KCDlVţnjm ŞI AUMISISTRAţI PNEA s
BRAŞOV0, piaţa mare Nr. 22.
,GAZETA" IESE ÎN FIECARE DI.
Pe unii a n O 12 fior., pe ş6se luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate:
Pe anii 40 fr., pe ş6se luni 20 fr., pe trei luni 10 franci.
ANULU XLVIII.
SE PRENUMERĂ:
la poşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi. ANUNCIUB1LE:
0 seriă garmondtl 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Sorlsori nofranoate nu te prlmetoS. — Manuscripte nu te retrimită.
m
Duminecă 3 (15) Noemvre.
1885.
Braşovâ, 2 Noemvre 1885.
De câte ori a fostu vorba despre relaţiunile dintre Români şi Unguri, totdâuna amu spusu, că pressa maghiară contribue mai multă la înăsprirea acestoră relaţiuni prin metoda ei d’a sus-piţiona si înegri faptele nâstre fără nici unii ta-meiu, aţîţându ura poporului maghiară în contra Româniloră.
Nu numai odată amu fostă atacaţi cu înverşunare, mai alesă de foile din Cluşiu, pentru aceste afirmări. Nu ne aşteptamă ca tocmai acum să ni se dea o deplină satisfacţiune chiar de o f6iă guvernamentală, care era în rendulă celoru ce ne combătâu fără motivă şi aţîţau mereu în contra ndstră, numindu-ne duşmani ai statului.
Acesta f6iă e „Magyar Polgaru din Cluşiu.
Se p6te că guvernamentalii din Cluşiu au primită vr’ună semnă dela d. Tisza, ca s’o mai slăbâscă cu alarmările şi suspiţionările sistematice, ce le urm&rescă de unu şiră de ani încdce, căci, graţiă acestoră svercoîiri nedemne în pressa maghiară, s’a dusă vestea şi povestea în lumea largă că t6tă Transilvania n’ar fi decâtă o tabără de revoluţionari şi irredentişti.
Nu se mai potă aduna la ună locă doi Români, 4ice „Magyar Polgar44, ca să nu se facă vâlvă în pressa maghiară, că ei ară conspira în contra statului.
Mărturisirea acâsta caracterisâză de minune situaţiunea în care ne afi&mă. Dâr dâcă f6ia maghiară se încercă acum a desvinovâţi guver-nulă (Jicendă că nu elă, ci numai pressa maghiară a introdusă sisternulă de suspiţionare, atunci ni se pare că face o încercare zadarnică de a spăla pe arapă de negrâla pelii.
Noi scimă, că pressa maghiară totdâuna a cântată totă pe aceeaşi cdrdă, ce au întins’o miniştrii şi deputaţii maghiari în dietă. De aici s’a lăţită faima în ţâră, că Românii ară fi duşmanii statului, pentru că pretindă şi ei egala îndreptăţire.
Dâcă „Magyar Polgâr44 ia atji în nume de rău presei maghiare, că vede în totă Românulă cu carte ună „irredentistă“ şi că ne suspiţionâză făr’ de nici ună motivă, atunci se ne ierte dâcă îi aducemă aminte, că înainte de faimâsa pro-clamaţiă nu eramă mai puţină suspiţionaţi, numai câtă atunci nu ni se <]fcea „irredentişti44, ci Da-eo-Români, agitatori periculoşi, duşmani ai statului şi soboli, cari lucrâză pe sub pămentă.
Credemu că voră concede cei dela f<5ia clu-qiană, că epitetele, de cari se servescu compatrioţii noştri faţă cu noi nu hotărăscă nimică, ci hotărăsce nutnai sisternulă de calumniare şi de suspiţionare care p6te avâ urmările cele mai de-sastruâse.
Dacă acestă fatală sistemă e să cadă, a-tunci trebue să cadă cu elu nu numai invinuirea de irredentismă, ci şi invinuiraa de dacoromâ-nismă, de duşmănia contra statului ş. a. Cu măsuri jumătăţite răulă nu se p6te delătura Dâr s’ascultămă pe „Magyar Polgâr,44 care in numărulă său dela 12 Noemvre scrie sub tit-hlu „Vechi apariţiuni44 următdrele:
„S’a întâmplată p’atunci ici şi colo câte ceva, s’a cercetată lucrulă şi după aceea s’a găsită că evenemântulă nu e de natură politicău.
