BEDACţIUNKA ŞI A»MIIfI»TRAŢITJNEA t
BRAŞOVfi, piaţa mare Nr. 22.
„GAZETA** IESE lN FIECARE ţ)I.
Pe unfi anfl 12 fior., pe ş6se luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi Btriin&tate:
Pe «nfi 40 fr., pe şâse luni 20 fr., pe trei luni 10 franci.
la poşte, la librării şi pe la >ddi GOMjspanâpBţL AHUI1IURILB:
O serii garmondtl 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare jjubiţtyţre
8orlMrI nsfrano«t« sa •• prlmatoi. — ■aiiMorlţtV ■■ •» ratrimtti.'
*-----------------------------------------------------------ll-UJUJ1»—
Ni 75.
Sâmbătă, 4 (16) Aprilie.
1897.
NOU ABONAMENTU
la
„GAZETA TRANSILVANIEI."
Cu I Aprilie 1887 st. v., s’au începută unti nou abonamentA pe trilnninltt Aprilie, Main şi Innin, la care învitămti pe toţi onoraţii amief şt sprijinitori ai fdiei nostre.
Preţuia abonamentului:
Pentru AnstM-Dmaria:
Pentru România şi străinătate:
pe trei luni 3 fl. „ şâse ,,	0 „
„ unu anu 12 „
pe trei luni 10 franoi ,, şâse ,, 20	„
„ unu anu 40	„
Abonarea se p6te face mai uşorii şi mai repede prin mandate poştale.
Abonaţiloru de păn’acum li-se recomandă a însemna pe cuponă numârulu fâşiei sub care au priipită <fiaruhb
Domnii cari se vorU abona din nou să binevoăscă a scrie adresa lămurită şi a arăta şi posta ultimă.
Braşovu, 3 Aprilie 1887.
Asfcăcjl este <jiua, în care* creştinii răsăritului serbâză cea mai mare jertfă, ce s’a adusă în cursulă istoriei de cătră acela, care pentru învingerea învăţăturilor^ sale dumneifeesci şi mântuirea omenimei şi-a datu sufletulu pe cruce.
Intr’o (fi sfântă ca asta, cuvine-se dâr creştinului adevărată şi Românului credinciosu nâ-rnuliii său, a se întreba în consciinţa sa, ce fapte a săvârşită elă şi ce jertfe a adusă pentru binele semeniloră săi şi pentru înflorirea obştei, aiă căreia mădulără este, ca să se facă vrednică de marele învăţături şi de nemărginita iubire a Mântuitorului.
Ce ar fi de acâsta lume, ce ar fi de societatea nâstră, dâcă fiecare ar lucra şi ar vieţui după poftele lui şi dâcă nu şi-ar împune unulă faţă cu altulă unele margini, unele datorii, ce le pretinde buna înţelegere şi buna vieţuire între âmenî? Au nu vede ori şi care dintre noi, ce rău mare, ce pacoste durerâsă au adusă asupra capului nostru poftele destrăbălate şi neînfrânate ale adversarilorâ nâmului românescă? Nu simte ori şi care dintre noi, săracă şi avută, câtă de multă se depărtâză ei pe (fi ce merge de pre-ceptulă dumnetfeescă: ce ţie nu-ţl place altuia nu face ?
Nu împlinirea pofteloră jne'nfrânate pâte fi ţînta, spre ajungerea căreia trebue să nisuâscă ună bună creştină şi ună Română adevărată.
Srmţimă noi cu toţii destulă de tare şi durerosă, câtă- ne’neredere, câtă ură şi răutate, câtă nemulţămire şi amărăciune au sădită în ţâra nâstră poftele şi patimele descătuşate ale adversariloru noştri!
Nti desfrâulă, ci înfrânarea; nu patima, ci pătimirea pentru isbânda causei sânte este marele %semplu, ce ni l’a dată Fiiulă omenirei prin jertfirea sa.
Cea mai de căpeteniă datoriă a creştinului adevărată este prin urmare de a se înfrâna, de af pătimi şi de a se jertfi pentru adevără şi dfeptate, pentru binele obştei sale şi ală omenirei.
Obştea nâstră este românâscă. Adevărulă şi dreptatea ceră ca şi Rumânii să aibă dreptă şi să se bucure de bunăstare. Binele obştei românesc! pretinde, ca fiă-care fiu ală ei să fiă gata a lupta, a pătimi şi a se jertfi pentru înaintarea şi înflorirea nâmului său. Binele omenirei în fine reelamă şi pentru poporulă română aâeeaşî libertate, de care se bucură şi celelalte popâre din lume, căci nu este scrisă nicăiri, ca Românulă să fiă în veci slugă şi unâltă străină.
Să ne gândimă numai la moşii şi strămoşii noştri, câtă n’au pătimită ei, câte jertfe n’au a-ei, pentru ca să se uşureze sdrtea .poporu-
lui română şi noi, urmaşii loră, să ne putemă bucura măcară de atâta cultură câtă avemă a<Ş.i!
Unde amă ajunge noi, unde ară ajunge mai vârtosă urmaşii noştri, dâcâ amă părăsi cărareai mântuirei, pe care-au păşită premergătorii noştri şi ne-amă face sclavii pofteloră nâstre individuale, râtăcindă pe drumuri întunecâse şi prăpăs-ti6se ?
Ună astfelă de resultată negară ameninţa, dâcă amă urma principiile ce, cu părere de rău o spunemă, âu începută a le propaga unii dintre noi şi pe cari le-amă pută numi principiile edecticismului naţionala.
Cu alte cuvinte, ne tfică unii că nu suntemă datori a aduce jertfe pentru nâmulă nostru, de-oâtă numai dâcă vomă sâmţi o deosebită plăcere spre a face acâsta, că chiar âmenii noştri cu po-siţiune independentă nu suntă datori să păti-mâscâ şi să se lupte cu adversarii pentru ca să susţină causa nâstră românâscă, că o potă face acâsta dâcâ le convine, dâr dâcă preferă a trăi mai nesupăraţi nimeni nu le cere nici o jertfă, şi ei totă âmeni cum se cade voră rămână.
Asemeni principii potă să convină celoră cu consciinţă largă, în care încape şi capra şi lupulă şi varija, p6te • să le convină celoră ce se bată după onârea problematică de a mânea la masă cu grofii, căci aceşti âmeni îşi voră cjice, în înţelesulă aceloră principii: noi suntemă â-meui cu posiţiune independentă, der voimă să trâimă nesupăraţi şi dâcă ne învitâ prefectulă, solgâbirăulă sâu altulă care ne pâte supăra, trebue se mergemă, ca să putemă rămână liniştiţi, şi dâcă „măria sa grofulă“ ne cere să-lă alegemă, trebue să-i facemă pe voiâ, căci grofulă e bogată şi puternică şi ne pdte supăra. Aşa însă putemă trăi nesupăraţi şi scrisă este negru pe albă, colo şi colo, că noi pentru aceea totă â-meni cum se cade remânemă.
Nu mai trebue să asigurămă pe cetitorii noştri, că noi nu ne putemă învoi nici-de-cum, ba condamnămă chiar cu tâtâ puterea convic-ţiunei nâstre o asemenea teoriă periculâsă, că nimenea nu e obligată a aduce jertfe pentru naţiune.
Acâstă teoriă este chiar diametrală opusă hu numai adevărateloră principii ale desvoltării popâreloră, ci şi precepteloră religiunei creştine Şi în sânta (fi de astătfi, când avemă înaintea ochiloră marele esemplu ală abnegărei şi ală jertfirei pentru fericirea obştâscă, trebue să le ăducemă aminte Româniloră, că dâcă au vre-o datoriă pe acestă pământă cea dintâiu, cea mai Ide frunte şi cea mai sfântă a loră datoriă este de a se înfrâna, de a pătimi şi de a jertfi totă pentru binele naţiunei loră !
Implinindu-şi acâstă creşţinâscă şi românâscă datoriă, ei negreşită nu se voră putâ face părtaşi de onoruri şi de favoruri deşerte, nu voră putâ trăi nesupăraţi o viâţă comodă şi făr’ de griji, dâr voră fl cu atâtă mai liniştiţi în consciinţa, că s’au făcută vrednici de ostenelele şi de jertfele strămoşiloră loră şi cu atâtă voră fi mai împăcaţi în cugetulă, că urmaşii loră nu-i voră blăstăma!
Mişcare şi agitaţiune între Cehi.
Cehii tineri au adresată ună manifestă, subscrisă de vr’o 1500 de participanţi, prin care ceră categorică să se rupă totală Cehii de toţi aliaţii politici infideli, cari încărcă să seducă pe Cehi la moderaţiune şi îi lasă ’n baltă atâtă în afaceri de interesă materială câtă şi de onăre naţională faţă cu Germanii şi cu Ungurii. Cehii, cjice manifestulă, ară trebui să’nceteze odată a sprijini politica acelui guvernă, care a mărită îndrăsnăla Germa-niloră peste măsură. De aceea, Cehii au ajunsă la capătă cu irite ofertele de împăciuire şi trebue să ’ncăpă o luptă aprigă contra tuturora contrariloră, cari pună pe-decl salutareloră pretenţiunl cehe.
Totă din partea Cehiloru tineri se continuă cu mare înverşunare agitaţiunea în contra producteloră din Ungaria. Reuniunea birtaşiloră wHostimil“ a provocată pe birtaşii din Praga să nu cumpere fftibft ungurăscă şi pâne dela brutari, cari se folosescă de asemenea făină. .Narodni Listy“ <Jice, că acestă apelă arată deja bune efecte. In provinciă agitaţiunea în contra f&inei unguresc! a luată şi mai mari dimensiuni. In multe oraşp vânătorii au fostă siliţi să depărteze dela prăvăliile JorĂ tăblile pe cari erau anunţate producte ungurescl. Totă asemenea se agităză şi în contra vinului ungurescă. Fiecare Cehă, <fice „Nar. Listy“, să aibă tn vedere că cuija-părândă producte ungurescl se păgubesce pe sine însuşi economicesce şi ajută acelora, cari îu, ura loră ârbă contra Slaviloră s’au opusă chiar şi celoră, trei cuvinte, npr serabile slave, ce au cerută Cehii să fiă tipărite pe notele băncei.
Din afară.
„Nordd. Allg. Ztg.u, orga milă cancelarului Bismarck, reproduce unii articulă al A iâiei dori cale ungurescl „Magya/r Allamu, ce l’a scrisă din incidentul!! aniversăm a 90-a; a (filei mwh cerei împăratului germanii. In acestă articulă (fice fâia ungurâscă,- că împărăţia germană n’n primiţii sancţionarea provedmţei şi că nu se va susţină nici o jumătate de seculit. La acestea observă organulă prinţului Bismarck:
De repeţke ori arătă mă solidaritatea internaţională', cu care Iesuiţii tuturora ţăriloră combată imperfiită protestanta. Espectorările friiei ungureseî ne dau- nouă dovedi în acâstă direcţiune, care suntă cu atâtă mai preţiâse, cu câtă limbagiulă lui »Magyar Allam< este mai negenată decâtă limbagiulă soţiloră săi de principii din Germania şi Francia. Scribenţii unguri credă, că Ia noi nu se’nţelegă espectorările loră şi în credinţa acâsta dau drumă gurii.
Se desminte în modă positivii din partea guvernului sârbescă scirea,.că elă ar fi fă-? cută^demersuri pentru a aduce la îndeplinire confederaţia balcanică. Serbia n’a^e decâtă o singură ambiţiune, aceea d’a contopi frunr tariele politice cu cele etnografice; însă ea caţrtâ a ajunge la acestă resultată prin înţelegere amicală cu Bulgaria. împăcarea intereseloră Serbiei cu acele ale Greciei este mai uşdră decâtă împăcarea intereseloră Serbiei cu cele ale Bulgariei. Pentru aceste motive problema formărei un.ei alianţe balcanice este grea şi realisarea ei fârte depărtată.
SOIRILE ţULEL
Din comitatulă Sătmarului ni se comuoioă, eARo-mânii de acolo voescă sâ candideze în trei cercuri electorale, ală Şomcutei mari, ală Caraşului şi ală Baiei mari bărbaţi naţionali.
