BKDACŢIVNEA ŞI ADMIXIOTBAŢIUSTEA i ' BRAŞOV#, piaţa sare Nr. 22. ,,GAZETA" IESE ÎN FIECARE ţ)I. Pe an ti and 12 fior., pe 96 se luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. Bom&nia şi gtr&lnitate: Pe and 40 fr., pe ş6se luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. ANULU L. să PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi. A H n N 11 D B I X. E : ^ O seriă garmondd 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Soriterl nafranoata nu se prlmaaou. — ■inutorlpte nu aa ratrimltii. m 34. Sâmbătă, 14 (26) Februariu. 1887. Braşovtl, 13 Februariu 1887. Delegaţiunile austro-ungare suntu convocate pe ^iua de I-a Martie, âr Reichstagulă germanii pe <|iua de 3 Martie a. c. Graba acestei con-chiămărl se motivâză şi de-o parte şi de alta cit necesitatea de a se încuviinţa mijldcele bănesc! pentru a pune respectivele imperii în starea de apărare „recerută“. Conchemarea aşa de pripită a Reichstagului germană a produsă o straniă impresiune în Germania, unde şi aşa spiritele suntă câtă se pdte de agitate şi neliniştite din causa situaţiunei generale ameninţătdre. Pănă peste 8 (Jde, când va avâ să se întrunăscă noul# parlamentă în Berlină, nici alegerile suplementare nu voră fi terminate. Principele Bismarck pare a fi însă mul-tămită cu maioritatea ce-o are şi arde de nerăbdare de a’şi vedă adunată Reichstagulă — căci acum se va pută numi Reichstagulă lui. , Se constată adecă, că isbânda cancelarului germană la alegeri este mai mare decâtă se putea admite după primele buletine electorale. T6te partidele oposiţiunale au suferită perderi, în urmă au fostă bătuţi chiar şi socială-demo-craţii în mai multe cercuri din regatulă Saxoniei. Principele Bismarck e dăr stăpână peste Reichstag. Cumcă acăsta nu va aduce nici ună bine viitărei desvoltărî a parlamentarismului în Germania o sâmte fiă-ce omu cugetătoră şi cu-noscătoră de împrejurări. Dăr nu cestiunea inte-ridră a Germanilor# este care preocupă acă, că de instituţiunî fede-ralisfice nici vorbă nu pote fi, că supremaţia maghiarimei nu se pote trage la îndoâlă şi legea de naţionalitate dela 1868 o privescă ca basă, pe care putemă încăpea unii cu alţii bine. Şi acei estreml, cari, după mi-nistrulă-preşedinte, urăscu rassa maghiară şi statulă maghiară, cari suntă inimicii acestuia, nu răspundă că: mulţămimă de asemenea amiciţiă, nouă ne trebue mai multă, ne trebue altceva, — ci cu bucuriă o spună, că gata este pacea pe acâstă basă; să ’nţelege numai aşa, ca legea să fiă respectată. Etă dâr, că acâsta dovedesce, că se pâte vorbi şi cu acei estreml, că acele nisuinţe distrugătâre de stată şi duşmane statului nu suntă alta, decâtă chimeră, şi primulă-ministru numai de aceea le amintesce necurmată. ca să aibă prilegiu a se gera, că ţine in freu pe duşmanii patriei. De altmintrelea d ministru-preşedinte, dâcă s’a ocupată cu lucruri, pâte să scie forte bine, că nu numai aşa numiţii estreml au primită cu bucuria de-claraţiunile mele, dâr au făcut’o acâsta tâte păturile na-ţionalităţiloră fără deosebire; omeni a cărora lealitate faţă cu statulă maghiară este mai pe susă de ori ce îndoâlă, pentru că fiă-căruia i-a câZută bine a auZi cu-ventulfi echităţii şi ală dreptăţii din gura unui maghiară. Căci doră mini?,trulu-preşedinţe pană în timpurile cele mai noue n’a sciutu se vorbiscă altfelu despre naţionalităţi, decâtu numai ca despre nisce duşmani ai patriei. De aceea, decă este aici cineva de compătimită, atunci este de compătimită numai Ungaria, pentru-că are ună ministru atotă-puternică, care nu e capapilă a se ocupa seriosă cu una din cele mai grave cestiunl, ce intere-seză naţiunea, care nu se