GAZETA TRANSILVANIEI.
BEDAC IU A EA ŞI ADMOflNTBAŢICNEA :
BRAŞOVC, piaţa mare Nr. 22.
GAZETA" IESE ÎN FIECARE ţ».
Ie ană ană 12 fior., pe ş6se luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. Bomănla şl străinătate:
Pe ană 40 fr., pe şăse luni 20 fr., pe trei luni 10 franci.
ANULILJ l.
Să PRENUMERĂ:
la poşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi.. ANUNŢURILE:
O serii garmondă 6 cr. şi timbru de 80 cr. v. a. pentru fiecare publicare
Sorlsorl nefranoate nu •• primeau». — Manutorlpta nu •• retrimită.
Ni 30.
Luni, Marţi 10
1887.
Braşovti, 7 Februariu 1887.
Consternare pe tâtă linia. Foile maghiare scuipă focu şi pară, şoviniştii clocotescu de mâ-niă, Tisza stă să se topâscă de compătimirea ce l’a cuprinsă, âr partida „independenţiloru44 declară urbi et orbi, că nu e solidară în cestiunea naţionalităţilor^ cu Ludovicu Mocsary şi că de-saprâbă vederile lui.
Cui nu-i place dreptatea, nu-i place să audă nici vorbele âmemlorti drepţi.
D-lu Tisza e prea de multu timpti ministru, decâtti ca să mai putemu aştepta dela dânsulu să recunâscă, fiâ măcaru într’o neînsemnată afacere, că n’a lucrată corectă. T6te ce le face dânsulu trebue să fia bune şi la loculă loră, căci altfelă nu s’ar numi Tisza Kalman.
Necorectă lucrâză numai naţionalităţile când îi dau pace lui Tisza Kalman şi prin a loră ne-esplicabilâ indolenţă îi aşurâzâ aşa de multă câştigarea de lauri şi triumfuri în urmărirea politicei maghiarismului violentă.
Fără îndoiâlă, numai naţionalităţile suntă de vină dâcă at}i ministrulă-preşedinte Tisza nu găsesce pentru Mocsary decâtă numai cuvinte de compătimire,
Slovacii de pildă îndură tâte lovirile guver-nanţiloră unguri în tăcere. Ei nu se mişcă, nu protestâză, nu adresâză d-lui Tisza recursuri. A-câsta împrejurare îlă întăresee în credinţa, că bine şi corectă procede, elă cu organele sale, faţă cu Slovacii. De amărăciunea, ce nu se pronunţă pe faţă, Tisza Kalman nu se crede datoră a ţină sâmă. Elă este prâ încărcată cu afacerile statului, decâtă să aibă răgază a se gândi şi la 4iua de mâne, la isbucnirea de mai apoi a amărăciunei.
De aceea Mocsary, care cere a se lua măsuri de precauţiune, în locă de mulţămire întâmpină din partea d lui Tisza imputarea, că este „mai Slovacă decâtă Slovacii/4 este „profetulu celoru ce urăscu rassa maghiară şi statulă „maghiară.44
Răpită de efectulă momentului, Tisza Kalman nu s’a gândită la sensulă ce se p6te da cuvinteloră sale. Nu s’a gândită că, compăti-mindă pe Mocsary, din causa compătimirei ce-o nutresce acestă nobilă Ungură pentru sârtea na-ţionalităţiloră din ţâră, fără să voiâscă d-sa com-pătimesce şi pe naţionalităţi, că n’au atâta compătimire pentru statulă ungară şi pentru rassa maghiară, ca să se desbrace odată de indolenţa loră, să se misce, să facă recursuri şi apelaţiuni în contra acteloru de violenţă ale guvernului si să protesteze în gura mare, spre a deştepta pe puternicii (jilei din ameţâlă şi a-le deschide ochii.
Naţionalităţile nemagbiare dâră voră învăţa ceva din vorbele lui Tisza şi se voră îndrepta. Dâră voră renunţa în viitoră la umilitorulă şi sinuci^ătorulu rolă de a se face, de-a-dreptulă sâu pe cale indirectă, codorisce la toporulă, ce are menirea a tăia rădăcinile esistenţei loră. Dâră nu voră mai rămni după trista gloriă, de a li se (}ice, că loră are să le mulţumâscă Tisza rămânerea sa la putere.
Despre declaraţiunea partidei „independenţi-loră44 nu putemu (J^ce alta, decâtă că acâsta partidă, care şi-a scrisă pe stâgă: independinţa Ungariei şi totuşi refusă de a lua măcaru actă de dreptele aspiraţiuni ale celoru 11 miliâne de cetăţeni dintre 16, câţi locuescu în acestă stată, nu merită să întrămă în vorbă seriâsă cu ea.
Nici ideă n’au cei din stânga estremă cum se dobândesce independinţa unui stată poliglotă. Nu sciu, sâu nu voră să scie, că Statele unite americane şi Elveţia numai aşa şi-au putută e-lupta independenţa, că n’au identificată interesele statului cu interesele unei singure rasse, ci au făcută ca tâte popârele locuitâre în stată să se simţă bine şi acasă în patria loră, căutân-
du-şi scutulu şi mântuirea în libertatea loră propriâ individuală şi în unirea forţeloră tuturor ă spre apărarea acestei libertăţi.
Ce se (Jicemă de pressa maghiară?
Ea condamnăunu Mocsary cu aceiaşi înverşunare, cu care se răpe^ise mai astă vâră asupra generalului Jansky. In orbia ei pătimaşă ea nu mai cunâsce nici o deosebire.
Organul de câpeteniă ală guvernului, „Nem-zet,44 merge pănă a dice, că Mocsary cu vorbirea sa a păcătuită în contra „patriotismului,44 căci fost’au Maghiari, cari au servită interesele aus-triace, dâr ca unit Maghiarii să fi serviţii vreodată interesele naţionalităţilor it, acâsta pănă la ivirea pe scenă a lui Mocsary nu s’a mai pomenită. Dâr „Nemzet44 se mângâie, că Mocsary stă singură între Maghiari cu politica lui şi speră, că singură va şi rămânâ.
A spune adevărulă simplu şi neîmpedecată, fără falsificare şi întorsături iesuitice â la Tisza, a face atenţi pe conaţionalii săi, că grandomania ungurâscă şi prigonirile pornite de guvernă şi de societatea maghiară în contra covârşitârei maiori taţi a cetăţeniloră espună statulă în aceste critice timpuri la cele mai mari pelicule, a voi să opresci pe celu orbă la marginea prăpastiei, unde se află, e după „Nemzet44 păcată în contra patriotismului !
, De aici ar urma, că numai celă ce face con-trarulă dela tâte aceste lucră patrioticesce. Dâcă cei dela „Nemzet44 vrâu cu totă dinadinsulă să se prăvălâscă în prăpastiă, mârgă înainte, dâr să cruţe celă puţină pe aăeia, cari în bună credinţă şi din convingere le dau sfatulu să se oprâscă.
Cumcă au fostă Maghiari, cari au servită intereseloră austriace, o scimă fârte bine, ba scirnu, că şi a<}I suntă mulţi, cu „Nemzet*4 în frunte, cari servescă mai bine chiar interesele Gfermaniei, decâtă interesele ţării loră. Dâr, ca să fiă mai mare păcată a servi interesele cetă-ţeniloră statului, decâtă interesele străine, măr-turisimă, că acâsta nu-o pricepemă. Cu alte cuvinte, „Nemzet44 tjice, că e mai mare păcată să împărţesci pânea cu fratele tău, care lucră şi a-sudă cu tine într’o brasdă, decâtă cu străinulă.