—x—
Comitetul Kulturegyletului ardeleană a ţinută la 12 Aprilie n. o şedinţă, în care s’a aprobată elaboţatulă raportorului comitetului de şâpte St. Hegedfts, privitor^ la împărţirea ajutâreloră. La discuţiune au luaţă parte deputaţii dietall Iuliu Horvath, Alex. Hegedus, Nic. Barfiţa,. Iuliu Gyorffy, Gabr. Ugron, episcopulă Dominik Szgsz, viceşpanulă Nic. Gyarmathy şi prof. de univers. Dr, Victor Concha. Luni se continuă şedinţa comitetului. — Cp de timpă perdută! Ce de cioroboră pentru ună toporă!
—x—
In comisiunea, care s’a dusă la contele Haller ca. sS-lă roage a primi candidatura de deputată dietaltt tiszaistă în cerculă de josă ală Cetăţii de baltă, a fostă şi preotulă sasă Traugott Schuster. Aflămă că părintele protopopă Iacobă Macaveiu din Dicio-St.-Martină, care. încă a fostă alesă în comisiune, a refusată a fi upălţă ungurâscă. Onâre lui!
Ministrulă Trefort a concediată pe ună ană pe di-rectorulă scâlei reale din Alba-Regală, Valkovszky, despre care s’au plânsă »patridţii#,’că nu propune ist oriaJ după”
15,
GAZETA TRANSILVANIEI.
mi.
$
cal|ţ§odulti( lui Hunfalvy. In locu’i s’a numita directora suptmiforfi profesorula Val. Toth.
—x—
In '. Bistriţa au sosita ?mai multe familii de Ciangăi ^iphBucotina, unde ijica că le este ameninţată esistenţa din causa răsboiului vamala cu România, spre a se co-lonisa în Ungaria de josfii • Emigranţii au de gânda să se aşe^e în ţinu tul a Panciovei.
După cum anunţă noua fâiă ungurescă din Alba-’ tulia, se vorbesce că regimentulu de infanteriă Nr. 50 va fi transferaţii în anula acesta din Alba-Iulia la Viena.
v	—x—
Fişpanulâ Banffy-pnşa. a numita câpitana ala poliţiei din Bistriţa pe pensionatula conducelorfi ala căr-ţilora funduare din Pojuna, Iulia Koszegvary.
—x—
Scâlele din Sibiiu, care fuseseră închise din causa epidemiei de pojaru, s’au deschisa, nu însă şi grădinile de copii.
—x—
Reuniunea archeologică din Deva a mai primita dela iniriistruia instrucţiunei pentru continuarea sâpăturilora fa Sarmisegetuza 300 fi., prin urmare cu 200 fl. mai puţina ca în anii trecuţi.
''	—x—
In comuna Proştea mare din comitatula Ternavei mîcî se deschide dela 16 Aprilie n. una oficiu poştala.
. In comuna Drîmbarî de lângă Alba-Iulia au arsD Ta 6 Aprilie n. 17 edificii şi o vită.
—x—
Academia română, între celelalte persâne alese ca membri corespondenţi, a alesO şi pe d. lână Kalinderu, ale cărui principale şi remarcabile opere — între cari ^Conşiliulaj împăraţilor a la Roma şi Constantinopole* şi „Etude sur Ja râgime municipal romain*, au fosta fârte apreţiate de toţi autorii mari străini şi chiar de pressa Străină,, „România liberă*.
-In Perşani şi în Rodbavu au arsa câteva şuri.
, V .	—X—
ij f, Aflâma cu părere de rău, că de rendulfi acesta nu s’a data voiă musicei militare a regimentului de infanteriă <je aci a cânta ca în toţi anii la petrecerea sodaliloru românif Ce se va da a doua <Ji de Pascî. Causa nu o cunâscemfi.
—x—
Cetimfi în *RomânuIfi*:	»M. Sa regina a trimisa
în Germania, cu cheltuiela sa, pe ^o elevă a Asilului Elena Dâjnna, domnişâra Minculescu, spre a’şî complecta studiile în arta piclurei*.
—x—
Ministerulu română de resboiu a încredinţată so-cietăţei de »forges et chantiers dela Mediterranee* cons-trucţiunea a trei torpilori, scrie »Epoca*.
—x—
i i .	•	*	,	#	.	1	^
Congresulă didactică din România s’a deschisa in Iaşi şi d. rectora aia Universităţei N. Culianu fu aclamata în unanimitate de preşedinte. In primulo locD, Coiigreşula a. votata o telegramă prin care se esprimă devotamentfi, către Regele. După acâsta au urmat0 lucrările * speciale. S’â admisa că scopula învăţământului secundara este: de a da tinerimei o cultură conformă cu reformele şi civifisaţiunea societăţilora celorO mai înaintate cu aplicaţiune la starea din România. Apoi ca în-văţămăntula să se împartă în două mari ramuri: în clasica şi reala, care să fiă mai cu sămă agricola, industriala şi comerciala. După acâsta s’a admisa să se dea
femeiei învăţământulfi secundara. In fine, între resolu-ţiunile votate a fosta acea, ca programele învăţământului secundara să se uşureze, desvoltându-se materiile în moda analitica.
—x—
Domnişora Bârsescu, sosinda acum câte-va 4'le în Viena, aucp că părintele său, Constantina Bârsescu, colonela, a murită în Bucuresci. Deja lunea trecută solise la Viena acâstă şcire, dâr nu se creduse de cuviinţă a însciinţa pe artista, care se afla în Budapesta. Mercuri a fosta înmormântarea şi în săra acelei dile artista a jucata în piesa „Străbuna*. In actulfi ala treilea se aduce pe scenă cosciugula cu cadavrula părintelui acesteia.... D-ra Bârsescu, povestesce, că niciodată nu fusese aşa durerosO mişcată şi n’a plânsQ aşa ainarO, ca în acâstă scenă, şi publiculO asemenea a fosta profunda mişcata de isbucnirea firâscă de durere. Scena a avuta cela mai mare efectO. Artista avuse o presimţire du-rerosă — părintele său murise într’adevăra.
Discursultt d-lui M. Kogâlniceanu,
rostită în şedinţa dela 18 (30) Martie a c. în cestiunea consulateloru române.
D. M. Kogâlniceanu: D-lora, voia degagea cu totula pe d. ministru de esterne în acâstă cestiune, şi declara că, în faţa atâtora greutăţi ce are, nu a avuta neapărat timpa ca să se ocupe cu acesta serviciu, cu atâta mai multa, că a întâmpinată o mulţime de anevoinţe în privinţa personalului; însă d-sa va recunosce că serviciulfi nostru consulara nu corespunde la sacrificiele ce ne costă, precuma asemenea nu corespunde nici la trebuinţele ţârei, pentru că a fosta ceva ridicola în numirea consulilorQ noştri; s’au numita consuli şi consuli generali la Monaco, la TunisO; dâr nu s’au numita la Alexandria, unde avema peste 2,000 de Români cari reclamă prolec-ţiunea nOstra. In tât.e	vedemfi numindu se con-
suli prin porturile Suediei-Norvegiei, prin o mulţime de porturi ale Italiei; se iau domni de acolo cari solicită onârea. şi cărora li se dă numele de consuli, fără ca nouă să ne fie de vre-unfi folosa. Noi nu avema acolo interese, der ei au: întâia, au dreptula să mârgă la baluri oficiale, şi pe urmă mai câştigă forte multa şi cu pecetea, cu patenta, cu multe altele. Eu socotesca că ama putea tare bme să ne scâpămfi de serviciile acestora domni.
Dâr e altceva, avema şi consuli plătiţi, dâr îi a-vema plăţiţi acolo unde nu ne pota face nici una serviciu ; şi acolo unde pe tâtă <Jiua avema nevoiâ de consuli, acolo, ori s’au desfiinţată, ori nu se numesca. D-lor, în tâtă Basarabia era un singura consula, —Ia Ismaila; s’a desfiinţată pentru economie şi s’a lăsata cela din Odesa. Ce interesa mare avema noi la Odesa?
D. ministru de esterne, M. Pherekyde: Este espor-taţiune mare de grâne.
D. M. Kogâlniceanu: Eu sciu ce este, îmi cunosca ţâra; este exportarea care merge dela Ungheni la Odesa; dâr acâsta nu mai este exportare românâscă. Interesula este pentru navigaţiune între porturile Dunărei şi Odesa.
Austria are consuli la Nouă-Suliţe; noi nu avema. De ce să nu avema unulu la Ungheni? Apoi la BraşovO, Ia Sibiiu, la Cernăuţi, la Suceava avema noi consuli? Nu vă aduceţi aminte de conflictulâ cela mare dela Iţ-canî, unde funcţionarii noştri au fosta bătuţi şi puşi în lanţuri? S’a făcuta cercetare şi s’a găsită că funcţionarii noştri nu erau vinovaţi; primit’ama vre-o satisfacţiune ? Trebue să recunosca că guvernulQ austriaca a schimbata pe funcţionarii săi, şi s’a 4^h, că acesta conflicta regretabila s’ar fi evitata de ara fi avuta acolo una consula.
Dâr ia întrebaţi D-vostre, dâcă, bunăâră, la drumulO de fera care e la Nouă-Suliţe, între Austria şi Rusia, Austria n’are consula?
Noi n’avemfi consula nici la Cernăuţi, şi când ue ducema la Cernăuţi trebue să mergema la guvernalorO.
Der relaţiunile 4’lnice dintre BraşovO şi Ploesci, cine le regulâză? Aşa dâr, după opiniunea mea, şi acâsta nu e unQ blama, este o reelamaţiune ce o facO Parlamentului, socotesca că acâstă cestiune trebue să intereseze pe toţi; căci asemenea neînţelegeri se întâmplă în mai multe puncte la graniţă.
La Vârciorova s’a întâmplata, când mergea d-nulO primO-ministru la BerlinO, că a fosta oprita, şi norocO că a tosta una funcţionara, care l’a cunoscuta şi a c|isQ: ce faceţi? Acesta e primula ministru ala României, lă-saţi-la. Apoi, d-lorO, nu toţi au onOrea să fiă miniştri ai României, ca să fiă cunoscuţi astfelfi. Dâr ce păţescO Botoşenenii, Dorohoienii, când se duca la Suceava? Plo-iescenii când se duca la BraşovO? Severinenii la Orşova? Nu ar trebui să avema în acele localităţi câte una consula ? Din două lucruri unulO: ori Austria ne recunâsce dreptula, ori nu.
O voce: Avema la Pesta.
D. M. Kogâlniceanu: Ne recunosce la Pesta, dâr acolo nu avema nici una interesO şi avema acolo cu t6te acestea unO consula.
Vecinilora noştri unguri le place fârte multa să vac^ă, că la balurile primului ministru vine şi consulula României în uniformă, cu broderi, cu decoraţiuni, alături cu consulula Franciei, cu consulula generala ala Angliei, ala Rusiei, etc.
Ungurii bine faca, că aspiră la autonomiă, la independenţă şi prin urmare, vora să aibă şi una corpa diplomatica şi le convine fârte bine, căci avema acolo una tînăra forte frumosa, cu barba respectabilă, una orna forte presentabilO, dâr ce rola jâcă ela acâio? Supuşi n’avema, coraereiu nu, dâr dămO 30,000 lei ca cheltuelt de representare. (Ilaritate). Cu 30,000 de lei ama pute plăti consuli la Cernăuţi, Braşova, Sibiiu, Ti-mişâra, Orşova şi mai adăugânda ceva ama plăti şi una consula la Sucâva. Austria în ţâra nâstrâ are în fie care oraşfi şi orăşela câte una vice-consuia, cari mai înainte ce erau? După vestitulfi tractata dela Şiştov, Austria avea dreptula să trămită pe la noi în ţeră oile să pască, şi ca să apere pe ciobanii ce veneau cu ele, avea dreptula să trămită câte una staroste care nu avea lâafă, şi mulţi dintre acei staroşti făceau jafuri, şi le făceau asupra supuşilorfi lora cu paşapârteie şi altele.
Guvernula austriaca luânda cunoscinţă de acesta lucru, bine a făcuta că a regulata acela serviciu, infiin-ţânda vice-consuli eu lâfă, bine plătiţi şi noi i-ama primita. Ii avema la Bârlada, la Severina şi în alte părţi şi trebue să sciţi, că şi dumnâlora se îmbracă în uniformă şi se duca la balurile prefecţilora şi j6câ rolula pe care ’la jâcă consulula nostru la Pesta.