sfiesce a vesti lumei, că ju mătate din locuitorii acestei ţări suntă duşmanii statului. Câtă pentru persona mea, care am fostă hărţuită de o parte a pressei, în contra acâsta n’am modă de a me apăra. E durerosă, că âmenii pressei libere respectă aşa de puţină libertatea păreriloră. De acâsta însă nu se pâte înspăimânta ună bărbată cu chiămare publică. Convicţiunea tare cuprinde în sine simţulă acelei datorii, după care omulă să mărturisâscă şi să nisuiâscă a realisa totă ceea ce crede, că este bună. Şi nu m’a putută reţină nici puţina mea sciinţă, pentru că dreptatea spusă cu voce tare îşi face drumă cu propria sa putere. Scopulă ml-a fostă, să facă pe compatrioţii mei să se ocupe şi să se gândâscă seriosă asupra cestiunei naţionalităţiloră, să se gândâscă, dâcă bună este acea direcţiune de care se conducă ac}I ideile âmeniloră în-tr’o cestiune de vieţă. Intru câtă am sperată a ajunge acestă scopă, nu mî-a fostă iertată a mă retrage dinaintea acelei neplăceri, ce ml-am causat’o mie şi eventuală onoraţiloră mei alegători. Cu stimă patriotică Budapesta, 20 Februariu 1887 Ală D-vostră concetăţână Ludovicii Mocsary. deputată dietală. SOIRILE ţ)ILEI. Sub titlulă România irredentă anunţă Zorele din Peşta: Pe temeiulă deeisiunel luate de judele de instrucţiune în afaceri de pressă, ministrulă de interne încă la începutulă anului trecută a ordonată confiscarea broşurei „Martirii Libertăţii* dela 1784 de Dr. I. C. Drăgescu, apărută în tipografia „Gazetei Sătânului" 1884, şi pro-clamaţiunea răsvrătitâre întitulată »Româniloră*, datată Bucurescî 18 Augustă 1885 şi subscrisă: comitetulă de iniţiativă ală Irredentei Române. Cu provocare la acâstă ordinaţiune, ministrulă de interne a dată acum o nouă ordinaţiune, în care ordonă aulorităţiloră administrative, că dâcă cercetările loră în acâstă afacere au avută re-sultată şi au confiscată esemplare singuratice din numitele tipărituri, aceste esemplare să le trămită neamânată la ministeriulă de interne pe lângă comitivă, âr celă multă în 15 Z'le raporteze despre starea lucrului. —x— In comisiunea administrativă a comitatului Hune-dâra a raportată inspectorulă şcolară, că pe viitoră din oonsideraţiunî financiare nu se voră mai spori nici şcâ-lele comunale, nici şcâlele de stată. Pentru anulă şcolară curentă nu ’şî-au jlprimită subvenţiunile loră nici şcâlele comunale, nici cele de stată. Conscrierea tineriloru de 19 ani obligaţi la glâte a începută deja în tâtă ţâra. La posturi de oficerl la glâte nu potă reflecta aceştia şi de aceea nu li se voră lua în considerare petiţiunfie. —x— Medicii militari în reservă şi acei elevi dela medicină, cari au servită în armată ca voluntari pe ună ană, au fostă deja încunosciinţaţl de comandele loră militare, în ce spitale militare au să se anunţe la serviciu în casă de mobilisare. —x— Ni se scrie, că şcâla confesională din Mârgău e închisă pe timpă nehotârîtă din causa bâlei egiptene de ochi trachoma. Manifestaţiunile grâniţerilorîi. (Urmarea subscrierilor^ la adressa de aderare şi recunoscinţă cătră d-nii Dănilă Lica şi Gavrilă Mânu,) Dumitru Toaderă Bodiu, Leonă George Dumitrianu, Burduhosă, Nicolai Echimă Bodiu, Dumitru Vasile Bur-duhosă, Grigore Mihalca, Ştefană Bosbiciu, Ioană Bos-biciu lui Filipă, Dumitru Nicolae Bosbiciu, Simionă Bosbiciu. lonă Gafia Bosbiciu, Iosefă Buta a Varvari, Logină Mureşianu, Costanu Busila. Giforă Olariţi, Vasile Seni senioră, Ioană Pavelă Bosbiciu, Dumitru Pavelă Bos- FOILETONU. DascălvirCi Sandu. (Ţipă pedagogică.) Nu cetise pe Dittes şi despre Rousseau nici nu auZ*se. Cu tâte acestea dascălulă Sandu era bună învăţă-loră şi mulţi băeţî procopsiţi au eşită