Acâstă logică numai aşa se pâte pricepe, dâcă presupunemă, că şoviniştii cu „Nemzet44 în frunte s’au hotărîtu a da ori şi cui ori ce, numai să nu fiă constrînşi a da, ce e ală naţiona-lităţiloră.
Câtă pentru mângâierea, ce o are „Nemzet44, că Mocsary între Unguri stă singură cu politica lui de naţionalitate, 4icemd:
Poporulă maghiară, care sufere şi rabdă cu noi dimpreună, se va convinge a(}i mâne, că linguşirea vanităţiloră lui naţionale e numai o cursă, care nu’lă face nici mai sătulă, nici mai avută, nici mai fericită, ci din contră îi impune numai sarcine insuportabile; atunci va recunâsce acestă poporă, că precum în trecută sub pretecstulă drepturiloru ţării elă îşi vărsa sângele pentru privilegiele boeriloră, aşa şi astăzi muncesce şi se luptă numai în interesulă celoră ce îi esploa-tâză fără milă vanitatea şi credulitatea.
Atunci, suntemă convinşi, voră afla şi ideile lui Mocsary nenumăraţi aderenţi între Unguri.
Numai să nu fiă prea târijiu!
Scrisârea deputatului Mocsâry.
In conferinţa ti^ută la 17 Februarie de clubul u dietală ală partidei independente şi dela 48, preşedintele Daniel Irânyi ăocetitu următârea scri-sâre, prin care deputa^lilgMocsary anunţă eşirea sa din clubulă acelei partide, şi care a fostă luată la cunoscinţă:
Onorate d-le preşedinte! In urma resoluţiunei des-aprobătâre ce a luat’ă clubulă, mă simţii nevoita să declara, că resemneze a face parte dintre membrii comitetului esecutivă şi că esă din cluba. Nu pota să nu
observa, că afirmarea cuprinsă în resoluţiune: că punc-lula meu de stadiu în cestiunea naţionalităţilor!! „stă în contracjicere diametrală cu programulâ partideţ,* nu o pota recunâsce ca întemeiată. Partida a declarată ia mai multe ocasiunl şi ârăşî de curândO chiar, că ţine strînsO la principiele egalităţii de drepte. Ei bine, este minimalii egalităţii de dreptu, ca să le ţină ’n semă legea esistentâ faţă cu naţionalităţile — Cu distinsă stimă ____________________________________ Ludovic Mocsary.
Desbaterea bugetului cultelorti şi in-strucţiunei.
In şedinţa dela 15 Februariu a camerei dăpufaţi-lore din Pesta, ajunse la desbatere bugetălfl Cultelortt şi instrucţiunei. Raportorula Al. Orszctgh recbmandiă bu-getulO, cu modificările făcute in cadrultt bugetului, spre primire.
StefanO Leszko, după ce aduce tămâfă laîTrefort, că e culta, că deşi bătrânâ dâr e plintt dă putere şi activitate, îşî mai ia ceva îndărătO din tămâiă, fiinde că şi Trefort, ca toţi omenii mari, are slăbiciuni neesplipabile. TrefortO' vrea o naţiune cultă, dăr ca să spână pe cei doritori d’a învăţa, a inundata scdlele medii qu mulţime de cărţi şcolare, încâtO părinţii nu mai birue, şi sporesce taxa şcolară, şi fără asta destula de mare. Şcolarii suntă prea înpovăraţi cu materia. A<|i se imitâză numai sistemula şcolara germana. Ministrului nici câ’i pasă a cheltui 20—30,000 fi. pentru edificarea unei scâle comunale. S’au accentuata cuvintele: scolă de stata, confesională, comună, şî s’au cheltuita câtva fimptt sume enorme pentru cea din urmă, pănă ce în fine s’a făcuta de stata. Scola de stata nu corăspunde basei religiâse-etice a po-sitivităţii, căci se învăţă lucruri contrare moralei. Esistă o întreprindere de a edita cărţi sub titlulă »Jo konyvek* (cărţi bune) şi aceste cărţi se împartă gratis sâolelorO pe spesele guvernului. Dâr ce se cuprinde în aceste cărţi? Se instruâză tinerimea în arta risipei, se istâri-sesce cum Nicoîau Eszterhazy ’şî-a cheltuita banii, cum a întrebuinţată note de câte 1000 fl. ca fidib’use. (Ilaritate). Situaţiunea de atjl a Ungariei se represintă în versuri. Se istorisesce o istoriă despre tjrei .du, unulă şchiopii, unuia grasO şi unuia orbO, şi se <Jfce oft gloaba cea schiăpă e poporule, calula celă grasă şi leneşă e nobilimea şi calulă cela orba regele/ /Ilaritate). Sâu se istorisesce, că regele jâcă cărţi, jâcă • J,Den schwarzen Peter*)“ (Ilaritate) şi perde mai multa în societate, dâr nu face nimica, căci ela îsi ja încasa ârăşî banii prin dări. Intr’ună altă fascicula*» atacă religiunea, pe epis-copulâ din Vaţa ila face, ’ăăT place mai multă pimniţa decâtă biserica. (Ilaritate). Pâte fi aci vorba de nobili-tarea moravuriloră? Cu acâstă literatură ajunge lu-crula acolo, că tinârulă flăcău se împăşcă, fundă că banii de buzunare i-a cheltuita ori iubita l’a lăsată în baltă. Asta’i moralulă societăţii de a^î. CeremO să se educe poporulă, căci atunci nu va fi disoluţiune, ci bunăstare generală.
Daniel Iranyi (fice, că din miile de milione, ce le-a jertfită ţâra, puţjuâ’s’a cheltuita pentru scâlă. E activa ministrula, dâr n’a sporită bugetulC, ci a făcută cheltuell peste bugeta călcândâ dreptula de bugeta alâ legislativei. Intârcfiândă a da scoleloră subvenţiunile, a adusQ numerose comune în perplexitate. Pentru înfiinţarea de scole nouă s’au destinata în bugeta 30,000 fl. Sunta însă încă 300 comune, care n’au scâlă şi 1750 comune, care ’şi trimită copii la o scolă din comuna vecină. Unde ama fi atfi, dăcă amâ fi adusă mai multe jertfe pentru scolă, în loca d’a cuceri provincii, unde e-sistenţa Ungariei e pusă în jocă? Oratorulă impută ministrului, că încă totă întârtfiă cu introducerea libertăţii religiose, care e cu atâtO mai necesară, cu câtă irel^gi-ositatea şi imoralitatea se lăţescO tota mai multa. Nu mai merge cu persecuţiunea evului mediu. A(jî mai muftii ca orî când e necesară concordia între cetăţeni, pentru ca umerO la umără să se potă dedica serviciului patriei. (Vii aplause). Oratorulă presintă o moţiune în sensulă d’a veni ministrula cu una proiecta de lege pentru introducerea libertăţii religiose.
*) Guguţă sâu £pă.
Nr. 30.
GAZETA TRANSILVANIEI.
1887.