!)-lora, traetatulfi dela Berlina este forte buna şi folositora pentru noi, căci nu suntema datori (să păcjirna capitulaţiunile, şi avema drepturile cari le au şi alte naţiuni, chiar cu Turcia; prin urmare, avema dreptula să numima vice-consuli acolo unde avema trebuinţă şi unde reclamă interesele nâstre de uotă 4*ua, interesele nâstre materiale, nu numai demnitatea nostră.
Astfela flinda, dâcă voima să tacema economii, să rugăma pe D. consula generala dela Pesta, pe D. con-su’fi generala dela Odesa, etc., să binevoiâscă a-şl da demisiunea, sâu D. ministru să-i rechieme, şi banii aceia să-i punema la visteriă, ca să împlinima atâtea şi atâtea goluri. Eu nu voiu 4*ce ca D. Lecca: dedrece cutare putere a desfiinţată posturile diplomatice In străinătate
FOILETONU.
Poesiâ şi obiceiuri poporale.
Nu credema că eşistă popora mai bogata în productele fantasiei sale ca poporuia românesca. Ela şl-a sciuta plăsmui singura o literatură poporală fârte desvol-tatft. Ţăranulfi româna, arăndfi la cârnele plugului, îşî cânta în poesiă tainele inimei sale şi cine n’a petrecuta în mijlocuia acestui popora nu pâte să aibă ideiă despre abilitatea, cu care produce ela aceste poesii. Noi le cetimfi cu atâta plăcere, fără însă să le putema admira în deajunsa, pentru că nu avema ideă de uşurătatea cu caro le Obmpune.
Vorbescfi despre poporulâ româna din Ardeia. Ela mâi în fiăcare sala îşi are poeţii săi, bărbaţi şi femei, cari, cari prin spiritulfi lora născocitora şi desteritatca de a face poesii se distingă între ceialalţi şi figurâză ca unfi feliu de poeţi ai satului, fiinda totodată şi cei mai buni de gură.
.Aceştia folosesca t6te ocasiunile pentru a se pro-dppe în adunările lora, la şedătâre, la nunţi, la îmor-măqtărl ş, a. cu productulfi fantasiei lora. Compună
feliu de feliu de poesii, dintre cari multe sunta fârte instructive şi compuse cu o artă admirabilă.
Sfârşitula tragica aia unui amora, de esemplu; una casa de mârte escepţionalO ala unui feciora ori fete mai alesa, şi alte evenimente de natura acâsta oferă susa 4‘Ş'lora poeţi bogata materiala pentru compunerea de poesii.
Una tânăra neastâmpărata şi rău crescută este din întâmplare omorîtO pentru propria lui vină prin lovitura nesocotită a unuia din cei ofensaţi de elfi. Poetuia satului îlâ ia de modela pentru a arăta urmările crescerei rele, învinovăţesce pe părinţi, cari prin o iubire necumpătată i-au data defunctului încă de mica o direcţiă greşită, descrie treptata desvoltarea patimelorO neînfrânate şi sfârşesce cu tragiculO casa de mârte, din care- face unO studiu adevărata; absolveză pe defuncta, âr greşâla părinţilorfi o scusă în parte prin iubirea înăscută faţă cu fiiula lora.
Poetuia le dă acestora idei viâţă prin puterea fan-tasini sale, le înşiră în ritm! bine potriviţi şi după ce poesia astfeliu compusă o învăţă de-arostula doi trei feciori şi cam tot fi atâtea fete, o cântă sâra la priveghiu în corfi după o melodiă jalnică şi caracteristică mai tu-
turora casurilorfi de .jpaârte. Plânsetulfi generala ala as-cultătorilorfi este o dovâdă despre succesulfi poesiei şi totodată este cea mai mare recompensă pentru auto-rulfi ei.
Aceste poesii sunta numai ocasionale şi de regulă cu îmormântarea defunctului se dau cu totulfi uitărei.
Alţi poeţi se distingă prin satire. JFata cere ajutorulfi poetului satirica pentru a batjocori în poesiă pe amantulfi, care a părăsit’o. Ea îi dă poesiei o melodiă şi apoi o cântă In câmpfi primăvâra la săpata de cucuru40, vâra la secere şi tâmna la culesfi de cucuru4fi. De obiceiu îşi alege astfeliu de ocasiune, ca amantulfi necredinciosfi, care cosesce iârbă la pOla dâluiui, ori încarcă carulfi pe o altă costă de delfi, să-i audă cântarea ei. Fecio-rulQ, vrândfi să-şi răsbune asupra amantei necredinciâse, cere şi elfi ajutorulfi poetului satirica, care îndată îi compune câteva strofe de poesiă satirică, pe care fecio-rula le învăţă de-a rostulfi şi le strigă Dumineca la ioefi prin descântece cum 4icfi ei.
Dâcă însă se întâmplă, ca feciorul fi să se însâre, ori fata să se mărite, ori dâcă se întâmplă să întrevină o nouă împăciuire între amanţi, — poesiile poetului satirica nu mai au nici o valore şi se dau uitărei pentru
Nr* 75.
GAZETA TRANSILVANIEI.
pentru motive de . economia, să faeemă şi noi acelaşă lucru.
Noi desfiinţămă acolo, unde nu avemă nici ună interesă. Putemă anexa cele două legaţiunl dela Bruxelles şi Parisă, dâr să păstrămă legaţiunl ca cea dela Atena, Belgradă, consulatele dela Salonică etc, pentru că noi avemă interese mari acolo, siguranţa viitorului nostru cere, ca noi să trăimă fn reh ţiunl continue, de t6tă cjiua, cu t6te acele poporă, cari au suferită în tre cută durerile nostre, şi cu cari avemă să împărtăşimă viitorulă cu bunătăţile şi răutăţile lui. Napoleonă ală
lll-lea prevedea căderea Turciei, dăr nu voia să vină alţi moştenitori decâtă moştenitorii naturali, popOrele creştine, după cum, când putrecjesce ună copaciu mare, ună stejară, să vie mlădiţele lui,' copacii cei mici; astfelă în loculă imperiului turcescă căzută, să se înalţe popărele Orientului, România, Serbia, Bulgaria, Macedonia, Grecia. Când ne vomă uni odată cu toţii, nu vomă avea să ne mai tememă de periculă, nici dela Nordă, nici dela Suda, nici dela Est, nici dela West, pentru că uniţi toţi la unQ locă vomQ fi şi noi o putere mare.
Viitorulă e ală acelora guverne şi naţiuni, cari voră sci a realisa pe tărâmă politică acelă sfată dată de ună părinte murindă copiiloră săi, când a adusă a-celă snopă- de verge. (JicândQ: Rupeţi-lă, şi copii nu au putută, şi atunci l’a deslegată, şi fie-care a ruptă câte o verguţă. Ei, noi atjl suntemă 0 verguţă, dăr când vomă face ună snopă: Bulgarii, Muntenegrenii, Grecii, Sârbii, Românii, când toţi vomă fi la ună locă, vomă fi ună snopă respectată de toţi şi nu ne vomă mai ruga atunci să ne acorde graţia de a trămite consulaţl său agenţaşl în cutare şi cutare locă; căci e folositoră să-i avemă în unele locuri, şi aci să mă ierte D. Caton Lecca; D-sa în tinereţea D-sale şi în dorinţa de a reprima abusurile cerea desfiinţarea: eu credă că ar fi mai bine să ceremă ministrului ca să caute ca adele posturi să fiă bine ocupate.
Desfiinţaţi ori unde, numai la marile puteri nu, numai la acele State, cari au să trăiâscă cu noi, nu. Eu sunt bătrână, dăr D*v6stră tineri, veţi vedea realisându-se confederaţiunea Orientului. (Aplause.)
D. ministru de externe, M. Pherekyde: D*loră, sfârşitulă cuvântărei D-lui Kogălniceanu a atinsă o ces tiune cu totulă alta, decâtă aceea, pentru care a luată cuvântulă.
D. M. Kogălniceanu: Aceea este o cestiune de viitoră.	(Va urma.)
Elena Teodorini la Lisabona.
„O Economistă din Lisabona scrie: »Suntemă în epoca serbăriloră lirice. Beneficiulă d-rei Theodorini, care s’a dată în teatrulă San Carlos, a luată proporţiunile unui evenimentă. De când există acestă teatru nu amă asistată la o representaţiune atâtă de strălucită. Ovaţiunile ce s’au făcută celebrei artiste au fostă demne de apoteosele din anticitate.
De faptă, oricine înţelege că Theodorini, cea mai astistă dintre artiste, merita aceste ovaţiunl ca una ce este gloria sceneloră lirice din Europa. Publiculă şl-a manifestată entusiasmulă în chipurile cele mai variate. Poesii, daruri, nimică nu a lipsită. Printre darurile de valăre ce a primită d-ra Mheodorini, citămă:
O frumâsă cordnă de flori artificiale legată cu o panglică de colorile României; vre-o douăzeci de alte corăue de flori artificiale şi naturale ; ună coffret de o valăre de 3000 lei garnisită înăuntru cu dantele în valăre de 12,000 lei din partea contelui de Daupias; o broşe cu briliante din partea contesei deFicalho; o bră-
ţară cu două enorme safire din partea ducesei de Pal-mela, etc.
Spectacolulă s’a începută cu o cavatină din Norma şi s’a urmată cu ună act din Bhbierulu de Sevilla, ună actă din Jokondo şi mai multe cântece spaniole şi române. La acestă spectacolă au asistată: MM. LL. Regele Don Luis şi Regina, principele Leopold, şi im fantulă Don Augusto.
După represintaţiă, d-ra Theodorini' a oferită mai multoră artişti şi jurnalişti ună supeă la hotelulă Universală.
Pe stradă şi în faţa hotelului publiculă i-a făcuta nouă ovaţiunl.
Industria de casă.
Sânte~jude, Martie 1887.
Domnule Redactoră I Necesitatea d’a se spori poporului nostru isvărele de traiu şi de venite, mă face să vorbescă ârăşl despre industria de casă. Am arătată de atâtea ori în colănele acestui preţuită (Jiară fo lOsele cele mari ce resultă din lăţirea industriei de casă intre poporulă nostr .
După părerea mea, mijloculă celă mai bună.d’a o lăţi ar fi ca, pe lângă alte studii obligate, să se propună industria de casă in scâlele nâstre poporale elementare, în Seminare, şi în tăte preparandiile ca studiu obligată In aceste institute de învăţâmântă generaţiunea tânără a poporului nostru încă din . frageda ei etate s’ar deprinde în activitate, aşa câtă mai târziu industria de casă s’ar estinde în tdte părţile între poporulă nostru.
Prin asemenea procedere poporulă, deşi cu mari greutăţi, se pdte capacita să îmbrăţişeze măestrii folo-sitdre pentru bună starea şi înflorirea sa materială.
Prin asemenea procedere, generaţiunea tânără va îmbrăţişa industria mică de casă, şi perfectionându-se în acesta, mai târziu şi generaţiunea a doua va îmbrăţişa în mai mare numără şi alte industrii mai mari d. e.: ciobotăria, cojocăria, croitoria, rotăria, măsăria, câ-sornicăria, argintăria, aurăria, făurăria, pelăria şi altele de acestea etc.
Poporulă, din ale cărui spate trăimă, ascultă, învăţă şi face t6te, spre binele şi fericirea lui, numai dintre t6te învăţătorii, preoţii şi totă Românulă cu carte, cari lo-cuescă in mijloculă poporului, să nesuiască din tdte puterile şi la t6te ocasiunile, în scolă, în biserică, în adunări, la petreceri şi unde se p6te a lumina poporulă prin esemple vii despre folosulă mâestriiloră.
Poporulă, fiindă luminată şi în stare materială bună, se va cugeta a ridica scăle şi biserici frumâse, va ridica salariele învăţătoriloră şi preoţiloră din propria sa voiă.
Eu de câţl-va anî m’am nisuită a face cursuri de industriă cu propunere gratuită, numai şi numai să-mi potă câştiga mai mulţi apostoli şi consoţl, ca în viitoră cu puteri unite să putemă lucra spre ajungerea acestui scopă măreţă: aducerea poporului la o stare materială mai bună.