din mâna lui. Nici nu-i sta rău când se lăuda, că cutare domnă a învăţată la elă, că cutare advocată a eşită de sub varga lui, că celălaltă, care s’a făcută protopopă, tâtă procopsâla a luat’o dela elă. AstăZI nu se mai laudă, căci bietulă a murită. Bine că a murită, căci sărmanulă pâte şi-ar fi amă-rîtă Zilele, cănd ar fi stată de vorbă cu vr’ună „ dascăl ă modernă,* carele, departe de a conduce băeţii pe căile pe care i-a condusă Sandu, spariă cu vorba, şi-ţi isto-risesce numai despre Dittes, despre Rousseau, despre Disterweg, despre Helvetius şi despre »orbis pictus* ală lui Komenski. — încolo... sănătate. Era însurată Sandu şi ave mulţi copii. Nu erau tocmai mulţi, căci n’avea decâtă patru, cu tâte acestea erau destui pentru ună dascălă săracă, care îşi încassa leafa când putea sâu, spunendă dreptă, când putea sătulă să i-o dea. Bea câte puţină bietulă Sandu, şi pentru aceea avea nume rău. Era o nedreptate. Bea şi popa, bea şi judele, bea şi cealaltă lume, cu tâte acestea sătulă îlă ocăra, deşi mai desă erau chefuiţi judele şi popa decâtă Sandu. Dâr sciţi cum se întâmplă în lume; când omulă e săracă, e vai de capulă lui şi ori cătă de puţină ar bea, tâtă lumea îlă ia la ocară, pe când fruntaşiloră satului nimenea nu cutâză a le Zice ceva. »Elă este dascălă, să nu bea,* grăia judele, şi totă astfelă grăia şi popa şi sătulă întregă. „Să mârgâ cu esemplu bună, ca nu cumva băeţii noştri să iasă toţi beţivi,* Zicea sătulă, cu tâte acestea câţi băeţî au eşită din mâna lui, nici unulă nu s’a alesă cu darulă beţiei. Este curiosă lucru crescerea copiiloră. Ar crede cineva, că din nisce părinţi buni şi morali, dâcă mergă la o scâlă bună, trebue să iasă copii totă aşa de buni ca şi părinţii loră. O, dâcă ar fi astfelă! Din contră vedemă adesea, ba târte adesea că multe din câte stau prin cărţi suntă adevărată numai nisce teorii, fără a se putea aplica la omă, aşa cum l’a lăsată DumneZeu. Suntă caşuri... nu Zică nici eu.. . der acelea.... nu suntă la dascălii noştri. Lucrulă acesta, adecă ce Z'cea satu de dascălulă Sandu, nu l’am amintită ca să aducă] vre-o umbră asupra lui; nu, Dâmne feresce, şi dâcă cineva l’ar înţelege pe dosă, aşă fi pururea neîmpăcată, că m’am hotărîtă să scriu câte ceva din dăscălia Iui Sandu, care şi mie mi-a fostă dascălă. Acasă trăia şi elă cu năcazurile lui. Dâr aceste lucruri le dau uitării şi eu mă voiu ţinâ strictă de partea aceea a lui Sandu, care ’lă făcea să fiă dascălulă satului. ’Mi place să-mi aducă aminte de elă. Nu sciu de ce-mi place.: pentru că ml-a fostă şi mie dascălă, sâu pentru că nu cunoscea numele prâ multoră pedagogi mari. Ori ce ar fi fostă, e de puţină importanţă; este însă bine ca din când în când să ridicămă vâlulfi trecutului şi să lăsămă să apară câte ună ţipă din vechii noştri pedagogi. Niciodată nu m’am simţită atâtă de fericită ca a-tuncl, când eram în classa ântâia la dascălulă Sandu, când învăţamă cu fetele la ună locă dintr’ună abecedară cu litere cirile, din catechismulă mică şi în cele din urmă din gura dascălului. Nu pentru că învăţamă cu fetele la ună locă, simţiamă fericirea, ci pentru că atunci nu sciamă altceva decâtă să mergă la scâlă, să ascultă ceea ce ’mî spunea dascălulă, să mă ’ntorcă acasă la mama, şi să’i spună şi ei, ce am învăţată la scâlă. Atâta aveam atunci şi atâta era de ajunsă ca să fiu fericita. ’MI aducă aminte cum am învăţată socotâla la dascălulă Sandu, şi ’i sunt recunoscătoră, că elă ml-a deschisă la începută capulă, de a putută încăpea în elă a-tâta, câtă am învăţata după aceea. Dascălulă Sandu nl-a pusă pe fiecare, să aducemă la scâlă câte 10 beţigaşe dela mătură, pe care trebuia r Nr. 34. GAZETA TRANSILVANIEI. 