K EI»Aty.8'1 ţi H EA Şl A J 9 >S I A ÎWS’R AŢI |j X !•:A l
BRAŞOVU, piaţa mare Nr. 22.
,GAZETA" IESE ÎN FIECARE pi.
Pe unii a a fi Î2 fior., pe şăse luni f> fior., pe Irei luni 8 fior. H.in>£»:i>. ţf felWUuâtatf):
Pe anii 40 fr., pe ş6sc iun! 20 fr., pe trei Iutii 10 frand.
SE PRENUMERĂ:
la poşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi.
ANULU L.	AHUimtlBILE!
O seriJl garmondfi 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare
Soriseri nefrsnfmtî} nu sn prlmasou. — Kîami«oî-!pte nu te retrămltu.
1P- 66,
Luni, Marţi 24 Martie (o Aprilie).
1887.
NOU ABONAMENTU
ia
„GAZETA TRANSILVANIEI.4
Cu î Aprilie 1887 st. v., se va începe u«fi as r& irltoiiitmoiidf! pe trilmuulîi Aprilie, Maia şi luniu. ia care învitămu pe toţi onoraţii amic) şi sprijinitori ai foiei nostre.
l’rcţnlu abonamentului:
Pentru Anstra-Unsaria:
PButrn Roaâiiia si străMtalc:
pe trei luni 3 fl.
» Ş6sg »	6	o
,, unu anu 2 „
pe trei luni 10 franci „ şese 20	„
„ unu anu 40	,,
Abonarea se pbte faee mai uşorii şi mai repede prin mandate postai o.
Abonaţiloru de păn’acum li - se recomandă a însemna pe cuponft numărul îi fâşiei sub care au primiţii diarulu.
Domnii cari se varii abona din nou se binevoescă a serie adresa lămurită şi a arăta şi posta ultimă.
Braşovu, 23 Martie 1887.
A mai trecuta o săptămână fără ea se flmii aşa de norocoşi a pute înregistra vre-o mişcare de Ddmne ajută în sînulu conaţionalilor^ noştri.
In cu rând u se va împlini o lună de cjde, de când comitetulu centralii electoralii a publicata alu ,,cincilea44 cercul arii, în care învitâ pe alegătorii români să se îngrijâscă de organisarea duhuri lorii şi abia astă dl s’a întreruptă adânca tăcere prin iniţiativa aleg'Horiloru români din Deva pentru organisarea clubului loru de acolo.
Se vede din textulu învitărei ce-o adresâză Devenii alegătorilorîi din cerculG loru electoralii, că afară de memoratu.lu cerculară, comitetulu n’a daţii nici o instrucţiune mai detailată asupra modului de procedere la constituirea cluburiloru şi alegerea dâlegaţiloru pentru viitdrea conterenţâ, nici n’a stabilită d<kă deodată cu constituirea să urmeze şi alegerea delegaţilor^ său acesta să se facă mai târziu. Rămâne cler ca în ac Astă privinţă să decidă pracsa observată la 1881 şi 1884.
între cele două jumătăţi ale mortar chiei du a liste s’au ivită şi în septămâna trecută drecari încordări.
Mai întâiu a cântată tinerimea universitară maghiară vechia melodia despre armata maghiară, care supără întotdâdna forte multu urechile cer-curiloru conducătdre din Viena. Deocamdată tinerii unguri n’au ceruţii separarea armatei comune, ci numai ca esamenele de oficeri să se facă în limba maghiară. Ministrulu lionvediloru n’a avută poftă se intervină In favdrea acestei cereri, bine seinul că nu va folosi nimicu. De aceea însă a trebuită se-şi aucjă, bietul ii, dela o-posiţiune, ca n’are sentimente curate maghiare.
întrunii timpii cu demostraţiunile din Peşta au fost distinşi în modă estraordinară cu deco-raţiuni mari miniştri cei mai de frunte din ca-binetulă Taaffe. Şi acăsta a fost o demonstra-ţiune pentru sistemulă ce domnesce în partea de dincolo a monarchiei, sistemă care se conduce de principii diferite de ale politicilor^ linguri.
Ca să nu fiă numai kossutiştii în plăcuta posiţiune de a-şi manifesta indignarea loru, în-jurândă pe aceia, cari după ei „s’au nemţită cu totulu,“ a debutată în camera senioriloru din Viena contele Leo Thun cu nisce idei bizare, cari au deşteptată în mare gradă şi mânia oe-lorii din tabăra lui Tisza.
Thun pretinde adecă, că „împărăţia Austriei44 după dreptu mai esistă şi astăzi şi că ea cuprinde întrâga monarchiă dualistă, ăr numirea de „Austro-Ungaria44, care nu ar fi legală, ar dovedi numai, că monarchia se află într’o stare „provisoriă44, căci, adause elă, nu se pote cugeta
unu împăraţii fără împărăţiă şi ţările cislaitanc nu formezâ pentru sine o împărăţiă deosebită.
Contele Taaffe răspundendu-i s’a silită să arate, că stările de a(ji trebue să liâ privite ca nisce stări definitive şi a esprimată speranţa că şi în „Austro-Ungaria44 se /a pută conserva „pa-triotismulă cel ti bunii şi vechiu austriacă44.
Lucru anevoiosă, după ce scimu că tocmai spiritulă cehi vechiu austriacă voiescu se-ld is-goneseă din ac Astă parte a monarchiei, oposiţi finalii în unire cu guvernamentalii unguri.
Umilă din evenimentele cele mai importante ale săpt.ămânei trecute este primirea distinsă şi câldurosă ce li s’a făcută la Viena Regelui şi Reginei României.
Se vorbesce că Regele Carolă ar fi cerută atâta la Berlină, câtă şi la Viena recunoscerea neutralităţii României. S’a disu chiar că s’au începută negoeiaţiuni în acesta privinţă cu cabi-netulă din Viena. Gestiunea neutralităţii, dâcă ea s’a pusă în adevăru de Regele Gardă şi de guvernulă română, despre ceea ce ne indoimu, este clară că nu depinde numai de cabinetele din Berlină şi Viena. Ni se pare justă prin urmare părerea „Coresp. politice44, că în casulă de faţă s’a putută tracta numai de o eventuală garantare a neutralităţii României din partea Germaniei şi a Austro-Ungariei. Despre o dobândire a garanţiei unei complete neutralităţi nu pote fi vorbă în împregiurările de faţă.
Negocierile pentru convenţia comercială.