„Şi acum — spună mulţi — e tocmai aşa. Ici şi colo se întâmplă ef/o ceva, se facă cercetări şi apoi se publică, că totă ce s’a scrisă în pressa este fără de basă/4
„Dâr impresiunea, ce a produs’o prima relatare asupra inimei omului, desminţirea n’a pu-tut’o şterge niciodată pe deplină. Fiecare relatare a lăsată după sine o urmă mică ârecare, din fiecare a eşită câte puţină yeninu, care a amă-rîtă inimele/4
„Rămâne amărîtu Românulă (olâh) şi Ma-ghiarulă. Românulă de aceea, pentru că amu cutezată ală acusa, Maghiarulă de aceea, căci da de cumva desminţirea nu e tocmai ce e şi a servită numai pentru liniştirea spiriteloră
„Conducătorii pressei maghiare ară trebui să judece lucrulă pe basa cunoscinţeloră loră psihologice/4
„Omenii pressei maghiare suntă domnii situaţi unei, de aceea nu trebue să publice sciri sensaţionale. Soirile sensaţionale, dâcă se revâcă, strică vâ(}ei foii.u
„Dâcă ici şi colo se întâmplă fapte criminale, n’ar trebui să se lege de naţionalitate seu de religiunea făptuitorului. Fiăcare poporă şi fiăcare confesiune are, durere, în sînulă ei destui 6meni mişei.“
„Răutatea nu e încă privilegiulă nici unei naţiuni. Acâstâ meseria, durere o esercâză fiăcare poporă, nu ca poporă, ci indivizii în contulă loră propriu/4
„Tocmai de aceea presa maghiară altfeliu trebue să procâdă in lăţirea şi publicarea de sciri sensaţionale.44
„Şi atunci încă, când scie că lucrulă e de sigură astfelă cum i se raportâză, să o spuuă cu reservă, că ceea sâu ceea faptă are ună ca-racteră politică/4
„Căci asemeni svârcoliri în pressă au o in-fluinţă stricăciâsă asupra masseloră. Dâcă cu proclamaţia irredentei care e o operă infamă în felulă ei, n’ară fi alarmată tâtă lumea, astăclî în ţînutulă Otenbaiei n’ară lucra jutjii instructori, şi sinâdele bisericesc! nu ar fi botezate ca con-venticule revoluţionare/4
„Astăzi lucrurile au ajunsu aşa departe, că doi Români nu potu vorbi între dânşii, ca sâ nu a-tragă suspiţiunea asupră-le.
„In afaceri bisericesc!, foruri preoţescî. cari suntă compuse totă din preoţi, cum sunt cele matrimoniale, nu se potă întruni ca să nu pro-voce cercetări in urmă-le/4
,,Nu se face o nuntă, nu e sărbătore poporală, ca să nu-şi inchipuiască acolo irredenta, unii indivizi escentrici au văzută incă ici şi colo şi puşci.44
,,Joculă acesta e urîtă jocă/4 ,,Concetăţenii noştri români ne urăscă, precum amă urîtă noi pe Nemţi după revoluţiune. Sisternulă spionagiului, respective sisternulă de suspiţiunare au avuiă urmări grozave.44
„Acestă sistemă de suspiţiunare nu guver-nulă, ci presa maghiară îlă urmăresce şi’Iă practică/4
„Pressa maghiară a apărată totdeuna libertatea; a stată totdâună în serviciulă ideiloră liberale. Să le servâscă şi acum şi să nu uite că ofensămă în mare măsură pe toţi aceia, contra cărora redieămu acusări nedemne/4
„Pressa să persecute faptele rele dâcă e sigură de esistenţa loră, dâr să nu acuse niăi-odată de crimă pe cei nevinovaţi, căci atunci ea păşesce pe tăremulă teroristieu/4
„Cei ce işî aducă aminte de stările din 1848, 'M erau la începută, şi cetescă în pressa de istiufi evenimentele timpului de faţă, voră $ce !â atunci „tocmai aşa s’au începută lucrurile44
CONFLICTULU SERBO-BULUARtJ.
