, li se închidă şcâlele, bisericele: preotulă, şcolarii, profesorală, şi în fine totă ce este română şi românescă este persecutată, maltratată. 3 lată ce face pe fraţii noştri de peste CarpaţI să ţipe, şi âtă de ce noi nu putemă fi sur4I la ţipătulă loră -şi pentru ce protestămă. (Aplause). Apoi şi în Bucovina suntă Români şi noi amă avâ în Bucovina mai mari drepturi decâtfi în Tansilvania, pentru că Bucovina este parte din trupulă ţărei nâstre, * şi cu tâte acestea, pentruce nu protestămă? Nu protes-tâmă pentru că vedemă că fraţii noştri din Bucovina suntă mulţumiţi să se odihnâscă sub scutulă înţeleptă ală Habsburgiloră, unde au legi drepte, unde au scâlele loră, limba loră, ^representanţii loră, a căroră voce ro-mânâscă răsună pănă şi în parlamentulă imperiului austriacă, pentru că nimeni nu le impune o limbă streină. Apoi totă aşa e şi în Transilvania ? De aceea ei se pfâng, şi de aceea Ungurii nu voiescă să avemă consuli acolo, .. ca să nu vadă fâlfăindă drapelulă nostru tricoloră? Ei bine, trebue să avemă şi noi consululă nostru acolo nu ca să facă propagandă; trebue şi Ungurii să sufere drapelulă românescă, precum şi noi suferimă drapelulă austro-ungară fâlfăindă pretutindeni la noi: egalitate şi reciprocitate; a trecută timpii umilirei, (A-plause). In adevără, la serbarea dela Berlină Regele nostru a avută pasulă asupra tuturoră regiloră vasali a imperiului germană; a avută pasulă asupra mariloră duci, asupra principiloră. Poporală întregă a venită de l’a salutată, bucurându-se că ună Hohenzollern a ridicată la gurele Dunărei ună regată. (Aplause). Ei bine, dâcă poporală din Berlină s’a bucurată, că în capulă României este ună Hohenzollern, să ne bu-curămfi şi noi, cari ne dâre inima, că sub ună Hohenzollern s’a putută dobândi mai multă de câtă s’a dobândită sub domnii vasali, şi că atunci, cândfi vomă merge în Braşovă, în Cernăuţi, în Sibiiă, în Vârciorova, să vedemă drapelulă nostru, pentru care s’a vărsată atâtea şirâie de sânge, şi să scimă, că la umbra lui se potă adăposti Românii ţărei. (Aplause). Nu voiescă se mai vădă dându-se certificate streine de a se putâ întroduce în Austro-Ungaria boi sâu porci. (Aplause). întrebaţi pe d-nii deputaţi de peste Olt, când să face comerciu de vite, cum se face? Ungurii cumpără, der Românii nu au voiă. Când se duc acolo vitele nâs-tre, să 4'c© că e*e sunt bolnave, că porcii au bâlă de j gură, sau de piciâre, şi nu voiă să spună ce altă bâlă mai să 4*ce c& au- D-loră, nu voiu să vorbescă mai multă. Vedeţi, că forte rară vorbescă, şi astă4I facă testamentulă meu, pe care sunt sigură că cei tineri îl voră esecuta. (A-plause prelungite).___________ Urmarea în suplimenta. 