BEDACŢIUITEA ŞI ADMIS INTRAŢII) ÎVEA t
BRAŞOVC, piaţa mare Nr. 22.
.GAZETA" IESE ÎN FIECARE ţ>I.
Pe unfi ană 12 fior., pe ş6se luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. fiomânia şi străinătate:
Pe anfl 40 fr., pe şâse luni 20 fr., pe trei luni 10 franci.
ANULO XLVIII.
S£ PRENUMERA:
la poşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi. ANTJNC IUBIL E:
O serii garmondfl 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Sorlsorf nefranoate nu ae prlmeaoii. — Manutoripte nu te retrămltu.
m 276
Vineri 13 (25) Decemvre.
1885.
BraşorO, 12 Decemvre 1885-
In vremurile de atfi este bine ca omulu să fiă cu mare băgare de sămă. căci nu scie nimeni înainte din care tuf& va -eşi iepurele.
Acum se demaschăză intenţiunea g6nei şi larmei pusă în scenă din incidentulă proclamaţiei pretinsei „irredente" de adversarii nămului ro-mâuescii şi din nenorocire sprijinită, cu voia ori fâr de voiă, şi de unii din sînulu nostru.
Declaraţia „precaută" şi „circumspectă," a ministrului Brătianu cu privire la espulsaţii ardeleni a pusă vârfîi acestei petrecanii inscenată de <Jiare şi etă ce ese din gă6cea nedumeririloru guvernanţii ortl noştri, prin graiulă oficiosului „Pester Lloyd" dela 22 Decemvre:
„Este necesară ca şi opiniunea publică a Ungariei să iasă din nepăsarea ei, şi să se ocupe de Transilvania, de acestu punctă espusă ală co-r6nei s-lai Ştefană. Cu ordonanţe poliţienesc! nu se p6te ajuta Ardealulului. Spre însânătoşarea lui politică este de lipsă o reformă radicală a ad-ministraţiunei, care să aducă la deplina vaîăre idea de stată."
„Dăcă este ceva ce ne aviseză la aceea ca administraţiunea să fiă t6tă în mânile statului, atunci acăsta este Transilvania. Aici spiritele sunt şi pregătite pentru o reformă seridsă, dar n’ar fi destulă cu reforma administraţiunei, ci ar fi de lipsă şi de administratori, şi încă de cei mai buni spre a guverna Transilvania. Contrarii noştri înregistrăză pe fiecare şi pe fie* care oră, cum e representată statulă ungară, cum se esecută acolo voinţa lui, pe ce trăptă de cultură se află organele lui de acolo, ce însuşiri ale caracterului raanifestăzâ ele, cum esercăză dreptulă şi imparţialitatea, cum se disciplinăză ei înşi-şi şi ce disciplină impnnă altora. Nu este erăre, nu este delictă, a căruia veste însutită mărită să nu mărgă peste graniţă.
„Dăr cu acăstă reformă şi introducere de buni administratori încă nu ar fi încheiată şi rulă pro-blemeloră ce le are statulă faţă cu Transilvania. Căci dăcâ uniunea acestei ţări are încă atâtea lacune în privinţa administrativă, atunci în privinţa economică ea este şi mai pnţină realisată. In t6te privinţele, ţăra Ardălului este în contact mai de aprăpe cu Bucurescii, cu Viena ba şi cu Hamburgulă, decâtă ou Budapesta, cu fabricele, comercianţii şi băncile ei. Şi totuşi (Jicemă lumei năstre comerciale se cucerâscâ Orientulu — ea care nu pote cuceri nici măcarti Transilvania ce stă înaintea ei cu porţile deschise.
„Dar legătura economică a Transilvaniei cu capitala mai posede încă şi altă interesă însemnată politică. Noua ordine politică a adusă Ardeiului fără îndoială diferite avantage (?); dar’ departe de a-i fi compensată totă ce-a perdută deodată cu posiţiunea sa semi-autonomă. La a-c£sta mai vine, că periculele şi greutăţile periodului de trecere economică, cari apasă greu şi asupra Ungariei, sunt încă şi mai greu de învinsă pentru Arddlă, care a rămasă tare îndă-rătă în economiâ şi cultură. Cine ar putea să ne arate, încâtă contribue derăpănarea economică la promovarea acelei disposiţiuni, care ar voi să cadă stările actuale?
,,La acăsta să mai adauge slăbirea ' continuă a puterii de resitenţă a elementeloră celoră mai supuse politicesce statului. Industrii întregi au fostă paralisate pe teritoriulă Transilvaniei, său suntă în d6ga morţii luptându-se în modă eroică pentru a se susţină câtă mai multă cu t6tă părăginirea loră. Dăr ceea ce.vine în lo-culă acestoră industrii, n’are viăţă şi vegetăză numai ici şi colea ca plantele părăsite. Vechia industria, o adevărată industriă, pere, şi cine scie
ce vine în loculă ei ? Trebue să avemă înaintea ochiloră, că aicea nu-i vorbă de acele crea-ture burgese, slâbănăge, fără putere de viăţă, cari vină la noi mereu să c^ră protecţiune; sunt lucrători harnici, cari trâbâte să îngenunche, pentru câ constelaţiuuea economică îi află nepregătiţi, mai alesă nepregătiţi cu capitalulă de care au trebuinţă.
„Aşa stă a<}i lucrulă cu Transilvania şi numai în lumina acăsta reiese pericululă aceloră manifestaţiuni, ce le indigităză precautulă dis-cursă ală lui Brătianu. O Transilvaniă cu ad-ministraţiune de stată, condusă de amploiaţi hu-mani, integri şi instruiţi; o Transilvaniă, care ar depinde cu t6te fibrele existenţei sale economice şi financiare de Budapeşta, şi ar primi de aici impulsurile bunăstării sale materiale şi a recreării sale industriale: o asemene Transilvaniă ar fi cetâţuia tare a Ungariei. Atunci amu pută să rîdemă de nisce placate roşii răspândite de nisce vagabonzi fâr’ de patriă, să rîdemă de ele ca de-o glumă prăstă.
„Pănă când însă nu voră fi împlinite aceste condiţiuni, fiecare inimică în Transilvania va fi periculosă şi, fără de a voi să descoperimă în modă artificială trădători de patriă, nu vomă pută totuşi să negămă, că asupra nici unui punctă alu Ungariei nu suntă îndreptate atâtea priviri inimice ca asupra Transilvaniei."
ArmistiţiulA.
După multă băfaiă de capă, puterile au isbutită să încheiă între Sărbî şi Bulgari ună armistiţiu, întemeiată pe năsipă. Astăzi suntemă în posiţiune de a complecta condiţiunile în cari s’a pusă deocamdată capătă răs-boiului sârbo-bulgară, păfe că în primăvără să reîncăpă cu mai multă furiă, ameninţândă să trăcă chiar peste hotarele celoră două state înduşmănite. Etă acele condiţiuni:
1.	Armisfiţiuiă va dura pănă la l Martie, pentru ca pănă atunci să se ajungă la încheiarea păcii. La a-căstă epocă armistiţiulă va fi prelungita de dreptă dacă pacea n’a fostă semnată pănă atunci D6r d&că ar-mistiţiulu va trebui se fiă rupţii după 1 Martie, denunţarea lui va trebui se se facă cu Şece dile înainte de reînceperea ostilitâţiloru.
2.	Deşertarea Bulgariei de cHră Sârbi va începe la 25 curentă şi a Sârbiei de eătră Bulgari la 27 curentă. Teritoriele deşertate voră fi reocupate, cinci (Jile după deşertare de trupele naţionale, autorităţile administrative însă îşi voră relua puterile loră chiară în (Jiua deşertării.