1
Ministrulă Irefortă (Jice că bugetulă resortului său e potrivită cu finanţele. Ar fi voită şi ar fi putută face mai multă, dâcă ar fi dispusă de mijloce materiale mai mari şi de dmenl mai destoinici. Introducerei libertăţii religiâse i se opune oratorulă, cestiunea raporturilorO de căsfitoriă însă trebue regulată, căci în afacerile de divorţa (despărţeniă) se întâmplă lucruri, care ruinâză înaintea Europei întregi concepţiunea nâstră de dreptă, re-putaţiunea nâstră juristică. Cu acestă obiectă se ocupă deja ministru de justiţiă. Introducerei libertăţii religiose mă opună fiindă că nu vreau să planteză aci nici o nouă putere centrifugală. Sunt amică ală libertăţii con-sciinţei şi acâsta şi esistă, căci în acâstă privinţă nu se tntrebuinţâză nici o violinţă, nu vreau însă să introducă acea libertate, cum e în Anglia, că ună preotă, dâcă a-junge în cârtă cu comuna, închiriază o sală şi întemeiază o nouă sectă, de care în Anglia esistă 156, său vină din afară totă felulă de învăţături peiiculose, precum vedemă la NazarenI, cari voescă se întemeieze aci francă şi liberă secte şi biserici. Decă aruncămă o privire în viăţa internă a religiuniloră şi confesiuniloră e-sistente, găsimă şi acolo ceva, ce periclitâză unitatea statului ungară. Acesta’i motivulă principală, că suntă contra acestei libertăţi religiâse generale. Dâr suntă şi puncte de vedere culturale. Căci dâcă îmbucăţimă societatea din consideraţiuni bisericescl seu confesionale, nici o parte n’are putere d’a promova oreeare scopuri confesionale. Acâstă esperinţă o facemă la Israeliţî (Ignaz Zimandy: Nu esistă Israeliţî!) Da, Israeliţî, verba valent usu, Numesce’i cum vreai, e totă una. De când s’a făcută ruptura între congresă şi Jidovii ortodox!, n’au absolută nici o putere d’a promova multe scopuri culturale. Afară de asta nu vreau să lasă a se întemeia aci astfelă de secte, în care credinţa deşartă jdcă rolulă celă mai mare. Nu suntă încă la noi stările astfelă, încâtă libertatea religiosă să o putemă suporta fără periculă.
Ce privesce sistemulă de instrucţiune ce esistă a<|i în Ungaria, e adoptată, cu mai mari seu mai puţine a-bater! în totă Europa. Şi eu l’am găsită introdusă. (Ignaz Zimandy: D ta numai l’ai stricată!) Cundscemă defectele acestui sistemă, dâr e mai bine aşa decâtă să-lă schimbâmă mereu. Oratorulă 4ice că cundsce şi sistemulă celă vechiu şi se laudă că a fostă totdâuna între cei dintâiu eminenţi. Dâcă cărţile de scolă costă multă, nu e vina lui. Va lua măsuri energice în contra faptului, că atâtă de mulţi tineri, cum au în mână testi-moniulă de calificaţiune, se pună în legătură cu întreprinzători şi scriu cărţi şcolare. Ce privesce taxa şcolară, în nici o ţâră nu e atâtă de mică ca la noi, âr copii fără mijlOce, cari au pornire spre învăţătură, suntă scutiţi de laxă. (Ministrulă, precum se vede, nu scie că în România învăţământulă e gratis şi pentru celă săracă şi pentru celă bogată. — Red.) Ce privesce îngreu-iarea scolariloră, atârnă de tactulă profesorului. Dâcă aşă avea mai mulţi bani la disposiţiune, de multă aşă fi înfiinţată ună internată după modelulă scOlei normale superiOre francese, unde profesorii nu numai suntă instruiţi, ci şi educaţi. Căci avemă forte buni profesori, dâr durere, suntă şi mulţi cari dau educaţiune, pe când ei înşişi ar trebui să fiă educaţi. (Viă ilaritate).
In privinţa scOleloră comunale şi confesionale observă, că ceea ce a avută să ’mî impute d-lă deputată nu e aşa. Nici odată n’am predicată, că scolele confesionale suntă rele, că în loculă loră trebue să se înfiinţeze scâle comunale. Totdâuna am poruncită orga-neloră mele să caute, ca scâlele să fiă bune. âr nu să schimbe totdâuna caracterulă scâleloră. Nu mi se pote
pune în sarcina mea, că nisuieseă a înfiinţa scâle de stată nu numai acolo, unde ar cere inferesulă statului şi ală naţionalităţiloră, ci şi acolo, unde ar cere intere-sulă unoră confesiuni. Decă vremă să instruămă şi e-ducămă seriosă poporulă , vomă fi siliţi\ a desfiinţa scolele confesionale în multe locuri si mai alesă în unele insule, şi a înfiinţa în loculă loră scole de stată. (Vii aprobări generale.) Vomă procede încetă cu reformele, din causă că costă bani.
Cu privire la acea literatură de stradă, de care a vorbită d. deputaiă, totă cu literatură de stradă se va pută înlătura, dâr cuviinciosă şi morală.
Acum vr’o 2—3 săptămâni d. deputată Komlossy m’a interpelată, dâcă pentru Israeliţî (Zimandy: Jidovi! (larmă),aŞa dâră, dâcă pentru Jidovi vreau să înfinţeză ună gimnasiu deosebită. Răspunsulă e simplu. Legea, şi anume legea şcâleloră medii nu’ml dă nici dreptulă nici ca datoriă nu’mi impune să sporescă nu-măruiă gimnasieloră confesionale. Dâcă din cerculă confesiuniloră nu se produce nici o mişcare în acâstă direcţiune (Cu Caransebeşulă nu s’a produsă? — Red.), nu potă să esă eu cu ună astfelă de proiecta. Dâr se-minarulă rabiniloră are cinci classe gimnasiale ca classe de pregătire pentru cursulă teologică, prin urmare nu potă iniţia înfiinţarea unui întregă gimnasiu. In aoelă institută nu numai Israeliţî, ci şi creştini au învăţată cu mare succesă. Voiu mai ave ocasiune să vorbescă. Kogă a se primi bugetulă. (Vii aprobări şi eljenuri * în drâpta.
(Va urma.)
SOIRILE DILEI.
*
Foia coşutistă din Cluşiu încă se declară contra părerei ce nî-amă dat’o noi în privinţa sentinţei aduse de Tabla regâscâ pentru condamnarea d lui v.-protopopă Vlassa din Indolă. »Cine se amestecă în nisce lucruri ca acele, în care s’a amestecată elă, (Jice foia agitatore, trebue să pâtă suporta cu tăriă tote urmările. Decă cineva predică, că înainte cu 100 de ani a trăită ună bărbat fi română, cire a ucisă, a maltratată, şi că ne-amă adunată astăzi pentru sărbătorirea lui — acesta p6fe sci, că face rău. pentru că faptele condamnabile nu se potă preamări. Celă mai bună! mijlocă pentru a-şî răsbuna asupra Maghiariloră este, ca să nu se „dimită* omulă la astfelă de preamăriri, căci atunci nu se dă ocasiă pentru terorismă». — O, absolutiştiloră constituţionali şi intoleranţîloră, câtă de slabi sunteţi, decă la amintirea numelui unui mortă vă cuprinde groza ! Câtă de neliniştită trebue se vă fiă conseiinţa!
—x—
Din ordinală viceşpanului ^comitatului lorontală, s’a întocmită in acestă comitată colecte în favorea ace oră învăţători, cari suntă in stare a dovedi celă mai mare succesă în instruirea limbei maghiare şi, după cum anunţă ,,Banater Post“, au incursă din marele comitată de aprope 300 comune numai 46 fl. 50. — Precum vedemă, nici Şvabii nu simtă nici o bucuriă d’a se ma-ghiarisa. Câlele de colectare, primite de utopişti gole. suntă ună votă de blamu, cum li se cuvine. Fiascuri şi âr fiascuri pretutindenea!
