HKDACŢICîfEA ŞI AnMIMSTKAŢU’XEA t
BRAŞOVC, piaţa mare Nr. 22.
..GAZETA" IESE ÎN FIECARE DI.
Pe unii an fi 12 fior., pe ş6se luni 6 fior., pe trei luni 8 fior. România şi străinătate:
Pe an fi 40 fr., pe şâse luni 20 fi-., pe trei luni 10 franci.
ANULO l.
Sl PRENUMERĂ:
la poşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi.
AIUHtlIUBILB:
O seriă garmondfi G cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Sorisort nefranoate nu •• primetou. — Manuaorlpte nu aa ratrămltfi.
NR' 60.
Luni, Marţi 17 Martie.
1887.
Braşovu, 16 Martie 1887.
►Săptămâna trecută a scosu la ivălă nouă neînţelegeri între cele două jumătăţi ale monarchiei ndstre.
De neînţelegerile între Unguri fi Croaţi nu mai voimu să vorbimu, căci ele suntu bine cunoscute cetitoriloru noştri. Vomă aminti numai, că neisbutirea revisiunei pactului ungaro-croatu a fostă luată la cunoscinţâ în modu formala de cătră dieta ungară şi de cătră cea croata, cons* tatându-se că mai alesă în cestiunea limbei nu se potu înţelege unii cu alţii. Ministruhl-preşe-dinte Tisza, precum şi adjutantulu său Dr. Falk, ca raportorii în acdstă causâ, n’au lăsată să trăcâ nici acăsta ocasiune fără ca să mai amărască puţinii pe Croaţi cu cunoscutulu loru limbagiu îngâmfată.
Mai^ mare însemnătate are pentru momentu cestiunea pactului dintre Austria fi Ungaria. Se pare că din ce în ce se opunu mai mari dificultăţi înoirei acestui pactu. Acum este afacerea delicată a cvotei, ce trebue să o contribue statulu ungară la clieltuielele comune ale monarchiei, care a produsă o notă fdrte discordantă în con-certulă dualistică.
Delegaţiunile, precum scimă, au alesă pentru stabilire cvoteloră din vorbă fiăcare câte o aşa numită „deputaţiune a cvotelorăcar! aveau să studieze lucrulu şi să comunice resultatulu una alteia prin „nunţiuri“. Se asigură acum, că „depTitaţiunea cvoteloră“ austriacă şl a terminată lucrarea şi că resultatulă ei este cu totulu diferită de acela, ce-lă conţine nunţiulă deputa-ţiunei ungare. Nu numai că nu se primescă propunerile unguresc!, der se cere ca Ungaria să contribue la cheltuielile comune mai multă ca pană acuma. Scimă că nunţiulă deputaţiunei unguresc! ceru, ca să se ştergă cele două milidne, ce le plătea Ungaria pe fiăcare ană Austriei dreptă despăgubire pentru că a luată asuprâ’şi administrarea graniţei militare cu venituri cu totă, şi întrăga cvotă ce-o contribue Ungaria la cheltuielele comune să fiă redusă dela 31.4 la 30 procente, său mai corectă <}isă la 293/* procente.
Deputaţiunea austriacă a făcută însă soco-tela, că Ungaria în conformitate eu venitele sale din contribuţiunî şi cu alte împrejurări ar trebui să plâtăscă 41 procente, dăr totuşi s’au arătată mai generoşi „şogorii“ (cumătrii) austriaci şi pretindă ca Ungaria să contribue în viitoră cu 3^ procente şi Austria cu 66 procente la cheltuielele comune, ăr încâtă privesce cele două miliăne din venitele graniţei militare să le plătăscă Ungaria mai departe ca şi păn’ acum. Pretensiunea cu-mătriloră dualişti este prin urmare, precum ve-demă, fărte însemnată, căci e vorba aici de-o mărire a cvotei anuale cu aprope fepte milione fiorini.
Şi lucru îngrijitoră este, că decisiunea a-căsta s’a luată în sînulă deputaţiunei austriace unanimă, dovadă că tăte partidele cislaitane suntă hotărîte de a respinge propunerile ungurescî, pe cari cei din Viena le numescă prea „cutezătăreu şi „estravagante.“ In curândă se voră întruni membrii ambeloră deputaţiunî la o şedinţă comună şi dăcă, ceea ce pare mai multă ca sigură, nu voră ajunge la nici ună resultată favorabilă şi nu se va găsi nici o altă modalitate spre a stabili o înţelegere între delegaţiuni, atunci conformă legei din Decembre 1867 Maiestatea Sa monarchulă va avă să stabilăscă cvota, însă numai pe ună ană. Ce va fi după aceea? Acesta este ună secretă ală viitorului.
In afară a fostă celă mai importantă eve-nimentă ală săptămânei marea serbare din Berlină. Ca de obiceiu la asemeni ocasiunî au de-
monstrată şi Berlinesii mai pentru pace, mai oentru altceva. A bătută la ochi cu deosebire orimirea distinsă din partea curţii prusiane şi entusiastă din a poporaţiunei capitalei, ce i s’a făcută Regelui fi Reginei României. Foiloră prusiane li s’a relatată, că dintre toţi dspeţii, regele Saxoniei şi regele României au fostă mai bine şi mai căldurosă primiţi. Regina României a şezută în totă timpulu festivităţiloru totu lângă împăratulu Wilhelm. O importanţă şi mai mare i se dă faptului, că Regele Carolit a avută conferinţe lungi cu principele de Bismarck.
Deşi Regele Carolă ală României n’a fostă acompaniată în călătoria sa de nici ună ministru, nu mai încape îndoidlă, că convorbirile sale cu Bismarck nu se voră fi mărginită numai la lucruri secundare, ci voră fi atinsă şi marile cestiuni politice ale (Jilei* „Morning Postu din Londra cj.ice în numărulă său dela 26 Martie, că cheia de căpetenia a cestiunii Orientului este mănţinerea integrităţii teritoriului şi a independenţii României. Yisita Regelui şi a Reginei României la Berlină, — adauge numitulă <}iarti — a avută de sigură ună scopă politică de-o mare însemnătate, acela adecă de-a dobândi dela guvernulă germană garanţii de aceeaşi natură ca cele ce'au fostă date Austro-Ungariei; Germania se va opune ori-cărei încercări, care ar pută compromite integritatea teritoriului şi independenţa României.
Bine ar fi când s’ar adeveri ceea ce scrie l:6ia englesă despre îngrijirea Germaniei pentru integritatea teritorială şi independenţa României. Dâcă prinţulă Bismarck n’ar mai voi şi altceva, Românii ară putâ să fiă pe deplină liniştiţi.
Speranţele de pace, cari se urcaseră în urma aniversărei din Berlină şi a sciriloră despre încheierea alianţei germano-italiane, au scăzută ârăşi după ce cancelarulă germană, în discursulă său ţinută ki camera Senioriloră prusian!, a vorbită de nisce pericide apropiate, ce ară ameninţa esis-tenţa Germaniei. Pressa berlinesă a începută din nou a se hărţui cu (Jiarele francese şi refrenulă este că Francia ameninţă pacea fiindu că nuvo-iesce să renunţe pentru totdâuna la Elsaţia-Lota-ringia.