ţflarulii oficioşii „Presse44 din Viena anunţă următdrele, cu data 2 Aprilie: „Astăzi înainte de amâdi s’au întrunită representanţii ministe-riului de esterne precum şi aceia ai guvernului austriacă şi ungurescu la o convorbire confidenţială cu delegaţii români. S’a discutată cestiunea veterinară. Resultatulu conferinţei de adi este o apropiare deşi încă modestă între ambele părţi, după ce li-a succesă representanţiloră austro-ungarî de a clarifica mai multe puncte asupra cărora domnea neînţelegere şi de a convinge pe delegaţii români despre deplina lealitate a intenţiuniloru ndstre. Convorbirea confidenţială se va continua mâne.44
„Nene freie Presse44 scrie totu cu data de 2 Aprilie: „Astăzi s’a ţinută convorbirea anunţată între delegaţii români şi între representanţii celoru trei guverne aus~ tro - ungare. Convorbirea a avută ună carac* teră confidenţială. Disensiunea a privită esclu-sivă convenţiunea pentru vite şi în deosebi unu punctă alu pretensiuniloru române, despre care au declarată toţi representanţii austro-ungarî, că nu se p6te primi. O înţelegere nu s’a putută stabili păn’ acum, der după resultatulu convor-Lirei de aeji încă mai este speranţă, că în cele din urmă se va ajunge la o înţelegere. Mâne va fi ârăşi o convorbire, în care se voru discuta şi cestiunile vamale.44
Din camera României.
In nurnerulu trecută amă raportată pe scurtă după (jiarele bucurescene hotărîrea luată de camera română în cestiunea înfiinţărei de consulate în Braşovă şi Cernăuţi.
Este de regretată, că raportulă numitelor!! foi asupra discursurilor!! ţinute cu acâstă, oca-siune este, cam ca de obiceiu , forte scurtă şi necompleetu. De aceea, ca să cundscemă cn-prinsulă loru, trebue să aşteptămă o săptămână două pană ee va sosi „Monitorulă44 cu raportulă asupra şedinţei dela 18 (30) Martie.
Organulu guvernului „Voinţa naţională“4, a aflată de bine a împărtăşi pe largă numai răs-punsulă ce l’a dată ministrulu Pherekyde d lui Kogălniceanu. Elă este forte caracteristică, de
aceea îlă reproducemu şi noi, reservându-ne a a-duoe la timpulu său unu raportă completă despre acâsta şedinţă a camerei:
D. M. Fherelcyde, ministru alu afaceriloru streine : Onor. d. Kogălniceanu a declarată, că este mai teneră de câtă celâ mai lenără dintre noi. In adevăr, ne a dată o dovadă despre acesta: inima sa a vorbită, şi o inimă tânără; încâtă privesce raţiunea vechiului diplomată, a bătrânului bărbat de stată, ea a tăcută. Decă odinioră ne amă mulţumită cu ună singură cuvântă de reservâ pronunţată de d. Kogălniceanu, pentru a renunţa ca se mai vorbescă de federaţiunea pusă înainte, am făcută acesta pen'ru că am credută că onor. d. Kogălniceanu recunbsce că nu este bine şi că nu este nici mo-mentulă de a se vorbi de acâstă cestiuue.
D. Kogălniceanu: Der când este momentulă, d-le ministru ?
1). Pherelcijde, ministru de esterne: D-sa introduce acesta cestiune în discuţia bugetului şi acesta într’ună chipu pasionată.
D. Kogălniceanu: Astfelă am fostă totă vieţa mea.
D. M. Pherekyde, ministru de esterne: Nu tăgă-duescă de locă acesta; der am datoria, pentru ca sâ nu se facă o fiore asupra atitudinei guvernului....
D. Rogâlniceanu: Renegaţi orî-ce solidaritate jcu
mine.
D. M. Pherekyde, ministru de esterne..: pentru ca să nu se facă de locă o er<5re în privinţa atitudinei guvernului şi a spiritului maiorităţei Camerei, sunt datoră să mă esplicu. Căci dâcă cuvintele d-lui Kogălniceanu ar rămâne necontradise şi dăca se va lăsa să se credă că ele inspiră acţiunea guvernului şi a maiorităţei, acâsta ar fi, de sigur, o interpretare în desacordă cu realitatea. Când am admisă că federaţiunea nu p6te fi decâtă o cestiune de viitoră, am voită să atragă atenţiunea d-v6s-tră asupra deosebirei ce esistă între cele-lalte popâre vecine şi noi, celelalte popore nu se cred încă ajunse la echilibrulă lorfl şi la quantumulă loră definitiv; unele din ele manifestă chiar aspiraţiunî dincolo de frontierele loru (murmure). România nu voesce să se arunce în nici' o aventură....
Voci: Vă înşelaţi. (Sgomotă.)
D. M. Pherekyide, ministru de esterne: Părerea personală a d-lui deputată lepurescu nu mă va împedeca să-mi îndeplinescă datoria, ca organă al guvernului, pentru a declara care este modulă său de a vedea, împărtăşită de altmintrelea de ţera întregă.
Voci. ProtestămO...
D. M. Pherekyde, ministru de esterne. Politica ţă-rei este o politică de prudenţă; ea nu este de locfl o politică de ambiţiuni şi de propagandă dincolo de fruntarii. (Sgomot).
D. V. Maniu: Ceră cuventulă.
foci. Ceră cuventulă. (Sgomotă),
D. M. Pherekyde, ministru de esterne: In nenumărate rânduri parlamentulu a avută ocasiunea de a se pronunţa, şi continuu a declarată, că u’are nici ună gând care pote să fiă unu obiectă de îngrijire pentru vr’ună vecină; elă îşi consacră tcîtă activitatea sa în a-şî complecta reformele interiore, a întări organisaţiunea ţărei şi a apăra drepturile sale.
Adesea parlamentulă şi-a manifestată voinţa sa; adesea guvernulă a accentuată acâstă liniă de conduită politică; şi de atâtea ori elă a fostă aprobată de majoritatea parlamentului, potu dice de ţâra întrâgâ. Astfelă dâr sunt în dreptu, când idei contrarii acestei politici suntă emise de unu deputată, se degajeză politica guvernului.
Onor. d Kogălniceanu a începutî să vorbescă de utilitatea consulateloră ; în acâstă privinţă suntemă de acordă cu d-sa. Dâr ce interese ne preocupă când vor-bimă de consulate? Avemă în vedere esclusivamente interesele economice, interesele comerciale. După ce a vorbită de aceste interese, onor. d. Kogălniceanu ne a-rafă drapelulă României fâlfăindă d’asupra consulatelor!!, şi, d’odată, iată’lă indicândă o tendinţă şi interese politice. Rogă pe d. Kogălniceanu să lase consulatele pe terenulă economică şi comercială, singuruld care convine, singurulu terenă pe care ele se găsesed în realitate.
Nr. 66.
GAZETA TRANSILVANIEI.
1887.
Astfelă numai vomă putea ajunge la scopulă, pe care (Jice că’lă urmăresce şi d-sa, de a asigura într’ună modă solidă interesele n6stre comerciale. Trebue să facemă |să înlăturămă îngrijirile la cari nisce cuvinte imprudente potQ da nascere, trebue să facemă să dispară {temerea nicidecum fundată că, sub aparenţa unoră interese comerciale, amil putea să căutămă să aducemă vătămare intereseloră politice ale unui stată vecină. Pe tărârnulă comercială, da, reeunoscă, consulatele suntă folosiI6re; dâr noi n’avemă în vedere decâtă numai acestă scopă, şi nici unuia altulă.