—x—
In adunarea ţinulâ|în|4ilele acestea de representanţa oraşului Braşovă, Carol Schuster a interpelată asupra stadiului în care a ajunsă cercetarea contra perceptorului suspendată Iohann 2hiss, care a defraudată o însemnată sumă de bani. Preşedintele, primarulă Brennerberg, a res-punsă, că cercetarea, fiindă fârte cuprintjătore, nu s’a încheiată încă, dâr e aprope de sfârşită.
Ni se scrie cu data 12 Februarie n.: „Târgulfi de ţâră în Chişişiu, în Săcuime, care s’a sfârşită în Februare n. a fostă bună, vitele s’au vândută cu preţuri de mijlocă, s’au cumpărată binişoră pentru că cumpărători an fostă destui de pre la Şimlăulă Silvaniei şi Israeliţî din Maramurăşă şi din alte locuri Bucatele încă au începutd a se vinde cu preţă bună. Cu deosebire ovesulă are mare trecere, preţulă se urcă tare pre di ce merge. Timpulâ e frumoîă, n’avemfi zăpadă.*
D-lu deputată V. Maniu din Bucureseî ne trimite următdrea întâmpinare:
D-Sale d-lui A. Mureşianu, Jdirectoră ală (Jiarului „Gazeta Transilvaniei,“	în Braşovă.
Domnule direcloră,
In stimat ulă D*Vostre (Jiară am vătjută strecurân* du-se o gravă erore cu reproducerea unoră cuvinte ale mele rostite în camera depufaţilorfi din Bucureseî, cu ocasiunea discuţiuniloră asupra interpelării d-lui Ma-iorescu.
Reproducerea D-Vostre <}ice, că cuvintele mele erau ună răspunsă la adresa băncei ministeriale.
Afirmă spre onârea băncei ministeriale şi a camerei depufaţilorfi, că euventulfi .Transilvania» nu a fostă rostită de pe banca ministerială.
încredinţată că veţi face acestă rectificare, vă rogQ se primiţi espresiunea nemărginitei mele consideraţiuni.
Bucureseî, 5 (17) Februarie 1887.
V. Mania.
Spre a evita, ca cetitorii noştri neiniţiaţi în afacerea din cestiune, să nu înţelâgă cumva greşit O afirmarea d-lui Maniu, observămu că în corespondenţa ndstră din Bucureseî ce a apărută în numărulu dela 21 Ianuarie (2 Febr.) a. c., vorbindu-se de apostrofarea adresată d-lui Maio-reseu, că fără lupta partidului liberală d-sa „pdte câ n’ar fi fostă atji decâtă unu dascălă ori ună popă la satuu, s’au (Jisu următdrele: „O voce de pe banca'ministerială a mai adăugată (la acea apostrofare) cuvintele: In Transilvania! ceea ce a făcută pe unu d. deputată din oposiţiă (V. Maniu) sS replice: „Cuventulu de Transilvania n’a putută eşi decâtă din gură grecâscă ori bul-gărâscă“.
D. Maniu declară în întâmpinarea de mai susă, că acelă cuvântă nu s’a rostită de pe banca ministerială.
Luându actu cu deosebită plăcere de acâstă declaraţiune, nu putemă să nu observămă, câ aprâpe tâte diarele din Bucureseî au fostă luată notiţă despre incidentulu din vorbă în acelaşi înţelesă, ce i l’a dată stimatulă nostru corespondentă, şi câ de aceea nu ne-amă crezută auto-risaţî a-i trage la îndoiâlă respectiva comunicare, deşi bucureşti amu fi dorită să o putemă face.
Discursulă d-lui Kogâlniceanu,
rostită în şedinţa camerei române dela 24 Ia-
9	»
nuariu st. v. a. c.
Eată importantulfi discursfi, prin care distinsulfi bărbatfi de statfi alfi României şi-a marcată posiţiunea sa faţă cu guvernulă şi cu partidele din ţâră:
D. M. Kogălniceanu: D-nii mei, astăzi pentru ântâia oră am cerută şi eu euventulfi în Cameră de când am reintrată. Eu socotescă, că n’ar fi dreptă, mai alesă pentr’unfi Parlamenta liberalo, ca după ce unulfi din o-posiţiunea multicoloră ia cuvântulfi şi interpelă pe mi-
FOILETON U.
Pipfcraşia Petra şi Florea-’nfloritultt.
(Poveste din Sălagiu, comunicată de plugarulfl M. Bene din Supu-ruld de susd, scrisă de Ioană Popii Reteganulă.)
(Urmare.)
S’a luată deră să plece, dâr uifându-se la stejarulă celă mare, de care’lfi legaseră fraţii, îşi (Jise: biata mamă nici lemne de focă n’o fi avendă, că harnicii de fraţi nici lemne nu i-oră fi dusă ; hai să-i ducă eu ună cătură...
Şi merse la ştejarulă de care fuse legată, îlă smulse din pământă, ca pe ună morcovă, îlă luă pe umâră, cum iai o greblă bunăâră, şi hai cu elă spre sată.
Când era ospâţulă mai pogană, când jucau şi beau pe întrecute în ocolă (curte), că în casă nu mai încăpeau atunci nimeri şi Pipâruşfi Petru cu stejarulă pe umâră. Totă sătulă îlă cunoscu, că dâră numai de câteva [<Jile plecase de acasă, dâr fraţii lui nu sciau ce sâ facă, vă-«ţăndu-lă cum vine câtră ei şi îşi gândiră că acum are sfi’i şi omâre.
—	Bună ospâţulă la d-v6stră, (Jiee Pjperuşă întrândă ca stejarulă celă mare pe umâră.
—	Bună să-ţi fiă inima, (Jiseră sătenii, pe când fraţii lui voiră sâ o ia la sănătrîsa.
Oho ! strigă Pipâruşfi, incătrău cinstiţiloră ? £n staţi
o lâcă de vorbă cu mine! Frumosfi fu aceea dela voi să mă lăsaţi dormindfi în pădure şi încă legată în lanţuri ca ună hoţă? Asta-i mulţămita fiindă că v’am a-flatQ, am bătută pe smeulă, care vă omorîse, pănă v’a înriată, l’am omorîtă pe elă să scapă sătulă nostru de urgia lui, v’am umplută de averi şi v’am pusă pe dru-mulă cătră casă, eu, fratele vostru, aşa răsplată am fostă vrednică să aflu la voi?
Atunci fraţii începură a plânge şi a se ruga de iertare (JicândO, că numai au glumită, că bine sciau ei, că elă atâta-i de tare, de cu stejară cu totă pote veni pănă acasă. Să mai rugă şi mumă-sa şi sora-sa şi totă sătulă să-i ierte, âr elă fiindă omfi cu inimă bună, — i-a iertată şi s’a pusă şi elă la ospăţă.
Când a fostă a doua cji diminâţa, după ce s’au sculată toţi voioşi şi sănătoşi, Pipâruşfi Petru se gătâ de cale.
—	Dâr uDde vrâi sâ mergi eră, Petre, puiulă mamei ! îlă întrebă mamă-sa.
—	Mă ducă, mamă, mă ducă departe, pănă unde voiu da de Florea-nfloritulă, dâr de cumva l’oiu putea aduce să fiă soţă soru-mi, că am aurită câ e ună voinică de omă şi ar fi păcată să nu ne cunâscemă.
—	Da nu merge, stăi acasă, aveţi voi destulă avere, însuraţi-vă, dragii mamei, âr pe soru-ta vomă mărita-o
noi după cineva, că doră suntă destui feciori sdraveîn în sată, ce să mai baţi calea ţării? Stăi tu aci, în sa- 1 tulă tău, între neamuri, aprope de mine, acum la bâirâ-neţele mele, să nu-ţi mai ducă atâta dorulfi.