3.	Fruntaria celoră două state va servi ca liniă de delimitare. 0 zonă neutră de trei chilometri se va stabili de cele două părţi ale fruntariei.
4.	Delegaţi sârbi şi bulgari voră regula cestiunea răniţiloră şi prisonieriloră.
5.	Delegaţii însărcinaţi cu negociările relative la încheiarea păcii voră fi numiţi imediată.
Comisiunea a fostă presidatâ de loc. colonelă Ceruţii, ataşatulă militară ală Italiei la Viena, şi compusă din colonelulă contele de Salles pentru Franeia, colone-lulă contele de Wedell pentru Germania, din colonelulă Pimrose pentru Anglia, colonelulă br. Kaulbars pentru Rusia, generalulă Şikir-paşa pentru Turcia şi colonelulă Rosemberg pentru Austria. Căpitanii ‘bulgari Panoff şi Vinaroff, colonelii sârbi TopalovicI şi Milanovici au fostă adauşî la comisiune cu votă consultativă.
Bulgarii suntă cu totulă nemulţămiţl cu condiţiunile cum s’a încheiată armistiţiulă, şi mai cu sâmă armata bulgară, care s’aştepta la o altă satisfacţiune. Ea aştepta adecă, ca condiţiunea deşertării să fiă de aşa natură, încâtă să consacre succesele sale.
Ce sfârşită va avea armistiţiulă, ne dă a înţelege oficiosulă <Jiară sârbescă „Videlo", care publică la 22 Decemvre, adecă o (j1 după încheiarea armistiţiului, ună articulă eşită din condeiulă unui distinsă membru ală partidei progresiste. Intre altele se 4^ce *n acriă articulă :
,,Serbia nu vrea nicidecum să râge Europa, d’a interzice Bulgariloră să năvălâscă din nou în Serbia, ci din contră vreaşidoresce Serbia cu hotărîre răs boiul ă, ca să arate publicului de ce soiu suntty; presupusele victorii bulgare şi ce considerare merită a-cestea în generală."
Hinfstrnlft Br&tiaiin şi foile unguresc*!.
Asupra declarărei d-lui ministru - preşedinte Brătianu cu privire la espulsaţii ardeleni în şedinţa senatului dela 4 Decemvre st. v. scrie organulă d-lui Tisza „Nemzet" din Pesta ur-mătdrele :
„Ce s’a petrecută cu privire la afacerile „irreden-ter în Senatulă din BucurescI, putemă înregistra cu bucuriă. Primulă ministru Brătianu a condamnată din capulă locului aceste agitaţiuni necalificabile şi s’a declarată astfelă, cum numai dela ună bărbată de stată putemă aştepta, care e responsabilă de faptele sale, sămţesce şi scie de ce luptă. Cercurile politice maghiare nu se potă retrage dela aprobarea acestui faptă şi noi, cari de multe ori amă dată de soire, când amă văzută în BucurescI vr’ună cuvântă ală năcazuriloră ardelene nu putemă retăcă, că ce a <Jisă Brătianu în acâstă afacere, a (Jis’o bine. Espulsările au fostă urmarea firâscă a relaţiuniloră paclnice şi amicale între noi şi România, âr declaraţiunea, ce a făcut’o Brătianu în Senată la 4/16 Decemvre a fostă motivarea şi esplicarea espulsâ-riloră. Acăstă motivare nu ne p6te lăsa în dubiu despre aceea, câ România n’a putută şi nici nu p6te fi complicele meschinării plănuite contra Ungariei. In deda-raţiunea lui Brătianu e <Jisă, că planurile de răsturnare îndreptate contra nâstră, nu numai că nu potă conta în sprijinulă României, ci voră întâmpina chiar oposiţia şi condemnarea ei. „Amă spusă Româniloră de dincolo de Carpaţl, că nu trebue să ne impue politica loră, noi n’avemă acum nici o lipsă de aceea polică," astfelă a grăită primulă ministru română şi a adausă, că ce vo-escă Românii ungureni a face în interesulă scopuriloră şi nisuinţeloră loră, s’o facă aici acasă şi s’o facă aşa ca să le fiă spre bine. Cu alte cuvinte, şi în BucurescI totă aşa suntă sfătuiţi ca în Braşovă de cătră fişpanulă Bethlen, decâtă care sfătuire mai cu minte şi mai bună nici noi nu le putemă da. Folosi va acâsta ori ba, ni-o va arăta viitorulă. Ar fi numai spre răulă loră, dacă ar merge pănă a nu asculta nici de sfaturile bine-voitâre!“
„Kolozsvâri KOzlony" dela 23 Decemvre a. c. scrie cu privire la aceeaşi declare între altele:
Aşadâră ministrulă-preşedinte ală României nu numai că a măturată, cu o sricteţă neînduplecată din patria sa acele elemente duble, cari au plămădită aceea proclamaţiune, ci încă şi astăijî cu otărîre respinge dela sine, dela guvernulă său, dela patria sa * politica Româniloră de peste Carpaţl" şi Senatulă cu mari aplause primesce spre sciinţă declaraţiunea. Proclamaţiunei irre-dentei avemă de a-i mulţămi aceea lămurită enuncia-ţiune şi proclamaţiunei irredente au de a-i mulţămi şi agitatorii noştri fanatici şi egoişti acâstă Iecţiune. Noi trăgemă dintr’însa conclusiunile pe sâma nâstră. Ore avâ-oră ei atâta minte ca să înţelâgă şi ei consecinţele pentru dânşii? In adevără nu scimă, ba nici nu cute-zămă a spera acâsta dela puţinii conducători români lipsiţi de armată. Dâr din norocire rătăcirile loră nu schimbă întru nimică starea lucruriloră, nici nu clatină temeliile instituţiuniloră statului nostru, nici nu adormă atenţiunea guvernului şi nici pe guvernulă României nu-lă conducă pe căi piezişe, că ei continuă a cârti şi a*şl face ilusiunî vane e adevărată, dâră nu e periculosă. Să viseze numai!...
SOIRILE ţ)ILEI.
Briulă reuniunei femeiloru române din Braşovu vs fi in 8/20 Ianuariu 1886 în sala otelului Nr. 1.
—0—
Episcopulă din Stuhlweissenburg, D-r. Emerich Pauer, în urma unei hotărîrl a representanţei orăşenesc!, a pro-
Nr. 276.
GAZETA TRANSILVANIEI
1885.
vocată oficiulă preoţescă din preurbiulă d’acolo, ca de aci înainte serviciulă divinii germanii să’lă oficieze numai în limba maghiară. „Ellenzek“ dice, că pentru aşa ceva nu mai treuuia o hotărîre orăşenâscă, Negreşită, de*a dreptulă cu toporu, ce atâtea hotărâri.
—o—
Arestanţii din penitenciarulă Turdei s’au revoitată la 18 Decemvre n. Au fostă răniţi doi păzitori şi mai mulţi arestanţl. Revolta a fostă potolită.
—0—
Rară pasăre mai e Antonii Jovianu din Murăşă-Uiâra şi straşnică „patriotădacă a dată elă 7 fl. „Kulturegyleta-ului. „Ellenzâk“ <}ice, că n’a putut’o chita acâstă sumă până acuma, din causa încurcături-loră. Rele semne, dacă de-acuma s’au încurcată soco-telele „Kulturegylet“-ului.
—0—
După o statistică a oraşului CI uşi u din 1 Decemvre a. c., numărulă locuitoriloră de acolo se urcă la 31,612.
-0—
•Kolozsvâri Kozlony* în unulă din numerii trecuţi scrisese, că în acesta ană 21 sinucideri s’au întâmplată în Cluşiu. Astă4î totă aceeaşi foiă aduce scirea, că numărulă sinucideriloră s’a înmulţită cu 2. Erî năptea s’a sinucisă o cântărâţă tînără şi frumosă, anume Sziklai A., care în presăra sinuciderii a debutată prima 6ră pe scena teatrului naţională din Cluşiu cu bană succesă. Causa sinuciderii ar fi pârdalnica de dragoste. Totă în nâptea aceea s’a sinucisă ună ţigană săracă.