Precum în anii trecuţi, aşa şi în anulă acesta, m’am decisă a mai deschide ună cursă de industriă, în Sânie-Jude, începândă dela l-a pănă la 31 Augustă s. n. a. c. pe lângă urmălOrele condiţiunl:
a)	Propunerea studiului de industriă o voiu face gratuită, b) participanţii voră avea a trimite pentru materiele şi rechisitele de lipsă 5 fl. pănă la 1 Maiu a. c. pentru viptă, cuartiră, şi celea de lipsă, precum: spălatulu şi vestmintele de pată, cei ce voră voi să fiă Ia mine în viptă voră avea a plăti anticipative numai 15 fl., âr cei ce voră vre provedere viptuală mai bună, precum şi cuartire separate, voră avea a plăti totă . anticipative 20 fl. v. a., fiindă că în anulă trecută am avut mare daună, din justa causă, că nu am calculată bine întreţinerea participanţiloră.	*
Pe lângă tâte aceslea vină a aduce la cunoscinţă onoratului publică română, şi a recumanda pe următorii d-nl învăţători şi consOţl de carieră, cari suntă capabili a lucra industrii de casă, în urma cursuriloră suplimentare de industriă ţinute in Sânte-jude în anii trecuţi:
a)	Gavrilă Mănuşlerianu învăţătoră în: Aghirişiu, protopopiatulă Cluşiului, cu spesele tractului; Niculau Trîmbiţioniu învăţătoră în Grădisce prot. Ulpiei Traiane;
totdâuna. Şi astfelă cu altă ocasiune se lucrâză alte poesii, alte strigături ori descântece, din cari însă abia din când în când % întâmplă ca una ori alta din ele să se vulgariseze pentru o mai lungă durată în poporă, ori să se dea publicităţii de câte-ună cărturară, ce trăesce în mijloculă poporului.
Mai greu de făcută suntă poveştile. Poetulă, ori ună altă fecioră mai dibagiu în prosă, dăr mai alesă ună bătrână, se duce iârna la şe<jăt6re, său t6mna în clacă la desfăcută de cucuruzi. Feciorii şi fetele îlă pro-v6că să le spună o poveste pentru trecere de timpă. £lă începe: ,A fostă odată ce a fostă*... Tinerii îşi as-cută urechile, povestitorulă îşi încărdâ fantasia şi apoi începe din nou. Spune câtă spune, şi când nu-i mai vină ideile, se face că-şî aprinde pipa, ori că s’a lovită la ună degetă, ori că ’i s’a ruptă o curea dela opinci şi se face a o direge. Apoi ârăşl îi mai vine câte o ideă, începe a spune mai departe şi aşa, încetă-încetă, continuă pănă ce sfîrşesce.
După ce sfîrşesce, urmâză critica. Ună fecioră 4’ce, că ar fi fostă mai bine aşa, o fată strigă de cea parte: ba ar fi fostă mai bine aşa. Din altă unghiu întrâbă ună copilă: cutare, ori cutare bălaură din poveste n’a avută cdrne? altă copilă întrâbă, pentru ce n’a scurmată bă-
laurulă cu cârnele în pământă, ca să scăţă pe smpulă etc. Povestitorulă îşi însâmnă bine observaţiunile acestea şi cu ajutorulă loră îşi formulâză povestea astfelă, încât cu altă ocasiune aceiaşi ascultători mai nu o mai cunoscă.
Astfeliu merge treptată totă înainte: ele câte ori o spune, de atâtea ori ’i se face critică şi de câte ori ’i se face critică de atâtea ori o amplifică, pănă când po-vestitorulă ajunge — amăsurată puterilOră sale spirituale — la cea mai înaltă perfecţiune posibilă. Totă asemenea se întâmplă şi cu anecdotele, fabulele, proverbele etc.
Peste totă însă, nici aceste producte ale fantasiei în prosă nu se bucură de o sdrte mai bună ca poesiile. Cele mai multe din ele se dau uitărei înainte de a a-junge la perfecţiune, unele se spună şi numai odată, ca din glumă, âr altora, chiară şi mai bine desvoltate, nu li se dă atenţiunea cuvenite şi astfeliu se uită de timpuriu, pentru a da locă altora nouă.
Pe câtă de bogată este însă poporulă nostru în poveşti şi poesii, pe atâta este de bogată şi în obiceiuri. Este o urmare naturală a lucrului, ca elă să dea espre-siune spiritului său creatoră şi prin fapte şi semne esterne, cari constituescă obiceiurile. La îmbogăţirea acestoră
188?.
Aureliu Rusu învăţ. în Sucutardă prot. Secultfi, Georgia Moiană învăţătoră la şc61a de fetiţă in Braşovă, Candidă Muşlea învăţătoră în Braşovulă-vechiu, Ioană Decanii învăţ. în Cută prot. Sebeşului, Georgiu Berghânu învăţ, în Teaca prot. Fărăgăului, lână Bretea nu învăţ. în Vena-mort, comitatulă Sat-marelui, Simione Varvu învăţ. în Coşocna, prot. Coşocnei, Ioachim Lucaciu învăţ. în Mariana prot. Morlacei, Vasiliu Martină învăţătoră în Bagau prot. Ajudului, N. N. profesoră în Aradă, Ioană Bus$ învăţătoră în Velcheriu protopopiatulă Pogăcelei, Basiliu Capâlneanu învăţătoră în Ghimitelnică, Costană Stană învăţătoră în Tulghişiu, prot. Giurgeului, Teodoră Ne-gruţiu învăţ. în Ludoşă, prot^Ludoşului, Gavrilă Botârla, învăţ. în Sicumică (Sicuţu), Gavrilă Botârlă şi Iuoge Rusu învăţ, care din îndemqulă şi bunăvoinţa d-loră a participată la cursulă din vâra trecută cu spesele d-Ioră proprii. Ioane Boieriu învăţătoriu în Gherla, şi de pre-sente profesoră de industria de casă la preparandia din Gherla, şi în fine pe toţi învăţătorii eşiţl din preparandia Gherlei începândă din anulă scolastică 1Ş83 şi pănă.în anulă espirată 1886. Unii atâtă dintre d-nii învăţători şi participanţi la cursele suplimentare de industriă, ţinute în Sănte-jude, cătă şi dintre d-nii preparan^I eşiţl din preparandia Gherlei suntă cu multă mai versaţi în însuşirea industriei de casă de câtă mine ; mărturisescă cum că eu însumi de multe ori sunt silită a imita lucrurile ce de presente le pregâtescă învăţăceii mei. Avemă dâr bună speranţă a vedea în viitoră ceva sporă în industria de casă.	j
Rogă cu totă respeclulă pe toţi fraţii învăţători, cari sciu industria de casă, să binevoiascâ pentru hirtele şi înflorirea poporului nostru a deschide*) fresce dam câte ună cursă de industriă în feriele din. vâra viitOre, ca să se înlesnâscâ călătoriile şi spesele fraţiloră învăţători, cari încă nu sciu industria de casă. !
La lucru dâră, fraţiloră, toţi din t6te părţile, şi cu ajutorulă lui Dumnezeu ne vomă ajunge scopulă.
Rogă cu totă respectulă pe t6te <Jiarele Băstire românescl să cuprindă în colonele sale acestă anunţă ală meu.	Petru, Gr ama
învăţătoră poporală şi de industriă.
SOIRI TELEGRAFICE.
(Serv. part. a >Gaz. Trans.*)
VIENA, 15 Aprilie. — Prima consultare comună a subcomitetelor^ ambeloră deptitaţiunl în ceşti unea cvoteloră s’a ţinută atjl Înainte d<b amă<Jî. Debrece din partea Unguriloră nu *e' intenţionbză o rupere bruscă a tractăriloru, pbte că se va ţină mâne brăşî o consultare comună, care în totă casulă să fiă decisivă.
VIENA, 15 Aprilie. — Erî s’a ţinută sub preşedinţa împăratului o desbatere militară.
TRIESTtl, 15 Aprilie. — Prima pornire, din schelă a nouei corăbii de răsboiu „Stefoniatf s’a întâmplată pe timpă f6rte favorabilă, amâ-surată programului.
fNecrologu) Cu inima frântă de durere anunţă subscrişii tuturoră consângeniloră, amidloră şi ciinosH-cuţiloră cum că Dr. Theodoru Man, subprocurpră. segi la tribunalulă din Dobriţină în Ungaria după ună morbŞ îndelungată a răposată în 5 Aprilie st. n. în etate dfc 50 de anî, şi ală 14 ană ală fericitei a Il-a căsătorii! înmormântarea rămăşiţeloră pământesc!, după transport tarea defunctului, din Dobriţină la Albâ-Iulia îrt TWbr silvania, se va face după ritulă gr. cat. şi se voră aşeija în cimiteriulă gr. cat, ală Mănăstirii.	‘‘ f
Cută, în 12 Aprilie 1887. j	■ 1 îi
Carolina Dr. Man, ca sOţiă,; născută Colbasi. 06r+ nelia Man ca fiică. Aureliu Mart ca fiu. Teodoră de Colbasi ca cumnată.	' '
*) Suntemă informaţi că în Augustăj ie va deşchide in Braşovă unu cursă de industriă de casă'de cătră d-nii institutori Moianu şi Muşlea. — Red.	• v.-jo
' — ■■ ■ - ■' -
Editoră : Iacobtt Mnreşianu.
Redactoră responsabilă Dr. Aurel Mureşi&uu •
mL .;,y
obiceiuri contribue în mare parte şi superstiţiunea, caret precum scimă, domnesce în mare măsură la poporulă nbsţyu dela ţâră.	;	• •••<, •'
Fiă-care ţinută, ba mai fiăcarâ sată; şi nu arareori fiă-care familiă îşi are obiceiurile sale deosebite şi încă mai atâtea, câte prasnice, câte întâmplări, câte, evenimente mai însemnate se întâmplă în decursulă anului, j Mai plăcute suntă însă obiceiurile ce se observă la poporulă nostru în timpulă primăverei, cum de esem-: piu la PascI, când fiă-care sal fi îşi are obiceiulfi său, Ia lspasfi, cu joculă căluşerilorfi, la Sângeorgiu, când se împreună oile în turmă, şi altele.
Ună obiceiu deosebită se practica înainte de asta cu câţiva ani în Ormenişulă de Câmpiă din com.itatulă Cluşiului. Fiă-care fecioră şi fiă-care fată avea dreptulă a denunţa vaivodei ţiganiloră din sată ori ce scădere observată la colegii, ori colegele loră în decursulă postului mare. Vaivoda îşi încreşta pe răvaşă tâte cele aurite, pentru ca în sâra Sâmbetei de-PascI să le descopere în publică prin procederea aşa <Jisă: „strigarea peste satua'
(Va urma.)
TU A»SI& VANIBI
•¥g«?5.
i8&i.
l»jr«pO30	4« *»•*»
L!uîi ni;.J . v/o,.« .OcfiŞ 14îAţ>riMe at. m 1887.,
ftpr^e fmiy:i ; i6i'6o
HImOT dd'Mrta'^/o''1;- . 88 30! IffţmiAmtliia Tcăiiorăienite • î J (., i»iuaŞWii	• .;t
,_____,________3) V . . 98.60
Rîpid^ţiskif^a datoriei căi-1 ’1 Itirtt*fe*Wk' flfr fcstă ung!-’ i'iiţB-r emisiune)' . i ...127 20 Amortisarea.ctitoriei, căi- ;; iorâ ferata de.ostă ung.
f f	1 ‘. . . . 115$)
riiTale uiigare . . 104.50 BoăUM 'cu clv de sdrtkre 1C4.50 Botiărî rurale Banat>Ti-sda*şă: ... . ► . ;t, „	. 104.50
ROfruţl, «u cl. de 'sortare 104 50 B^urj, rurale transilvane; 10475
t\
(iUr
Boâărl croato-slavoue . . 104.50 Despăgubite p.; dijma de vină ung. ;. . . . . . 98.75 Irrjprumutulfl cu premiu: ung. ....... .121.—
Losurile pentru regularea Tisei şi Segedinului . 124 50 Renta de hărtiă austriacă 80.95 Renta de arg. austr. . .	82.05
Renta de aură austr. . . 11310 Losurile din 1860	. . . 133.25
Acţiunile bănceî aiistro-ungare ....... 875 —
Act. bănceî de credită ung. 287.25 Act. bănceî de credită auştr.283.40 ArgintulQ —. — GalbinI
împărătesei ..............5.96
Napoleon-d’orl .... 10.04 Mărci 100 împ. germ. . . 62 30 Londra 10 Livres sterlinge 127.05
. . Bursa de Baeuresei*
Cota oficială dela 31 Martie st. v. 1887.