Multe vorbe bune şi înţelepte îi spuse maică-sa, dâr elă totă ca elă, dâcă ’şi punea odată carulfi în petri .■ pentru ceva, apoi nu mai era omă să-lă desbaiere. îşi luă dâră rămasă bună şi se cam mai duse, multă lume : ’mpărâţiă, ca Dumnezeu să nţ} ţiă, că din poveste multă este, mândră şi frumosă, s’o ascultaţi şi d-vostră, câ cine o-a asculta, o-a învăţa, âr cine a dormi, se va hodini şi povestea nu o-a sci.
S’a dusă, s’a dusă pănă a nimerită într’o pustietate mare, de nu vedeai nimică numai ceriulă în susă şi sub piciâre pămentulă, nici o frunză, nici ună firă de iârbă, der nimică, ce-i nimica.
A mersă elă multă pe pustietatea aceea pănă a dată de ună vîjă bătrână, dâr bătrână nu glumă, albă la pără şi la barbă ca o oie bălaie, cu o cârjă în mâna drăptă, er cu cea stingă îşi totă ferea genele de pe ochi să vâc^ă înainte, că aşa-i erau de largi şi de dese, de-i veneau pănă h gură şi se împreunau cu barba şi cu mustăţile.
(Va urma).
Nr. 30.
GAZETA TRANSILVANIEI.
1887.
nistru, şi după ce ministrulă răspunde totei oposiţiunî ca unicoloră, îndată să închidă discuţiunea. Ei bine, şi noi avemă dreptulă, acei cari nu facemă parte nici dintre guvernamentali, nici din oposiţiunea quand meme, să 4i* cemfl cuvântulă nostru. Aci este o cestiune care inte-resâzâ ţera întrăgă, şi aşa fiindă, vă rogă se bine-voiţl a mă lăsa să vorbesoft. cu atât0 mai multă că eu diferă de mulţi din D-vostră in pr vinţa chipului cum se discută Gestiunile in actuala sesiunea Parlamentului nostru. Eu socotescă că astădî acela îşi iubesce ţăra mai multă care contribue la alinarea, âr nu la excitarea pasiuniloră politice. Sunt omă bătrână, lăsaţi-mă să spună că cu mare durere am văcjutu cum se discută de cât-va timpă în acestă Cameră, şi când m’am rădicată din patulă de durere şi am revenită între d-vostră, cu durere vă spună, că n’am mai recunoscută Parlamentulă. Ce? Suntemă Parlamentulă României? Suntemă Parlamen-tulâ natiunei române? Suntemă o societate română? Său,cum 4>cea odată Rosetti, suntemă Drusi şi Maroniţl?....
D. N. Dlmancea: Ceiă cuventulă pentru închidere
D. M. Kogălniceanu: Am onore să declară D-lui Dimancea, |eă rău face să cără închiderea discuţiunel, căci, deşi ar pute să’mî închidă gura astădî, însă mâne nu. căcî am să vină cu o nouă interpelare, prin urmare, lăsati-mă se vorbescă, să’mî vărsă foculă, nu aruncândă untă-de-lemnă peste focă, ci apă.
Voci: Să vorbăscă.
D. vice-preşedinte: Fiindă că Adunarea voesce continuarea discuţi unei, discuţiunea nu se va închide, der vă pună în vedere că în ordinea înserierei e 1). G. Arienii.
D. G. Arionu: Schimbă cu I). Kogainiceanu.
D. M. Kogălniceanu: D-!oră, alaltăerl Camera a-cesta, eu 81 de bile albe şi una nâgră, — şi sciţi, că una contra e confirmarea unanimităţii, er nu denegarea, — a venită şi a votată cinci miliăne cerute de guvernă în interesulă apărărei ţării, şi am convingerea că acăstâ Adunare, care pe lăremulă cestiuniloră din intru se certă cum vedeţi D-v6stră, şi vine pănă la cuţite, ori de câte-orl se atinge de binele ţărei va vota cu aceiaşi unanimitate îndoită, întreită decâtă a votată alaltăerl. Votulă de alaltăerl arată că oposiţiunea care să agită atâtă de muită în cestiunile din întru, când se atinge de Gestiunile din afară, de apărarea ţărei, nu se dă înapoi ca să dea ajutoră guvernului.
D-loră, eram bolnavă şi, în timpulă bălei mele, camera în unanimitate ml-a dată o recompensă naţională; aceea pentru mine ’mî-a impusă obligaţiunea ca, câtă voia trăi, să nu fiu cu pasiune şi cu părtinire, ci să caută câtă se pote mai multă, mai alesă în faţa îm-prejurâriloră din afară, să spună bătrânesculă meu cuvântă, eerându-vâ se discutămă cu francheţâ şi lealitate, ca fii ai aceleaşi ţări.
Pe când mă aflamă bolnavă ceteamă jurnale, şi cu mare părere de rău am văijută, că sub guvernulă liberală, acei cari în acestă Parlamentă luau cuvântulă şi se pronunţau contra guvernului liberalo, nu erau conservatori, căcî conservatorii suntă torte puţini, nici nu sciu, decă este verî-ună adevărată, adecă vechiu coser-vatofă; aci suntă câţiva din acei, cari se numescă junimişti; pănă în an acesta d lor au făcut ună fel de opo-siţiune, iertaţi-mi să 4‘că cuventulă, o opisiţiune forte blândă, plagină. Să mă ierte d. Carp, decă voiu spune că d-sa a venită în riăcare ană cu câte ună disoursă în privinţa băncei, a etalonului de aură şi în privinţa comunei. d. Maiorescu a rădicată cestiunea mai susă, şi, cu multă blândeţe vine şi pune câte o teonă constituţională , . . D-loră, nu veţi bănui, că eu părtinescă pe conservatori său pe junii conservatori, domnia-loră mă onorezâ cu o torte mare antipatiă; şi eu suntă datoră să declară la rândulă meu cum că, în strimtorarea minţei mele, eu nu dorescă ca după d. lână Brătianu să vină junimiştii la putere. (Aplause, ilaritate).
Iu anulă trecut erau numai veri o patru, cinci opo-sanţl în cameră, era amiculă meu d. Pallade d. Butcu-lescu, d. Bădulescu şi eu; aşa de puţini oposanţl erau; încâtO nu găseamă cinci ca să subseriemă ună amenda-mentă ală nostru; şi ne trebuia să punemă mare energia pentru a fi ascultaţi. Insă de atunci s’au schimbată lucrurile; când am venită ai}! aci, am văcjută că s’a înmulţită oposiţiunea, câ suntă vre-o 40 său 45. M’am întrebată ; care să fiâ causa ? De unde vine acăsta ? Şi mai alesă m’am îngrijată forte multă, fiindcă sunt liberală.