—0—
Se $ice, că defunctulă rege Alfonso ar fi lăsată după sine manuscripte preţiose despre partidulă Carlistă, cu a căroră studiare se ocupă regina Chrislina. Se 4ice încă, că Don Carlosar fi luată 10 milione franci împrumută dela o bancă mare din Londra.
Câmpia Transilvaniei, 20 Decemvre a. c.
(Fondulu preoţiloru deficienţi, cilii v&duveloru preo-tese fi alU orfaniloru de preoţi din Ârchidiecesa gr. cat. a I Albei-Iuliei).
ţ)ilele trecute preoţii acestei Archidiecese, pe basa ordinaţiunei consistoriale dela 24 Noemvre a. c. Nr. 3512, îndreptată cătră t6te oficiale protopopescî, au fostă provocaţi să-şi dă fiecare dechiaraţiune separată, dâcă mai voiesce a continua contribuirile anuali la fondulă susă numită ori ba. Nu-mî este în datină a judecă faptele nimănui, cu atâtă mai puţină ale Veneratei superiorităţi bisericescl, când am vătjută însă, că o cestiune de ună momentă atâtă de înaltă şi publică, se tractăză — precum ml-s’a văzută mie din ordinaţiunea amintită — în aşa modă tainică şi cu Precare nepăsare, m’am întristată.
Abia de două decenii încoce veni în minte preo-ţimei nPstre a-şî asigura viitorulă. Abia de două decenii încăce a începută a-se înfiinţa în diecesele nPstre câte ună fondă, din care preoţii îngreunaţi de adânci bătrâneţe ori supuşi altoră neputinţe şi defecte corporale — în urma cărora n’ar fi în stare a’şl îndeplini oficiulâ preoţescă — precum şi văduvele praotese şi orfanii de preoţi — ca să nu fie avisaţî a-şî câştiga pânea de tâte (Jilele, servindă, să se ajute sub forma unei pensiuni anuale.
E dreptă, că încă fericitului episcopă de piă amintire Lemeny în tâmna anu’ui 1838 îi succese a face în diecesa de atunci a Făgăraşului începutulă unui astfelă
de fondă, dâr contribuirile anuale, la cari s’a deobligată clerulă, prin evenimentele anului 1848 au încetată, şi numai în 1865 — târtjiu după reactivarea Metropoliei şi înfiinţarea dieceseloră din Gherla şi Lugoşă, şi după ce din capitalulă adunată o parte numai — care a putută scăpa norocosă din consumătorulă ană 1848 — s’a îm pârţită intre Archidiecesă şi numitele diecese — a începută a se continua de nou acele contribuirî în fiecare diecesă separată.
Dăcă caută omulă la scopulă acestora fonduri şi la vitregile împrejurări între cari trăescă preoţii noştri, şi cari nu*i lasă a şi câştiga flecarele în deosebi mijloce de subsistinţă necesare în timpuri de restrişte, ce-lă potă ajuDge pe dânsulă seu familia sa, amăsurată statului său — trebue să mărturisimă că e forte înaltă, e într’a-devără filantropică, dâr dâcă suntemă cu atenţiune la zelulă cu care cei chemaţi imbrăţişâză ună scopă atâtă de măreţă şi la mijlocele, de cari sefolosescă întru ajungerea lui, inima omului celui mai nepăsătoră încă se âmple de amărăciune.
Departe de mine a presupune, că dâră preoţimea nâstră ar sta indiferentă în faţa filantropiei, rând aşă a-firmâ aşa ceva, aşă păcătui, dâr că chiar faţă de sine şi ai săi nu desvpltă activitatea dorită nu pote nega nimeni.
Nu-mi este în cugetă a face istoriculă acestoră fonduri din tote diecesele provinciei nPstre Metropolitane ba nici barem! a arăta actuala loră stare în diecesele sufragane, ci mă mărginescă numai a caracterisâ în puţine cuvinte activitatea, ce se vede din ordinaţiunea consistorială amintită la începută, că o deprindă cei chiă-maţî faţă de fondulă din cestiune în archidiecesă, amăsurată stărei lui de astăzi, după 20 şi mai bine de ani.
Una 'sută de mii (100,000) fiorini, este suma care se 4*ce, că e statulă activă ală acestui fondă. Frumosă capitală cu adevărată, dâr ce consolaţiune potă vărsa percentele lui în sufletele a 200 (două sute) — de nu mai bine — preoţi deficienţi, orfani de preoţi şi văduve preotese cu altă seriă de orfani?! Cu 30 fl. care pote fi maximiru sumei — ce s’ar pute da membriloră unei familii e în stare a trăi onestă ună preotă neabilă de oficiulă preoţescă şi ca atare lipsită de ori ce beneficiu ?! O văduvă preotâsă pote da Ia 3—4 orfani — ca se nu 4ică mai mulţi — cu 30 fl. crescerea cuvenită unoră fii de preotă ?! Nu-’să dre aceştia siliţi — cu lacrimile în ochi ab4icândă de cea mai din urmă aspiraţiune la vr’o crescere, să-şi câştige pânea de tote 4^e^e prinservieiulă amară, ca să nu 4,c0 prin cerşitorită ?! Durerosă lucru, şi de trei ori durerosă că se dau caşuri de acestea şi astăcŞY, în timpulă care cuteză a se mândri cu reuniunile şi asociaţiunile filantropice umanitare.
Părinţii noştri în înprejurărî cu multă mai vitrege, mai sinistre, ca să nu 4icfi insuportabile chiar, se deo-bligau a aduna prin colecte 4ec* de A- în câte
4—5 ani.
Aşa îmi spună bătrânii Că făcâu p’atuncl Românii.
Şi ore de unde atâta apatiă? Nu înţelegă preoţii noştri spiritulă filantropiei, ce se pare că pe 4' ce merge câştigă mai multă tărâmă în lume? potă ei privi cu nepăsare la ună fiu de preotă, care îşi câştigă şi acŞi pânea de t6te 4Aele Prin serviciu amară ? Ba nu, alta e buba.
Lipsesce câmpulu de înţelegere, lipsesce teremulu de aşi pute împărtăşi unulu altuia ideile.
Cu finea anului curentă espiră terminulă de lOanî
stat ori tă în 1875 ca termină pentru continuarea oon-tribuiriloră Ia fondulă din cestiune. In urma acestei împrejurări ne aşteptamă — şi credă, cu dreptă cuvântă,— ca Veneratulă consisforă Archidiecesană — ca unulă, care mai bine pâte înţelege, că acestă fondă nu se pdte mărgini numai la capitalulă de astăc^î — prin ună circulară îndreptată căiră întregă clerulă Archidiecesană — precum se întâmplă în caşuri de multe ori chiară fără de nici ună interesă sâu valâre — să fi espusă starea fondului, şi prin motive demne de ună scopă atâtă de sântă, să fi mişcată preoţimea la continuarea contribui-riloră, şi încă cu o sumă mai mare, ca câtă mai fără amânare, sâ se vâdă, bareml pe jumătate, ajunsă scopulă de multă dorită. Ba, pentru asigurarea unei reuşinţe favorabile scopului, sS se fi demandată adunarea preo-ţiloră în sindde protopopescî, unde, după consul-taţiunî amăsurate causei, se decidă dâcă mai voiescă a continua contribuirile ori ba, şi dâcă da, cu ce sumă? şi nu cumva au aflată defectudsă modalitatea de pănă acum? în care casă, în ce sensă cugetă a se modifica?