Pe de altă parte Rufii şi mai alesă pansla-viştii cu d. Katkov în frunte răspundă la linguşirile francese totă cu linguşiri, ceea ce superă pe Germani fdrte multă. Katkov e de părere, că Rusia nu va mai întră în alianţa celoră trei împăraţi şi că cu timpulă va încheia o alianţă cu Francia, fără a se împiedeca de forma de stată republicană. Pe Germania o acusă, că aţîţă partida revoluţionară din Francia şi sternesce comploturi în Petersburgă, sperândă a câştiga astfelă pe Ţarulă de frica revoluţionariloră, ddr planulă Germaniei nu va reuşi, pentru că „Ţarulă este înainte de tdte patriotă şi vrea mărirea ţărei sale.“
In Italia nu se mai pote constitui ună mi-nisteriu definitivă. Erăşi a isbucnită crisa ministerială şi acum e vorba de ună mimsteriu de coaliţiune, în care să între şi şefulă oposiţiunei, Crispi. De acesta se <Ţcea, că e unu contrară ală alianţei cu Germania, foile oposiţiunale asigură însă, că nu e aşa cum îlă credă organele bismarkiane. Tocmai acâstă fierbere continuă în cercurile politice din Roma dovedesce însă, că se tractăză aici de planuri şi cestiuni mai mari ca cele de partidă şi este uşoră posibilă ca ac}!, mâne parlamentulă se se pronunţe chiar în contra alianţei cu Germania.
Din Bulgaria sosescă ârăşi scirî neliniştitdre. Se vorbesce de nouă turburărî şi se anunţă, că în Reni (Rusia) s’ară organisa bande pentru ca să năvălâscă în Bulgaria. Prospectele de pace se micşorâză ddr pe (Ji ce merge.
Reînceperea negociârilortt
pentru încheierea convenţiei comerciale între Au&tro-Ungaria şi România.
Vineri săra au plecată din Bucuresci delegaţii guvernului română la Viena, cu scopă de a reîncepe ue-gociările pentru încheierea convenţiunei comerciale. Cq-misiunea este compusă din d-nii G. Cantacuzino, direc-toră generală ală căiloră ferate române, P. S. Aureliană senatoră, D. Protopopescu, directoră generală ală regiei tutunuriloră, Gr. Ghicq, representantulă României în co-misiunea internaţională dunărănă, T. P. Rădutescu, fostă subdirectoră ală oficiului vamală.
Scirea, că numai d. Sturdza cu d. Aurelianu vâră merge la Viena, nu a fostă esactă. De astădată nu mâi e vorba de purparleurî, cari s’au făcută deja întţe ambele guverne, ci este vorba în adevără de reînceperea negociăriloră. De aceea a plecată la Viena întrăga co-misiune pentru încheiarea convenţiei comerciale.
P6te că pe când scriemă aceste s’au şi începută conferenţele. Guvernulă austro-ungară doresce să ajungă la o înţelegere cu România încă în cursulă sesiunei actuale parlamentare, de aceea credemă, că negociările nu se voră mai trăgăna.
In Viena se vorbesce multă de indisposiţiunea ce ar fi causat’o celoră din Pesta trimiterea d-lui Aureliană ca să conducă tractârile din partea României. Este dăr de interesă a cunâsce în privinţa acă$a părerile celoră din Pesta. Se pronunţă în privinţa acăsta „Ieşti Naploa în numărulă său dela 26 Martie a. c.
După ce arată, că convenţiunea comercială, ce a încheiat’o România cu Germania, va cădă în cumpăna negociăriloră, ce au să urmeze în Viena, caraeterisâză „Peşti Naplo" însemnătatea convenţiei germano-romftne în modulă următoră: Vama pe acele articule, cari se importăză cu deosebire din Germania a fostă în modă însemnată «scădută, de altă parte, acele articule, cari până acuma eraur libere de vamă, după tractatulă de mai înainte cu Germania, dăr nu suntă importante cu priviră la esportulă germană, pe când din contră formăză ună însemnată imporlă ală monarchiei nâstre, îşi perdă scutirea de vămă şi cu privire la aceste articule întră in vigâre tarifulă autonomă vamală română. Totă aşa s’a întâmplată cu arficulele acelea, cari intrau cu o vamă moderată din Germania şi cari se impdrtă mai alesă din monarchia ndstră, cu privire la aceste articule posiţiunile au fostă parte şterse şi supuse tarifului autonomă vamală, parte în modă însemnată urcate.
„Astfeliu,* (fice «Peşti Naplo,» „ascuţişulă convenţiunei germano române se îndrâptă In contra monarchiei nâstre. După ce România, decă voiesce să încheiă convenţia cu noi nu pâte să ne refuse tratamentulă naţiunei celei mai favorisate, a ştersă înainte de tâte din tarifulă convenţională esistentă cu Germania tâte acele favoruri în a căroră posesiune amă fi ajunsă noi sub titlulă na-ţiunei celei mai favorisate. Şi acum se nasce nomai întrebarea, decă România vrea să ne refuse absolutamente acele favoruri, sâu că le susţine numai ca obiectă, de deosebită compensaţiune în schimbulă altoră concesiuni."
„Observămă,“ continuă »Pesti Naplo," »că acea urcare de vamă, prin care guvernulă română cu modalitatea încheiărei convenţiei germano-române şl-a câştigată mână liberă, interesâză în modă preponderantă industria austriacă şi numai în parte mică industria ar-delână. Aşadâr pe noi nu ne interesâză în mare măsură încheiarea unui tarifă convenţională cu România din punctă de vedere ală esportului industrială, dâr cu hotărîre trebue să ne opunemă unei asemeni convenţiuol dâcă ea ar uşura în mare măsură importulă de vite din România şi ar scuti de vamă cerealele române. Nici nu credemu, că va putt se se încheiă între monarchia nâstră şi România altă convenţiune, decâtu pe basa naţiunei celei mai favorisate; vorbesce pentru acâsla întrăga dis-posiţiune nu numai în România şi în patria nâstră dăr şi cea din sinulă faetoriloră dirigenţî ai maiorităţu din Austria şi pentru acâsta pledăză şi convenţiunea ce s’a încheiată acum între Germania şi România.«
Nr. 60.
GAZETA TRANSILVANIEI.
1$81.
SOIRILE PILEI.
La 25 Martie s'au adunaţii vr’o 1500 de studenţi înlr’ună locală ală unei grădini din Pesta spre a se consulta, ce e de făcută în contra intenŢcerei din partea poliţiei şi a rectoratului privitOre la ţinerea unei adunări studenţescl în cafenele, ori în localulă universităţii, de Grece studenţimea voesce să vorbâscă asupra cunoscutei declaraţiunl a ministrului de honvecjl în cestiunea examenului de oficerl de reservă. După discursuri bombas tice şi atacuri contra ministrului, rectorului şi căpitanului superioră ală poliţiei, au hotărîtă să se câră dela poliţiă permisiunea d’a se ţine adunarea şi să se adreseze la dietă. E caracteristică că ună studentă a acu-sată tinerimea academică, că nu pricepe spiritulă tim pului: nu mai pricepe se demonstreze. — Aşa e, a tre ■ cută cam multă de când nu s’a mai demonstrată !