Va pbte cineva: cum? Kogălniceanu liberală! Da, liberală, şi am patentă câ sunt liberalo, acea patentă este dată la Concordia, unde răposatulă Rosetti a recunoscută că 2 Maiu a fostă ună mijlocă de a ajunge la democraţia. La acea patentă dată la Concordia ţină, şi cu dânsa mă prevalezO eătră d-vostră că sunt liberală. Dâr mai am şi alte documente de liberala. Pănă la 1 ^62, până la unirea definitivă, nu veţi tăgădui că am fostă şefulă partidului liberală din Moldova. După ce s’a făcută unirea şi am venită aci, îndată s’au unită conservatorii de acolo cu cei de aci, iertaţi mî expresiunea populară şi puţină parlamentară, cum se (Jice, îndată s’au mirosită. Asemenea şi liberalii s’au unită. Eu, şefulă partitului liberale din Moldova, am găsită aci pe şefulă s6u pe şefii partitului liberală de aci, pe d-lă Rosetti şi pe d-lă Brătianu. Domniele loră erau şefii unui partită liherală mai numerosă şi mai bine organisată decâtă celă din Moldova, şi aveu pentru denşii capitala ţârei; repre-sintă o for(â mare oraşulă Bucureşti, oraşă eminamente liberală, eminamente română şi partitulă liberală’lă avea. Prin urmare am : am experienţa mea, am trecutulă meu, am meritulă meu mai multă său mai puţină ; der în regimulă parlamentară se lacrâză şi se votâză cu ma-iorilâţî, şi astfelă m’am închinată d-loră Brătianu şi Ro-setti, cari represintau o valore parlamentară mai mare. şi de aceea am primită să facă parte din ministerulă d-!ui Brătianu sub preşedinţa d-lui, deşi eu eram mai bătrână.
Eu dâr, veohiulă, bătrânulă liberală, când am văzută întrândă în acăstă cameră pe acei juni liberali pe earl, nu guvernulă, după cum 4toea d-lă Stătescu, ci partitulă liberală, cum 4icea d-lă Brătianu, i-a adusă în
parlamentă, m’am întrebată pentru ce i-a adusă ? Fi-va pentru ca să sporâscă numărulă voturiloră? Nu, n’avea trebuinţă, căci aţi vă4ută câ alaltăieri s’a votată o moţiune de încredere cu 105 voturi; der pentru că din genera ţiunea vechiă nu mai suntă decâtă fraţii Brătieni, Nicolae Ionescu şi eu, şi câţiva alţii puţină mai tineri decâtă noi, şi pentru că nu trebue ca deodată cu bătrânii se dispară şi pariitulu liberală, aducerea tincriloră aci a fostă ca se întemeieze continuarea partitului liberală, ca acestă partită să se menţină şi după ce bătrânii voră dispăre.
£tă der, după părerea mea, legitimarea aducerei în Cameră a tineriloră de vatore de cari astă4î se glorifică tribuna română.
Der care este causa, şi aci este grija mea, că a-ceştî tineri s’au deslipită de partitulă liberală guvernamentală ? Care este causa câ aceşti tineri suntă astă4î cei mai violenţi dintre oposanţl? Onor. d. Stătescu a 4isă că d-loră facă oposiţiunea pentru ca să aibă gloriola ce dă oposiţiunea. Eu credă din contră, că a face parte din oposiţiune nu este a te .glorifica, cum se glorifică acei, cari capătă decoraţiunî; eu credă câ este cu totulă altfelă. Causa care a făcută pe aceşti tineri să se retragă din cerculă partitului liberală guvernamentală trebue să o căutămă aiurea.
Domnii mei, repausatulă Rosetti, cu care de multe ori am fostă în luptă, dâr la ceşti uni mari totd’auna împreună, 4‘cea ună cuvântă; eîă 4icea: noi liberalii avemă o biserică fărte largă, uşile năstre şi ferestrele ndstre suntă deschise şi primimă pe oricine vine...
D. ministru ală justiţiei, Eug. Stătescu: cine vrâ să între, între; cine vrea să iasă, iasă; er pe mişei îi dau afară.
D. M. Kogălniceanu: Eu vă mărturisescă, că partea cea din urmă n’am au4it’o la Rosetti. Der când d. ministru de justiţiă ar fi hotărită să facă acesta, îi promită, că mulţi din cei vechi s’ar întorce îndărătă în partidulă liberală guvernamentală...
D. ministru ală justiţiei, Eug. Stătescu: Eu vă potă asigura câ ceea ce am 4^ suntă cuvinte textuale, pe cari le-am au4ită din gura repausatului Rosetti.
D. M. Kogălniceanu: Vă sunt recunoscătoră şi de cuvintele acestea, căci voiu profita de densele.
Rosetti 4*cea: în partidulă liberala avemă o biserică largă,- cu uşile deschise şi cu ferestrele deschise; şi când dicea acestea, Rosetti nu era la guverna. Cu câta mai multă se lârgesce acea biserici când partidulă liberala este la guvernă, atunci negreşită, D-loră, nu veţi tăgădui câ mulţimea neofiţiloră ar trebui să fie mai mare, fiind a câ chiar la biserica lui Dumne4eu, popa la sfârşita aduce anafora; der cu câtă mai multă când a venită partidulă liberală la guverifă, închipuiţi-vă ce ana forâ era. (Ilaritate.)
Răposatulă Manolache-Kostaki califică acăsta ana-forâ, traista cu grăunţe. (Ilaritate.)
Au intrată mulţi atunci, nu din causa principieloră, ci din causa anaforei, şi a intrată ună numără aşa de mare, încâtd a dată afară pe mulţi din cei vechi.
D. ministru ală justiţiei, Eug. Stătescu: cari adică s’au dusă fiindă că nu mai găsiau anaforă? (Ilaritate.)
D. M. Kogălniceanu: Nu, pentru că decă se isprăvea anafora, nu era să aveţi atâta îmbul4elă; der tocmai pentru câ era anafora, au intrată mult! din acei pe cari D. ministru ală justiţiei pretinde că i-a calificată repausatulă Rosetti aşa cum eu nu au4isemă dela dânsulă.
Eu, Domniloră, ca moldoveană, ’mî aducă aminte că astădî în fiecare judeţă din Moldova suntă o mulţime de liberali prigoniţi şi maltrataţi ca vai de ei. (Aplause din partea oposiţiei.)
Prin urmare âtă ce a făcută, credă eu, pe mulţi din Adunare sâ 4'eă: der 6re mai suntemă noi partidă liberală? Apoi pentru ce noi tinerii să întrămă în acăstă biserică şi să ne facemă solidari cu păcatele bătrâniloră? £tâ cum esplică ea acestă recrudescenţă din partea ti-nerimei, acestă violenţă, care până la ună puncta 6re-care îşi are şi ea inţelesulă ei.
D-loră, acesta m’a tăcută pe mine să mă îngrijescă; căcî, ori cum să fie, sunt calulă de bătăliă care, când trâmbiţaşulă sună, merge de se pune la rându. Vă mărturisescă că m’a durută torte multă când am vă4ută pe D. Brătianu, cu care am avută on6re să-i fiu colegă in mai multe rânduri, m’a durută, când am vă4ută că a tacă pe proprii săi soldaţi; şi erăşî m’a durută forte multă când am vă4ută cum că conservatorii întrebuin-ţeză în contra partidului liberală armele, cari noi odată le-amă întrebuinţată în contra lorO.
(Va urma.)
Oeditulft pentru armata română.
(Şedinţa dela 5 Februaiu.)
D. E. Costinescu, raportorO, dă cetire raportului şi proiectului de lege prin care se deschide pe sâma ministerului de resbelă ună credită estra-ordinară de 30,000,000 lei pentru complectarea echipamentului armatei spre a fi gata în casă eventuală de iscarea vr’unui răsboiu, d’a garanta neutralitatea teritorului nostru.
D. I. C. Brătianu, primulă-ministru, declară c’a-cestă credită va servi la garantarea neutralităţii ţărei nâstre în casulă când s’ar face răsboiu între două puteri ş’acestea ar voi să strămute teatrulu răsboiului pe teri-torulă nostru. D sa c^ice că pacea Europei pare ameninţată, căci tote puterile mari se înarmâză; prin ur mare, adaoge primulă ministru, şi noi trebue să fimă pregătiţi spre a ne apăra ţărişora. D-sa termină ru-gândă adunarea ca să voteze acestă credită, mulţămindă totd’odată iniţiatoriloră, cari s’au grăbită să lă propue. (Aplause).