1887. ifâu, I6nă Burduhos Goltan, Seni Toaderă afluFGrigore, Ştefanii Anton Oniga, Ciforă Cochârla, Dumitru Oniga, I6nii Vartolomei Bohai, Vasele Bohai, Andreiu Mureşianu, Vasile Mureşianu, Vartolomei Mureşianu, Danile San-georzană, lână Moisa Bosbiciu, Grigore Bosbiciu, Vasile | Bosbiciu, George Bosbiciu, Gavrile Badiţia, Vasile Bădiţia, Ionii Badiţia, Dumitru Bădiţia, Manoile Rocano, Ştefană Ani, Nicolaie DavidQ Ani, Vasile Ani, loonu Burduhosă, Pavelă Linulă, Tanase Gri vase, Ştefană Guşia, Grigore Guşia, lână Ani, Grigore Ani, Calamentă Mihalca, Bur-duhosă George lui Vasile, Ştefană Aculă, Toaderă Bodiu. vantes., Vasile Bodiu, Simionă Linulă, Tanase Linulă, Toaderă Linulă, Ilisie Linulă, Toaderă Eremie, TOderă Popă a popeniloră, Pantilimonă Jujană, lână Spiridonă Jujană, Teodoră Leni, Stetană Ionă Seni, Maftei llovană; Ştefană Bohai, Toaderă Moldovană, Ştefană Moldovană, Vasile Tirlişanu, Ionu Tanase Doboca, Mihaile Sangeor-zană, Ionică Singeorzană, G. Grigore Sangeorzană, Va-şile Sangeorzană, Dumitru Popă alui Ionă, Ştefană Popă , alui Ionă, (prin Iacobă Ţărână, cantoră şi croitoră). George Popă alui Ionă, Dumitru Buzilă a Tomei, Manoile Doce, Ştefană Băieşă alui Ionică, Dumitru Băieşă, Vasile Băieşî, Ioană Rebriană, Ciforă Cârculă, Alesca Cârculă, Dumitru Băieşă lui George, Petre Recană, George Doce, Toaderă Doce, Graină Moldovană, Grigore Roşi Gâţiulă, Pantilimonă Bohoi, Toaderă Morariu, Si-dorO Burduhosă, Petre Hader, Ciforă Ciuta, Iacobă Ciuta sdrdulă, Iesefaculă alui Ilie. Ştefană Sirbulă, Trifonă Sirbulă, Mihaile Sirbulă, Nicolae Rotariu, Ilie Buta, Antonă llovană, Ionă Crimulă lui Iacobă, Ciforă Tupeilă, Ştefană Buzila, Ioană Gârţie, Ciforă Gârţie, Petre Gârţie, Ionă Botica, Ionă llovană alui Grigore, Pavelă llovană, Andreiu Irimie. Calea ferată, Zârnesci-Braşovtl—Sepsi-Sân-Georgl. In şedinţa comisiunei administrative a comitatului Braşovă, ţinută în săptămâna trecută, primulă ingineră alO comitatului, Carol Gărtner, a comunicată că sfcu primită trei petiţiunl pentru a se concede construirea căii ferate viei na’e Zârnescl-Braşovă—Sepsi-Sân-Georgî. Dintre aceste trei petiţiunî oferă cele mai mari avantage aceea a contelui Nemeş Janos, "care vrea să construiască calea dela S. St. Georgî prin Chichişă, Prejmeră, Tărlungenî, Satulungă, Derste, Nou pănă în oraşulă Braşovă, de aci prin Braşovulă vechiu pănă la o gară ce ar fi să se construiască la Bartolomeu şi de aci mai departe prin Cârstiană şi Râsnovă la ZernescI, cu o cale laterală la Vulcană. Linia s’ar lega la Bartolomeu şi la Dărste cu calea statului şi s’ar construi dela Braşovă pănă la Dărste ca tramvaiu cu vaporă, dâr peste totă cu cale normală. Calea să se construiască mai departe dela S. St. Georgî pănă la K. Oşorheiu, eventuală pănă la pasulă Oituză. Cheltuelile acestei căi ferate, întru câtă ea zace în comitatulă Braşovă, suntă pentru 48 chilometri â 24,C00 fi. cu totulă 1,152,000 fl. Petiţionarulă cere, ca 2/5 dîn cheltuelî, aşadără 460,800 fl. să se dea de cei interesaţi, âr 150,000 fl. de comi-tatulă Braşovă. Comisiunea, însărcinată cu esaminarea proiecteloră celoră trei, a găsită că proiectulă contelui Nemeş mijlo-cesce comunicaţiunea în întregă comitatulă şi o con-centrăză in Braşovă. Suma de 150,000 fl. cerută dela comitată este moderată, se pâte aduna din fondulă fa-cerei drumuriloră şi după 12—15 anî suma ce o dau comunele pentru întreţinerea şoseleloră comitatului se va reduce la 37°/o- Comisiunea a propusă primirea proiectului şi alegerea unei comisiunl de 9 din adunarea generală, . pentru ca să stabilăscă condiţiunile mai de aprâpe, să