—x—
Suntemă informaţi că din Braşovă se voră trimite doue deputaţiunl pentru a felicita pe părintele Episcop ă I. Popazu la jubileulă preoţiei sale de 50 ani, anume una dela Biserica St. Nicolae, care se compune din d nii protopopă I. Petrică, parochulă V. Voina, mirenii Ioană Lengeră, Sterie Stinghe, Ioană Almăşană, Stinghe găbu-raşulă, Antonă Purcărea şi directorulă Stet. Iosifă, âr a doua din cetate se compune din părintele Baiulescu şi C Popazu jun.
—x—
Pentru o mai repede şi mai sigură întregire a mu-niţiunei la infanteria şi la vânători în timpă de răsboiu, bataliânele voră primi cară nouă de muniţiune mai uş6re şi mai mobile, întocmite pentru doi cai. Fiăcare bata-lionă primesce patru cară de acestă felă, în locă de două cu câte 4 cai ca pănă acum.
—x—
Sub preşedinţa secretarului de stată Berzeviczy, s’a ţinută în ministerulă instrucţiunei o conferinţă, în care s’a hotărîtă, ca cărţile de înveţămSntă pentru scâlele poporale şi civile să se predă spre judecare consiliului instrucţiunei, spre care scopă acesta se va întregi cu 10 noi membri din cerculă bărbaţiloră special! pe tă râmulă instrucţiunei poporale.
—x—
La eserciţiile	de arme din	acestă	ană	se voră
chema la honvedî: oficerii cari la finele anului trecută au fostă trecuţi din reserva armatei comune ca oficerl de honvezi în stare de concediu la honvedî cei cari în anulă trecută au fostă liberaţi de eserciţii cu condiţiune ca să le facă în acestă ană; aceia cari nu mai suntă obligaţi la serviciulă militară, dăr au să facă ună eserciţiu de arme negligată; acei oficerl concediaţi, cari n’au luată parte destulă de desă la eserciţii; mai departe honvezi din	1885, 1884,	1883,	1882	şi 1880,
precum şi cei concediaţi, cari suntă în restanţă cu eserciţiile. Acestea voră dura 35 de ^le.
—x—
D-lă Alexandru Romană, profesoră Ia universitatea din Pesta şi membru ală Academiei române a sosii a în BucurescI spre a lua parte la lucrările Academiei.
—x—
In casă de mobilisare serviciulă publică ar suferi în modă simţitoră prin aceea, că cei mai mulţi împăr-ţitorl de depeşl dela	tote oficiile telegrafice	din ţâră suntă
obligaţi la serviţiulă	militară şi ar	trebui	să se	presinte
la trupe. Ministrulă de comunicaţiune, luândă în considerare acâstă eventualitate, a adresată o cerculară pri-mariloră tuturoră oraşeloră cu magistrată regulată, prin care îi învitâ ca, pentru casulă de mobilisare, să găsâscă
ună numără corăspundătoră de bărbaţi neobligaţi la serviţiulă militară, destoinici în totă privinţa a împărţi de-peşile telegrafice, şi a face numele loră cunoscute respec-tiveloră oficii telegrafice.
—x—
Procurorulă r. Adolf Kenyeres din Braşovă e numită preşedinte la tribunalulă din Bistriţa.
—x—
Relativă la scirea despre mesurarea darii de câştigă cl. III, ce amu publicat’o în Nr. 57 ală foit:i năs-tre, suntemă informaţi, că aceea privesee numai Budapesta, âr nicidecum comuna Braşovă. Timpulă când se va lua înainte măsurarea dării de câştigă cl. Ilf în Braşovă, se va face cunoscută de cătră magistratulă de aci prin publicaţiune. Prin urmare pe cei interesaţi îi în-cunosciinţămă că aci nu suntă încă espuse registrele spre orientare.
—x—
In Aradă s'a serbată în fortărâţă de cătră regi-mentulă de acolo Nr. 33, br. Kussevich, aniversarea lup-teloră dela Mortara şi Novara (21 şi 23 Mi rtie 1849), în care Piemontezii au fostă bătuţi de Austriac!.
—x—
Căpit,anulă Iosef Ferd. Graeser dela regim, de husari Nr. 2 din Braşovă, a murită în Beghinulă săsescă, unde se afla în concediu.
—x—
In comuna Tornocz, precum se scrie din Neutra, a isbucnită în modă epidemică periculGsa b61ă Menin-gitis cerebrorusalis. Dintre 20 caşuri de b6lă, 12 au fostă mortale. Spaima e f6rte mare, căci de cele mai multe ori medieulă chemată nu p6te canstata decâtă mărtea, atâtă de repede seceră băla pe cei atinşi de ea, cu deosebire copii.
—x—
< Regele României a avută la 25 Martie n. o întrevedere lungă cu prinţulă de Bismarck, căreia i se dă o mare importanţă politică.
—x—
Sâmbătă s’a serbată în Bucuresci a şeptea aniversare a proclamării regatului română
Maiorulă de artileriă Grămâticescu din armata română a fostă trimisă în Franţa, ca să asiste la espe-rienţele ce se facă acolo cu tunuri de ună nou sistemă. De altă parte se va forma, ca probă, o bateriă de mitralieze Mannlicher pentru armata română. Vaporulă englesă »Pikiwig*, sosită în săptămâna trecută în por-tulă Galaţi, a debarcată 5 mii lă4I cu cartuşe. O com-paniă din regim 5 de liniă le transportă pe tărgî la drumulă de feră spre a fi transportate la Bucuresci.
—x—
Guvernulă română a hotărîtă să participe la es-posiţiunea universală ce se va ţine în 1889 la Barisă.
—x—
D-lă Goblet, ministru-preşedinte ală Franci ei, şi d-lă Flourens, ministrulă de esterne, au fostă decoraţi cu marele cordonă ală „Stelei României.»
Documente privitore la istoria Românilorfl 1199-1845.
In ce privesee istoria Româniloru şi anume epoca vechia dela colonisarea Daciei şi până la anulu 1576 era o necesitate imperidsă ca mulţimea de documente relative la Român!, răspândite prin diferite publicaţiuni, cari au apărută în
străinătate să se întrunâscă câtu mai curându în-tr’o singură colecţiune, fiindu că numai astfel ti documentele aceste potu să aducă unu folosii realu pentru istoria ndstră naţională.
De aceea este fdrte, lăudabilă decisiunea ce a luat’o eomisiunea însărcinată cu publicarea co-lecţiunii Hurmuzaki de a complecta seria de documente însărcinându pe d. Nic. Densuşianu cu culegerea documenteloru înainte de 1576, precum şi cu redactarea acestei părţi.
Volumul ii primă aluf acestei salutare colee-ţiunî de documente a şi apărută (}dele aceste, însoţitu de diferite note variante şi tabele. In prefaţă se <Jică următdrele :
Comisiunea însărcinată cu publicarea colecţiunii Hurmuzaki a crezută, că e bine să se completeze acâstă importantă seriă şi cu documentele înainte de 1576, relative la poporală română, şi cari se află răspândite prin diferite publicaţiuni apărute în străinătate.
Cu adunarea materialului relativă la acestă epocă, precum şi cu redactarea acestei părţi, eomisiunea a în sărcinată pe subsemnatulă.