SOIRILE DILEI.
La esemplulă universitariloră din Budapesta, tinerimea maghiară dela universitatea din Glusiu într’o consultare generală a hotărîtă să se trimetă şi din partea ei o petiţiune la dietă, prin care să se eără introducerea limbei unguresc! la depunerea esamenului de oficeră în reservâ. Cu presentarea petiţiunei va fi însărcinată de-putatulă Ugron Gâbor. S’a trimisă o telegramă de felicitare universitariloră maghiar! din Budapesta şi o adresă de mulţămire deputatului Meszlenyi pentru „patriotica* interpelare ce a adresat’o ministrului de hovetjî. Consultarea s'a terminală cântândă cânteculă lui Kossuth.
—x—
Joi săra pe la 6rele 7Va s’au aurită deodată din cafenăua dela hotel de Bulevardă din Bucurescî nisce detunături de armă. Prefectulă Rusciucului d. Mantov, a fost atacată în faţa cafenelei, unde voia să între, de doi Bulgar! refugiaţi, car! descărcară asupra lui trei lo cur! de revolveră, dintre cari două îlă răniră. Aceşti Bulgari l’au urmărită tătă (Jiua, pănă ce înaintea hotelului s’au hotărîtă a-lă ataca. Mantov, deşi rănită, urmări pe ucigaşi, dăr la vre-o douăzeci de paşi căijîi. Elă fu transportată la spitalulă Colţea. Asasinii încercară să fugă, dăr fură prinşi de doi sergenţi poliţienesc!. Mantov recunoscu în unulă din aceşti individ! ună conspi-ratoră, care luase parte la răscăla dela Rusciucă şi scăpase în urmă. Celălaltă i s’a părută, că este ună Bulgară macedoniană, căruia îi refusâ de a-i da %> slujbă ce a cerut’o. Atentatorii se numescă Dum. C. Cavazov şi Vasilie Ivanov. La ei s’au găsită hârtii cu embleme representândă o femeiă c’ună stăgă în mână, pe care stă scrisă: »Bulgaria liberă* şi o depeşă din Rusciucă despre plecarea d-îui Mantov la Bucurescî. La interogatoriu atentatorii au declarată, că au complici şi au spusă numele acestora, motivulă atentatului, cjiseră ei, este «scăparea patriei de tiran!*. D-lă Mantov e lovită de două glonţe, car! până Sâmbătă sera nu s’au putută estrage. Starea sa inspiră seriâse îngrijiri. Elă fu dusă dela spitală la d. dr. Severeanu spre a pută fi cu mai mare îngrijire căutată. Din Rusciucă a primită d. Mantov mai multe telegrame, cari îi urăză în numele po-poraţiunei întreg! grabnică însănătoşare.
—x—
Joia trecută a încetată din viăţă cunoscutulă sculp-torO şi profesoră la şcdla de Belle Arte în Bucurescî A. Storck, în urma unei pneumonii. Regretatulă artistă lăsă o numerăsă familiă în posiţiune precariă. Rămăşiţele mortuare au fostă transportate la cimitirulă Şerban-Vodă, unde s’a făcută şi înmormântarea.
Societatea şciinţifică literară Tinerimea română din Bucurescî a avută Sâmbătă în 21 1. c. la Universitate şedinţă publică, în care d. Ştefană Nanii, absolventă ală Facultăţii de litere a ţinută conferinţă despre ereditate în degenerarea jisică.
—x—
D-lă R. Kretulescu, care sub psem'onimulă Rodolphe
de Vezelay a scrisă frumosele nuvele sub titlulă „Madame de Prisme" şi despre care amă reprodusă in foi letonulă diarului nostru o dare de sâmă după „Româ-nulă," a fostă alesă — di ce „L’lndep. roumaine" — membru ală societăţii omeniloru de litere francez!. In-troducâtorii săi au fostă d-nii F. du Boisgobey şi Hector Malat. D-lă Emil Reichebourg, recomandândă pe tînă-rulă literală la votulă colegiloră săi, a disă între altele, (ă d. Kreţulescu este cu desăvârşire demnă, ca să facă parte din societatea ămeniloră de litere.
—x—
Pentru diua de 20 Maiu v. c. ministeriulă română publică o nouă licitaţiune pentru darea in întreprindere a clădire! palatului de justiţiă ce se va face în Bucurescî. Suma la care se urcă lucrările de lemnă şi de fierăgpentru pardoseli şi acoperişe este de 284,919 lei 45 bani, er suma totală apioximativă la care se urcă lucrările de zidăriă, pavagiu etc. face 2,481,797 lei 40 banî. Pentru complecta terminare a iucrăriloră acestui pomposă paiaţă este fixată ună termină de patru ani.
—x—
Atestatele de provenienţă pentru Turcia. Camera de comerţă şi de industria din Braşovă a fostă încunos-ciinţată din partea ministerului reg. ung. de agricultură, industriă şi comerţă, că atestatele de provenienţă pentru mărfurile ce se esportă în Turcia numai în casulă acela suntă primite de cătră oficiele vamale tnrces. î, dâcă suntă scrise în limba francesă şi dâcă a) La numirea originei loră în locă de espresiunea „de provenance austro-hon-groise11 se întrebuinţâză espresiunea vd’origine* ori „de fabrication austro-hongroise“; b) Dâcă se arată loculă unde s’a produsă marfa şi numele producătorului seu fabricantului; c) Dâcă se arată semnele şi numărulă sin-guraticeloră collete, seu dâcă nu se potă aplica pe marfă semne, greutatea şi mărimea ei. Mai departe se cere, ca legalisarea (din partea consulatului turcescă, sâu a oficiului vamală de unde iese marfa) să fiă pusă chiară pe atestatulă de origine şi ca atestatulă să mârgă împreună cu marfa pănă la portulă unde este destinată.
Dela academia română.
Vinerea trecută Academia română a ţinută şedinţă pubhcă sub preşedinta d-lui I. Ghica. D. Gr. Cobăl-cescu şî-a ţinută discursul de recepţiune ca membru ală Academiei printr’ună fârte meritosă discursă, care este ună adevărată studio, priviioră la condiţiumlc de zăcere ale petroleului în so'ă şi !a esploafarea lui mai cu pri-sosă în România. Publicul a resplătit prin aplause in delungate pe rioulă academiciană. D dr. Brandza, însărcinat cu respunsulă, a făcută biografia şi a espus, în liniamente generale, neobosita activitate a d-lui Cobăl-cescu. La orele patru şedinţa s’a ridicată, anunţându-se şedinţa publică urmâtbre pentru Duminecă, ora 1, când voră cetird. Odobescu, >dare de sâmă asupra operei sale Tesaurulu dela Petrosa.“ D. Barilii, „Săpăturile dela Cetatea antică Aqaineum lângă Buda. D. Papadopolu-Calimachi, „Memoriu istorică despre activitatea comitelui Kisseleff în România."