încheiă contractulă şi să îngrijăscă de procurarea baniloră. Ultime scirl Se scrie din Belgrad, la 23 Februarie, că noua organisare a armatei prevede trei rânduri de chemare; celti dintâiu prevede 90,000 6meni, ală doilea 60,000, cu 30,000 reservă; ţifra la care se va urca chiămarea a treia nu s’a fixatu pănă acum, se scie însă că va număra 60 ba-taliăne fără cavalerie, nici artilerie. Rendulîi ântâiu va fi armată cu puşcl Mauser, celelalte două cu puşcl Peabody. Cavaleria are carabine cu repetiţie. Artileria cuprinde 65 baterii compuse fie-care de 6 tunuri Bange şi de şâse trăsuri cu muniţiuni. Se scrie din Petersburg, la 23 Februarie, că generalulă Gurko, guvernatorulă militară alu Varşoviei, a sosită acolo. Studenţii români transilvăneni din România, cari suntă încă supuşi austro-ungarl, voră fi chemaţi la armată în Austro-Ungaria. Consula-tulă austriacă a şi luată disposiţii pentru acâsta, spună (Jiaiele din Bucurescî. SOIRI TELEGRAFICE. (Serv. part. a »Gaz. Trans.*) VIENA,; 25 Februarie. — Camera deputa-ţiloru a votată unanimii creditulă de 12 milione pentru înarmare. CONSTANTINOPOLtT, 25 Februarie. — P6rta a trimisă pe Riza-beiu la Sofia ca să continue tractările cu regenţa. SAN-REMO, 25 Februarie. — La Bojardo s’a dărîmată biserica îmormântândă sub ruinile ei 300 de 6meni. DIVERSE. Spionă mnscălescă în Cluşiu. (?) — La 12 Febru-ariu s’a petrecută în Cluşiu o întâmplare fârte curiâsă. Colectorulă de dare din opidulfi Cojocna fu trămisă in afaceri oficiale la inspectorulO de dare diu Cluşiu. Calea nu fu tocmai lungă, pentrucă Cojocna este aprdpe de Cluşiu şi colectorulă îşi făcu călătoria cu trenulă, avândă de cugetă ca pe sără să se întârcă acasă. Se pâte însă, că numărâsele restanţe de dare au încurcată prea tare lucrurile, căci colectorulă nu putu scăpa dela inspecto-rată pănă ce rămase de trenă. Pentru a se putea re-întârce nu-i rămase alta decâtă să-şî i a o birjă. Se îmbrăcă dâr de iârnă, îşî trase în piciore nisce cisme mari, pe capă îşi puse o căciulă sdravănă de mielă, trupulă şi-lă învăli într’ună sumană de pănură şi apoi, punen-du-şî subţiâră pachetulă cu cele cumpărate, merse repede la trăsură. Nici nu apucase să se aşetje bine în trăsură şi se pomenesce, că cineva îlă înhaţă dele spate cu cuvintele: In numele legei te provocă să vii după mine! — Unde? — întrebă colectorulă surprinsă. — La căpitănată. — Pentru ce? — Pentrucă eşti suspectă, răspunse poliţistulă. Inzadară colectorulă încercă să scape, căci trebui să-şî ia pachetulă de subţioră şi să mărgă după Andrâs. Spera însă, că baremă acolo, unde îlă va duce acestă poliţistă, va afla nisce âmenî mai isteţi, cu cari să se pâtă înţelege, dâr s’a înşelată fârte. Nu se scie anumită, dâcă a fostă însuşi căpitanulă ori altă oficială dela căpitănată, care păşi înaintea colectorului şi ilă întrebă: Unde călătorescl? — „Spre casă. — De unde eşti? — Din Cojocna. — Pentru ce ai venită la Cluşiu? — Pentrucă am avută trâbă. — Subţiâră ce ai? — Ună pachetă cu mai multe mărunţişuri, ce mi-le-am cumpărată. — Dă-lă încâcl! Colectorulă îi întinde pachetulă, âr oficialulă desfăcându-lă află în elă între altele şi nisce ţigări de Britania. — Aha! — îşi (fise oficialulă — Astfelă de Omeni nu obiclnuescă a fuma ţigări de Britania, âr cine fumâză ţigări de Britania nu âmblâ în astfelă de haine. Andrâs. — se adresă cătrâ poliţistă — ia paserea acesta şi du-o la Nr. 24! — Bietulă colectoră, vă<|endă că nu e glumă, se înspăimântă grozavă. In acelă momentă însă mai nimeri în casă ună oficială, care află de bine să-i pună încă câteva întrebări cu privire la ţigările de Britania. — Pentru d-ta ai cumpărată ţigările