Incependă acestă lucrare, planulă şi scopulă redac-ţiunii au fostă, de a întruni pe câtă se p6te în acâstă seriă totă aparatulă accesibilă de documente, nu numai acele, cari se repâriă de-a-dreptulă la ţările şi la popo-rulă română, dâr şi documentele, cari privescă evenimentele mai importante petrecute în ţările vecine, cari însă au atinsă în modă indirectă viâţa şi desvoltarea nostră naţională, prin urmare istoria poporului română.
Aici însă trebue să amintimă, că întregă aparatulă acesta de documente, ce-lă publicămă în volumulă de faţă constitue aşa (Jicendti fântâni esterne ale istoriografiei române.
Documentele n6stre indigene, archivele domestice ale ţeriloră române Înainte de secululă. ală "’XIV-lea au peritO.
In timpurile acele pline de calamităţi ale evului de mijlocă, prin cari au trecută Ţările române, au fostă lovite de fieră .şi de focă nu numai altarele, nu numai oraşele şi satele nosfre, dâr ce avemă să deplângemă mai multă, chiar şi monumentele interne ale istoriei nâstre naţionale.
Este prin urmare evidentă, că orî-ce documentă relativă la Ţările române înainte de secululă ală XlV-lea ocupă ună locă fărte însemnată în cunoscerea faseloră şi evenimenteloră prin cari a trecută poporulă română, este ună mărgăritară pentru istoria năstră naţională.
Cu deosebire pen'ru epoca acâsla obscură nî-au oferită ună importanta materială Regestele pontificiloră romani păstrate în archivele Vaticanului, încâtă aceste preţiose reliquii au fostă publicate de multă meritatulă Theiner şi de antecesorii săi.
Comisiunea avendă în vedere deosebita importanţă a acestoru Regeşte, de altă parte divergenţele de textă mai multă sâu mai puţină însemnate, cari ni se presintă în diferitele ediţium apărute până acumă, a credută că e bine să se colaţioneze încă odată cu codicii originali din Roma documentele publicate de Theiner şi reproduse in volumulă de faţă, lucrare, care s’a executată cu o particulară bunăvoinţă din partea Direcţiunii archiveloră din Vaticană.
Intru adevără, în copidsa colecţiune de documente publicată de Theiner (Vetera Monumenta Slavorum me-ridionalium. Tom. I., şi Vetera Monumenta historica . Hungariam sacram illustrantia., Tom I.) şi anume în părţile reproduse aici, se slrecuraseră diferite erori de
FOILETONUL
Cum ssriu Ungurii istoria?
(Urmare).
Nu e nici o mirare — continuă Enrică Mar-czali — că sărmanii popi nepolitici se lăsau în totă feliulă de conjecturi, Nu era p’atuncî — p6te cu es-cepţiunea Katharinei II — nici ună plănuitoră mai cu-tezătoră, ca Iosifă II. Când cu alianţa ambiloră domnitori a fostâ de o parte restabilirea imperiului romanii de ostă, de altă parte a celui de vestă ună cugetă reservatO, dâr neesprimată. O parte dintre aceste planuri îi privia pe ValachI tare de aprăpe şi deşi alianţa rămase încă secretă, totuşi se vorbia câte ceva despre scopurile ei. Katharina visa pentru nepotulă sâu tronulă Constantinopolului şi era înţelâsă cu împăratulă îrj ce privesee împărţirea Turciei. „Intre cele trei imperii trebue ridicată ună stată independenta. Acestă stată, Dacia vechiă, s’ar putea forma din Moldova, Valahia şi Basarabia, sub ună domnitoră ce aparţine naţiu-nei predomnitâre acolo. (Bekenntniss)“. Astfelă scrie împăratului Ţârina în 21 Septemvre 1782. Iosifă n’a făcută nici o întrebuinţare în contra ambeloră principate greco-neunite, dintre cari numesce elă Dacia ună regată,
numai cere neşce avantage pentru sine, între altele libera navigaţiune pe Dunăre. Este de a se considera ca ună lucru constatată, că diplomaţia rusâscă a pusă totulâ în mişcare în România, spre a pregăti esecutarea acestui plană. 0 ţâră mare independentă, de o naţiune şi o credinţă: acesta era strigătulă în România de aiŢ, şi popii din vecina Transilvaniă să nu fi au<}itâ nimică ?
Rola popiloră în răscolă o putemă resuma scurtă în următorele. Ei au fostă urzitorii turburăriloră provocate prin conscripţiune. Cum se dovedesoe din actă, răscâlei i-a premersă o adunare de popi. O epistolă a lui Horia dovedesce, că popii aduceau voinţa lui la cu-noscinţa poporului. înainte de tote însă: caracterulă strînsă religiosă ală revoltei, zelulă de convertire şi ura sângeroasă faţă cu alte religiunî, intărescă cele <hse. Nobilimea maghiară privia în acâstă direcţiune religiosă ună factoră principală ală revoluţiunei şi rapărtele contimporane amintescă despre escese într’adevâră inspăi-mântătore ale fanatismului.
Este faptă cunoscută, că revoltanţii pardonau pe cei prinşi numai sub condiţiunea, că voră primi credinţa loră. înaintea împăratului nu era ună secretă acâstă in-fluinţă a clerului. *0 causă principală a turburăriloră este întunereculă estraordinară, care domnesce încă la poporulă valach în religiă şi obiceiuri Numai instituirea de scâle naţionale şi educaţiunea clerului necultivată mai
potu corege ceva..... şi evita pentru viitoră nesce eveni-
mente atâtă de triste.u (Autografulă împărătescă cătră contele Pâlfify dela 12 Iulie 1785). Ori şi cine scie, ce abisă desparte pe popii dela sate de episcop!, cari aparţineau încât-va classei domnitâre. Popii răsculau poporulă, ce folosă, dâcă îi admonia episcopulă, care nu cu-noscea poporulă şi era privită ca unealta Unguriloră? In revoluţiunea lui Horia lucra aşadâr afară de elemen-tulă agrară, încă unu elementă naţională şi bisericescă, capulă revoluţiunei, însă aduse altă motivă. Elă se pre-sentâ cu mare cutezanţă, ca esecutatorulă porunciloră împăratului. Acum nu o ia aceasta nimeni ca ună lucru seriosă atunci însă aderenţii săi îlă credeau şi acâstă credinţă influinţa şi asupra atitudinei Unguriloră. Trebue să cercetărnă, ce fapte şi cugete de ale împăratului faţă cu amici sâu inimici au permisă a se considera ca posibilă conlucrarea Maiestăţii împărătesc! cu o ceată'de plebe revoltată (Pobelhaufen). In politică nu e de ajunsă puritatea intenţiunei şi fapteloră nostre, trebue să luămă în considerare, cum judecă asupra acesteia aceia cari nu potă judeca corectă. Domnia lui Iosifă II ne dă o învăţătură forte preţiâsă, câtă de periculosă adecă este, dâcă Domnitorulă nu precumpănesce urmările psieholo-gice ale fapteloră sale.
Ca pentru toţi cei apăsaţi, aşa şi pentru Valachii din Transilvania începutulă domniei lui Iosifă a anunţată

GAZETA TRANSILVANIEI.