D. N. lonescu} relevândă vorbele primului ministru,
d’a ne putea apăra ţărişâra la timpii, 4ice că nu cu asemenea vorbe dulci se pâte servi în parlamentă, când e vorba d’o asemenea gravă cestiune, cum e de esemplu pregătirea d’a întră în răsboiu. Decă e vr’ună duelă în!re puterile cele mari'din Occidentă, ce ne privesce pe noi? D-sa 4ic© vorbele: complectarea armamentului suntă improprii şi nu potă înşela pe nimeni. Vor-bindă mai deună4î eu ministrulă de răsboiu despre a-cestă cestiune, 4ice d-sa, mî-a spusă în modă categorică, că suntemă gata de răsboiu. Aşa dâr nu e vorba, nu pote fi de complectarea armamentului, ci d’o adevărată intrare în răsboiu.
D-sa vorbindă apoi de situaţiunea încurcată din Orientă, unde este vorba despre ună răsboiu de influenţă, întrăbă, care răsboiu ne ameninţă? Celă din Occidentă său celă din Orienta? D, Ionescu cere mai multe lămuriri în acăstă privinţă. D-sa sfîrşesce sfă-tuindă pe guvernă ca să nu sparie lupulă cu pielea oii şi că decă are necesitate d’acestă credită să motiveze altfelă cererea: căcî astfelă cum e motivată, n’o va vpta. (Aplause.)
D. generală Leca, forte emoţionată, cere ca majoritatea şi minoritatea să voteze acestă credită, fiindă vorba de apărarea ţărei.
D. Kogălniceanu vorbesce în contra închiderei, dis-cuţiunei, care s’a cerută, cjlicândâ că este. vorba de
30.000.	000 lei, cari trebuescă luate din spinarea ţărei şi trebue să se discute cu maturitate acăstă cerere.
C.	Ciocazanu vorbesce pentru închidere, 4‘^pdti că se tratăză despre apărarea ţărei şi nu mai încape discuţiune.
Se puse Ia votă închiderea şi se primesce. Puîn-du-se la votă luarea în consideraţiune a proiectului, se primesce cu 98 contra 23 voturi şi două abţineri. Se citesce proiectulă.	f
D.	P. Carpii cere cuvântulă pentru a esplica mo-tivuJă, care a făcută pe minoritate să voteze în contra acestui credită. Elă este, 4'ce d-sa, pentru că s’a -propusă din iniţiativa majorităţii şi astfelă nu-şî ea guvernulă responsabilitatea după cum ar fi trebuită. Cum vine ună deputată din majoritate şi propune votarea a
30.000.	000 pentru garantarea neutralităţii? Der votarea acestui credită, astfelă propusă, sunteţi d-v6stră siguri că ne garantăză neutralitatea şi că nu e tocmai din contră ună semnală în afară de provocaţiune.
Neutralitatea în orî ce casă nu pare posibilă şi nici o dorescă. Dăr în faţa acestui credită mă simtă datoră să întrebă pe guvernă, pentru ce se dă la o parte, când ar trebui să vină elă şi să ia iniţiativa şi răspunderea acestui proiectă? Pentru că este tendinţa guvernului d’a se sustrage dela o asemenea răspundere, lăsândă acestă răspundere acelora, cari n’au şi nu potă avea nici o răspundere. D-sa conchide că pentru aceste consideraţiunl va vota în contra creditului.
D. Kogălniceanu c^ice că acum câteva 4ile s’au votată 5,000,000 totă pentru aceleaşi consideraţiunl pentru cari astădî se ceră 30,000,000. Atunci însă ve-nindă guvernulă cu cererea, din iniţiativa sa, îi s’a a-cordată în unanimitate de Cameră. Astă4î însă, 4*^ d-sa, guvernulă s’ascunde la spatele maiorităţii, şi minoritatea nu voesce să se unâscă cu ea. Venindă apoi la vorbele d-lui Cârpă, cum că neutralitatea nu e posibilă şi că nici n’o doresce, 4ice că tocmai acestea l’au îngrijită, de 6rece tocmai acestea potă fi şi sentimentulă guvernului.
Cum stămă noi astă41, întrăbă d-sa? Dâcă guvernulă n’o pote spune în Cameră, ar pută s’o spue numai unei restrînse delegaţiunî a ei. Căci controlulă Camerei nu pote lipsi politicei esterne a guvernului. Re-cunâsce patriotismulă d-lui Brătianu. Dâr nu e de a-junsă în asemeni cestiunî numai patriotismă şi inimă; trebue şi multă cugetare. Pentru ce acum trei <Şile în locă de 5 milione nu s’au cerută mai multe? Fi-va si-tuaţiunea din afară mai grea decătă atunci? Nu credă, 4ice d-sa. Mie îmi pare, 4*ce oratorulă, c’acestă cerere e mai multă o manifestaţiune, care să producă efectă peste graniţe.
D. I. C. Brătianu, primă-ministru, 4>ce c& deşi acestă credită e produsă din iniţiativa parlamentară, totă răspunderea insă e a guvernului. D-sa mărturisesce că prin acestă votă voiesce să facă o manifestare în afară pentru a se vedea că România voesce să trăiâscă şi că este decisă a-şî apera esistenţa, (Aplause.)
D. Nicorescu: De voiţi să faceţi o astfelă de manifestaţiune, tăceţi apelă la ţeră prin alegeri. (Sgomotă, protestări.)
D. primă-ministru I. C. Brătianu mai adauge câteva vorbe sfârşindă că România trebue să fie gata şi streinii s’o scie gata, decisă pentru a’şi apăra teritorulă şi independinţa prin sângele fiiloră săi. Creditulă se votâză cu 99 voturi fiindă contra 11 Senatulă încă a votată proiectulă.
^ ■ ----- ■ ~ ............
Editoră: Iacobă Mnreşiann.
Redactoră respobnsailă Dr. Aurel Mureşianu
Ntf 30
GAZETA TRANSILVANIEI
im
Onrtralâ I* bursa de Vlena
din 19 Februariu st. n. 1887
ţte&tă de aorfl 5°/0 . . . 96.70 Rent& de hftrtiă 5°/o . . 8615 împrumutul»! căilord ferate
ungare................146.30
Amortisarea datoriei câi-lorfl ferate de ostâ ung.
(1-ma em isiune) ... 95 50 Amortisarea datoriei căi-loră ferate de ostd ung.
(2-a emisiune) .... 126 — Amortisarea datoriei căi-lorfl ferate de ostQ ung.
(3-a emisiune) . . . . 114 — Bonuri rurale ungare . . 104.— Bonuri cu cl. d6 sortare 1C4.— Bonuri rurale Banat-Ti-
miştt.................104.—
Bonuri cu cl. de {sortare 104. — Bonuri rurale transilvane 105 —
Bonuri croato-siavone . . 104.50 Despăgubire p. dijma de
vină ung..............—. —
Imprumutulă cu premiu
ung...................116.50
Losurile pentru regularea Tisei şi Segedinului . 119 60 Renta de hărtiă austriacă 77 50 Renta de arg. austr. . .	79 85
Renta de aură austr. . . 108.95 Losurile din 1860	. . . 130.75
Acţiunile bănceî austro-
ungare ............... 845 —
Act. bănceî de credită ung. 270.— Act. bănceî de credită austr.276.— Argintulă —. — GalbinI
împărătesei .............6.04
Napoleon-d’orI .... 10.14 Mărci 100 împ. germ. . . 62 85 Londra 10 Livres sterlinge 128.60
Cursuiu pieţei Braşovu
din 12 Februariu st. n. 1887. Bancnote rornânesci .... Cumjx 8.45
Argint românesc . . . Napoleon-d’orl ....