Dâr ce să ve4i ? ce nici n’ar fi putută cugeta nimeni, ca din chiară senină, te tre4escî într’o bună di-minâţă cu precisa provocare protopopâscă ca să-ţi dai declaraţiune separată, dâcă mai voiescî a contribui ori ba, şi în casă afirmativă, pre lângă ce modalitate? şi cu ce sumă? şi încă în terminulă celă mai scurtă, j Acum, poftimă! dă-ţî dechiaraţiune, vrâi, nu vrâi; de nu ' vrâi bine, de vrâi, totă atâtă, numai te dechiară, fără ’niel ună esemplu şi fără a-ţî păsa câtă de puţină, că ! vecinulă tău ce cugetă? ce sâmţesce? şi ce sensă o să * dea dechiaraţiunei sale ?!
] E 6re acâstă prooedere corectă? asigură procedura 1 acâsta viitorulă dorită ală fondului? Puţină speranţă pote omulă nutri!
Nu era o mândriă sântă a vedâ pe preoţii noştri adunaţi în sinode protopopescî, deliberândă cu gravitate şi consultându-se frăţesdb despre asigurarea subsistenţei in-vali4iloră şi orfaniloră săi câ4uţl victimă zelului loră apostolică? Ori doră am gătat’o de totă şi cu sinpdele protopopescî? Dâcă acâstă causă n’a meritată convocarea acelora, atunci nu e în stare omulă a pricepe, care causă o ară merita!!
S’au, dâcă din ore care respecte ale politicei dominante, pentru încunjurarea unoră neplăceri, cari s’ar fi putută întâmpla, nu s’a aflată consultă convocarea preoţiloră în sinPde protopopescî, era frumosă ca bareml în „F6ia basericâscă,‘; care se redactâza sub auspicieie Veneratului Consistoră să se fi pusă pe tapetă ceşti unea acestui fondă celă puţină cu 2 luni mai înainte. In un cas, ca acesta câtă nu s’ar fi putut orienta preoţimea? Acâstă f6iă însă încă se ocupă cu alte de tote şi numai în N-rulă din 10 a curentei, după ce — potă 4*ce — mai toţi preoţii şî-au dată dechiaraţiunea, în ună articlu întitulată: Contribuirile la fondulă deficienţiloră, a vădu-veloră şi a orfaniloră de preoţi, aduce scirea despre paşii Veneratului Consistoră în acestă respectă, ca şi când ar aduce la cunoscinţa publicului cetitoră nu sciu ce noutate. Deşi târ4iu, totuşi am cetită cu sete acela articlu precum credă, că l’au cetită toţi cei interesaţi, con-solaţiunea sufletâscă însă ce-o speram mi s’a schimbată în amărăciune, nu din causa păreriloră unilaterale es-pase întrânsulă ci din a afirmaţiunei sale, unde 4ice, că Prea Veneratulă ordinariată Metropolitană a esmisă ună circulară cătră întregă clerulă Archidiecesană în causa acestui fondă.
Mi-ară plăcea să-mî spună C'arissimulă Domnă Re-daetoră ală foiei bisericesc!, unde şi când a vă4ută
FOI LETON ti.
I Romeni nella Monarcliia Austro-Ungarica
(Fine).
La pagina 13 a studiului său, d. Sanminiatelli re-cundsce pe deplină serviciele pe cari Românii le aduseseră creştinătăţii în secolele XVI şi XVII luptându-se în contra Turciloră, şi decă adauge că în luptele pentru libertatea şi independinţa Transilvaniei în contra preten-ţiuniloră, soverchiamente dominatrici, ale casei d’Austria, numele Româniloră nu se vădă, causa acestei afirmaţiunî stă în aceea, că Românii prefereau dominaţi-unea austriacă dominaţiunei mai multă de câtă barbare a magnaţilpră unguri.
*
Jn ceea ce privesce starea actuală a Româniloră transilvăneni^ d. Sanminiatelli o cunâsce pe deplină, d-sa enumără efectele acelei monscruosa disugua-glianza, acelui malintenso esclusivismo na-zionale, aceloră stranissime configurazioni electorale, tote, berlanturi ale politicei maghiare şi ale acelei legi electorale, care dă Transilvaniei o pocită asemănare cu ţâra clasică a libertăţiloră constituţionale cu Anglia, — cum observă cu ironiă publicistulă italiană.
Şi într’adevără, cum vreţi 6re ca străinulă să nu
, se mire şi să nu se crurâscă, când vede că Abrudulă cu 178 de alegători trămite ună deputată, âr 50—60,000 de Români trămită totă ună deputată? Şi cum vreţi ca conclusiunile lui să nu fiă atâtă de sumbre şi atâtă de cobitore pentru statulă maghiară, când la fie-ce pasă, fiă în politică, fiă în administraţiune, fiă în scolă, fiă în armata statului, elă nu vede decâtă ură, competi-ţiunî şi rivalităţi naţionale incurabile pentru veciă. Şi spune, şi nu uită a adauge că nu numai Românii dâr tote celelalte naţionalităţi mergă înainte pe acâstă cale I a oposiţiunei la tprtă şi ireconciliabile, cu atâtă mai multă şi cu atâtă mai primejdiosfi pentru domnii dela Pesta cu câtă la considetta intelligenza a fiăcăroră acestoră naţionalităţi, şi anume i preti, i maeştri, i notari, gliscrivani se înmulţescă şi prin urmare vedă şi mai bine nelegiuirile acelora pe cari d’atâta timpă îi rabdă pe spinarea loră.
Răbdarea va avea ună termenă cu atâtă mai scurtă cu câtă şi dominatorii se înmulţescă Căci, după cum o semnală într'o notă şi d. Sanminiatelli, şi după cura ne aducemă aminte că şi Mommsen în călătoria lui la Pesta o recunoscea luând’o în zeflemea ca mai în urmă 4iariştii dela Viena, — Ungurii se înmulţescă mulţămită hotărîrei ce au luată de a primi şi privi ca Unguri pe toţi Ovreii, Nemţii şi Slovacii cari sciu unguresce şi vor să şî schimbe numele şi să şi-lă maghiariseze câtă mai sdravănă posibilă. Atila şi cu Arpad s’oră fi strâmbândă de ciudă în Edenulă maghiară, vă4ându-şî descendenţii ce le dau a4I Pmenii de stată dela Buda-Pesta, dâr alt-felă cum s’ar mai putâ umfla statisticile şi cum s’ară mai putea arăta străiniloră firme maghiare prin Buda-
Pesta unde — nu 4>cemti noi, ci EgyeUrtis de mai , alaltăieri!— nouă din 4ece negustori nu suntăj maghiari.
I	*
| Cam astfelă e studiulă publicată ântâiu în Rassegna di Scienze Sociale e Politiche ş’apoi trasă în broşure de d. Donato Sanminiatelli. Venindă după »La Hongrie Sociale el Politique* a d-lui Angelo de Gubernatis şi şi după ,La Patrie Hongroiso* a d-nei Edmond Adam, » Romeni nella Monarchia Austro-ungarica* voră face ună bine fârte simţitoră causei române din Transilvania.
Publiculă luminată, şi în specie adevăraţii omeni de stată ai Europei când voră fi să-şi dea cuvântulă asupra cestiunei naţionalităţiloră din Austro-Ungaria şi anume din partea sud-orientală a bătrânului imperiu voră avâ la îndemână pentru a studia cestiunea pe lângă docu* mentele falşe, rău voitpre şi interesate, şi pe unele deşi nu multe, ai căroră autori s’au silită şi au ajunsă, a elucida starea cestiunei astfelă cum este şi numei astfelă cum este.
Printre aceşti din urmă autori, noi vomă număra totdâuna cu recunoscătPre prieteniă şi cu frăţâscă afecţiune pe d. Donato Sanminiatelli.