1887.
Nr. 60.
tipariu, mai multe lecţiun! necorecte şi supliniri de texte, defecte, cari s’au îndreptată în ediţiunea de faţă.
Comisiunea avândd tota odată în vedere deosebi-tuia interesa sciinţifica, ce-la presintă descifrarea corectă a numelora proprii personale şi locale din seeulula ala XIII lea şi alfl XlV-lea, a credatO cO e bine să se anfo-grafeze d n Regestele Vaticanului numirile mai importante de persâne, de popbre şi localităţi, numiri, ce le reproducemil facsimilate pe patru tabele anexate la finele volumului.
Rămâne acum să amintimO în puţine cuvinte despre modula cum s’au reprodusa documentele în publiea-ţiunea de faţă.
Redacţiunea avendQ înainte de tote în vedere, că vaidrea istoriografiei depinde dela calitatea fântânilorQ, că numai veritatea este singurulO scopa ala studielora istorice, a reprodusa aici documentele cu cea mai deplină şi mai consciinţidsă esactitate, după ediţiunile cele maj critice, câte i-au stata la disposiţiune. De altă parte amO lăsata afară din colecţiunea presentă t6te documentele a cărora autenticitate nu se părea a fi destula de sigură *). Cu deosebire amQ cercată să reproducema documentele istorice din seeulula XlU-lea relative la ţerile şi la poporule româna, pe câta se ptite în completula lora, fiinda că ama considerata de o importanţă deosebită orice re-liquiă, care ne pune în posiţiune să urmănma pănâ la una puncta drecare firulO cela întrerupta ala istoriei nds-tre naţionale. In fine ama conservata cu o fidelitate literală peste tot i loculâ ortografia numelora şi a cuvinte-lora, aşa ca istoriografula să pdtă folosi documentele publicate aici întocmai ca fântânile originale de unde le-amO estrasO.
Bucurescî, în 16 Februariu 1887.
Nic. Densuşianu.
Volumulti acesta I, a apărută în tipografia Socecă & Teclu, conţine 701 pagine cu cinci tabele litografice şi se începe anume cu epoca imperiului româno-bulgaru, anulă 1199, şi conţine întrdga corespondenţă a lui Ioaniţiu, Domnulă Româniloră şi alu Bulgariloru, cu Papa Inocen,-ţiu III, încoronarea sa ca rege ală Româniloră şi ală Bulgarii orti, răsbdiele purtate de Ioaniţiu şi de Ionă Asană cu Grecii şi cu Latinii, conţine mai departe intrdga epocă a Cumaniloră şi a Tâtarilorti înoată privesce ţerile ndstre, diferitele cestiunî relative la episcopia Milcoviei şi la episcopia Cumaniloru, precum şi primele răsbdie ale Basarabiloră cu regii Ungariei.
Prin întocmirea acestoră documente într’o singură colecţiune istoria ndstră vechiă va fi pusă cu totulă în altă lumină. Voru pută de aci înainte să se devoteze studieloră istorice mai multe puteri nouă, fiind că nu trebue să per-demă din vedere, că dificultatea cea mare pănă acum pentru studiile ndstre istorice a fostu că nu fiecare era în stare să'şl procure din străinătate tdte publicaţiunile în cari se găsescă răspândite vechile documente relative la ţările şi la poporul ă românii.
*) Aşa d. e. nu amb reprodusa în colecţiunea de faţă decretulO Ducelui lătăresca Caftan cătră castelanii din Cluşiu, din Deşiu etc., dela an. 1212 (publicata de Jerney în Tudomânytâr, 1842. pag. 324 şi 350, şi în Transilvania, 1871. pag. 55) în care se face de asemenea amintire despre „Blachy“ de peste Carpaţî.
Procesulti anarchiştilorâ în Viena.
In Octomvre anula trecuta au fosta arestaţi în Viena 15 lucrători, cari urziseră una complota anar-chistO. In de 21 Martie n. a c. începu judecarea lora înaintea unui tribunaia escepţionala în Viena.
In actuia de acusaţiune se dice, că între lucrătorii din Viena s’au organisatQ asociaţiunî secrete, care îndemnau la crime anarchiste, procurau şi pregăteu mijlăcele d’a le comite, şi în parte întreprindeu şi esecutarea lorii. Activitatea criminală a acestora asociaţiunî era întreită; 1. Să se procure prin înşelătoria şi forţă banii necesari pentru promovarea nisuinţelorO anarchiste, precum şi literele necesare pentru o pressă de tipărită ; 2. Se plănuise să împrăştie frică şi spaimă prin întrebuinţarea de materii esplosibile şi nesuccecjenda a se procura acestea în măsură mai mare; 3. Se hotărî se dea toca în mai multe locuri din Viena şi din împrejurime depositelorO mai mari de lemne, spre a băga groza în poporaţiune şi spre a dovedi, că anarchiştii pota face ceva.
Pentru a ajunge în posesiunea unora sume de bani mai mari, Schustaczek se puse în înţelegere cu Fried-mann, Sehwechla şi Hospodsky, şi hotărîră să se ducă ca comisiune poliţienfecâ c. r. la proprietarula Moses Reich din Hietzing şi sub pretexta că facă revisiune după bani falşi, să secvestreze şi să ia cu ei, în numele direcţiunei poliţienescl c. r. toţi banii ce i-ar avă. Numiţii anarhişti se şi presentă ră în întunecăsa nopte dela 18 spre 19 Iuniu 1885, după 11 6re, la Reich şi cerură „în numele. legii“ să le deschidă. Reich absenta de acasă şi femeile din casă luaseră măsuri de precau-ţiune. Apărănda în timpuia tractăriloră una gendarma, acuş iţii, cari erau în uniformă şi cu insemne, o luară la fugă. Schustaczek funcţiona ca comisară de poliţiă, Hospodsky şi Friedmann aveau pumnale, cela din urmă şi revolvere.
In acelaşi moda operară numiţii în unire cu Hofer-meier şi cu fugitula Franz Czermak la 3 Augusta 1885 în locuinţa Franciscei Till, care era p’aci să le predea 470 fl., dăcă fata acesteia n’ar fi ameninţata eă strigă după ajutora şi că aduce poliţia. .Comisiunea" se depărta cu observarea, că »ele vora primi a doua $ ci-taţiune*.
Dela 3 Augusta 1885 pănă în primăvăra anului 1886 intră linişte în activitatea anarhiştilorO, *carl hotărîră să întrebuinţeze forţa şi să nu mai cruţe persăna ce o vora păgubi. Buelacher provocă în primăvăra anului 1886 pe Schechla şi Schustaczek, ca împreună cu ela să jefuăscă de bani pe una locuitora din Neubau prin întrebuinţarea cloroformului. Aceştia refusânda, Buelacher căută să înduplece pe Wawrunek, Kaspasi şi Hofermeier a năvăli la Ferdinand Linke şi a 10 jefui seu prin game-ninţare cu pumnale seu paralisându-la prin cloroformO.