Renta română (5°0).	. .	.
Renta rom. amort. (5°/0)
» convert. (6°/0)	.	.
Impr. oraş. Buc. (20 fr.)
Credit	fonc. rural	(7 °/0)	.	.
*	»	»»	(^°/o)	•
»	»	urban	(7%)	■
»	»	»	(8°/o)	♦
»	*	*	(5°/o)	•	•
Banca naţională a României 5001 Ac. de asig. Dacia-Rom.
«	»	» Naţională
Aură contra bilete de bancă .	.
Bancnote austriace contra aură. .
Cump.	vând.
91—	911/*
95*/a	96—
8 5 V2	86-
35—	36—
102T/S	103—
86V*	86*/*
98*/*	991/*
921/*	93—
81—	S21l%
^ei		
17.25	17.75
2.01	2.02
Cursulti pieţtt Braţovft
din 15 Aprilie st. n. 1887. Bancnote românescl ....
Argint românesc.............
Napoleon-d’orl..............
Lire turcescl...............
Imperiali...................
Galbeni.....................
Scrisurile fonc. »Albina» 6°/0
5°/(
o •
Ruble RusescI Discontulă
Cump. 8.52	Vând	. 8.51
. * 8.45	A	8.50
. » 9.99	*	10.03
. » 11.41		11.44
, * 10.41	»	10.44
5 93	»	5.97
. » 101.—	»	102.- -
, , 98.-	»	99.—
» 112.—	»	113.—
^3 1 O o o T3 O	ană.	
’’ r :Dîtf 'iheidetttulti multoră! periclitări, se dispune pe temeiulu §.
statutul ui p e ntr u birjari, şi mai cu sămă în interesulă ordinei şi siguranţei publice, ca de aci îuainte, nu numai trăsurile birjarilor^, dără ijj! geteleîn decursulu mânărei Iorâ atât* în oraşu câtu şi? In suburbiisă! fţă :proyă(jute cu felinare (lătopaşe) aprinse, pe tim-pObif1 câtă’ sfiu aplrinâs felinarele publice.
"Sl'/iîi ij't" •!'/£<’(:	'>î	...■*	•1	• .
Braşovă, .5 Martie; 18,87.
Căpitânatuorăşenescu.
TARIFA
anunturilorO si msertiunilorfl.
*) 1 ■)
Anunciuyi în pagina a IV-a linia de 30 litere garmond fl. —cr. 6. Pentru inserţiuni şi reclame pagina a III linia â fl. — cr 10.
Pentru repeţiri se acordă nmnătorele rabate:
Ii î
3—3
(iiM ji;' ’i
Umilii
Avisu d-loru abonaţi!
Kijs j -	9
Rugămîi pe d-nii abonaţi ca la reînoii-ea prenumeraţiunei să binevoiască a scrie pe cuponulă mandatului poştală şi numerii de pe făşia sub.» ial-fe au primită <jî arătă nostru până acuma.
Domnii - ce; se abonăză din nou să binevoiască a scrie adresa lămurită şi să arate şi postaultimă,
îj((r{,!,.i,ves$ă iregu^iţăţi la primirea farului onor. abonaţi
Su rufcaţi, fl. ne înqunoşciinţa imediată prin carţe poştale, ca în câtă jţjje ţpU npi, să se delătureze	——— - — ~~
ADMINISTM. „GAZ. 1RANS“
Pentru	repeţiri	de	3— 4	ori		10°|
7)	17	71	5— 8	71		15*|
U	11	11	9—11	71		20°|
71	11	11	12—15	71			 30»|
11	11	17	16—20	71	. . . . . . 40-|.
Dela 20	de repeţiri		în susft			50°|,
Pentru anunciurl ce se publică pe mai multe luni se facă învoiri şi reduceri şi pestă cele însemnate mai susă.
:,d
.JiV
Mersultl trenurilorti
[Valabilfl dela I Octomvre st. n. 1886.
pe linia I^^dtealfi-fiwdapest» şi pe linia Teinşti-Apadil-Rndapesta a calei ferate orientale de stată reg. ung.
»11i*- .U-jC/’ii ,				
	Trend de persone	Tren accelerat	Trenti omnlbus	Trenti omnibuh
,Ltî‘iu
jŞilciffescI
; M'. i ! :i'
ÎTiniiştt :! ’
lui.-I •• ifţB^liârK i;iii
(A#atiA - m, Agostonfalv# Homorodă
\) ăviWi'î SigMşor»
Elisabetopole
;opsa mieii Mieăaasa
Blaşiu CrăciuutW. Teiuşft
Vintulă de susă fii5ra *' ’ ,'1 JtaHi ' Gbirisft Apabida r.
..L vi
Guuttoi/ '
î Agbirişă .
Stwţ >1
Jţţfţ..,
Ciuda
(
7.47
mBM
851
9.14
9.51
11.08
11	1:29 11.26
12	00
mm
12.4# . 1.05 1;34 1.46 2.09
3.01 «-8J08 •3?14 3.58 ,5.10 ' 5.30
^—Ui
f-Velibfe
‘i ,
Oradis-n^are
gfjLudăay iiqlnpk
peata

Viena
J
40B
6.211
7.14
7.43
8.22
8.48
9.13
921#
10.38
12.20
2.15
4.16
502
6.49
6.15 7.06 8.52 ‘9:1*9 9,31
10.16
10.57
11.15 11.31
11.62 12.31 12.48 1.22 2t8 2,48 '256 8 64 4 51 b-28 556
10.55
1.23
3.24
8.00
7.30
1:14
1.45
2.32
Budapesta—JPredealii
Trenti de pers.
Tren
accelerat
Viena
Budapesta
Szolnok P. Ladăny Oradea mare
Vârad-Velencze Fugyi-Vâsârhely Mezo-Telegd Rkv Bratea Bucia Ciucia Huiedin Stana Aghiriş Ghirbfeu N^dkŞdil
11.10
7.40 11.05 2 02 4.12
2.—
3.58
5.28
8.00; 8.36 9.0iî .9*32 10.11 10l5i 1216 lâ.50 1.21 2.02 3.06 3.3b 3.54 4.05 4.50 7.28
10.05
2;15
6.06
Clttşin	v
Apahtda
Oluriş
Cucerdea	|
Uibra
Y’ntulă de susă
Âiudă
Teitt^d
(trăbiunfelă
Blaşă
Micăsasa
t’apşa mio
Mediaş â
Elisabetopole
isMf»
rlaşfaleu
Homorod
Agostonfalva
Apatia
Feldi6ra
Braşovfi
Timişă
Ptedealu
Bucurescî
Ti.ob
11	19
12	30 1.01 1.06 1,13 1.20 141 2.00
2	35 2.48
.3.20
3	36 4.C0 4.35 5.12
5.37
7.02
7.43
8.11
8.41
9.21
Ndfat: Orele de n6pte suntă cele dintre liniile gr6se.
Treaft
omnlbufl
Trenft Troift de omnlbus persdne |
3.10
7.38
6.58
7.33
8.04
8.58
9.28
10128
5 401'
9.14 9.24 9.41
10.19
11.38
12.18
12.54
1.57 3.11 3.40
4.15 4.36
4.58 5.26
1.55
2.53
3.28
9.35
6.20
9.34
11.26
1.38
2.06
2.17
2.40
3.24
3.47
4.07
4.33
5.15
5.31
5.55
6.07
6.24
6.43
8.00
11.40
2.31
7.08
7.36
9.06
9.53
10.—
10.09
10.19
10.48
11.14
12.12
12.30
1.12
1.32
2.18
8.03
3.49
4.28
Tipografia ALEXI Braşovă. Hârtia din fabrica Iui Martin Kopony, Zernescî
Teinştt- IradA-Etiidajiesta				Budapesta- lradft-Tel nşft.			
	Trenti	Tre îft	Trenti de		Trenti de	Trenti	Trenti
	omnlbus	omnlbus	• persdne		persdne	de perddne	omnibn*
TeiuşA	11.24	—	2.40	Viena	11.10	12.10	—
Alba-Iulia	11.39	—	3.14	Budapesta	8.20	9.05	—
Vinţulă de josă	12.30	—	4.22	a _i .u (	11.20	12.41	—
Şibotft	12.52	—	4.50	8i4iB0k ^	4.10	5.45	—
Orăştia	1.01	—	5.18	Ar dft	430	6.—	7.04
Simeria (Piski)	2.03	—	547	Glogcvaţă	4a3	6.13	7.22
Deva	2 52	—	6.35	Gyomk	5 07	6.38	7.58
Braniclca	3.23	—	7.02	Paulişl	5.19	6.51	8 17
Ilia	3.55	—	7.28	Radna-I ipova	5.41	7.10	8 36
Gurasada	4.08 1	—	7.40	Conopă	6 09	7.37	—
Zam	4.25 1	—	8.11	Bârzova	6.28	7.55	—
Soborşin	5.30	—	8.46	Soborşin	7 25	8.42	—
Bărzova	5.66	—	9.33	Zam	8 01	9.12	—
Conopti	6.27	—	9.53	Gurasada	8 34	9.41	—
Radna-Lipova	6.47	—	10 27	Ilia	8 55	9.-S	—
Paulişfl	7.28	—	10.42	Braniclca	9 19	10.17	—
Gyorok	7.43	—	10.58	Deva	9 51	1042	
Glogovaţtt	7.59	—	11 25	Siaieria (Piski)	10j35	1107	—
Aradft	8.28	—	1L39	Orăştiă	ll.ll	11.37	—
Sznlnnk (	8.42	—	4.52	Şibotă	11.43	12.—	—
(		 |	—	5 12	Vinţulă de josft	1218	12,29	- -
Budapesta	- 1	- 1	8.20	Alba-Inlia	12.36	12.46	—
Viena	-1		6.05	Teluşft	. 1 29	1.41	- —
Airadâ-Tluişdlpa				Hismerla (Piski) Petroşani			
	Trenti	Trenti de	Trenu		Trenti de	Trenti	Trenti
	omnlbus	persd&b	mixt		pSMdne	nmnftnlX	miXt
Ariadft	5.48		6.05	simeria	11.25		2.42
A radulă nou	0.19	—	6.33	Streiu	11.58	—	3.25
Nâmeth-Sâgh	6.44	—	6.58»	Haţegă	12.46	—	4-16
Vinga	7.16	—	. 7.29	Pui	1.37	—	5.11
Orczifalva	7.47	—	7.55	Crivadia	2.24	—	5.58
Merczifalva	—	—	—	Baniţa	3.05	—	640
Tinaftşdra	9.02'	—	9.08	Petroşenl	3.37	—	7.12
Tlnaiş^r a-Artad A				Petroşeni-^-Simeria (Piski)			
	Trenti de	Trenti de	Trenti	j	Trenti	Trenti	Trenti
	perstine	persdne	omnlbus		de pers.	omnlbus	mixt
Timişdra	6.25	.	5.00	Petroşenl	10 07			6.10
Merczifalva	—	—	—	Baniţa	10 48	—	6.53
Orczifalva	7.46	—	6.32	Crivadia	11.25	—	7 37
Vinga	1 8.15	—	7.02	Pui	12.05	—	8.20
Nâmeth-Sâgb	8.36	—	6;23	Haţegă	12.42	—	9.01
Aradulă nou	9.11	—	8.01	Streiu	1.22	—	9.52
1 Aradft	9.27	—	8.17	«fmerla	1.63	—	10.31
Suplimenta la „Gazeta	lransilvaniei“Nr. 5. (17.)
ApelulA partidei naţionale săsesc!.