*
Prin încetarea din viâţă a regretatului profesoră Fontanini din Craiova a rămas vacantă un fotoliă din Academiă, în secţiunea literară. Acâstă secţiune s’a a-dunată Joi pentru a-şî da părerea asupra candidatului care să ocupe fotoliulă vacantă. Dintre 6meni! de litere propuşi, secţiunea s’a oprită la doi candidaţi, car! i s’au părut mai bine indicaţi, şi anume: la d-nii N. Gane, nuvelistă, şi G. Tocilescu, [istorică. La votă secretă, amânduoi candidaţii au avută câte patru voturi, împăr-ţindu-se astfelă opiniunile în două părţî egale. In şe-
I dinţa plenară a Academiei, nici d. Gane, nici d. ici-lescu n’a întrunită cele două treimi regulamentare; leci votulă s’a amânată pentru Vineri. Dâcă nici la a oua votare, nici unul din ambii candidaţi nu va întruni ouă treimi, se va face a treia votare şi alegerea se v decide cu simplă maioritate. Atât d. Gane câtă şi d Tocilescu suntă de multă membrii corespondenţi ai ..ca-demiei Române.
In afacerea, a 1 e g e r e i de protopopi! în Braşov ti ni se trimite spre publicare urmă-t<5rea declaraţiune, subscrisa de mai mulţi deputaţi ai sinodului protopopescă din tractulil I ală Braşovului:
Declaraţiune.
Subserişii deputaţi ai sinodului protopopescă din iractulă I ală Braşovului,
avândă în vedere, că prin răposarea protopopul i fosifă Baracă urmată în 28 Augustă 1884, seaunulă protopopescă ală traclului nostru a devenită vacantă,
avendă in vedere, că una dintre principalele a-gende ale sinodului protopopescă este alegerea protopopului şi că spre acestă scopă sinodulă protopopescă nu numai a făcută cele de lipsă pentru alegerea unui nou protopopă, încă în şedinţa sa din Maiu 1885, ci în şedinţele sale din anulă trecută (1886) a şi urgitată din nou acestă însemnată afacere bisericescă, rugândă pe Veneratulă Consistoriu ca să facă disposiţiunile de lipsă;
avendă în vedere că nici în urma afâtoră urgiiărî repeţile, sinodulă protopopescă nu a primită vre-ună răspunsă din partea Ven. Consistoriu archidiecesană:
declarămă: că pănă atunci, până când acâstă ces-tiune nu se va resoîva din partea Ven. Consistoriu ca foră competentă, nu mai putemă lua parte la nici o şedinţă a sinodului protopopescă, căci datori suntemă a susţinâ şi apâra vâcja şi buna ordine în biserica nâs'ră, care prin trăgânarea neîntemeiată a acestei afaceri însemnate sufere în mare măsură.
Acâstă declaraţiune, căreia i s’a dată espresinne şi în şedinţa sinodului protopopescă ţinută în 13 (25) Martie a. c., s’a comunicată în scrisă presidiului siro-dului protopopescă.
Braşovu, în 13 (25) Martie 1887.
*
Radu Popea, parochă ; Eremia Verzea, parochă; George Perşenaru, parochă; Ioană Popoviciu, parochă; Ioană Dorea, directoră ; Victoru Popea, parochă; Anastasie Bârseanu, învăţâtorQ ; Ioană Găvruşă, notară ; Ioană Popea, profesoră; Simeonă Damianu, advocată; Bart. Baiulescu, parochă; Iosifu Puşcariu, advocată; George Urdea, paro< hă; St. Dragomiru, învăţătorii; Ioană C. Panta, profesoră şi representată ală Braşovului vechiu ; Andreiu Bârseanu, profesoră şi representant.ă ală paro-chieloră Dârste şi Zizină; Ioană M. Burbea, repres n-f ntă la comuna parochială Sf. Nicolae din Braşovă; Vasilie Pasca; Iosifu Oncioiu.
Sângeorgiu, 16 Martie 1887.
Astăfj* s’au aşeejală Ia vicinica odihnă rămăşiţele pământesc! alo unuia dintre cei mai vrednici bărbaţi ai noştri. Judele reg. de tribunale, Massimilianfl Lica, retrasă de vr’o 8 ani în pensiune, nu mai petrece între noi.
înmormântarea s’a făcută cu cea mai mare pompă ce se p<5te vedâ în satele de rândă; nimicâ nu s’a cruţată pentru redicarea acestei triste festivităţi; sicriulă în-frumseţată cu două cununi frumâse’: una din partea iubitului frate Dânilă, şi alta din partea tinerimei şcolare din locă — a fostă petrecută la mormentă de o mulţime imensă de omeni atâtă de aici, câtă şi din giură.
FOILETONU.
O n6pte între sfinţi.
(Amintire din Joia Pasciloră)
Luna se’nvălise în nori şi o întunecime nâgră, mai nâgră ca năframa morţii îmbrobodea sătulă nostru, situată intre delurile pleşuge de sub pola unei păduri seculare din Câmpiâ. Numai ici colo se (jăreau licurindă raqfe de lumină, ce eşiau din casele scunde ale locuito-riloră şi străbateau greaua întunecime. Era tainică pri-velişcea. Tăcere adâncă în tote părţile. Sătenii evlavioşl erau ocupaţi cu împlinirea canonului ce li s’a dată in seaunulă mârturisirei: unii găteau elemosină pe sâma săraciloră, alţii făceau mătănii pe sub streşinele caseloră.
Dâr tainica tăcere a nopţii fă de timpuriu întreruptă de sunetulă clopotului dela biserică, ce vestea începerea rugăciuniloră de nopte. După primulă semnală totă sătulă se puse în mişcare. Şi din o parte şi din alfa se autjiau agerile lătrături ale câniloră şi pocniturile de garduri: semnă că omenii se adună la trasliă (deniă). Unii treceau peste pirlaze, alţii săreau peste garduri, feciorii mergeau pe cătărige, âr femeile şi bă-trânii neputincioşi trebuiau sâ ţină drumulâ înolândă în glodă pănă’n genunchi. Eu eram copilă abia de şepte-optă ani, şi ca toţi copii ardeamă şi eu de dorulă să
iau parte la acâstă trastiă. De durmită nici vorbă nu era. Am sărită din pată şi am plecată cu ai noştri^ la biserică. Două surori mai mari mă duceau de mâni, er ună frate mai bătrână trecea înainte şi ne arăta calea pe unde să putemă încunjura glodulă. Mama a rămasă se facă de cină şi să grijască casa, er mica Iuliana dur-mea, fiind-că t6tă (Jiua tusese ocupată cu pâzirea puiloră de gâscă, ca să nu-i ducă ciorele, şi era obosită
Biserica se afla numai câţiva paşi departe de porta nâstră. Cu tote acestea ’mi-a trecută nespusă de greu timpulă până am ajunsă la biserică, din causa întune-cimei. Intrândă în biserică însă sufletulă mi s’a înveselită. Numerose lumini de c-eră ardeau lipite de giincjile şi de păreţii de lemnă ai vechiei nâstre biserici, der tâte împreună abia formau o debilă 4are, care da acestui templu învechită de timpuri ună aspeetă misteriosă. Boltitura bisericei era trasă în pânză zugrăvită cu imagini de ale sfinţilord, cari prin diformitatea ţdesemnului loră făceau asupra mea o straniă irnpresiune.