Intr’o năpte din Aprilie 1886 anarhiştii Zoppoth, Kaspari, Wawrunek şi Rischavy încercară să spargă tipografia lui Trostler, spre a’şî procura literile necesare pentru tipărituri şi foi anarhiste, dăr n’au isbutita. 0 a doua grupă, eonstătătore din Kratoehwil, Kaspari şi Wawrunek, se ocupa cu procurarea de materii esplosi-bile şi cu întocmirea bombelorO, ce le umpleau cu Uanit". La 14 Martie 1886 aveau de gândO ca să le arunce asupra poliţiştilorO cari arO fi intervenita în contra lu-crătorilorO adunaţi pe Schmelz.
In văra inului 1886 Kratoehwil şLjKocI plănuiră să fabrice butelii incendiare şi să le împartă între anarhişti ca să incendieze mai multe deposite de lemne, cu scop0 »d’a îngrozi pe marii capitalişti şi d’a-i face să cedeze lucrătorilor0.« După mai multe adunări ce le-au ţinuta la podula Măriei Teresia şi la reservoriulO de apă de pe Schmelz, anarchiştii se împărţiră la 27 Seplemvre 1886 în grupuri şi hotărîră: 1) Kratoehwil, Koci şi Wa-nek să incendieze în Meidling; 2) Hofermeier, Sehwechla şi Stieber in Rossau; 3) Wawrunek şi Kaspari în Matz leinsdorf şi 4) Kopetzky şi Buzek în Penzing. Dina ho-tărîtă era 3 Octomvre 1886. In adevărO anarhiştii şî-au şi pusa în esecuţiune plănuia dăr din norocire parte n’au luata foca buteliile, parte s’a stinsO în unele locuri repede incendiula. Depăşitele de lemne ce arO fi arsO preţuiau 190,000 fl.
In urma arestărilorfl făcute, s’au găsită pe la unii anarhişti acasă şi pe la depositele de lemne butelii in-
cendiare. Anarhiştii, afară de Stieber şi Muller, au mărturisită tota.
După cetirea actului de acusaţiune, urmă ascultarea acusaţilora.	__________ (Va urma,)
SCIRI TELEGRAFICE.
(Serv. part. a »Gaz. Trans.«)
PESTA, 28 Martie. — Adunarea de eri a ascultâtoriloru dela universitate a hotărîtti să a-dreseze parlamentului o petiţiune, în care certi ca limba de comandă pentru militarii unguri s6 fiă cea ungurăscâ.
MADRIDtl, 28 Martie. — S’a descoperiţii o conspiraţiure contra regenţei. In Madridti, Barcelona, Valencia, Sevilla, Valladolidti şi Ca-dix s’au făcutti numerbse arestări.
VIENA, 28 Martie.—Procesulti anarhiştilorti s’a terminatti. Treisprezece acusaţi fură condamnaţi dela unti anti pănă la douăzeci ani carceră grea. Unti acusatu a foştii achitaţii.
SOFIA, 28 Martie. — Se vorbesce, că marea Sobraniă se va convoca pe Z^a de 29 Aprilie în Sofia.
DIVERSE.
0 pedepsă bine meritată primi Adelina Patti in Washington, precum istorisesce ,W. A. Ztg.“ Preşedintele invitase o numerăsă societate la elti şi rugase cu mai multe Zile înaintea serei hotărîte pe căntârăţă a da o mai mare splendăre seratei prin presenţa ei. O aslfelti de invitare în palatulti cela alba e privită în America ca cea mai mare ondre, ca o poruncă, care trebue îndeplinită. Persănele cele mai înalte se silesca a se împărtăşi de astfela de distincţiune. Şi cu tăte acestea găsi ddmna Patti de cuviinţă a încunosciinţa pe preşedintele chiar in 6ra din urmă, că nu p6te veni. Aristocraţia din Washington se indignă de acăstă lipsă de tacta şi considera-ţiune Ia o cântârâţă, care fusese purtată pe palme. Res-bunarea, care se proectâ, fu tota atâta de originală câta şi de răutăcitisă. Când apărîi dtimna Patti câteva Z^e mai în urmă pe scenă în »Lucia“, împreună, cu Nicolini, erau ca de obiceiu t6te biletele vândute. Dăr pe locurile unde altădată aristocraţia din Washington asculta cântarea Divei, şedea drojdia societăţii, căreia i se înpărţi-seră prin mâni necunoscute bilete fără de plată,.. Patti abia se mai putu stăpâni. Ori ce ariă cânta era acompaniată de chiuituri necurmate. La urmă nu mai voi să apară pe scenă. Scandalul, care isbucni nu se p6te descrie. 0 ameninţară a-o pedepsi, dăcă nu şî-ar esecuta rolula pănă în sfârşita. Aşa că nu îi rămase ddmnei Patti alta nimica de făcuta, decâta a se supune. Ea, care cu câteva 4ile înainte refusase pentru o mică indisposiţiă a apără în mijlocula celei mai alese societăţi din Washington, fu silită acum a delecta cu trilerile ei una publica prosta.
Cum se deosebesce sexulu la bibilici. — Mulţi au bibilici prin curţi şi bine facO, că sunta şi frumtise şi carnea lora e gustuăsă, dăr puţini cunosca când îşi procură a-semenea paseri, care e femeia şi care e bărbatule. Par-mentier ne spune că bărbatule are pielea pleopei albastră, precând la femeia e roşiă. Una altuia spune, că bărbia ce atârnă sub cioca e albastrue, cu margini roşii vioi la bărbato, precând la femeiă e cu totuia roşiă.
Rectificare. In număruia trecuta (59) s’a făcuta sub rubrica Diverse la paginarea foii regretabila ertire, că în loca de două alte Diverse s’a pusa o parte, cu care să incepe a<Jî continuarea Foiletonului.
Editora: Iacobti Mnreşianu.
Redactor a responsabilii Dr. Aurel Mureşianu
apropiarea cjilei. Binecuvântarea edictului de toleranţă s’a estinsă şi peste ei. Unirea puternică dâr flexibilă de pe timpuia Măriei Theresia a încetată. Când a venita cestiunea înaintea consiliului ţării, Gebler a 4*3°, că din mai multe motive să păstrăma pe neuniţi ca prietini; ca şi cum din punctula de vedere ala legii peste tota ar urma pentru ela o ţintă, unQ scopa separata. Iosifa însuşi cunoşcea dela 1783 din esperinţă proprie misera-bila stare a ţăranilorâ ardeleni. Ela cercetă provincia la 1783 ârăşî şi nimica nu dovedeşce mai bine, ce adâncă impresiune au făcuta asupra lui abusurile agrare, decâta împrejurarea, că în 4 Iunie 1783 tocmai în Sibiiu dete renumitula ordina pentru ridicarea aşa numitei iobăgii.
„Nu vă pote fi necunoscuta, că Eu am ridicata iobăgia în t6t.e ţările moştenite fără deosebire, nu trebue sg facă escepţiune nici Ungaria, nici Transilvania. Acâsta constă în urmâtorele cestiunî referitore la libertatea personală, adecă fiăeare să fiă libera a se căsători fără taxe şi hârtii de liberare, să înveţe meserii să mergă în serviciu etc."