Comitetnlu centrală electorală ală partidei naţionale săsesc*!, întrunindu-se în Sibiiu în 4iua de 13 Aprilie a. c., a stabilită precum scimu apelulu, care sâ-lă adreseze alegătoriloră dietalî sas!. După ce asigură că partida naţională sâ-sescă va sta şi în viitoră pe basa principiiloră stabilite în programului naţională săsescă în Bra-şovă la 8 şi 9 Iunie 1881 şi întărite în Sibiiu la 1884, apelulă continuă astfelă:
In specială raporturile de dreptă publică, regulate prin artieolulă de lege 12 din 1867 intre ţările corânei Sfântului Ştefană şi între ţările M. Sale representate in pariamentulu austriacă, nu formeză pentru partidulă poporală săsescă şi pentru deputaţii ce aparţină acestuia nici de aci înainte obiectă de oposiţiă.
Legile religionare ale Ardeiului, care s’au garantată din nou prin legile din 1868 şi care oferă garanţii pentru completa egalitate de dreptă a singuraticeloră biserici, precum şi disposiţiunile articolului de lege 44 din 1868 despre egala îndreptăţire a naţionalităţilor!!, suntă a se privi ca minimă ală libertăţii şi îndreptăţirii, ce s’au acordată pe acestă terenă naţionalităţiloră nemaghiare ală acestei ţări.
De aceea comitetulă centrală regretă restricţiunile acestoră legi fundamentale de stată ce s’au dispusă prin actele mai nouă ale legislativei, precum şi abusurile pur-tătoriloră puterii executive şi ale organeloră acestora, abusuri ce se comită în detrimentulă .ordinei vieţii de stată şi ală păcii cetăţeniloră, şi impune representanţi-loră partidulji poporală săsescă datorinţa, de a stărui să se delâture respectivele gravamine îndreptăţite cu tâte mijlăcele permise ce le stau la disposiţiune.
In generală partidulă naţională săsescă aştăptă dela representanţii săi o activitate, ce promovăză bunăstarea tuturora cetăţeniloră patriei nâstre şi care are în vedere mai alesă raporturile speciale ale Ardeiului şi interesele burghezimii şi ale ţărănimii; elă aştăptă, ca representanţii săi să urmărăscă o politică financiară, care fără de a mări dările, şi altcum prea apăsătâre, res-tabilesce echilibrulă în economia statului mai alesă pe calea unei cruţări şi răstrîngerl înţelepte; ca in cestiu-nile administrative să intervină totdăuna pentru ună self-guvernement, care să promoveze participarea internă a cetăţeniloră la administraţiune, şi care în favorulă unei puteri de guvernare peste măsuri centralisătâre a suferita în comune şi municipii, în universitatea săsescă chiar în contra legii, multa pagubă prin articulii de lege 21 şi 22 din 1886; ca să intervină în sfârşita pentru o justiţiă promptă, ieftină şi drăptă şi pentru aplicarea cinstită şi consciinţiosă a legiloră.
In fine comitetulă <}ice> că după ce nic! nna din partidele maghiare nu promite a promova aspiraţiunile partidei naţionale săsesc!, deputaţii dietalî saşi voră sta afară de partidele dietale şi provocă pe toţi soţii de principii a se grupa împrejurulă steagului partidei naţionale săsescl.
Necazurile Brâneniloru.
Brană, în 14 Aprile 1887.
Onorate D-le Redactorii! Binevoiţi a da locă în colonele preţuitei „Gazete» unei scurte descrieri a situa -ţiunei Branului şi cum se fericescă Românii în vestitul comitattt alu Făgăraşiului de cătră cei chemaţi a respecta legea.
Şranulă era înainte de anulă 1871 o comună mare colectivă, care consta din 10 sate seu comune mici, în anulă 1871 prin intriga unoră 6menî neodihniţi, cari numai pe acestă cale voiau a-şî asigura esistinţa, căci pe altă cale îşi mâncase oficinlă, ca ţiganulu biserica, au începută a arunca semânţa discordiei între locuitorii acestor comune, pănă ce isbutescft a desface Branulă în Bra-nulă superiorii şi Branulă inferioră, formându-se două notariate în locă de unulu, se pricepe de sine că spre sarcina poporului. Nu trece multă şi se impune pe lângă notară şi câte ună vice-notar şi aşa unde era pentru în-tregă Branulă ună singură notară, se trezescă Brănenii cu trei notari.
Acâstă stare a durată pănă la anulă 1884, când nici acesta nu lî-a venit la socotelă, căci nu puteau pescui în turbure după placă. începe unuia (cu ajutorulQ altoiă sateliţi) a arunca din nou semânţa discordiei, că ar fi bine să se separeze fiecare comună, respective să se descentraliseze atâtă Branulă superioră cât şi celă inferioră în comune mici, avândă fiecare primăria şi re-presentanţa sa. Bietulă poporă fără ca să se mai cugete, ce urmări va ave acestă separare, a primită pro punerea afară de două comune (Simon şi Sohodol), cari s’au cugetată mal seriosă la urmări, dăr remânândă în minoritate s’a aprobată de înaltulO ministeriu cererea maiorităţii şi în tâmna anului 1885 s’a organisată fiecare comună mică în deosebi, ştergendu-se numele co-muneloră mari Branulă superioră şi inferioră. După separare a trebuită fie-care comună să-şi compună şi bu-
getulă deosebi şi fiind că nu dispună aceste comune mai de nici ună venită, a trebuită să facă aruncă după flo-rinulă de dare, ajungendă în unele comune câte 48 cr. v. a. de fiecare florină de dare directă. înainte, când era o comună mare, aruncul ordinar era sub 30 cr. v. a. — din acâsta se p6te vede cum înainteză Brănenii!
Acum tocmai aceia, cari au lucrată astfelă, nu se simtă mulţumiţi fiindcă venitele au scâ4ută, afacerile s’au înmulţită, căci d. e. notarulă, care îşi are cvartirulă în casele comunale, eşia din casă şi întră în canceîariă şi se apuca de lucru numai în cămaşă şi haină de casă, potă 4ice că era boieră. Acum trebuie să’şl ia catrafusele şi să plece prin comunele notariatului cu archiva în spate.
Separarea a mai adusă cu sine şi rectificarea ca-tastrului de pămentă, care încă face mari spese solvindă fiecare posesoră de pămentă câte 3 cr. de parcelă, pe lângă acesta trebuie să se dea espertului cvartir şi bărbaţi de încredere. C’ună cuvăntă greutăţi preste greutăţi, nu era destulă plaga resboiului vamală, care a tăiat cu desăvărşire orice isvoră de câştigă, pentrucă Brăne-nulă nu pote esista fără Românii.
Singura speranţă mai aveau Brănenii, ca să rescum-pere regalele dela comuna Braşovă, d6r s’a perdută şi acestă speranţă, fiindcă pe când Branulă era o comună mare, arenda era mică, âr’ după separare dându-se în arendă dreptulă regală separaţă în fiecare comună, s’a duplicată suma arendei, Drin urmare şi preţulă rescum-părărei s’a urcată teribilă, încât mai nu credă că voră fi în stare comunele a-lă rescumpăra.
Arendatorele vinde nisce băuturi rele şi scumpe, fundă că nu are nici o concurenţă. In anulă 1885 să deschisese în centrulă Branului cu concesiune „Văn4are de băuturi spirtuăse în mare* (Grossverschleiss) de unde îşi putâu procura locuitorii brânenl băuturi şi mai bune şi mai eftine, făcândă concurenţă arendatorelui, însă prin-tr’o simplă cerere din partea arendatorelui Zeii, fără ca să se mai facă vr’o cercetare şi să ia în considerare folosinţa mai de 2 anî, se sistâ şi acăsta von4are de cătră oficiulă de vice-comite din Făgăraşă, după care lege nu sciu, dâră ca să nu se împedece câştigulă jidaniloră, cari ţină aren4î-
S’a făcută recursă la comisiunea administrativă în acâstă causă, care fiind compusă din bărbaţi mai luminaţi sunt de firma speranţă, că voră judeca lucrulă alt-felă, credă că o lege este în tâtă ţera şi fiindcă esistă în ţâră astfelă de concesiuni, după care lege se sistâzâ în Brană acestă dreptă, care numai în folosulă poporului este, care îşî păte procura băuturi mai eftine şi mai bune, pe când dela sistarea acestei concesiuni a şi ridicată arendatorele băuturile la mari preţuri.
ScirI militare
S’a începută deja a se lucra la formarea baterieloră de asediu care trebue înfiinţate în curând în urma prevederii sumeloră necesare în bugetulă ministerului de răsboiu pe acestă ană.
Rusia. Generalulă Gourko va începe în curând călătoria sa de inspecţiune d’alungulă graniţei Vestice a Galiţiei. La începutulu lui Iulie se voră deschide mai multe ambraşamente strategice de drumu de feră în Polonia rusâscă. — Comandantulu rusă dela graniţa afgană, generalulă Komaroff, a cerută telegrafică din Peters-burgu întăriri însemnate de trupe şi materială de răsboiu. Iu urma acâsta s’au trimisă din for-tărâta Ivangrod mar! provisii de corturi de răsboiu, pături de cai şi şele prin Odessa.
Germania. Sporirea armatei germane, după noua lege militară, merge înainte. Se voră construi nouă căi ferate strategice şi se voră reconstrui şi întări fortăreţele, armându-se cu tunuri nouă şi mari; ş. a. Trupele din Alsaţia şi Lo-taringia se sporescă în mare numără.
Francia. Privitoră la mişcările de trupe franceze spre Luneville, „ Paris w declară că nu suntă mişcări, ci se facă numai obicinuite lucrări de garnisână ale cavaleriei.
Austro-Ungaria. La desbaterile militare, ce s’au ţinută în Viena în 14 Aprilie n. şi s’au continuată în 4iua următâre, sub preşedinţa Maiestăţii Sale, au luată parte ministrul ă comună de răsboiu, miniştrii miliţiiloră din Austria şi Ungaria, precum şi mai multe organe de specialitate ale ministerului de răsboiu. •
Ună avisă de căsătoria.
—	Tocă... tocă...
Bate cineva la uşă.
—	Tocă... tocă... tocă... se repetă mai violentă înainte de a ave eu timpă să răspundă. Şi nici n’a trebuită să răspundă, căci etă mă pomenescO înaintea mea cu unulă dintre cei mai tineri amici ai mei, cu tînărulă literata Alexandru Alexandrescu, pe care nu-lă vă4usem de căte-va săptămâni.
—	Bine ai venită! îi 4*°^ eu> văijendă că stă înaintea mea tăcuta şi ca spăriată. i
—	Cum am venită, prietine, ncî eu nu sciu — îmi răspunde elă mâhnit şi obosit la vorbă căci nu mai sunt stăpână pe voinţa mea. O putere neesplicabilă, ună doră necunoscută mă pârtă, frate, pe căi necunoscute, ;prin regiuni neumblate. Rătăcescă într’ună labirintă primej-diosă, şi dâcă nu voiu da curendă de calea cea adevărată, suntj perdută de totă....! De aceea vină la tine. In tine Îmi pună t6tă speranţa, tu trebue să mă scapi din acestă ameţâlâ şi să-mi ajuţi să găsescă firuiă Voiu să-ţi descoperă t6te secretele mele... şi să-ţi cerO ser-viciulă tău singură mântuitoră.
—	Nu te pricepă frate! Ce s’a întâmplată cu tine de când nu te-am vă4ută? — îlă întrebă eu mirându-mă de înfăţişarea acesta a lui neesplicabilă.
—	Mă vei pricepe îndată, — îmi răspunde recu-legându-se — decâ îţi voiu istorisi cele petrecute. Apoi se uită jură împrejură prin odaiâ, ca nu cumva să mai fiă cineva afară de noi.
După ce l’am asigurată, că suntemă numai amândoi, şi după ce s’a trântită pe ună fotoliu, începu între noi următârea conversaţiă:
—	Ce i cu tine, amice? Ce ţi s’a întâmplată?
—	Minuni, frate... minuni.., îmi răspunde, încă totă cam iritată. AibI puţină răbdare şi îndată o să scii totulă... şi ai să veijl că din t6te o să iesă nimica t6tă. AibI bunătate şi mă ascultă dăr cu atenţiune şi fără a mă întrerupe.