Mai vertosă însă mă înspăimântau ilustraţiunile de pe păreţi. Faţâ’n faţă cu mine era bălaurulă ; avâ corne la capă, vărsa flăcări din gură şi călărea pe ună puiu de smeu. Noptea îlă visamă adeseori. In tinda fâmei-loră era zugrăvită tocmai după uşă diavolulă şi lângă
elă mârtea. Când le vedeam aceste două tofdâuna mi se făcea pârulă măciucă. Totă acolo mai erau şi pra porii de morţi, funiile cu cari se slobocjiau morţii în grâpâ, scaunele pe cari se aşeja sicriulă în timpulă o-dichneloră pănă la gropă. T6te acestea erau pentru mine nisce lucruri înfiorătâre, dâr cu t6te acestea eram poftitoră de a le vedâ.
Eu şedeam în naia bisericei, unde mă aflamă între bărbaţi şi de aceea nu mî era frică. Aveam seaunulă meu, pe care nu putea să-lă ocupe nimeni afară de mine: îlă botezasemă cu numele de strană şi consta din patru stâlpi de stejară ciopliţi în patru, deasupra cărora era bătuiă cu cuie o scândură, pe care pururea se aflau cărţî bisericesc!, âr de dedesuptă era înţepenifă încă o scândură. Acâstă era loculă meu de şedere. Scândura a doua era fârte îngustă şi mă aflam peste totă fârle strîmtorafă, căci stâlpii erau cam groşi şi prea aprope unii de alţii; cu tote acestea îmi plăcea, fundă că şedeam chiar lângă altară şi mai vârtosă îmi plăcea fiindă că sciam că e loculă meu.
Sera acâsta îmi causa cu deosebire multă desfătare. Vedeam ună poporă fdrte numărosă, care pe jumătate era cufundată în ună noră grosă de tămâiă şi fumă dela luminări. Priveam cu multă plăcere la un*
GAZETA TRANSILVANIEI.
1887.
Nr. 66.
Semnă învederate despre simpatia, iubirea şi popularitatea, de care s’a bucurate repausatule între ai săil
Din cele următăre se va vedâ lămurite de unde mai alesO acestă iubire şi simpatiă:
Massimilianfl Lica, fiiulO preotului de aici, ărecândă llie Lica, născute la anule 1828 după trecerea cursului scolastică în scolele elementară şi trivială de aida trecute la scota capitală militară din NăseudO, de aici la liceulO din Bistriţă şi apoi la Oşorheiu unde a ascultate •retorica şi poesia" seu clasa V-a şi Vl-a, după împâr ţirea de atunci, resolutft a urma celelalte cursuri la Blaşin Der omule propune, Dumnezeu dispune! Memorabilele evenimente din anule 1848 Iau răpite şi pe ele în vâr tejuie lorO şi rămase cu atâta »carte«, nu s’a mai întorsO la scâlă, ci după potolirea revoluţiunei a înlratO în funcţiuni şi a învăţate de aici încolo în seăla vieţei.
Câte şi ce a învăţate ele în acăstă scâlă ne arată nu numai ridicarea lui la demnitatea de prime jude reg. de tribunale, der şi faptele şi înţeleptele lui sfaturi, cari erau căutate, ca pânea cea de tâfe filele.
Abia eşiiO din cl. Vl-a a unui liceu, îlO aflămO sub mâna majorului Kauffmann aşecjalO ca cancelislO şi însărcinate cu alacerî administrative destule de grele mai cu semâ considerândQ epoca de fiere militară de atunci.
• Der nu numai atâia, pe umeriţ .Ini câcjuse şi sarcina de a suplini locule bunului său părinte, care într’a-ceea lăsase după sine văduvă şi orfani.
Şi elO şi -a fă<ute datoria!
Pe la anule 1860 şi ele ca mai toţi ai noştri împrăştiaţi prin lume vine la NăsăudO şi ia parte activă la lupta ce amO avute de purtate cu regimulO vienesO pentru redobândirea averilorO scolastice şi după câştigarea acestora ile aflâmO totdeuna între acei vrednici bărbaţi, cari au avute misiunea a apăra şi a regula a cestea afaceri.
La anule 1862 a trecute ca asesoră la Sedria generală identică cu tribunalulă de judecată, unde a rămasă pănă la anule pensionărei sale 1879, totdeuna fiindO unulO din cei mai activi şi mai drepţi judecători
Şi cine nu cunâsce inima iui românâscă şi sufle-tulă lui învăpăiate pentru căuşele românescul Cine nu’lă cunâsce şi nu l’a văcjuto totdeuna între luptătorii trebi-loră româneseî! . . .
La anulO 1879 după trecerea lui în pensiune a a-flate de bine a se aşecja în comuna sa natală, a bună semă cu scopO ca să potă fi mai folositoră numărâseloră sale rudenii precum şi binelui comună, ceea ce a dovedită îndată dala începută, căci: în primii ani visita a-dese scolele şi cu deosebire !a esamene împărţia seola-riloră mai buni frumâse sume de bani ca premii pentru incuragiare; ceva mai târdiu a pusă temelia unei tun-daţiunî, care va ajunge în scurte la 1000 fl. v. a. cu menirea, ca o parte din dobândă să se împartă seolari-lorO ca premiu la esamene, âr o a'tă parte să se dea ca ajutoră celoră născuţi de ai<i, cari visitezâ scole medii.
Pe la anulă 1885 a date scâleloră de aici unO pă-mântă de mare valâre, care a şi trecutu în proprietatea şi folosinţa acestora.
In anulă trecută a surprinsă din nou pe consătenii săi cu daruri deosebite, a lăsate prin documentă de do-naţiune comunei sale daue mori cu 5 petri in cei' mai bună stare cu condiţiune ca din venitulă anuală de circa 6—700 fl. să se dea ca stipendiu o sumă de 350 fl. v. a. unui tânără române din locă, care va studia drepturile, âr restulă să se folosâscă pentru procurarea vi-teloră de prăsilă de rasiă nobilă.
Er casele sale le a donată comunei cu îndatorirea espresă de a le lăsa ca locuinţă parochului rom. gr. cat.
T6te aceste disposiţiunî încâtă nu suntă încă deplină regulate sperămă că se vorO regula în scurte spre binele şi mulţămirea donaţilorO şi pentru liniştea sufle-tâscă a neuitatului mecenate.