„Deărece aici în Trasilvania mai esistă încă abusurile vechi în defavorula libertăţii naturale şi Eu nu ! sperâ, că voiu găsi tota aceeaşi situaţiune şi în unele î ţinuturi ale Ungariei, vei aduce îndată la cunoscinţă ne | cesara publicaţiune. ca să se caseze numai decâta acestă i dejosire de sclavi a omenimei din tote locurile".
Inima nobilă a împăratului fu amărîtă prin înţelegerea, ce să făcuse între autorităţi şi clasele domnităre, înţelegere, care făcea pe săraculâ şi apăsatulâ imposibila de a-şl câştiga dreptula său. Când a voita cancelaria să escuze relaţiunile din Transilvania, împăratulQ dete espresiune indignaţiunei sale în următorulO moda:
„Nicâirl nu se începe lucrulO, ci mi-se împărtă-şesett numai neşce veşti reci seu neşce greutăţi neînsemnate şi încetuia cu încetula se amestecă unele cu altele, numai ca să nu se cunăscă şi să nu se vadă adevărulO. Că s’a făcuta acâsta cu intenţiunea de a conserva încurcătura vechiă, seu de frică de a se apuca de lucru, o lasb să se înţelegă de sine. Decă după părerea mea câştigată la faţa locului am data porunci organelor mele, atunci acestea au datorinţa a-şî însuşi părerea mea, să o susţină cu zelQ şi numai in caşuri dubiâse să mă întrebe, der nu să privescă ordinile mele ca unâ libela de plângere, asupra căruia îşi descarcă tota humorulu lora, ca să facă o repl'că advocăţescă şi să coloreze înaintea mea ceea ce s’a întâmplata*.
Este trista lucru, că mânia împăratului era justificată; la esecutarea umanelora reforme, cu deosebire ale toleranţei, autorităţile făceau greutăţi. Dâr tota atâtâ de îigurQ e, că tonula ordinaţiunilora împărăteşcî a provocata aşa 4icenda revoluţiunea socială.
Impărutuia uită, că sistemula colosalei apăsări nu
este de a se atribui ca păcata singuraticilora şi nici no-bilimei ungurescl, ci întregei desvoltărî istorice. Tocmai cele mai mari abusurl, cari au provocata inmediata is-bucnirea revoluţiunei, nu s’au făcuta de proprietarii unguri, ci pe domeniile camerei c. r. de monete şi mine. Feudalismuia unguresca avea încâtva fisionomiă patriar-cbalică. Jugula său a devenita nesuportabila numai prin bureaucraţia austriacă.
Ţăranula avea numai una mijloca legala, prin care să se scape de sarcina sa: a deveni soldata. Pe timpuia Măriei Theresia era să se stabilescă şi în Transilvania o graniţă militară, însă între Săcuii liberi. Săcuii prinseră armele, şi baia de sânge dela Madefalva era încă în prtispătă memoriă. Săcuiuia se răscula seu emigra, ca să nu devină grăniţera. Valachuia v,edea într’acesta ţinta lui cea mai înaltă. Din una servitora de rânda ela ajunge soldatula împăratului, ala acelui împărata, care domneşce peste ela din înălţime şi pote că ia în considerare bra-ţula său răsbunâtoră asupra Ungurilora.
Precum am vă4uta, în 1783 tocmai din causa ho-ţiiloră făcute de Valachî s’a pusa o parte din Bănatuld deja provincialisata erăşî sub puterea militară.
(Va urma.)
JJ#r «60
GAZETA TR ANSI'L VAOTE1
18-87.
Oto«I6 k banta de Tlm
Bursa de Bururesei.
din 26 Martie st. n. 1887
Ronti de aur* 5% . . . 101 2â Ren ti de hârtii 5°/0 . . 88 55 împrumutul* căilor* ferate
ungare...............149.75
Amortisarea datoriei cii-lorfi ferate de ost* ung.
(1-ma emisiune) ... 9880 Amortisarea datoriei cii-lor* ferate de ost* ung.
(2-a emisiune) .... 125 50 Amortisarea datoriei căilor* ferate de ost* ung.
(3-a emisiune) .... 115 25 Bonuri rurale ungare . . 104.75 Bonuri cu d. de sortare 1C4.2 5 Bonuri rurale Banat-Ti-
miştt.................104.50
Bonuri cu cl. de {sortare 10450 Bonuri rurale transilvane 104 75
Bonuri croato-slavone . .104.50 Despăgubire p. dijma de
vin* ung...............98.75
împrumutul* cu premiu
ung....................120.80
Losurile pentru regularea Tisei şi Segedinului . 123,50 Renta de hârtii austriacă 80 70 Renta de arg. austr. . .	85.75
Renta de aur* austr. . . 113,50 Losurile din 1860	. . . 133.25
Acţiunile băncel austro-
ungare.................884 —
Act. băncel de credit* ung. 291.75 Act. băncel de credit* austr.284.10 Argintul* —. — Galbinl
împărătesei .............6 02
Napoleon-d’orI .... 10.12 I Mărci 100 împ. germ. . . 62.70 I Londra 10 Livres sterlinge 127.80
Cota oficială dela 14- Martie st. v. 1887.
Gump. vend
Renta română (50„),	.	90—	9 —
Renta rom. amort. (5°/0)	.	94—	94l/2
» convert. (6°/0)	.	84—	84%
împr. oraş. Buc. (20 fr.)	35—	36—
Credit fonc. rural (7°/0)	.	101—	101 Va
>	„	»	(5°/0)	•	84%	85-
»	»	urban	(7%)	.	.	96%	97—
»	»	,	(6°/0)	.	91-	92—
>	,	>	(5%)	.	.	81—	82—
Banca naţională a României 500 Lei------------------
Ac. de asig. Dacia-Rom.	---- ----------
«	»	» Naţională	---------------
Aură contra bilete de bancă . .	18.%	18.%
Bancnote austriace contra aură. .	2.01	2.02
Cursuiu pieţei Braşuvu
^ir 28 Martie st. n. IM 7
Bancnote romaneşt i ....	Cunvp. H.45	Vora!	. M9
Argint românesc		» 8.40	*	8.45
Napoleon-d’ori		o o	'	1011
Lire turcescl		» 11.40	»	11.45
Imperiali		* 10.40	*	10.45
Galbeni		5 96	»	6 01
Scrisurile fonc. »Albina» 6%	, » 101.—	A	102.--
V ÎS Oi o o	. , 98.-	A	99.-
Ruble Rusesc!		» 112.—	A	113.-
Discontulti ...	7—10% pe	anti.	
Anunţă de esarendare.
9
Bunula comasata dela Bucerdea grânăsă aprăpe de Blaşiu, cu staţiunea de cale ferată în Crăciunelu , care este proprietatea fondului Ba* silitanu din Blaşiu, constătătoro din circa 500 jugăre lo cu ară tor a şi grădini, 260 jugăre fânaţă, împreună cu dreptul a regala de cârciumărita, se dă în arendă pe calea licitaţiunei publice, pe periodula de 6 (ş ă s e) ani, începândfi din 1-ma Ianuarie 1888 păn& la 1-ma Ianuarie 1894.
Licitaţiunea se va ţină în 21 Aprilie a. c. st. n. la 2 ore p. m. în cancelaria advocaturei archidiecesane. — Doritorii de a licita au a depune una vadiu de 10°/o dela suma de esclamare de 600011. v. a.