1 t tra4icere ca cultura şi educaţiunea poporului preste totă, nu se pâte nega, că e de lipsă ună controlă, care în tâte acţiunile tinerei generaţiunl mai cu sâmă, să păzâscă a nu se perde din vedere echivalentulă morală. De ună caracteră multă mai sărbătorescă suntă obiceiurile poporului nostru din 4iua de Pasci. In 40r* de 4i clopotulă dela biserică anunţă prasniculă 4^e> Şi toţi după acâsta se grăbescă a-şl părăsi aşternuturile loră. In 4iua acâsta e păcată şi e ruşine a durmi, ori a sta în pată. Din fiă-care casă se duce celă puţină unuia la .înviere*. Dela «înviere* se întorcă acasă. Se îmbracă cu toţii In haine de sărbătâre, fetele se împodobescă cu flori la peptă şi după urechi, bătrânele îşi iau firă de busiocă în mână şi apoi toţi, cu mică, cu mare, plâcă la biserică. Se reîntorcă de aci cu inima plină de fericire. Nu e cuviinciosă în 4»ua acâsta a merge la case străine. Fiă-care se întârce la casa sa şi fiă-care se înveselesce în sînulă familiei sale. închipuiţi-vă, ce sărbătâre mare au âmenii aceştia: de şâpte săptămâni petrecă în doliu adevărată, de şâpte săptămâni luptă pentru înfrenarea trupului şi potolirea patimilorO, nu şi-au petrecută, nu s’au hrănită şi n’au mâncată de dulce de şâpte săptămâni. Mesele loră suntă astă4i împodobite cu ouă roşii, puiulfi friptă nu lipsesce, mielulă Pasciloră s’a junghiată şi din carnea lui gustă acum toţi împreună, lâudândă pe Duume4eu. Nicăirl mai bine ca aci nu se potrivescă cu- vintele: «Acâsta este 4*ua> care a făcut’o Domnulă, să ne bucurămă şi să ne veselimă într’Snsa*. După prân4ă tinerimea îşi urmâză obiceiurile sale. Fiă-care sată îşi are obiceiulă său. In Ormenişulă de pe Câmpiă toţi feciorii şi tâte fetele se adună după prân4ă înaintea bisericei: Fetele frumosă gătite, feciorii cu flori în pălăriă. Ridă, glumescă şi îşi petrecă. Toţi au ouă roşii; ciocnescă împreună: oulă celă mai tare câştigă pe celă mai slabă. Mulţi câştigă pe calea acâsta o mulţime de ouă, ve4* bine sparte, dâr... multe. Actulă celă mai celebru urmâză după vecerniă. Ce-teraşii (lăutarii) se presintă înaintea bisericei. N'au însă voiă să cânte din violină, nici tineriloră să jâce în 4>ua acâsta nu le e iertată. Feciorii se alegă la o parte, fetele de altă parte. Ochii tuturora suntă aţintiţi asupra aceluia dintre feciori, care mai întâiu ca toţi din sată a eşită în decursulă primăverei cu plugulă Ia câmpă. Acesta este eroulă c|ilei. Elă se aşâ4ă departe la o anumită distanţă, ceilalţi feciori se înşiră îndărătulă lui stândă gata de fugă, îndărătulă acestora se află ceteraşii, cari cu arculă pe strună aştâptă darea semnalului; ună băr-bată mai bătrână stă cu mâna pe funia clopotului şi când tinerii s’au arangiată de ajunsă, elă lovesce de trei ori clopotulă într’o urechiă. Atunci feciorii începă la fugă. In urma loră mergă ceteraşii în paşi lini şi cân-tândă o melodiă unică şi caracteristică pentru oeasiunea acâsta. Fetele se ducă după ceteraşl şi eşindă din sată se preumblă din dâlă în dâlă, urmărindă cu atenţiune mersulă juniloră fugari. Feciorii au să prindă pe plugarulă şi pănă când nu l’au prinsă, satuiă este ca pustiu; nu se facejocă, nu este voiă bună în sată, fetele suntă la câmpă cu ceteraşii, cari cântă ună