Cion.
(Românulu.)
Nr. 276.
GAZETA TRANSILVANIEI
1885.
acela circulara? Preoţii şî-au data dechiaraţiunea de multa, dâr numai în urma provocărei oficielora proto-popescî. Gerculariu dela Prea Veneratulă ordinariata Metropolitana în acostă causă nu creda că s’a învrednicită una singura preota în t6tă Archidiecesa a vedâ şi a primi afară de oficiele protopopescî ; că, dâeă li s’ar fi trimisa cerculare pentru t6te parochiele, nu le-au distribuita din negligenţă, în casulfi acesta nu se p6te admite. Ce cercularfi a vă4ută dâr Clarissimuia domnfi Redactora? ori dâră înaintea Clarităţii sale numai protopopii formâză întregQ derula arehidiecesanO ? D’apoi preoţii 6re ce’să?! o turmă fără de nici una intelectfi?! Sărmanii de noi!!!
Am data cursa libera acestora simţăminte motivata de amărăciunea ce mi-a umpluta sufletula vă4ândă în ce moda se espuna nimicirei vechile nâstre instituţiunî bii sericesci cum e şi sinodalitatea, şingură căreia are a se mulţâmi esistinţa nâstră bisericâscă şi naţională; vă4ânda în ce moda să ia preoţimei năstre chiarfi posibilitatea de aşi pute croi o sorte mai bună asigurânda viitorula său şi ala familielora sale; vă4ândă în fine câta sunta de desconsideraţi preoţii dela sate, cărora le încumbe cutare şi cutare obligamenta, cari sunta chemaţi pentru cutare şi cutare misiune, cari sunta îndatoraţi la cutare şi cutare sarcină cu abnegarea lora.
A 4ish acestea spre liniscea consciinţei sale.
Cela mai credincioşii fiu alii Archîdiecesei gr. cat.
SOIRI TELEGRAFICE.
(Serv. part. ala »Gaz. Trans.) TRIESTtT, 24 Decemvre. — S’a ordonatu,
Giuvaericalele şi chiar hainele îi periseră. Nu s’a pututfi da de urma mişeilora.
Esemplu de rară distragere. — Renumitulfi fisicfi Ampere eşi într’o 4* dela academiă, cufundata în cugetare asupra unei probleme matematice. Pănâ ce percurse strada, găsi cum s’o deslege. Creta, cu care se servise la cursa, o avea încă în mână. Din întâmplare vede înaintea sa una pătrata negru, asemenea unei table din clasă. Fără se se mai gândâscă, începe a scrie numeri pe presupusa tablă până ce o umplu, când deodată tabla începe a se mişca şi a i se depărta. Profesorala Ampâre se pornesce după ea, tabla se mişcă tota mai iute, în fine obosita se opresce Ampâre ca să respire şi abia atunci observă, că folosise drepta tablă partea dindârâta
* * *
Fernando regele Portngaliei. — Louis Ulbach scrie următârele despre răposatulO rege Fernando ala Portugaliei în »Gil Blas<: »După una prân4a mare cea data regele în onorea congresului antropologica şi literara, ne ama dusa cu toţii într’ună salonă ala palatului Ajuda.
Ama fostă su toţii indispuşi, pentru că nu ni s’a data nici voiă, nici ocasiune ca să fumâmQ. Atunci veni regele spre noi şi vă4ăndu-ne atâta de indispuşi, şî-a luata cu îndestulire ţigara din gură, âr eu i-am 4*s®: 'Sire. sunteţi crudela. Sciţi, că ne-ar plăce să fumăma şi'a unei trăsuri, totuşi nu ne daţi nici o ţigară.« Regele a rîsa cu dul-
ceaţă şi a răspunsa: ,,Numai acâstă ţigară o am; dej Ce pagubă! — 0 tînără văduvă avusese trei băr-aşQ avâ două, cu plăcere ţi-aşă da una;	să	veniţi însă	baţi şi numai de una ana îngropase p’ală treilea. Tim-
cu toţii în castelula meu de Cintea, acolo	vă	dau	ţigări	puia doliului trecuse şi durerea pentru scumpii răposaţi
de Havana,	de	care	n’aţi	mai	fumata	în	Parisă.” După	încă se	uşurase f6rte multa. Când âtă că văduva se’n-
aceea	am	vorbita	despre	egoisma.	,,Vedeţi, 4>se re-	tâlnesce	cu una căpitana	de corabiă, o veche dragoste
gele, eu sunt cu multa mai liberala decâta d vâstră; a ei. Ela o însoţi la preumblare şi drumuia îi duse la din patria mea, din Germania am venita aicea, ca să cimitirO, acolo unde cei trei bărbaţi se odihnâu în pace iau de soţiă pe regina. Ml-am împlinita t6te datorinţele' unuia lângă altuia sub mormintele cele ver4i. »Privesce, pentru oă am data Portugaliei regi. Ca regenta, în Enrica«, 4«se ea cătră însoţitoruia său, zîmbinda cu mâh-timpuia minorenităţii fiului meu, n’am fosta	mai	multa	nire şi arătânda cu mâna cele trei morminte, tu încă ai
decâta ceia dintâiu supusa ala lui. După	ce	am	fosta	putea să zaci acum în rândula acestora morminte, dâcă
libero, am înţelesQ, cum trebue să-mi păstreza liber- 'acum treispre4ece ani ai fi avuta mai multa curagiuU
tatea. Am refusata corâna Spaniei, am luata însă de,	------------
soţiă pe femeia, care am iubit’o. Cre4î dâr, că nu j	BIBLIOGRAFIA.
sunt regele vechiului regima ?	j >F6ia scolastică«, organa pedagogica, literara, sci-
***	i enţifica şi economica. Apare în 1 şi 15 s. n. a fiăcărei
0 ideâ fixă. — Una procesa caracteristica s’a per- ’luni. BlaşO 1885. Redactora Ioane Germ anu. Pre-tractată în cailele aceste înaintea tribunalului din Parisa. ţu^ de prenumărare pe una ana 3 fl-, pe Vj aud 1 A-
câştigată şl	*^0 cr.	Pentru România	8 lei noi. Broşura din 1 De-
fr. în 4ilele	cemvre	nr. 23 cuprinde:	„Comunicarea Sânţiloră”, de
ca observaţiunea (carantina) de 24 6re în contra | Veg|itulft pictorâ Heim> care între altele a
provenienţelor* dela litoralul*_ veneţiană să du- ’ julfl celQ mare ,Roman* de 50,000 ....... ...	,
reze de aci încolo cmci Ţie. „Lloyd-1 ula austro- trecute> din causa durerii de capii? 8»a jnternata îninsti-jG. Munteanu. — Rouseau. „Despre educaţiune”. „E-ungară a sistată ciculaţiunea bastimentelora de tutum de oură alâ d.ru!ui Blanche. Nu peste multa timpa ducaţiunea oopiiloră” (urmare) de Ioana La zar a înv
persdne la Veneţia.
ROMA, 24 Decemvre. — Primarula (sin-daco) Veneţiei a adresata o scrisdre foiloru principale italiane, în care combate scirile esagerate asupra stârei sanitare în acelă oraşă, accentuândă că de câteva luni înedee s’au întâmplata numai şâse caşuri în Veneţia, cari lasă a se conchide că au fosta caşuri de coleră fără tendinţă de a se lăţi mai departe.