Aici amiculă meu tăcă. Eu mă miram de schimbarea ce se vedea din totă esteriorulă lui. Eram fârte curiosă să sciu mai curândă, ce năcasurî are, der esi-tam să-lă întrebă... In fine, după o pausă cam lungă, scâte din buzunară ună plică, care conţinea o scris6re, şi ţinândudă cu amândouă mânile, cu o voce mai clară şi mai liniştită îmi povestesce următorele:
—	In carnevalulă trecută ra’am dusă la primulă bală, mai multă din obiceiu, fără nici ună interesă deosebită. In timpulă pausei am, şe4ută din întâmplare la masă cu-o familiă distinsă. Intre meseni era şi o dom-nişărâ. Era frumOsă, şi ml-am petrecută cu ea de minune, — ve4î bine încâtă m’a privită pe mine. — După pausă am dansată multă şi am conversată cu multă animaţia cu fiă-care din dănţuitârele mele. Am fostă de totă bine dispusă.
In (fiua următâre primescă o epistolă anonimă de următorulă cuprinsă:
Aici se opresce ună momentă, scote din plică scri-sârea şi cetesce:
„Bunulă meu amică! Ara avută totdeuna o viuă simpatiă cătră tine. Şi şi acum sâmţă o bucuriă nemărginită, că potă să-ţi comunică ună lucru delicată şi de mare importanţă pentru tine. Tu eşti, adecă poţi să fi omulă celă mai fericită. Depinde numai dela hotă-rîrea ta. In balulă din urmă am observată, că o dom-nişârâ graţiâsâ U-a atrasă atenţiunea: am văzută cum te delectai 3n privirea ei! 0 ra4ă de iubire părea că se revarsă din ochiulă ei asupra ta, fericitule. Mă gră-bescă a-ţl descoperi, că fiinţa nobilă nutresce cele mai delicate simţiri pentru tine. Te sfătuescă dăr, foloses-ce-te de ocasiune şi apropiă-te de acâstă gingaşă fată. Esamineză-i inima şi te vei convinge despre aserţiunea mea. Nu o cunosc! bine, 4ilnicâ o întâlnesc!. Ce pri-vesce persâna ei, numai atâta îţi spună, că e frumuşică...! de statură mijlocia, subţirică, şi smedă. E bine educată, prevenitâre, modestă, e ună şufletă bună! Iţi facă cunoscută în fine, că are şi .zestre trumâsâ, amăsurată po-siţiunei tale. Bunulă meu amică, cugetă numai, câtă de bine e	când întorcându-te	acasă,	ostenită	şi năcăjită dela	ocupaţitmile tale, te	aştăptă	cu doră	o nevastă bună,	şi te întâmpină cu	braţele	deschise,	c’ună
surîsă dulce şi cu o mesă bine îngrijită. In locă de omorîtârea singurătate ai ave societatea cea mai plăcută. Grăbesce dăr amice! Fericirea îţi stă în cale, nu-o ocoli.»
Aci se opresce prietinulă meu, aruncă încă odată o privire peste scrisore, ca să se convingă, decă n’a rămasă ceva necetită, apoi o împăturâ erăş punându-o în plică mă întrâbă :
—	Au4it’ai frate?
—	Da.
—	Şi ce 4icî la tâte astea?
—	Eşti omă norocosă, eroulă unei interesante a -venturî, ia săma numai să nu se finâscă cu-o amară des-amăgire...
—	Ei, lasă la o parte comentariile, — mă întrerupe iute Alexandrescu — ascultă mai departe. Scri-sârea acăsta m’a schimbată de totă, de când o portă la mine, mă simtă mai vioiu, mai energică. Fantasia mi-e iritată, simţirile emoţionate. De multe ori o vădă pe frumâsa necunoscută, vorbescă cu ea, îi şoptescă tainică vorbe de iubire. Gândirile mele se ocupă totă cu ea, sufletulă meu e aprinsă de dorulă ei. Oh, Dumne-4eule!... încheiâ emoţionată.
Eu stăm uimită înaintea lui, nu cutezam a-10 întrerupe, aşteptam cu nerăbdare să continue. După o mică pausă urmă ârăşî, der mai liniştită:
—	Cum 4*°^ textulă acestei scrisori e misteriosă, ba potă (jice câ e prostă, ca t6te scrisorile anonime. Eu o iubescO, ea mă iubesce, o cunoscă, ea mă cunosce, şi totuşi nu sciu ciue e ea. Acesta îmi face mare bâ-taiă de capă. Chinuri mă torturezâ necontenita, frăţiore. Să scii că esistă o fiinţă care te iubesce, să scii că nieO o întâlnescl şi totuşi să nu o cunosc! e ceva, ce te duce la nebuniâ. M’am hotărîtă der să pună capătă acestoră tormentărl şi să aflu cine e. Ascultă ce pasă am întreprinsă: Le-am numărată pe rândă tăte fetele din societatea nâstră. Ori care ar fi din acestea, ml-am 4isă e potrivită pentru mine. M’am decisă, ca cu ori care aşi conveni să-i esamineză inima, dâră voi descoperi pe cea adevărată, care să mă fericescă Cu acâsta hotârîre mă duseiu la următo-ulă bală. Mă întâlniiu acolo cu una din ele şi după câteva întrebări de introducere obicinuite îi 4icfi:
*— Avâ-vom rara fericire s6 dansâmă împreună unO euadrilă ?
—	Regreta domnule, că nu se pole, îmi răspunde ea scurta.
—	Cum aşa?
—	Sunt deja angajată pentru tdte cuadril urile.
—	Eu şi mai multa regreta, frumâsâ domnişdră,
— îi respunsei — şi cn atâta mai multtt, că aveam să-ţi comunica ceva ce creda că te-ar interesa.
—	Te asculta cu plăcere şi fără să dansăma ca-drilula împreună, — cŞise dânsa retrăgendu-se cu mine într'ună colţă ala salei. Ea se aşetjâ pe o canapea şi mă pofti să ocupa locâ lângă ea.
—	Aici putemO să conversămâ neconturbaţî Şpu-ne-ml d le Alexandrescu, ce ai sâ-ml comunici, căci în-cepa să deviu curiâsâ — continuă ea, aruncânda asu pră-ml o privire ce m’a pătrunsa pănă la inimă.
—	Eu încă sunt nerăbdătora amabilă domnişâră de a-ţî vorbi, deşi sunt forte mâhnită că rugarea mea n’a aflata nici una ecou la d-ta.
—	Ah.,..! ecou!....
—	Da, ecou! Eu suferă a<jî aceleaşi suferinţe de cart era chinuită <|îna Echo din mitologia.
—	Şi pentru ce?
—	Pentru că eşti prâ crudelă! îi răspundă eu — Dăr să-ţi spună istoria cu Echo?
—	Asculta, — spune ml. '
—	Echo a fosta una dintre frumo-ele cjine ale li-
veţfilortt şi isvdrelorfi, îi povestescti eu şi ea m’ascultă cu atenţiune. — Era frumosă şi inocentă acesta 4în&-inima ei era curată, ca isv6rele io cari se scălda, sem-temintele ei fragede ca florile cu cari se împodobea. 0-dată s’a rătăcita p’acolo ună tînărO bine făcută cu numele Narchisos. Privirile lorO s’au întâlnită şi frurnosa 4înă s’a amorezată în tînărulO Narc hisos, der crudelulo nu i-a răspunsă cu acelaşi sentimenta, ba ce-i şi mai ingrozitora a înşelat’o!-------
ţ)îna frumâsă n’a putută suporta acâstă lovitură dată inimei ei iubitâre, de iubire şi de dorulO lui s’a topitft de totâ, nu i-a rămasa decâtă respirarea seu cum (|icem noi, numai sufletula, care şi a<|I retăcesce prin li-vec|I şi poenl, şi dâcă câlătorula strigă Echo ii respunde
—	Dăr nici o faptă rea nu remâne nepedepsitâ, cru delula Narchisos a fostă pedepsita de dei de tota aspru-I-au trimisă o sete ar<Jăt6re şi aplecându-se la unâ is vorQ limpede ca să bea, şl-a văzuta faţa sa frumbsă şi s’a amoresata în sine însuşi. In fine după atâtea cum plite chinuri II-au fosta milă (JeilorQ de elO şi l’au prefăcuta într’o fl6re, care după ela se numesce narcis, fl6rea suferinţeloră — încheiai eu cercetândă în buche-tulâ domniş6rei mele, dâcă nu are vr’o flore simbolică.
—	Acâsta e o istoriâră interesantă, deşi nu tocmai nou, (|ise ea zîmbinda.
—	Nu-i acâsta, care voiam se ţl-o spună frumosa mea 4omniş6ră, ci alta mai interesantă! Am voita să-ţi spună, sâu mai bine se îţi declară, că dâcă nu vei dansa a41 cu mine, mă voi topi de dorulă d-tale, căci eu.... N’am putută continua m8Î departe fiindcă se presenfâ domnişârel unâ oficerâ 4>când:
—	Cuadrilula nostru se începe. Apoi o luă de braţâ şi plecară,
—	La revedere! — In carnevalulă viitoră vomO
dansa două cuadrile---------îmi 4ige infidela depărtân-
du-se.
—	Păn’ atunci m’oiu topi de totO — îi respunsei
—	dâr ea dispăruse şi nu m’a mai au4it0.
Cu acâsta n’am reuşita, cugetă în mine, de sigură nu e ea pe care o caută eu! .Pornesc-O şi eu prin sală, dau ochi cu alta şi m’adreseză cătră ea încercându-m) a doua 6ră noroculO — Am să-ţi comunică o întâmplare interesantă. — îi 4>seiu eu preumblându-mă cu ea.
—	S’a întâmplată în 4ilele trecute...
—Ei frate — întrerupsei eu pe Alexandru — dâcă îmi vei povesti tu tdte dialogurile tale cu cele 14 fete şi mai nu sciu câte, nu vomă isprăvi astâ4î şi regreta câ nu dispună de atâta timpă liberă, deârece am să ple-dezO tocmai a4l Intr’unâ procesâ însemnata.
—	Ai dreptate frate, să lăsămă la o parte detailu-rile, destulă, că eu totă carnevalulă am unblalO din bal în bală, dela o petrecere Ia alta... — fără ca să potă găsi pe aceea care mă adâră — Aci face o scurtă pausă
—	şi scoţănda din buzunarO unO notiz-block şi frun4ă-rindă prin ela continuă:
^ Carnevalulă a trecută cu nebuniile lui, şi eu am rămasă cu ilusiunile mele ... Ve4I frate! cărticica a-câsla e plină de poesii, aici suntă depuse sâmţimentele fragede ale inimei mele. Am făcută pentru fiă-care din necunoscutele mele cunoscute poesiore. Ascultă... una frumâsă, numai din 32 versuri, cătră cea dintâiu, cea 'mai frumâsă între cele frumâse.... cu refrenula :
Te iubescO şi te adorQ,
IngerO dulce ’ncântâtoră!
Apoi urmâză totă cătră ea ună frumosO sonetO.
—Ei bine, amiculO meu, ţi-am spusO, că nu am a4î timpO să ascultă poesiile tale şi apoi sci, eu nici nu mă pricepă la ele.
— Atunci îţi lasO notiţulO aici, să le cetesc! când vei avea timpă Nu-să multe, cătră fiăcare numai 2—3 şi ce sunta aceste pe lângă poesiile lui Petraca, care a scrisa cătră Laura lui 320 soneturl şi 88 şansâne, care nici n’a f jstfi frumâsă, pe când Româncuţele mele t6te sunta încftntâtâre------!
După ce t6te cercetările mele fură zadarnice, mi-am căutată distracţia în poesiă şi acâsta îmi mai alinase durerile, când âtă că erl diminâţă primescO cu posta sub unO nume pseudonime nisce versuri. Eată-le — 4'se elO, scoţănda o hârtie din buzunarO şi cetindQ entusi-asmată:
„Grăbesce fericirea, ca zorile senine Prin negurele nopţii, spre noi o vădO că vine, Condusă de cortejula ceia vecinie a zimbitoră Ala dulciloră ilusii şi visuri de amorfi !*
—	Poftimă! — continuă elO cu pasiune, ţinândfi scrisărea dinaintea ochilorfi mei — uită-te bine şi convinge-te, e subsemnata „Pygmalion*.