Er noi şi pănă atunci, în numele celoră ce gustă şi vorO gusta din fructele osteneleloră acestui mare bine-lăcătoră ii tjicemă: odihuesce in pace suflete nobile şi fi asigurate că vomă păstra amintirea Ta din neamO In neamă!!	f
Şerpenî, 25 Martie 1887.
On. î)-le Redactoră! Am contate multe la dămna ţinută a »Gazetei “ faţă cu principiulă naţionale, din care
punctă de vedere vă împărtăşisemă cele publicate în notiţa din Nr. 39 a. c. relativă la alegerea din acestă cercă între ună Română şi ună Ungură, cari păşiră ca candidaţi pentru a fi membrii în congregaţiunea comitatensă.
VădO acum că în Nr. 50. ală Gazetei din a. c. să dă locă D-lui notară din VadO cu o justificare, care nici de câtă nu o potă privi de întemeiată*). D-sa ca să se spele de peta pururea nestersâ recurge Ja vrednicia D-lui Gală, pe care ilă lăuda şi premăresce şi pe »Românulă* ilă degradâză la lipsa de stimă şi atragere din partea alegătoriloră români.
Afirmă că eu nu aşi fi fostă destulă de esactă informată. Şi ca să dovedescă că am fostă şi sunt lămurite in oestiune îmi permită a vă convinge cu date şi cifre autentice. Alegătorii conscrişl din acestă cerce surite 309 la numâră şi adecă în Şerpenî 55 şi nu 70 cum a esagerată D-lă notară; în Toderiţa 25, in Vadă 80, în RiuşorQ 14, în Mândra 66 şi în Gridu 69.
Mai departe binevoiesce a te convinge din alâtura-tuIO actu orig. eşită din biroulă comisiunei de scruti-nare estradată de un membru de încredere, că din comunele acestui cercă câţi şi unde au votate ? Din Şer-peni au votate 46, între aceştia doi Români pentru can-didatulă române, şi pentru d-le Gală au rămasă ca Saşi numai 44, va să (Jicâ nu au votată 70 Saşi cum pretinde justiiicanteie. Din Vadă au votată 61 între cari pentru candidatulă română 49 şi 12 pentru Gală. Din Mândra au votate 10, prin urmare nu numai primarule. Din Riuşoră 7, asemenea mai mulţi de câtă primarule, şi' nu cum i|ice d-lă notare, că numai primarii. Din To-deriţa nu s’a presentată nimeni şi din Gridu 56	=
180. Resultatulă scrutinmlui pentru Gal 131 şi pentru partida naţională română 49. Va să c^ică 86 voturi române au fostă conduse in urma d-lui Gală.
Judecă d-ie Redactoră şi onoraţi lectori ce Români suntă aceşti conducători şi anumită d-le notară a cărui influinţâ ca notară cercuală se estinde şifipreste Mândra! Cum cutezi d-le notară a te mai gera de adevărată română, şi că nu ai lucrată contra nemului d-tale? Ori orecjî, că prin aceea, că afirmezî a fi fostă liberă alegerea nu cumva ţî-ai lăsată nemulă pentru ca contrariulO să işi recruteze din sinulă lui^in bună voia jertfele sale ? Acâsta nu-i scusă d le. Pre d-lă Gali, stăpânulO necondiţionate ală d-tale, îlă poţi preamări cum vrâi—şi ’ţî declară, că de ai fi fosiă generală în armată totuşi când e vorba de nemulo nostru pe acesta nu ni-e permise a’10 batjocori cu atâta nesocotinţă cum ai făcute d-ta, d-le notară, acum şi cu ocasiunea din Noemvre anulă trecute totă în cerculă nostru, când aţi alesă cu voturi române pe celălalto Gali Dornokos, despre ceea ce »Gazeta“ luase notiţă, calificându-te de linguşitorO—fără să cutezi a te justifica.
Abstrăgăniâ dela tâte acestea sciu că publiculă, care ţine contă de cele întâmplate, nu privesce acâstâ justificare de acceptabilă — mî-am permise insă a replica numai pentru omeni, ca d-lă notaria şi de pănura dânsului, ca nu cumva să credâ că s’a spăl.tă. X.
Convocare. A'egătorii aparţinători partidei naţio nale române din cerculă electorală Deva, comitatul0 Huniedâra, suntă invitaţi a participa lâ conferinţa elec torală cercuală, care va avea locO Sâmbătă în 9 Aprilie
*) AmO dată locă acelei justificări, fără nici o observare, pentru că era subscrisă de d-10 notarO şi întemeiată pe cifre, despre cari nu puteamă sci, dâcă suntă exacte sâu nu, apoi pentru că eramă de firmă credinţă, că dâcă lucrulă în realitate nu s’a petrecute aşa, corespondentul nostru ne va da lămuriri. UrmândO acum aceste, victoria candidatului ungură lesne se pdte explica. — Red.
1887 st. n. la 11 <5re înainte de amâ(Ji, în cancelaria advocatului Francisco H. LonginO din locO. Agendele vorO fi: Organisarea clubului electorală cercuală şi alegerea a doi delegaţi pentru eventuala conferinţă generală electorală a partidei nâstre, pusă în prespectâ cu apelulă comitetului centrală electorală ală partidei na-ţionale-române, datată Sibiiu 7 Martie n. a. c.
Deva, 2 Aprilie 1887 st. n.
Ioanu Papiu m, p. Dr. Petcu Lazaru m. p. Ale-sandru Moldovanu m. p. George Nicâra m. p. Alesiu Olariu m. p. Francisca Hossu Longinu m, p, alegatori
Ultime scirl.
Petersburgu, 1 Aprile, (Scirea lui „N. fr. Presse“) Debrece Katkov a fost în vi tatu Mercuri la masa împ&rătescă, este aprbpe neîndoiosă, că i-a succesii, de a stâmpăra mânia cercuriloră con-ducătbre provocată de ultimulă sâu articulu şi de-a împiedeca admoniarea şi avertisarea intenţionată. Victoria repeţitâ a lui Katkov dovedesce, eă posiţiunea ministeriului Giers nu e pfea forte. Se (j.ice, că Ţarulti a ţinută parte lui Katkov şi că a imputată lui Giers, că Far fi informată râu asupra celoră ce se petrecă în Bulgaria. Scirea acâsta nu pare a fi nefundată, după ce Hitrovo a fostă ckiămată la Petersburgă, ca să raporteze. Atacurile din urmă ale lui Katkov contra guvernului său se esplicâ prin erupţiunea senti-menteloră sale patriotice. Ţarulă să fi <}isă: „Dedrece îi cunoscă patriotismulă şi debre-ce în fondă are dreptate, nu potă să condamnă pe Katkov“.
Petersburgic, 2 Aprilie — Ca succesoră ală lui Giers se numesce drăşi contele Adlerberq ună politică, care drăşi nu va fi după gustulă lui Katkov. — Se asigură, că administraţia su-peridră a pressei a dată d-lui Katkov ună aver-tismentă în numele Ţarului.
SOIRI TELEGRAFICE.