ROMA, 24 Decemvre. — Drapelulu italiana a fosta arborată şi în localităţile din jură de Massauah.
a părăsită pe deplina sănătosă acesta instituia. De atunci *n ŞimleulU-Silvaniei. — „Computula ca obiecta de învă-însă sufere de o ideă fixă. îşi închipuesce adecă, că în ţ&mântfi în scâla popurală” (urmare) de Tom a Si mu timpula şederii sale în institutula de cură, una bolnava (învăţ, grăniţeresca. — „Scdla superiâră de fetiţe din Si-anume Lucas, a isbutita a esercita o influinţă magnetică. biu“. — „Varietăţi”. — „Bibliografiâ” asupra lui, de care pe lângă t<5te sforţările sale nu pote I	*
scăpa. In zadara a părăsita Parisulă şi Franţa, influinţă |	„Revista catolică”, apare în fiă-care lună. Satu-
magnetică l’a petrecuta in tolfl locuia; e’a dusa in E1.;mare 1885. DireeţorB Dr Vasiliu Lucaciu Broşura
veţia, în Egiptfi şi in America , încă şi in unelulă S- u ui, gragc^ a Eminenţiei Sale Cârd. LudovicO Iacobini. 2, Gotthard a fosta supusa puterii magnetice a lui Lucas. 1 Câteva cuvinte de comentară la Allocuţiunea Sânţiei Sale In sfârşita ’şi-a făcuta una corta din sîrmâ de fera ca să Leo XIII. 3. Biserica Română. 4. Despre dreptulă bi-depărteze dela sine magnetismul. Lucru zadarnică. Ne-j sericei şi ală statului asupra învăţământului publică. 5.
intentata Cronica contimpurană
DIVERSE.
0 mişeliâ în statulâ New-York. *— ,New-York Herald" istorisesce următărea întâmplare ciudată o*'Oi damă tînără, din familiă bună, căsătorită în Boston, după ce a visitată pe nisce cunoscuţi, a plecata cu trenulă la Albany, unde era să se întâlnâseâ cu soţulă său. Ea era îmbrăcată bogată şi purta diamante Spre seră a trebuită să trâcă în altă vagonă şi ea observă, că doi bărbaţi de ună esterioră respectabilă, întrânda cu dânsa în vagonă, se aşe4ară lângă ea şi o priveau cam prea cu atenţiune Când era să plătâscă conductorului, unulă din cei doi bărbaţi (jise: »Acâstă damă se găsesce în paza nostră şi noi plătimă pentru dânsa.« Dama îşi es-primă mirarea şi indignarea de aceste vorbe ale unoră necunoscuţi ei. Unulă din acei bărbaţi şopti ceva la urechea conductorului şi acesta întrebă pe damă, cum o chiamă şi care-i era adresa, şi găsi că spusele ei se potrivâu în tocmai cu ale străinului. Atunci conductorulă (jise câtră damă: >Să mă erţî, dâmnă, dâr aceşti domni îmi spună, că te conducă în asilulă de alienaţi din Utica. Ei mi-au spusă adresa şi numele d tale. Suntă sigură, că nu-ţî voră face nici ună rău.« Dama fă aşa de tare cuprinsă de groză, încâtă într’adevără părea a fi nebună. Ea se miră cum acei âmenl au aflată cine era dânsa şi protestă hotărîtă	că nu-i cunâsce, dâr vă4ă
că pasagerii nu o credeau, deşi o compătimeau. Ea începu să plângă amară, pănă ce în fine rămase înmărmurită. In Utica cei doi bărbaţi se apropiară, spre a o 'conduce din trenă 4‘cândă‘. „Caută să vii cu noi; nu-ţî vomă face nici ună rău; suntemă prietinii d-tale.« Ea din nou îsî esprimâ grâza, rugândă pe pasageri, să o scape, căci este cu minţile întregi, dâr nimeni nu o cre4ă. Ea se opuse ună momenlă strigândă, apoi câ4u ca leşinată şi fă dusă într’o trăsură. Când sosi trenulă în Albany, soţulă damei află dela conductoră, ce se întâmplase. Elă luă îndată ună trenă separată şi plecă la Utica cu conductorulă. Acesta cunoscea din întâmplare pe birjarulă, cu care plecase dama din staţiă. Ast-felă fă găsită casa, în care intraseră necunoscuţii. Nu era ună asilă, ci o casă cu nume rău. Proprietarulă spuse, că cele trei persăne au luată o cameră, dâr că cei doi bărbaţi au plecată după câtva timpă spuindă, cft dama era obosită şi va sta până diminâţă. Sărmana fă găsită într’o stare deplorabilă. Ea fusese clorofor-misată în trăsură şi era încă aprâpe ţâră cunoscinţă.
fericitulă s’a dusă în sfârşită la tribunală şi a procesă în contra lui Lucas, pentru .persecutare magnetică «, âr în contra d-rului Blanche, pentru că permite în institutulă său „persecuţia magnetică". Heim prin apărare resolută a câştigată simpatia ju4iloră, cari l’au ţi-
lice. 7. Factorii dinţa filosofiloră ratură.
6.	Trei eroi ai cârităţei evange-edăcaţiunei şi instrucţiunei. 8. Cre-biblicl. 9. Corespondenţe. 10. Lite-
,Bunica“ de Bojena Nămco vâ, tradusă din lim-
nută de ună bărbată inteligentă şi distinsă. După aceea	ba boemă	de Prof.	Dr.	Urban Jarnik. Sibiu, 1885.
a cerută voiă, să-i fie permisă a şedea pe scaună de	Preţulă	1	fl. sâu 3	lei	esemplarulă. — „ Vladu şi Ca-
cauciucă, ca să fie apărată contra magnetismului. Heim	trinali,	poveste de	Gr.	Sima ală lui I6nă. Sibiu, 1885
ja citată mai mulţi martori, între cari şi pe intimulă său	Preţulă	5	cr. sau	10	bani esemplarulă- — „Sfântulă
amică Emile Augier. Emile Augier ar fi trebuită să a Nicolaeu, de Maţii da Poni. Sibiu, 1885. Preţulă 8 deverâscă, că a vă4ută mai de multe ori treeândQ peste cr. sau 16 bani esemplarulă. —„InderUnicuW1, poveste capulQ Iui Heim seîntei electrice, însă n’a fostă în stare de Silvestru Moldovană. Sibiu, 1885. Preţulă 8 să adeverâscă acâsta. ,Polă mărturisi însă, 4*se Augier, ’ cr. sâu 20 bani esemplarulă. — „Pe pământulii Turcu-că adeseori ai suferinţe grozave prietene*. Astfelă au lui'( de George Coşbucă. Sibiu 1885. Preţulă 8 cr. mărturisită şi ceialalţî martori, cu Iote că Heim plângendă sau 16 bani esemplarulă. ,,Blăstemu de mamă(\ legendă i-au higatQ, ca să descopere a levârulă. Tribunalulă l’a 1 poporală din jurulă Năseudului, de George Coşbucă respinsă pe Heim cu procesulQ său, fiindcă şi elă singură Sibiu, 1885. Preţulă 6 cr. sâu 16 bani esemplarulă.— a mărturisită, că pe deplină sănătosă a părăsită institu-. T6te acestea suntă editate şi tipărite în institutulă tipo-tulă de cură ală d-rului Blanche. Nefericitulă desperată! grafică „Societate pe acţii.”
a părăsită sala şi a strigată: „Grozavă, dâr nu se nime, care să mă scape de influinţă magnetică”?!