$i ’n adevârâ aşa şi era, der scrisorea era de mână femeiâscă... Da, e scrisârea ei, sunta trăsurile mânei sale. Ah cum aşi mai săruta acâstă mână!
—	Frumâse versuri, numai câ nu sunta originale, ci din drama „Pygmalion, Regele Feniciai44, — îi răspunsei eu.
—	Ei bine, fiă şi aşa, destulă că aceste versuri pline de amoră mă chiamă la ea, îmi 4tc0 să grâbescO! Tu amice trebue să-ml ajuţi să of găsesc0.
—	Eu?
—	Da.
—	Cum?
—	Tu ca colaboratorO la „Gazetă* să faci o mică provocare în 4>ară, in care să-10 rogi pe necuLoscutulO meu amiefi, cela cu scrisârea anonimă, să-rnl scrie ho-tărîto, care e fata menită pentru mine. De erl diminâţă frate, nici n’am mâncată, nici n'am durmitO cum se cade; dâcă incertitudinea acâsta va mai dura multa, înebunescâ...
—	Şi dâcă vomă afla cine e ea, ce vei face? îlfi întrebaiu eu.
—	Mă voiu căsători imediată.
—	Dâr sci tu cei căsătoria?
—	E unO paradisO pe pâmântO
—	Să nu te înşeli cumva amice, să nu fiă unO iadă.
Amiculfi meu se uită lungă la mine par’câ ar fi
vrutfi să mă întrebe, dâcâ glumescă ori vorbesefi seriosfi.
—	Da fratp, femeii e o euriosă şi şi misteriâsă fiinţă. Dela ea ni se tragă fote relele. Adu*ţl aminte numai de Epimetheus, fratele lui Proineteu, şi de Pandora, pe care au creat’o (jeii ca să pedepsâscâ omenirea. Ela s’a înamorata de ea, deşi n’o cunoscea, chiar ca şi tu în necunoscuta ta, şi mai târ4iu cunoscendu-o s’a căsătorită cu ea, neascultândQ de sfatulfi fratelui său ; femeia în curiositatea ei a deschisfi cutia ce i-o dase Joe, când a trimis’o pe pămentă şi în care închisese elfi tote năcazurile şi supărările. Atunci tâte relele au eşita din cutia Pandorei şi s’au lipita de omenire. — Inoh^ând’o ârăşî de grabă, n’a rămasă altceva în ea decâtă — speranţa...
—	Aşader totă nl-a păstrată măcarO speranţa — mă întrerupse ela — Lasă dăr mitologia la o parte şi fâ’mî serviciula pentru care te-am rugata şi provâcâ’lfi pe anonimulă meu sâ’ml spună curată cinee Pandora mea.
—	Acâsta nu se pâte. Cum o să facă o asemenea provocare ?
—	Şi de ce nu ? Eu altă cale nu sciu.
— Dâcă voiescl cu totă preţuia să-ţî iai pedâpsa meritată, te sfătuescă să faci următorulă espenraentă: Fă unfi avisă de căsătoria, du-te cu elfi la administraţia 4iarului, la domnulă Gosti, vei plăti 6 crueerl de o seriă garrnondă şi 30 crucerl timbru şi aşa cu vr’o 89 crueerl — te-ai fericita.
—	Ve4î ast’ai o ideă bună! esclamâ prietinulQ meu, dâr 6re e compatibilă cu posiţiunea mea?
—	Lucrulă merge anonimă, numai respeetivulQ a-micO şi respective necunoscuta vora sci că cine-i anuri-ţătorulă.
—	Bravo 1 dâr eu sunt prea iritată acum, fâ-ml tu anunciulO fericiforO.
Pe unO bileta de visite scriseiu cu cerusa urmă-tdrele rânduri:
„Avisă de căsătoriă. UnO tânăra de bună speranţă e gala a se căsători în totă minutulO. ElO face apela pe acâstă cale la tâte domnişorele, cari dorescO ună băr-batQ bunQ şi o viâţă fericită. Oferte să priraescă atâta prin postă, cum şi prin administraţia la adresa A. A. 567. Se asigură indiscreţia: Anonimulă amică pâte face mari înlesniri printr’o scrisâre desluşită.“
PrietinulQ meu Alexandrescu ilQ > cetesce cu aten ţiune şi îmi 4ise :
—	Frate, e ceva neobicinuita la noi, să facO lu-crulO acesta?
—	De ce nul? Vădâ că tu nu cunosc! bine lumea, în 4iua de a4l trebue să fi indrâsneţa. Ai umblata tota carnevalulă cu istoridre sentimentale, cu poesii, cu poveşti, ca cea cu echo, şi mai sciu eu cu ce Trebuia se o iai pe domnisâra cea frumâsă de scurta, să-i fi spusO curata, că o iubescl, să-i fi prinsa frumuşelO mânuţa şi să i o săruţi fierbinte. Atunci pâte nu te-ai mai plânge «41 mie, că nu poţi mânca şi durmi. Nu şovăi dâr şi grâbesce 1
Alexandrescu după ce se mai gândi puţinâ 4*se:
—	Ei bine fiă! mă voiu grăbi! Şi stringându-mî mâna de adio, plecă pe uşă.
’I au4iam paşii iuţi şi vocea tremurătâre cum sco-borândă scara cita frumosula versO:
Condusă de cortejula cela vecînicO zimbitorâ Ala dulcilorO ilusii şi visuri de amorfi!
*
Au trecuta câte-va săptămâni şi anunciulO compusa de mine încă n’a apăruta în c^iarQ. Dâr trebue să apară, şi trebue să aibă resultatula dorita, căci ce profeţescO eu s’a împlinita păn’acuma toîdâuna.
Cetiţi numai cu atenţiune 4'arula, şi vă veţi convinge.	Omicrou.
SOIRI TELEGRAFICE.
(Serv. part. a »Gaz. Trans.*)
PESTA, 16 Aprilie. — Ministrului de co-merţu presenfâ în şedinţa de atjl a camerei de-putaţiloră legea veterinară.
VIENA, 16 Aprilie. — Disposiţiunea, ce a domnită în totu cursulu desbaterei de erl a sub-comiteteloră deputaţiuniloră pentru cvote, a fostă din amendouă părţile fdrte prevenităre şi conciliantă. A(Jî e a doua pertractare. Dedrece esistâ speranţa îndreptăţită într’o înţelegere mulţămi-tdre, se pdte că pertractările voru dura încă câteva (}ile.
Convocare.
P. T. Domni membri ai „Asodaţiunei naţionale din Arad pentru cultura poporului român“ suntă poftiţi a participa la adunarea generală, ce se va ţind la 14 (26) Aprile c. la 10 dre a.
m.	în sala Seminariului diecesanu din Aradă.
Aradă, din şedinţa Direcţiunei ţinută la 12 Aprile n. 1887.
Ioan Beleşiu, m. p. Dr. Bem. Horvat, m. p. Dir. primară.	notară.
Convocare.
Conformă §-loră 9 şi 26 lit. b) din „Statutele reuniunii şi a concluseloră existente,* convocă prin acâsta adunarea generală a „Reuniunii învăţătoriloru români gr. or. din tractulu Lipovei44 la şedinţa ordinară pe Miercuri după ss. Pasă 8 (20) Aprilie a. c. în localitatea scâlei gr. or. române din Lipova.
Când aducă acesta la eunoscinţa P. T. Domni învăţători şi membri ai Reuniunii, îmi permită a le trage atenţiunea la cele cuprinse în §. 2 lit. a) şi la §. 10, conformă cărora fiecare învăţâtoru ori Îsub-învăţătoră din tractulu Lipovei estejîn puterea oficiului ce-lu pârtă membru ordinară ală Reuniunii şi dela şedinţele acesteia nu e permisă a absenta.
Voimă susu şi tare a da o direcţiune câtă mai activă şi roditore Reuniunii nâstre, atragă deci de cu bună timpă atenţiunea d-loră membri ordinari şi rogă în inte-resulă Reuniunii şi ală învăţământului, precum şi ală loră propriu, ca nesmintită să se presenteze la adunarea generală ce cu acâstă ocasiune am avută onâre a-o convoca, căci vomă lua prin forurile competente, conformă concluseloră aduse deja, cele mai severe măsuri de disciplină contra tuturoră membriloru ordinari, cari nu-şî voră face datorinţa faţă de Reuniune şi nu-şl voră pută scusa înaintea adunării generale absenţa loră; se inţe-lege de sine, că fiecare membru are datorinţa a solvi în cassa Reuniunii taxele prescrise, ca să nu i-se facă şi pentru acâsta neplăceri.
Obiectele de pertractare în adunarea generală sunt cele cuprinse în § 11 din .Statute*, âr ordinea pertractării să va face cunoscută adunării generale după deschiderea şedinţei, care să va întâmpla la 10 âre diminâţă.
Disertaţiunile sunt a se insinua presidiului înainte de deschiderea adunării.
Sân-Nieolau-mic, în 20 Martie (1 Aprilie) 1887.
Blasiu Codrean,
primula vice-preşed. alfl Reuniunii.
DIVERSE.
Număruld 13. — ElO: „Acum, când am cuvântula d tale; incântătâre Clairbelle, concede-ml o întrebare: Eşti superstiţiâsă? — Ea: „Superstiţiâsă,— de ce Le in-tereseză acesta Jaeques?* — ElO: ,Acâsta ţi o potă spune numai după ce ml vei fi răspunsa la întrebare14. —- Ea: „Ei bine, nu sunt nici câta de puţina supersti-ţiâsă*4.—Elfi (plinâ de bucuriă): »Atunci ţl-o potQ spune liniştita, — eşti a treisprezecea mirâsă a niea*.
0 idilă americană. — Nu de multa o Americană a plecata cu drumula de ferO la Chicago petrecândă rămăşiţele mortuare ale soţului ei, pe care voia să-10 in-grâpe în patria sa la „răsărita*. Ea nu s putea împăca cu idea de a lăsa rămăşiţele pământesc! ale aceluia, pe care l’a iubită aşa de multa, departe în apusă. Insă pe drumula ia Chicago a făcută eunoscinţa unui bârbită tânără şi s’a înamorata de elfi. Sosindfi cei doi amore-saţî în Chicago, lăsară pe mortulă iubită în deposiiuia călii ferate şi nimeni , nu i-a mai vâ4uta de atunci.
Adevăratulu Volapiik. — Doctorala Leopold Kon g-stein a ţinută la 28 Martie, în clubulă ştiinţifică din Viena, o conferinţă, în care a <|isQ, că adevărata limbă universală este aceea a ochilorfi. Plăcerea şi bucuria, 4ise, se espiimâ prin ridicarea pleopelorO şi spâncenelorâ prin acesta se arată o parte din albâţa ochiului, ce mai nainte era ascunsă, astfelă ochiulă reflectă mai multă lumină; de aceea se 4'ce cu dreptfi cuvânta: «Ochiulă lucesce de bucuriă*. 0 asemenea tragere în susO a mus-culaturei ochiului se întâmplă când ună individa se află sub efectula spaimei; însă cu acea deosebire, că pentru esprimarea bucuriei mişcarea se face repede într’o clipă, de o fârte scurtă durată; pentru a esprima din contră spaima sâu grâza, musculatura rămâne mai multa timpă în aceeaşi posiţiune, espresiunea *este pironită şi permanenta nemişcată; albeţa perde prin uscare strălucirea sa, ochiulă ajunge neînsufleţita asemenea unui morta. Mânia contractă sprâncenele, cari umbresca ochii şi’i dau o es-presiune sumbră şi înspăimăntâtâre. La tâte aceste efecte ochiulă însuşi rămâne desăvârşita pasiva ca si atunci, când este udata în lacrămî. Colorea pupileiV ace nici o înrîurire asupra espresiunei; celă multă s’ar pute 4ice, că esistâ o conecsitate 6re-care între colârta^o ln-lorO şi caracterula individuală, astfelă că locuitorii (e-rilorO meridionale de una temperamentfi sanguin sâu colerică au în genere ochi negri, pe când locuitorii mai flegmatici ai ţărilorfi septentrionale au obicinuită ochi
albaştri. _________________________________________
Editoră: lacobfl Mureşiauu.
Redactor fi responsabilă Dr. Aurel ţLnreşiajiu