acestea? — întrebă alb doilea oficială. Colectorulă înfricoşată de temniţă şi ne-putându-şî închipui motivulă pentru care este luată la dare de semă, începu a spune, că ţigările nu suntă de furată, ci Je-a cumpărată pentru primarulă dela ei, care anume l’a rugată să i-le cumpere, fiindă că scia, că are să vină la Cluşiu. — Şi ce ocupaţiune ai d-ta în Cojocna ? întrebă ală doilea oficială. — Sunt colectoră de dare. — Cu ce-mî poţi documenta acăsta? — Cu pro-tocolulă de dare, pe care însă l’am lăsată la neguţăto-rulă N. N. — Oficialulă porunci apoi lui Andrăs să-lă ducă pe colectoră la (fisulă neguţătorii, pentru ca să-i aducă protocolulă. După ce îlă aduse, oficialulă convin-gându-se despre nevinovăţia colectorului, îi (fise : Acum poţi merge, dâr dâcă vei vrea să călătoresc! şi de altădată cu birja, trebue să îmbraci alte haine! ’I mai (fise apoi ună „mehet" şi bietulă colectoră luându-şl pache-tulă subţiOră se duse, aruncândă încă o crâncenă privire de adio asupra numărului 24. Aşa ne enarâză ,Ellen-zek" acâstă spaimă „patriotică" de spioni muscălesci. Pe marginea unui vaporii de emigranţi. — Se pe-trecă de curândă în Swinemunde următOrea scenă de mare însemnătate: Femea unui lucrătoră fugise c’ună amantă mai preferată şi se hotărî cu elă să trâcă amândoi în lumea nouă, pentru a-şî întemeia acolo o esis-tenţă mai bună, precum o găsiseră aci. Ambii aşteptau cu nerăbdare plecarea, care era decisă pe Orele 12 din nOpte, când ătă că apare cu vre o câteva Ore mai înainte adevăratulă soţă, cerândă cu energiă reîntârcerea jjumă-tăţii sale. Mare zăpăcâlă şi consternare. Urmară tratăr încOce şi încolo. Soţulă Insă nu voia nicidecum la începută a renunţa la dreptulă său. Chiar asigurarea nevestei sale, că îlă iubesee pe „Henric" cu multă mai multă, ca pe dânsulă, nu-lă putu îndupleca să renunţe. A-mantulă în spaima sa înaintâ pe câmpulă luptei cu ner-vus rerum, căruia toţi i se închină. La apariţiunea pe scenă a baniloră deveni soţulă legitimă ceva mai blândă. Ună pătrară de oră încă şi învoiala se făcu pentru 15 mărci. Prima fluerătură a locomobilei anunţa plecarea, o ultimă sărutare pe buzele iubitOrei soţie, o amicabilă strlngere de mână a darnicului amantă, ună adio de-o parte şi de alta şi care abia se pune încetă în mişcare.. La mală sta iubitorulă soţă ţinândă în mână cele 15 mărci pe care le făcea să zângănâscă. MJf* Numere singuratice din „Gazeta Transilvanieiu ă 5 cr. se potii cumpăra în totungeria lui I. GROSS, şi în librăria d-lui Nicolae I. Ciur cu. Editoră: Iacobă Mureşianu. Redactoră responsabilă Dr. Aurel Mureşianu 8$ le tăiămă scurtă şi să le legămă cu aţă. Aşa făceamă, şi le tăiamă beţigaşele cu cea mai perfectă îngrijire, şi le legamă aşa cum ne poruncise. Odată ml-am tăiată puţină ună degetă dela stânga, şi şi astăţfi se mai cu-n6sce semnulă, dâr îmi face forte mare plăcere când vădă acestă semnă, căci de câteorl îlă vădă mî-aducâ aminte de timpulă celă fericita ală copilăriei. „Aşa se învăţă socotâlă* (pe atunci nu esista com-puti*\ ne (ficea apăsată dascălulă Sandu, şi noi credâmă acâsta şi nici că ne putearaă închipui, că ar fi în stare cineva să înveţe altmintrelea socotâlă. Dascălulă Sandu venea regulată la scolă. Par’că-lă vădă. înaltă, uscăţivă, numai cu mustăţi, îmbrăcată românesce (căci nu cunoscea portulă pedago-giloră mari), cu ochelari rotunji pe nasulă său adusă, ochelari, cari numai într’o parte aveau cu ce să se spri-jinâscă după ureche, căci in cealaltă parte erau legaţi cu sfOră, ceea ce’lă făcea pe Sandu ca adeseori să spri- jinâscă ochelarii cu mâna propriă. Ună actă contra pedagogiei, ar putea (fice cineva, dedrece la diferite lucruri unde’i trebuiau dascălului a-mândouă mânile, nu era cu putinţă să le întrebuinţeze pe amândouă, deârece i-ar fi că(Jută ochelarii. Sandu însă era omă cu minte şi a depărtată acesta inconvenientă pedagogică. Par’că-lă vădă cum ne punea întrebarea, şi se uita la noi cu bucuriă, şi cum după aceea se încrunta puţină, In semnă că adecă noi numai prin muncă şi obosâlâ putemă să ajungemă vr’odată la măestria lui. »Câte beţigaşe suntă legate aici?