(Serv. part. a »Gaz. Trans.«)
BUDAPESTA, 4 Aprilie. — Impărătdsa şi regina a plecată eri la Mehadia.
VIENA, 4 Aprilie. — (Scirea lui P. Lloyd) Kalnoky a primită eri pe d. Stoilov repeţindă asigurările liniştitdre, ce le-a dată Bulgăriră şi la alte ocasiuni. Kalnoky a cjisă, că Bulgarii să fiă liniştiţi, să susţină ordinea publică şi totodată să nu se abată dela basa legală.
MADRIDtJ, 4 Aprilie — Eri s’a descoperită în cursulă şedinţei camerei îndărătulă uşei de intrare, ce duce în sala şedinţeloră, o patrdnă umplută nu materii esplosibile. O altă patrdnă a esplodată în ndptea din urmă în coridorulă dela treptele clădirei ministerului de finance spăr-gendu-se în urma acdsta mai multe ochiuri de ferestri.
VARNA, 4 Aprile. — In contra proveni-enţeloră din posturile austro-ungare s’a ordonată o carantină de cinci cjile.
DIVERSE.
Bani mărunţi de cheltuială. — Ună băiată în vârstă de unsprezece ani a câştigată într’o loteriă suma de
120,000	franci în aură. Acestă norocosă este Alexandru, fiiulă regelui Milană ală Serbiei. Suma câştigată este lotulă celă mare ală împrumutului sârbescă, cu premii şi a intrată acum în cutiuţa (tire-lire) junelui principe.
dulaţiunile prin aeră ale acestui fumă. Vântulă, ce in-cepuse a sufla de afară, străbătea prin crepăturile pă-reţiloră şi stingea adeseori o parte din luminări; acâsta încă iml tăcea mare plăcere.
Mai multă îmi plăceau însă mătăniile. Aveau să i se cetâscă cele două spre-(}ece evangelii din Joia Pasci-lorQ şi după fiă care evangeliă trebuiau să se facă trei craci şi o mătaniă, apoi âr trei cruci şi o mătaniă, şi Încă odată trei	cruci	şi o mătaniă, adecă	trei mătănii
i	şi nouă cruci	după	fiăeare evangeliă, şi	fiindă că < -
vaugelii erau două-spre-tjece, noi trebuiamă să facemă
j de două-spre-^ece ori nouă cruci şi trei mătănii.
a
Acesta era pentru mine ună numără ce trecea departe peste puterile mele de calculaţiune. Devenisemă lăr'e confusă, nu puteam ţină rostă de locă cu Omenii cei mari. Vream să facă şi eu ce facă ei: Când vedeam ;	că vrâu să se	plece	şi eu mă plecam, der	adese-ori mă
j	păcăleam, căci	ei se	plecau să îngenunche,	er eu făceam
: mătănii în locă de a ingenunchia şi adeseori făceam cruci în locă de mătănii şi mătănii în locă de crud. C’ună cuvânt: nu puteam să aflu gândulă Omeniloră nici într’ună chipă. In cele din urmă m’am obosită grozavă şi când era pe la evangelia a şâsea eu nu mai puteam sta pe picidre de somnă ; m’am aşeZată în scaunulă meu şi am
adormită. Capulă îmi era râZîmată în dosă de păretele bisericei, er în laturi nu mă puteam răsturna, fiindă-că eram strînsă înţepenită între cei patru stălpî ai stranei mele.
Durrniam fbrte liniştită. Gând era pe la finea ru-găciuniloră frate-meu mă sculă ca să mergem acasă; elO m’a dusă de mână în tinda femefloră şi m’a dată în grija suroriloră. Eu însă abia îmi puteam deschide ochii de somnă şi nu aveam răbdare să mai aşteptă. Mai avea -ă urmeze binecuvăntarea preotului şi să eşimă; mie însă şi atâta îmî părea greu să mai aşteptă, căci som-nulă mă răsbise cu desăvârşire. M’am cerută dela surori să mă ducă la frate-meu, pentru ca să vină cu elă acasă. Ele m’au lăsată, dâr eu în locă de a mă duce la frate-meu, m’am dusă ârăşl la strana mea, m’am slrîm-torată din nou între cei patru stâlpi şi am adurmită.
Frate-meu credea că sunt la surori, surorile credeau că sunt la frate-meu. Intr’aceea preotulă terminase rugăciunile, âmenii eşiră pe rându din biserică, fă-tuiă stinse luminele, închise uşile şi se duse, âr eu râ-măseiu în biserică durmindă singură singurelă.
(Va urma).
Suvenir! dela cutremuruld de pămentu. — Intr’u-
nulă din principalele hoteluri din Niza, ună Englesă, bine cunoscută în saldnele din Monte-Carlo, lordulă B... se deştâptă spăriată în momentulă când cade în pată o bucată de tavană. Sună ca să vină chelnărulă, care vine în grabă şi c’o linisce mare îi Z’ce: — Emilio, dâ’mi o cameră; în care n’a căZ«tă tavanulă în pată!..
f (Necrologu) Subscrişii cu inima frântă de durere aducă la cunoseinţa consângeniloră, ainiciloră şi tuturora cunoscuţiloră, cumeă iubitorulă loră frate, cumnată şi nepotă Ioanu MarinoviciO în ală 44-lea an ală vieţei sale, după un morb îndelungată de plumânî în 1 Aprilie st. n. la 2 6re noptea şi a dată sufletulă în mânile Creatorului. Remăşiţele pământescl s’au aşeZată spre odihnă eternă în 3 Aprilie st. n. la 2 ore p. m. în cripta familiară a cirniteriului gr. c. din Regină. Fiă-i ţărâna u-şorâ ! — S.-Regină în 1 Aprilie st. n. 1887. Carolina Orbonaşă n. Marinoviciă, Maria Schwarz n. Marinovici, ca surori Nicolae Marinoviciu, Eugenă Marinoviciu, ca fraţi. Carolă Schwarză, colonelă de gendarmerie în pens. Michaelă Orbonaşiă, adv. ca cumnaţi. Cornelia Marino-viciă n. Datco, ca cumnată. Maria Lemeni, Ecaterina Marinoviciă, ca mătuşi. Agapia Crişiană n. MarinoviciO, ca vară.
1
Editoră: Iacobti Mnresianu.
?
Redactoră responsabilă Dr. Anrel Mureşianu
Tipografia ALEXI
tk
Predeal si-Budapesta	Budapesta—Predealil	Teluri- kradfe-Bn(laf«Dta !! Budapesta-âradft-Teluşft.
*3
i—f •
g
S’
hs
®
®
Sfi
kw
fl<
■
"
m
S-
se
*
®
se
■*2?.
"d
H
®
-5»
>
*
se
a
s
s.