Pănă la începerea licitaţiunei se primescu şi oferte sigilate pro-vĂ^ufce cu vadiula de 10% întru atâta, încâtu în acelea se va oferi o mimft fixă, şi oferentele va declara că cunăsce condiţiunile de licitaţiune şi le primesce. Condiţiunile de licitaţiune se pota vedă în cancelaria subscrisului.
Blaşiu, în 26 Martie 1887.
Ludovicu Csato.
j_3	advocata archidieces.
(Avisa d-loru abonaţi!
Rugămfi pe d-nii abonaţi ca la reînoirea prenumeraţiunei să binevoiască a scrie pe cuponulu mandatului postalu şi numerii de pe fâşia sub care au primitu (Jiarulu nostru până acuma.
Domnii ce se abonăză din nou să binevoiască a scrie adresa lămu.ntu şi să arate şi postaultimă.
Dăcă se ivescu iregularităţi la primirea (jiarului onor. abonaţi suntu rugaţi a ne încunosciinţa imediatu prin carte poştale, ca în câtă depinde dela noi, să se delătureze	ADMINISTE. „GAZ. 2RANS*
Nr. 180/1887 a. I. sc. c. d.
pentru
ridicarea noului edificiu gimuasialu în Năseudfl.
Administraţi unea fondurilora scolastice centrali din districtula Nâ-săuda voesoe a edifica o localitate nouă pentru gimnasiulu românescu gr. cat. din Năsăudu pe teraeiulu actelora si a planului de edificare aprobate cu unele întregiri de efitră ministrula reg. maghiara pentru culta şi învSţămentula publica cu rescrisulâ ddto 26 Faura 1887 Nr. 202 conforma cărora cere trebuinţa a se efectui:
1. Săpătura şi alta lucru de pământti în preţti de .	490 fl. 44 cr.
2.	lucru	de	zidara..................................... 72.807	„	58	„
3.	„	„	pietrara.....................................6,121	„	03	„
4.	„	„	lemnara.....................................10,381	„	21	„
5.	„	„	sculptorii.................................... 931	„	60	„
6.	„	„	fera....................................... 10,078	„	38	„
7.	„	n	măsaru, coloritorfi cu	lacu	şi coldre, apoi
de gl&iarfi (sticlarG)...............• . . . . 14,978 „ 94 „
8.	lucru	de	dulgheru	(blehara)...................... 2,559	„	73	„
9.	„	„	acoperita	cu şirepurî	(ţigle).............. 1,744	„	86	„
10. lucruri diverse....................................... 1,242 „ — „
la olaltă 121,335 fi. 77 cr.
Aceste lucruri se vora da la una întreprincj&torii său la mai mulţi pe calea licitaţiunei minuende cu oferte.
Ofertele trebue să fiă compuse în scrisa, timbrate, sigilate bine cu ceară tare de sigilata şi din afară se pdrte suprascripţiunea: „Ofertu la redicarea noului edificiu gimnasiala în Năsăudu “ şi să se dea la protocolula de intrate ala comisiupei administrătdre de fondurile scolastice centrali districtuali în Năsăudâ, său să se trimită pe postă sub adresa acestei comisiuni pănă în 25 Aprilie 1887 la 6 ore după amedl.
Deschiderea ofertelora o întreprinde comisiunea numai decâtfl după trecerea terminului pentru insinuarea lorii.
După terminulu defipta oferte nu se vora mai accepta, şi cele ce vora întră vora fi reieptate.
Ofertele înlăuntrula loru voia avă a cuprinde:
ă) Determinarea că voiesce oferintele a fi întreprinzătorii generalu pentru t6te lucrările enumărate aici mai susa sub 1—10 său numai la unele din ele, în care casa va arăta cu numărula, care lucru voiesce a-la efectui.
b)	Suma procentelora câte voiesce a-le scări său lăsa din preţulu preliminată, atâta cu cifre câta şi negreşita şi cu litere.
c)	şi dovada că întreprin(}Storula posede capacitatea formală şi materială de a efectui clădirea şi dechiâraţiunea espresâ că oferintele a cetită, studiata şi a priceputa bine condiţiunile edificărei, precum descrierea edificiului, planurile, preliminarulu de spese, tabla de preţuiri şi preate tota întrega elaboratula de edificare şi că spre comprobare a is-
călita tăte documentele respective, asemenea că cunăsce şi înţelege din vorbă ’n vorbă condiţiunile de licitaţiune şi se supune loru fără nici o condiţiune său observare.
d)	Oferintele să fi pusă în ele suma de 5% a sumei preliminate pentru lucrulfi, la a cărui efeotuire se oferesce şi anume său în bani gata seu în hârtii de stata scădnte sub 10°/0 sub preţulu <jilei de 25 Aprile 1887 ca vadiu la întreprindere, care în casîi când ar ajunge a fi oferintele celu acceptatu, îla va întregi la 10% spre a servi de cauţiune, ce se păte face şi în ipotecă pupilară.
e)	Iscălitura cu mâna prapriă a întreprinzătorului puindu-şî şi starea şi locuinţa.
Documentele de edificare şi ordinaţiunea ministerială Nr. 202 din 1886 se potu vedă aici în cancelaria administraţinnei fonduriloru scolastice centrali pănă la terminulu însinnărei ofertelora în ărele dela 8 pănă la 12 înainte de prân<Ju şi dela 3 pănă la 6 după prându.
Subscrisa comisiune îşi reservă dreptula de a accepta său reiepta fără restrângere şi fără ceva îndatorire ori care ofertu, fără privire la suma cuprinsă în elu său la persăna, care l’a, dată ori în generală ori în specialu, or! singuratica, or! cumulativă, pentru oferinte insă e înda-toritoru din momentulu predârei la protocolul ii de întrate, din care mi-nutu rămâne legată şi cauţiunea său vadiula şi oferintele rămâne răspun-dătorii şi personalminte pentru ofertulu seu.
Despre acceptarea său reieptarea vr’unui ofertu se va hotărî în timpu de 14 (Jde începend din 25 Aprilie 1887, pe când vadiele ofe-renţiloru neacceptaţi se voru restitui fără amânare.
Din şedinţa comisiunei administrătăre de fondurile scolastice centrali districtuali.
Năsăudu, 9 Martie 1887.
Preşedintele:	Secretarulu :
Ionft Ciocanii.	Ioachimfi Mureşianu.
L â t t a m:
Besztercze, 1887 17/3.
Br. BAnffy Dezso, foispân, kir. biztos.	2—3
i aiiiiii si niiorfl.
Anunciurî în pagina a IV-a linia de 30 litere garmond fl. — Pentru inserţiunî şi reclame pagina a III linia â fl. — cr 10. Pentru repeţiri se acărdă următărele rabate:			- cr. 6
Pentru repeţiri de 3— 4	ori	. .....	10° (
n v 5 8	ii	.	15°«
„ n n 9-H	11	......	20° (
,, ,, ,, 12 15	ii	.	30°,
„ „ „ 16-20 Dela 20 de repeţiri în susu	ii			40° ( 50°,
Pentru anunciurî ce se publică pe mai multe lunî se faca învoiri şi reduceri şi peste cele însemnate mai susu.
Tipografia ALEXI, Braşova.