* întreba pe naşă dascălulă Sandu, despreţuindă sentinţa pedagogică, că nasulă are altă destinaţiă, şi nu i s’a dată omului pentru graiu. Aci trebue să mă oprescă. Acum, ca mare, potă judeca, ce netactă pedagogică avea Sandu, când cetea din abecedarulă nostru frasa ur-mătOre: ,Cu na-sulă mi-ro-simă", şi când (ficea acestea elă le (ficea pe naşă Cu tdte acestea, spună dreptă, că din causa acestui defectă n’am observată vre-o influinţă nefavorabilă, nici la mine, nici la colegii mei de atunci. Dâr să continuămu cu socotâlă. >Câte beţigaşe suntă legate aci?" întreba elă pe vr’unulă, âr băiatulă îi răspundea; .(Jece", şi după ce răspundea astfelă, tremura totă de trică, că ar fi greşită. »Bagă de sâmăl* (ficea dascălulă şi după ce se uita o bucată de vreme la copilă, îi punea repede în trebarea: >Din ce’să făcute aceste beţe?* „Din nuele dela mătură", răspundea băetulă, şi când răspundea astfelă, începea să plângă, căci scia că dascălulă înţelege prin acâstă întrebare, că dâcă va greşi nuelele de mătură, are sâ’şî ia peste spate. >Bagă de sâmă!* repeta neică Sandu, şi se uita pe sub ochelarii săi rotunji. Copilulă o scrintea de frică şi plângea, cu tOte a-cestea dascălulă Sandu nu’lă bătea, ci ’lă punea să să- rute nuiaua ce o avea de obiceiu pe masă, singurulă „principiu* pedagogică despre care vorbea de multe ori. Plângândă o sărutamfi ori şi care şi par’că ne durea, mai rău ca când ne-ar fi scărpinată spatele cu ea. »Ve(fi Ivane", (ficea apoi băâtului, care a sărutată nuiaua, „tu n’ai greşită, dâră cănd (ficî odată o vorbă, şi eşti sigură de ea, apoi atunci la acea vorbă să rămâi, şi aşa să faci în tdtă viâţa ta. — Dâr ân spune-mî, aveţi voi acasă brânză, ouă, cascăvale..., .spune, dragă Ivane?" întreba la urmă Sandu. >Avemă, neică Sandule 1* răspundea băâtulă, căci pe atunci nu era cunoscută încă noţiunea de domnă, şi, cum am spusă, Sandu era îmbrăcată încă românesce. „Bine băete, ve(fi aşa, tu eşti de trăbă. En spu-ne’mî, ce am învăţată noi în scdlă despre celă ce are?“ „Celă ce are, să dea şi celui ce n’are’, răspundea cu curagiu Fan, şi a doua (ţi, când venea la scOlă, punea pe masa dascălului o strachină cu brânză şi cu caş-cavală. Dascălulă Sandu lua aceste daruri, şi nu se ruşina să le ia în faţa băeţiloră. »Ei să înveţe", (ficea Sandu, şi avea dreptate. P’atuncî nu erau aşa mulţi bani prin mânile Ome-niloră, de aceea când voiai să mituiescî, era fOrte greu. Te duceai, de pildă, cu ună purcelă să’lă duci cinste dascălului pe ascunsă, te da purcelulă de ruşine. (Va urma). Nt. 34. GAZETA TRANSILVANEI 1887 n ■■ 5 n 17. „ 8619. 77 77 31 „ 7. „ 2693. n n 16 n 18. „ 8632. 77 77 19 „ 8. „ 2700. n n 32 n 19. „ 9180. 77 77 21 „ 9. „ 3189. n v 11 •« 20. 9378/U6 77 4 „ ezennel megâllapitott kikiâltâsi ârban az ârverest elrendelte, ăs hogy a fennebb megjelolt ingatlanok az 1887. ăvi Mârtius h6 29-ik napjân 10- es li. reni 5944.6166'.» 6sz, ingatlanra 15 frt 12. rend 6283. hsz. ingatlanra 23 frt. dălelotti 9 ărakor Dragus kozsăg hâzâriâl megtartando nyilvâuos ârve-răsen a megâllapitott kikiâltâsi âron aiul is eladatni fognak. Arverezni szândăkozăk tartoznak az ingatlanok becsârânak 10%-ât vagyis 3 frt. 90 kr., 1 frt. 60 kr., 40 kr., 7 frt 10 kr., 2 frt. 40 kr. 50 kr., 1 frt. 60 kr., 3 frt. 20 kr., 1 frt. 10 kr. 1 frt. 50 kr., 2 fl. 30 kr., 60 kr., 1 frt., 10 frt. 50 kr., 1 frt. 10 kr., 3 frt 10 kr., 1 frt. 90 kr., 2 frt. 10 kr. ăs 40 kr. kăszpănzben, vagy az 1881. 