cântecă duiosă, âr feciorii alârgă prin pădure ca să afle pe plugarulă. Nu este iertată nimănui să-i stea plugarului în cale. Elă pâte să stea ascunsă o , 4i, două şi câte-odată şi trei, se duce in anumite locuri unde, precum i-a spusă iubita lui, va afla mâncarea ce i-a pus’o într’ună locă pe unde avea elă să fugă, şi o şi află. Pândesce pănă când pâte găsi ocasiune ca să ; pâtă să se întârcă în sată fără a fi prinsă. Ajungândă *•; în sată, mai ântâiu se duce la clopotniţă, lovesce de trei ori clopotulă şi îndată după acâsta toţi tinerii alârgă cu voiă bună spre biserică. Plugarulă fugară are dreptă în 4iua acâsta să mânce, să bea şi să tracteze cu băutură pe cined place în contulă fecioriloră. Dâcă însă feciorii l'au prinsă şi l’au adusă cu sila în sată, elă este datoră să le plătâscă acestora băutură în cinste. Se începe, după întârcerea fugarului în sată, joculă, care afară de 4^ele de postă se continuă în fiă-care Duminecă şi sărbătâre. E fericită fata, pe care în [joculă primă o jâcă mai ântâiu plugarulă fugară. Obiceiulă acesta pâte că se practică şi in alte părţi ale Câmpiei. M X W *-s £> <40 O < O '-i cd P-> E o CD •-S CD £ CD CD CD M> E CC CD P P P CD B P — • 20 P 20 E< ►D CD P cK •-! P P P P P CD • P V P CT — • CD P< ►© CD B P M • B p p CD P< O CD i—i P ro o ►3 CD P e-r- P E- CD CD *-E CD i-t CD ■d MC Q eu CD l-»> E 1—1 1—1 OD IO CD Ol 03 CP j 1 E 1 1 CB Ef IO i—i h-i O Ol l—i 00 O »-s l-K • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • * • • • • • • Oi 03 to 1—1 1—1 O O o o Ol O O o O o o © © £3 et- © P © © t © GB © 99 © ©- N* p, p=< © B ffx r+- ©- © >—• © 99 a* & © CD P eh *1 P P 20 CD •-S **e* P* P •-S CD CD- P- B CD ■P P Oq ** • P P P P P 2. p" •-j l-K M> P P3 P Oq ►—* • P P S CD oq P •-s B o p Pj CD P, 20 CD P •P P >—1 • e-K P P< P- CD ►< P P^crq CD P p t-ic p< B P î < • c+- o ° §"S. P< o" P< P. -2. P M CD / 20 2. |—I P P gj P 2. p CD CD P P E’ OD < CD CD< E* CD w P 20 -00 - CD G ~ P Pf P 0^0 S' CD 1/5 E 1 - rj CD p E;Ciq E" D P 5 -«rh ET 2 SC P fD h— ts w o 3 P( crq p 5 _ p< CD 2.^3 CD CD CD E3 O CP 2 ”3 g-B ® ° g- 2 3 E«. CCs P- I P P cr1 o CD 3 P P* P CD ^ P- _ p P E3 E- N -CU o S\ P< £■ E P E P i-' g« p- p gr j» ■ p* p< „ ^ s. fcr» R< EU & E3 3 £ s- i. ^ ^ l-s H _ CD ^2 9= 3, -p- k - p CQ c-h ____ CD iT. P o P îi co SE O rt - £D p -• E*- ffj N - § 4 § ® * k & 8» ţ> ^ CE 5 o 2 • e I p E p g O © E p S- e- K- 3 ?= 20 ^ 3 CD< E- - ’g rr _. p> — 2 p p p P‘^3 O CD ^ O E - i- O O B T3 OOCOOOOOWOOCDîO hţs»WO00C»0505^«CO < CD* n Ou > 00 00 “■J Q O O c 5* SC c cr p—^ Ct> P3 O co CD CB CD UI CD & WC p B 3: *o CD h-s P- S z 90 ’TS O cT o o o. o & 00 5‘ •-S O B p> ts co CD P E 0c ¥ 5 > z? ** e‘ p ¥ CJ1 *05 o o o o ¥ a ¥ ¥ ¥ ¥ ¥ ¥ h-h l-k CO O I-* l-l 00 ro CC OI © co ’i ’l ’l CO t- © îpx 1 1 1 O t-l 00 Ol ¥ ¥ ¥ ¥ ¥ ¥ ¥ ¥ H* 1-* co O 1—^ 00 co to Ol © h-h © 00 *1 j » CO ît^ © bj • 1 00 OS » E CD E O O B p> E CD a 0 B oo bi w < & Ol 05 & CO ° § ţi • S. > e ►o ___ P w oo s