*
află
Colera în Veneţia din Italia. — Fapta, că în Veneţia din Italia a isbucnită colera, astâ4i nu se mai pote trage la îndoiâlă, cu t6te că autorităţile veneţiane tăgă-duescă, că esistâ acâstă epidemiă şi nici n’au luată măsuri profilactice in contra acestei epidemii înfricoşate. Despre epidemiă lipsescă pănă acuma scirile positive, gu-vernulă italiană tace. Pe vaporulă austriacă, »Poltux«, când a ajunsă acum vr’o două săptămâni din marea mediteranâ la Veneţia s’a bolnăvită ună marinară şi avea simptome ca de coleră. Vaporulă numai decâtă a părăsită portulă dela Veneţia şi a plutită spre Istria. In decursulă călătoriei a murită marinarulă şi cadavrulă lui a fostă aruncată în mire. Intr’aceea se mai bolnăviră încă alţi trei marinari totă cu acelea simptome. Cu ţâţe acestea vaporulă a debarcată într’ună portă de pe tărmurulă Istriei şi marinarii au fostă lăsaţi, ca să se împrăştie prin mai multe localităţi in contra tuturoră măsuriloră sanitare şi casulă de mârte s’a ascunsă. Numai de vre-o două 4de au aflată autorităţile despre caşurile întâmplate. îndată s’au luată măsuri să se afle marinarii, dâr nu s’a putută. Pentru călcarea carantinei şi a prescripţiuniloră sanitare s’au făcută paşii necesari pentru de a se pedepsi culpabilii. Din norocire acestă casă n’a avută nici o urmare nefericită.
* * *
ULTIME SCIRÎ.
Alaltaeri a sosită în Bucuresci generalulu rusă Voieicoff, trimisă estraordinară ală M. S. împăratului Alexandru III ală Rusiei la principele Alexandru ală Bulgariei. Se (J^cei c& ge" neralulă Voieicoff duce principelui Alexandru o scrisdrea autografă din partea Ţarului.
Exminiştrii sârbesel Pirocianin şi Radovici, precum şi profesorulă Nicolajevici voiescă să convdce în Belgradă ună meetingă, pentru a e-sercita asupra guvernului o presiune, cu scopă d’a reîncepe răsboiulă.
Cursutu pieţei Braşovii
din 24 Decemvre st. n. 1885.
Bancnote românesc! . .	. . Cump. 8 40	Vând.	8.46
Argint românesc ....	. . » 8.35	*	8.40
Napoleon-d’ori		. . » 9.94	*	9 98
Lire turcesci		. . » 11.26		1136
Imperiali		. . » 10 22	%	10 32
Galbeni		. . » 5.95	»	5.98
Scrisurile fonc. »Albina«	. . » 100.00	>	101.—
Ruble Rusesci		. . » 123.—		123.—
Discontulă . . .	» 7—10 % pe	ană.	
Editoră: lacobă Mureşianu.
Redactoră responsabilă: Dr. Aurel Mureşianu.
Nr. 276.
GAZETAITRANSILVANIEI
1885.
Chmml* Iî4 buraa de Vleaa
din 23 Decemvre st. n. 1885.
Bursa de Buenresci.
Cofa oficială dela 10 Decemvre st. v.
Rentă de aură 4°/0 . . . 100 — Rentă de hârtiă 5°/., . . 91 60 împrumutul ii căilorG ferate
ungare................149 50
Amortisarea datoriei căi-lorfl ferate de ostă ung.
(1-ma emisiune) ... 98 00 Amortisarea datoriei căi-lord ferate de ostO ung.
(2-a emisiune) .... 126 — Amortisarea datoriei căi-loră ferate de ost ii ung.
(3-a emisiune) . . . .110.20 Bonuri rurale ungare . . 103 25 Bonuri cu cl. de sort ire 1C3 00 Bonuri rurale Banat-Ti-
miştt.................103.00
Bonuri cu cl. de sortarel02 50 Bonuri rurale transilvane 103 25
Bonuri croato-slavone . . 103 - t Despăgubire p. dijma de	j
vină ung................98.— !
împrumutului cu premiu
ung.....................117 60
Dosurile pentru regularea Tisei şi Segedinului . 123.00 Renta de hărtiă austriacă 82 95 Renta de arg. austr. . .	83.20
Renta de aură austr. . . 109.90 Losurile din 1860	. . . 139 50
Acţiunile băncel austro-
ungare.................. 872 —
Act. băncel de credită ung. 299.— Act. băncel de credită austr. 294 60 Argintulă —. — GalbinI împărătesc! .....	5	98
Napoleon-d’orl .....	9	98
Mărci 100 împ. germ. . . 61.95 Londra 10 Livrea sterliuge 126.25
Renta română (5°«).
Rcîifn rom. amori (5°/0)
» convert. (6%) împr. oraş. Buc. (20 fr.)
Credit	fonc. rural	(7%)
•	„	„	(5"/o)
»	»	urban	(7°/0)
.	(6%)	.
*	(5°/o)	■	•
Banca naţională a României Ac. de asig. Dacia-Rom.
«	»	» Naţională
Aurii contra bilete de banca . Bancnote austriace contra aurii.
Cump.
86
91
82 V. 29 102 85 Va 97 89 80 1030
18.
2.00
1 «85
vend
87
93 . 83V» 31 103 86V2 98 90 81
1160
17Vi v 04
Pentru „Hotelulu naţionalii^ din Blaşiu se caută unii hoteliera (crîşmar) dela ]-a Ianuariu, eventuală dela l-a Aprilie 1886. Concurenţii au de a se adresă la ar^ndaşulă metropolitană d-lu Simon Mendl în Blaşiu; cei de naţionalitate română suntă preferiţi.
3-3
Numere singuratice ă 5 cr. din „ Gazeta Transilvanieiu se potu cumpăra în tutungeria lui L GROSS.
Nr. 542 ex 1885. a. f. sc. gr.
3-3
Escriere de concursă.
In înţelesulu Instrumentului fundaţiunale (punctulă VI. 4. c. alinia din urmă) pentru administrarea fonduriloră scolastice ale fostiloră grăni-ţieri romani din teritoriulii de odinidră alu regimentului IT. română de margine din Ardealft şi a conclusului adunărei generale a Comitetului grăniţărescu din 16 Septemvre 1885. la punctulă 34. aîă protocolului de şedinţă se escrie concursă pentru ocuparea postului de profesore pentru musica şi cântare la gimnasiulă românescă greco catolică din Nâsă-udă şi la şcdlele normale de prunci şi de copile de aici, cu care postă e împreunată, după diferinţa careficaţiunei concurenţiloră :
I. Salariulu de 700 fl. v. a. pe ană, ca sapiente cu dreptulă că ddcă în timpă de trei ani, şi-a împlinită datorinţele de profesore la gim-nasiulu din Nâsfeudu să potă înainta la salariulă de nouă sute (900 fl.) v. a. cu dreptulă la pensiune ca la ceialalţi profesori ordinari dela acestă gimnasiu şi adausele decinali, cum se voră statori, după statute de câtră comitetulă administratorii! din cândă în cândă, pentru acelă concurinte, care va comprobâ cu documente legali, autentice şi valide;
1) , prin absolutoriu şi atestate de progresă s£u atestate Anali dela vre-ună institută superioră pentru instrucţiunea în musică şi cântări şi anume dela ună conservatoră, că are capacitatea formală de a dă instrucţiune în t6te instrumentele musicalî;
2) . Preferinţă va avea celă ce va dovedi că a fostă în eserciţiu practică şi a dată învăţătură din musică şi cântare la ună gimnasiu său la una din scolele medie de asemenea categorie cu succesă bună în timpă de trei ani, seu că a esercitată în modă practică instruirea în musică la ună institută superioră de musică şi cântare, său că după absolvirea conservatoriului a fostă totă în atâtă timpă conducători de orchestră militară de musică după lege, ori stătută, său ca conducătoriu alu unei \ capele de musică din vr’o cetate;
3)	. Că scie limba română ca limbă de propunere, -seu limba nene ţăscă, maghiară, francesă ori italiană ca limbi rnijloeităre peniru învăţiă-mântă, avendu celă-ce nu scie românesce, în timpă de trei ani a se supune unui esamenă, prin care să dovedăscă că e în stare a’şl propune obiectulu în limba română;
4) . Originea, etatea şi religiunea prin carte de boteză;
5) . Studiele ce le-a mai făcută cumva şi că e atâtă moralminte, câtă şi în purtarea sa civică nepătată ;
6)	. Testimoniu medicală despre starea sănctăţei.