60. t. cz. 42. §-ban jelzett ârfolyammal szâmitott ăs az 1881. ăvi November 1-ăn 3333. szâm alatt kelt igazsâgăgyminiszteri rendelet 8. §-âban kijelolt ăvadăk-kăpes ărtăkpapirban a kikuldott kezăhez letenni, avagy az 1881. 60. t. cz. 170. §. ărtelmăben a bânatpănznek a birăsâgnâl eloleges elhelye-zăsărol kiâllitott szabâlyszeru elismervănyt âtszolgâltatni. Kelt F ogar as, 1886. ăvi Oktober hă 16. napjân. A kir. torvănyszăk mint tkkvi hatăsâg. Nagy Lajos, kir. albiră. W0Sr Avisfi. Din 1-ma Aprilie a. c. se deschide ună postă pentru ună practicantă în cancelaria mea advocaţială, competenţii au să se adreseze cătrâ mine, cei cu ăre-şi care praesă din vre-o cancelariă advocaţială voră avea preferinţă, cunoscinţa limbei maghiare şi române, să cere necondiţionată. Condiţiunile de primire să voră pertracta în scrisă, său verbalminte. Deşiu, (Deăs) în 22 Februariu 1887. Mânu, advocată. Nr. 1911/1887. sidera. Aspiranţii la vre-unulă din stipendiile amintite sub A. 1—3 au să acludă la suplicele loră: a) Carte de boteză în originală său în copia legalisată. b) Testimoniu scolastică de pe sem. I. ală anului scol. curgătoră. c) Atestată de frecuentare dela direcţiunea institutului, în care cercetăză scăla de presentă. d) Atestată de paupertate său de orfană, dăcă concur. e orfană. Conformă literiloră fundaţionale, la obţinerea stipendiului de sub 3. din fundaţiunea „Galliană“, ceteris paribus va avă preferinţă acela dintre edncurenţî, carele va dovedi, că se trage din familia fundatorului şi a-nume din familia „Popă şi Antona.“ Suplicanţii la vre-unulă din ajutărele amintite sub B. 4—6 au să presente următărele documente: a) Atestată de boteză în originalu său în copiă legalisată. b) Testimoniu scol. de celă puţină 4 clase elementare, c) Atestată, că se află deja lucrândă la vre ună măestru său corporaţiune, şi cu ce succesă. Aspiranţii la ajutărele de sub 5 şi 6 voră avă să aştărnă în originală său în copiă legalisată şi contractulu încheiată eu măestrulă conformă §. 61. ală legei industriale (art. leg. XVII. 1884) d) Atestată de moralitate dela autoritatea competentă locală. e) Adeverinţă dela părinţi său tutori, că suntă decişi a lăsa pe fiii său pupilii loră la învăţătură pănă se voră perfecţiona pe deplină. Din şedinţa comitetului Associaţiunei transilvane, pentru literatura română şi cultura poporului română ţinuta la Sibiiu, în 1 Ianuarie 1887. 2—3 Iacobă Bologa, v.-preşedinte. Dr. T. Crişiană, secretară. Pnblicatinne. 9 Toţi acei cari, în sensulă §-lui 5 din instrucţiunea legei pentru glotaşi, dorescă a ocupa vr’ună postă de ofiţeră, medică s6u funcţionară la gldte, să provăcă prin acăsta a aşterne petiţiunile loră respective pănă la 5 Martie a. c. său la primăria locală, său imediată la comandamentulă cercuală Nr. 77 de glăte din locâ. Petiţiunile suntă a se instrui cum urmăză: 1. Foştii ofiţeri au a presentă certificatulă loră de eşire din serviciu, respective a arăta corpulă de armată, la care au servită în urmă. 2. Foştii suboficeri (cu deosebire voluntarii pe ună anâ) au a arăta corpulă de armata din care s’au eliberată şi posiţiunea loră cetă-ţenăscă actuală. 3. Acele persăne civile, cari să bucură de o reputaţiune es-celentă, nepătată şi patriotică, au a presentă pe lângă arătarea posiţiunei loră cetăţenesc! şi actulă de boteză. Braşovu, în 19 Februarie 1887. Magistratulu orăşenescu. Tipografia ALEXI, Braşovă.