Se
tu
®
3E
Se
S9
?5

«TK
O


%
p
fft-
s*
ori
3
MOt
ari
<
Si
W
cr
CD
W
P3
2. O
as r"”1
o
o
!“+■
O
3
00
00
03
CD
£
►3
O
£<
p- » CD 3 ►O S3
i—• e-f-
3	3<
CL
CD >-*
a
CL crq
CD P
C3 »
2. 3
CD
OB
Ctx 3*
* 2 cd c
3
cl o
£- S
s> 3: e £ 3 99
N
CD -•
ase
B
3
C+
O c<
o''*50
QQ CD1
P •-!
P
esc
CD
CC —CC
CD
c'^
o
>-J
CD
Cfq
3
CD ^ CL
p* p
^ -	3.
b 2. S N 3 =r
CD jo
I ■
CC r-*-K5 ®
Kn
> "3
O
a cc $
k —
fe -*
K?
fco
k
Cr,
h-*>
3
p>
£ TTc
p -•
2. B
Pt- p<
ast .
P
cr
o
3
p
g? g:
«an. 3 85* <5
CC
3
cr
3
P
>-S
3
« £J
e* aq p< p g
„ c<
p y
® ’tS 3 JŞ
p 5‘
cr 3. O Et
N* -3-
»* 5S‘
►7
Bi EL
5’ C*
3 g
2 S
I-S
3
p>
3
p<
3 CD

CC
cd<
►3
3
3
3
*3
O
3
3
P
3
CL
P
e-K
3^
c"
fL
■
3
P
cr1
o
3
P
bl
c<
o
K<
P
3
3
B
O p p><	.
p
*3
O
« CD
p
p
3<
-CC
•3 v..
O
fes
&
p
CL
P
3 3
3 5
5 2
3 P
_	3
CL Q 3	—•
•3 0Q
3	3*
	; EQUITABLE Societate de asigurare pe viaţă a Sta-teloru-Unite în New-York. înfiinţată în annlu 1859. Starea asigurăriioru la 1 Decemvrie 1886.. R. M. 1.747.000.000. în anula 1884 în anulu 1885 360.000.000 408.000.000 în anula 1886 474.000.000 măreî. Fondurile totale s6 urcară de la 272.000.	000 mărci din 1 Ianuariu 1886 la suma de 321.000.000 la 1 Ianuai’iu 1887. Escedentula curata ala câştigului a fosta la 1 Ianuariu 1887.. 68.000/00 mărci şi a crescută în comparaţia cu anulă trecuta cu 13.000.000 mărci. Capitaluri plasate in Europa peste 18.000.	000 mărci. Neeontestabilitatea po-liţeloră după esistenţă de trei ani. Răscumpărarea şi dreptula la reducţiune a 1 fiă-cărei poliţe după esistenţă de trei ani. La capitalulă în acţii de 100.000 dolari să socotesce după statute numai 7% interese, partea cealaltă a câştigului, formândă multe milione cade esclusiva în folosula asiguraţiloră. Subdirecţiune pentru Ungaria în Budapesta, Andrâssystrasse 12. % Agentura cercnalti la: 6—6 »Filiala Albinei,« Braşovu,	
		
ff?
|g
i a
3 g
i»
fD w-
*"5 Q-i
-40
08 03 00
O © O
p s § g
. îl El 2,
2	2 3
3	3
2.0.5“ © •
c Cb c
CO © TO ţi P
5 » ^ g o ©
H I"*
cr p p> c
» _ c •© g-3	Oj 2. Qj G. • ® 2 g ® g. .	© a* a
o 2 StS'“ c< -	S ^ | §. • c» ffi îî © fi, — . * fi. .	2 fi1"? <?
£ o .	fi © . fi © .	
CJ pc	fi px fi pw	S»
OQ r.	era 3- . to Ş- .	ST * •
o o
		l-k	l-k	
o	O o	I-*	co	«O
	ţt>-	<35	<35	CO
CJI	u> CJX	CO	1	
o	O o		1	o
CO O GO ►-'• l-k tO
O o
2 P5* P M g n *a s
S-as-li
«“ ^2 s<2
©5
« «
ISO
>>> te-rcopo
- O » ©
“ B B ^
2, p P P a S.1^
J3 o cs p» ©t o o < <-►
p. ©
e-g:
_' D c
I.
5b^
a H» © =- •-• c s
?3
o ©
3 .
nJMO©
© <»
. cr
p< . B
© ^ . 2,
Qj ©
P’Bi* î fi< «• p
os & • fi
•	C - M -CP»
•	Mp »-l
,?<».? ÎSD tp oc GC CC 00 0>OiK
® fia
s-p M p c g
00
CTî, ps « Oc C
ţn W
r—■ r-t-
.	-* -S
&, ©
© *«
-f© 3®
^© g.
. (w 3 . £2. c
O !
^ » ( <3 w ; fC'1© fi p* ; fit©; ■
c §-! p 5'<
3
-»
e
3
|ş§
o.
5‘
t\D
>
GC'
00
■o
p< JL 1
p fi'2 c c.^g
M* CO 00 00 CO	CC	CD
wcocoow	co	GD
<i co do o» -a	Cl	<1
O'CJ’O’OO'	o	Oi
	Cu		
D	O		
	o		
	r1 3		o
	M. )—ki		3
1	1 I GO co CO 00 o I	00 CO CO	3
	| 1 I-* I—*■ 05 h-x. >-*■ 1	^ ^ co	T3
s 1 1	1 1 1 1 ^ 1 1 1	1 1 s-	
Q
fi
m
0
d<
O
O
r—
P
O
PS
G
£L
CL
2L
p
CO
“
*1
9B
se
s.
®
“
s
«k
0
t
®
%
A
p*
CO 00
o^sr
oo co eo oo o
OD C© ■<! DO tNO
IMAMII
00 CO CC cu Ol P
oo
00
<1
	P		ifl	Q	B	r*	2S	>■	cr		
3 O 3	c:		3	p			P		p		
	g; cT	Cl	5* c '“S	F 3	T5 3 2 p'	3 3 *©	T3 cT o	«5 3’	3 3 s O		
g 3t	C jţ 3 t;	•	3* O* 3 3		WC	CD 3 03 3 »—<	3 i CL o" '-3	o B p- 3 3	3 C P-		
•	•								3		
•	■		>						a r.	g- 5’	0 C
			cr						w		
			3							4*	* e
	*		P							>	
			¥								c
	'	Oi	05								■o_
*	•	O O	O							CD	3
										CA	0
									0		
<1									C	W*	00
i	V	a	*	«»*		»	w	*	3		■7 p
									**!*	“ir	-<»
o O	K	co	o		i—^	1-^	H-*“			V]	0 < CG
CD	CO	00	î—*	Oi	O		O	GC	GC		
	1	1	1	co	4^	45s	b	45-			
3	1	1	1	C5	O	O	Oi	O	Ol		
P											
3									3>		
3<									3		
									a_		
	>-*	CO									
	h-^		o			h-*-	M^				
	w	CO	co	05	O		o	GC			
	1	1	>	1	4»	4>-	o	45*	4^		
	1	1	i	1	Oi	Oi	co	Oi	00		
52S
ds
o>
GAZETA TRANSIiiVANIE1	1887.