II.	Salarulă de 600 fl, v. a. pe ană la concurentele fără una său mai multe din condiţiunile puse mai în susă, însă acesta numai ca sub-stitută fără dreptă de pensiune şi de decenale.
III.	Comitetului administratori de fondurile scolastice grâniţă-rescî i se reservă însă dreptulă de a remunera service estraordinarî, după trei ani urmate de resultate şi succesă de totă eminente în împărtăşirea la şcolari a învăţământului din musică şi cântare, său prin salariu mai mare pană la maximulu de 900 fl v. a. său prin înaintarea la gradulă de suplentă ori definitivă.
Suplicile concurinţii şi-le voră adresa la: „Comisiunea admi-nistratdre de fondurile scolasticew din Nâsăudă pană la 15 Ianttariu 1886, Călindarulă nou la 6 6re săra, căci mai tânjiu nu se voră mai primi şi nu se voră subşterne spre desbatere şi considerare.
Din şedinţa comisiunei administratâra de fondurile scolastice.
Năsăudfl, 1q Octomvre 1885.
I Bolnaviloru a le ajuta este prima înda-|	torire hitmană.
I;[	Bolnavilorft de peptil şi de alte bole voru aduce mângăere urm&târcle raporturi de lecuire. Bolnavii de
iî! sigură, că voru mulţămi cn căldură aceluia, care îi îndrumezâ la locuia unde şi prin ce mijloce a dobândită lecuire. l;l Raporturile de lecuire sun fu urmate de e.spresiuni de mulţămire. — Rep&odueemu urm&torclc : 1.) de către Dlu G-ii; Fiselicr dela Doininiu laboratoriulu teclmicu in Trebitsch, care comunică, că s’au lecuită de tuse ccrbicosă; 2.) dela |îj D-nă Dr. Adolf Hertzfeld. medică în Viena, III., Viaductgasse 15, ccmnnică: „succesele adeseori probate la paţien. ,:! ţii mei“ me îndemnă, fiindu acuma eu boluavu a me ruga pentru Iohanu HotTsches Malzestract; 3.) „De-orece Io. § hann HofFsches Malzestract a avută succesă favorabilă, îlu voiu recomenda ca farmacistă şi altora chiar şl prin me-a dicl. — H. Czoppelt, faam.“
Ş	De şi o recunoscere a escelenteloră preparate D-v. din Malz nu este ceva rară totu’şî nu potu întrelăsa cs-
H primarea celei mai căldnrose mulţămire pentru escelentulu efectu alu preparateloru D-v. din Malz. Eu suferemu de E o tnse cerbicosă, şi ’mi-s’a recmaudatu din partea unui prietină bombonele D-v. din Malz. ’Mi-am cumpărată din-® lr’aceste doue'pungî, şi deja după întrebuinţarea unei pungi a dispărută tuşea cu totniu. ’Mi este de-o bncuriă de-j*j osebită de-a putea constata acesta,aşi nu voiu întrelăsa recomandarea fabricateloră D-v. si mai departe, Recoman. |î' dîndu-me D-v., semneză cu distinsă stimă Gustav Fisclier, laboratoriu chem. techu., Trebitsch 8 Fevruarin 1885.
I1*1	Suferă, şi ca se-mi redobendescă sănătatea VS rogu cu ouore, ca se’ml trimiteţi 10 butelii bere din estrac-
tulă de Malzu, care am probat'o de atâtea ori la paţienţii mei. Dr. Adolf Herzfeld, Viena, III., Untere-Viaduct-gasse 15, înr9 Fevr. 1885.
De vreme cc am trebuinţă acasă pentru familia mea dc Iohann HofFsches Malzestract-Gesundheitsbier, prin care de faptă amu ună resultată favorabilă, amu fostă şi suută ea farmaaiste necesitată a-o recomanda prin D-nii medici şi la alte case.
Szasz-Regen 4 Fevruarin 1885	HllgO Fzoppelt, fârmacistă.
D-lui
IOHANN HOFF
prin învenţiunea dupe numele său aşa numiteloră Iohann Hoffsche Malzestract-Heilnahrungs-Prâparate, c. r. consilieră, posesoră ală crucei de aură cu coronă pentru merite, cavaleră alu mai multoră decoraţiunî înalte prusiane şi germane, la Viena, fabrica: Grabenhof, Brăunerstrasse No. 8. OBSERVARE. Tote publicaţiunile pentru preparate diu estraetă de Malză suntă imitaţiunî, ceea ce bolnavulă şi mediculă trebue să aibă în vedere. Ca semnă ală veritabili taţii trebue să se afle pe preparatele din Malz ale lui lo-hann Iloff ca mar.-ă înregistrată (Sehutzmarke) portretuiă inventatorului şi iscălitura Iohann Iloff. Sub 2 fl. nu să espedeză^ nimică. — Tote localităţile pentru desfacere suntă autorizate printr’ună afişă Iitografată şi colorată.
Deposite principale: Bra-:ovă la Demeter Eremias; Bistriţa: Cari Nussbăcher; Bucurescî: Jul. Ed. Rissdorfer, Fr. Bruss, farm., Gustav Rietz, Maatinovici; Sibiiu: C. Bugarski, I. B. Misselbacher sen., Franz Jahn Sohne; Mediaşă: Cari Breckner; M.-Vâsârhely: Max Bucher, Cari Hutflesz; Sighişăra: Franz dos. Schuster, Farm., Jos. B. Teutsch; Sz.-Szt.-Gyorgy: Bârabâs Ferencz farm.
1—5 25 Dec. 17 Ian. 24 Ian. 28 Febr. 28 Martie nou,
.....


Preşedintele :
loanii Ciocanu.
Secretarulu:
loaehimu Muveşianu.
Ta® ailirite si mlnilor.
! 1 1
AnunciurI în pagina a IV-a linia de 30 litere garmond fl. —cr. 6. Pentru inserţiuni şi reclame pagina a III linia â fl. — cr 10.
Pentru repeţiri se aedrdă urm ăt6 rele rabate:
Anunţâmu aceloru onoraţi cetitori, cari voru binevoi a se abonâ la f6ia ndstră de aici încolo că avemu încă în reservă numeri dela începutulii anului 1885, prin urmare potu să aibă colecţiunea intrigă.
Administratiunea »Gaz. Trans.»
Pentru	repeţiri de	3— 4	ori	.	. . • 10oio	M
n	O V	5— 8	ii	.	. . . 15°|0	$
•n	O 11	9—11	n	.	. • • 20°|o	M
> >	11 11	12—15	ii	.	. • • 30°|o	n
i}	11 11	16—20	ii	.	. • • 40°|o	ÎS
Dela 20	de repeţiri	în susă		.	• • 50°|o	
Pentru anunciurî voiri şi reduceri şi peste		ce se publică cele însemnate		pe mai multe mai susu.	luni se facă în-	*
Tipografia A LE XI, Braşovu.
Magazinu de haine bărbătesei
Totu feliulă de
haine bărbătesc! elegantă, şi solidă lucrate
coniecţionârati în magasinnlft nostru după comandă şi după jurnalele cele mai nou6.
Totodată recomandăm marele nostrn
depositu de stofe indigene şi streine
pentru rocuri, pantaloni şi giletci cu preţurile cele mai eftine şi rugămu onor. publică a ne onoră cu comande câtă mai
numerdse.
Cu distinsă stimă A. Schwarze & Bartha.
Uliţa Vămei Nr. 11.