Lire turcesc!...........
Imperiali...............
Galbeni.................
Scrisurile fonc. »Albina * Ruble Rusesc! .... Discontulă . . .
»	8.42
»	10 09
»	11.40
»	10.40
»	5 99
» 101.— * 116.— 7—10°/# pe
Vând. 8.47 8.44 10.13 *	11.44
10.44 »	6.04
» 102.- -.	117.—
ană.
Importantă
pentru
proprietari de domenii şi păduri!
Cu măsurarea geometrică, precum şi eventualii cu esoperarea de planuri economice pentru moşii mai estinse şi păduri se însărcinăză cu preţuri eftine
Friderick Schunn.
4-5	Sibiu, Rossplatz Nr. 7.
.Albina institute de creditti şi de economii" în Sibiiu.
CONVOCARE.
Domnii acţionari ai „Institutului de credită şi de economii Albinau se Invită prin acăsta în virtutea §-lui 20 alu statu-teloră societăţii la
a XIV Adunare generală ordinară,
care se va ţină în Sibiiu la 29 Martie 1887 st. n. înainte de amăcji la 10 6re în casa institutului (Strada Bauer Nr. 1.)
Obiectele:
1.	Raportulu anuală alu direcţiunei; Bilanţulă anului 1886 şi raportul comitetului de supraveghiare.
2.	Distribuirea profitului realisată, conlormă bilanţului.
3.	Distribuirea sumei destinate pentru scopuri de binefacere.
4.	Ficsarea preţului marceloră de presenţă pe anulă curentă.
5.	Alegerea aloră doi membrii în consiliulă direcţiunei în lo-eulă aceloră doi, ală căroru mandată a espirată în sensulu §-lui 36 din statute, şi substituirea prin alegere a unui membru reposată dela ultima adunare generală înedee. (§. 37.)
Domnii acţionari, cari în sensulă §§. 22, 23 şi 24 din statutele societăţii voescă a participa la adunare în personă său prin plenipotenţiar suntă rugaţi a-şi depune la cassa institutului acţiunile loru şi eventualii dovedile de plenipotenţă celii mulţii pănă Tineri In 25 Martie a. c.’st. n. 6 ore p. m.
Sibiiu, în 11 Februariu 1887.
Direcţiunea Institutului.
Nr. 1911/1887.
Poblicatiime.
1-3
Toţi acei cari, în sensulu §-lui 5 din instrucţiunea legei pentru glotaşl, doreseu a ocupa vr’ună postă de ofiţerii, medică s6u funcţionarii la glote, să provăcâ prin acăsta a aşterne petiţiunile loră respective pănă la 5 Martie a. c. său la primăria locală, său imediată la comandamentul u cercuală Nr. 77 de glăte din locă.
Petiţiunile suntă a se instrui cum urmăză:
1.	Foştii ofiţeri au a presenta certificatulu loru de eşire din serviciu, respective a arăta corpulu de armată, la care au servită în urmă.
2.	Foştii suboficeri (cu deosebire voluntarii pe ună ană) au a arăta corpulu de armată din care s’au eliberată şi posiţiunea loru cetă-ţenăscă actuală.
3.	Acele persăne civile, cari să bucură de o reputaţiune es-celentă, nepătată şi patriotică, au a presenta pe lângă arătarea posiţiunei loră cetăţenesc! şi actulu de boteză.
Braşovu, în 19 Februarie 1887.
9235/1886. t.k. sz.
Ârverfei hirdetmCnji kivonat,
A brassăi kir. torvănyszăk mint tkvi hatăsâg kozhirră teszi, hogy Avram Nicolae văgreliajtatonak năhai Florea George văgrehajtâst szen-vedo elleni 60 frt. tokekovetelăs ăs jârulăkai irânti văgrehajtâsi iigyăben a brassăi kir. torvănyszăk teriilefăn lăvo hdlbâki hatâron fekvo a hol bâki 71 sz, tjkvben A + 1313, 1414, 1347, 1348, 1361/x ăs 1362,, helyrajzi szâmu fekvokre az ârverăst 305 frt. ezennel megâllapitott ki-kiâltâsi ârban eîrendelte, es hogy a fenneti megjelolt ingatlan ai 1886. ăvi Februar hă 24-ik napjân dălelott 9 ărakor a hălbăki kozs^g hâzâban megtartando nyilvânos ârverăsen a megâllapitott kikiâltâsi drou aiul is eladatni fog.
Arverezni szândekozăk tartoznak az ingatlan becsârdnak 10°/o-âl vagyis 30 frt. 50 kr. kăszpănzben, vagy az 1881. 60. t. oz. 42. §-ban jelzett ârfolyammal szâmitott ăs az 1881. ăvi November 1-ăn 3333, szâm alatt kelt igazsâgiigyminiszteri rendelet 8. §-âban kijelolt ăvadăk-kăpes ărtăkpapirban a kikiildott kezăhez letenni, avagy az 1881. 60. t. cz. 170. .§. ărtelmăben a bânatpănznek a birăsâgnâl eloleges elhelye-zăsărol kiâllitott szabâlyszerii elismervănyt âtszolgâltatni.
Kelt Brassăn, 1886. ăvi Deczember hă 11-ik napjân.
A kir. torvănyszăk mint tkkvi hatăsâg.
Deâsi,	Jakab Alajos,
elnok.	jegyzo.
Concursă.
Pentru ocuparea postului de învăţătoră în Clasa I-mă la scăla confesională gr. cat. din Borgotiha în Vicariatulă Rodnei, devenindil vacantă, prin acăsta să escrie concursă pănă în 26 Fauru a. c. st. n pe lângă uimătărele emolumente: salaru anuală 200 fi. v. a. din fon dulu scolastică, locuinţă liberă în edificiulă şcălei şi lemne de focă.
Doritorii de a ocupa acest» postă au a-şi trimite recursele sale, cu testimoniulu de cvalificaţiune în limba maghiară, îndreptate cătră senatulă scolastică locală din Borgotiha.
Din şedinţa senatului scolastică gr. cat. ţinută la 7 Ianuarie 1887.
Ioana Boariu,
notariu.
Moisa Popp,
preşedintele senat. şcol.
2-2
1
(Avisu d-loru abonaţii
Rugămă pe d-nii abonaţi ca la reînoirea prenumeraţiunei binevoiască a scrie pe cuponul» mandatului poştală şi nurnerii de pe făşia sub care au primită (Jiarulu nostru până acuma.
Domnii ce se abonăză din nou să binevoiască a scrie adresa lămurită şi să arate şi postaultimă.	ADMINISTR. „GAZ. rlRANSu
Magistratulu orăşenescu.
Tipografia AL
ABONAMENTE
la
„§azeta Transilvaniei
se potu face cu începerea dale 1 şi 15 ale fiecărei luni, mai uşorii prin mandate poştale.
Adresele ne rugămă a ni se trimite esactu arătându-se şi posta ultimă.
Preţuiţi abonamentului este:
Pentru Austro-Ungaria:
pe trei luni........3 fi. —
„ şăse luni.........6 fi. —
ună ană
12 fl. —
Pentru România şi străinătate:
pe trei luni ......................10 franci
„ şăse luni.......................20 ,,
,, ună ană....................40	,,
îXI, Braşovfi.
Administraţiunea „Gazetei Transilvaniei.1