O nemerită apreţiare a siti * făcu*'-
prin inimiciţiile dintre Serbia şi Bulgaria face „Telegrafulă44 în următorulă articulă:
Soirile dela fruntaria bulgaro-serbă suntă din ce în ce mai îngrijitore, pe fiăcare (fi vină plângeri, şi din Sofia şi din Belgradă. Serbii se plângă de cru(|imea bulgariloră, ceştia de necontenitele încălcări ale serbiloră. Miei scărmănăturî între posturile militare dela fruntariă au şi avută locă.
Nu mai pote fi îndoială, situaţiunea e atâtă de încordată încâtă, dintr’ună momentă în altulă, se păte re-solva într’ună condică din cele mai sângerose, ale cărui urmări suntă incalculabile.
Cu tote cele ce s’au spusă pănă acum, e imposibilă de descoperită căuşele acestei situaţiuni, s’a 4*s® mereu, că Serbia vede în unirea celoră două Bulgarii ună pericolă pentru dânsa şi că ea cere seu revenirea la statuia quo, său compensări. Der pănă a<h şi afară de Anglia, tote puterile voră reîntoreerea la statuia quo ante, atunci ce vrea Serbia? Unde e autorulă morală seu materială ală acţiunii sale?
Ş’apoi, chiar în casulăcând puterile ară ratifica u-nirea bulgară, pentru ce Serbia ară căuta pricină Bulgariei? Şi cum ară pute s’o facă fără a irita pe puteri?
S’a mai dîsă, că Serbia are pretenţii asupra distric-teloră bulgare Trn şi Sofia, fiindcă fondulă poporaţiunii din acele districte ară fi serbe. Mai înteiu, acesta se contestă categorică din partea Bulgariloră, şi ală doilea, a-ceste districte n’au fostă cucerite de Bulgaria, ci cedate ei, pentru o raţiune seu alta, de tratatulă din Berlină. Cum se împacă aceste pretenţiunî cu respectulă afişată de Serbia pentru tractatele în fiinţă?
Oii câtă şi-ară trudi cineva mintea, atitudinea Serbiei este şi rămâne neînţelesă.
Pote — şi acâstâ ipotesă e cu totulă şi cu totulă în defavorea Serbiei — purtarea sa de acjî e o urmare fatală a greşeliloră făcute din capulă locului. Când Serbia afirma că doresce reîntoreerea la vechia stare de lucruri, ea nu era de locă pătrunsă de credinţa, că a-căstâ soluţiune va reuşi, închipuindu-şî, că puterile favorabile principiului naţionalităţiloră, voră consfinţi unirea Bulgariloră, a şi mobilisată armata pentru a le sili să-i dea compensări şi a fi gata se le primâscă.
Ipotesa pare adevărată dâcă ne aducemă aminte cu câtă grije guvernulă sârbă s’a ferită multă timpă să spuie contra cui mobiliseză; cabmetulă din Belgradă era în neputinţă să dea asemeni lămuriri.
Cum se întâmplă tol-d’auna în asemeni împrejurări, fiă din eausa escitării, fiă din causa jertfeloră ce trebue să-şî impue pentru a ţine pe picioră de resbelă o armată întrâgă, naţiunea sârbă a începută jă fiă nerăbdătâre şi să împingă pe guvernă la o acţiune—indiferentă contra cui. Şi neîndrăsnindă să se aventureze în Serbia veche, căci puterile voră restabilirea statului quo, guvernulă sârbă nu găsesce altă obiectă pentru a descărca escifa-rea nervosă a naţiunii de câtă Bulgaria.
Greşela, pentru guvernulă serbă, constă în aceea că n’a întrată în Serbia veche imediată după 6 Sep-temvre; o dată acolo, regele Milană, ca şi principele Alexandru, ar fi putută s’aştepte în linişte hotărîrea puterilor ă.’
Der, greşela s’a făcută. E vorba acum să esami-nămă, cari potă fi urmările unui conflictă cu Bulgaria.
Nu e greu de înţelesă, că urmările unui conflictă bulgaro-sârbă numai desastrose potă să fiă. In primulă locă, se amână indefinită soluţiunea parţială, ce s’ar fi putută efectua acum, a cestiunii orientale. In ală doilea locă, se dă nascere unei duşmănii fără margini între două state vecine d’aceeaşi rasă, ală căroră principală interesă e să trăiască în cea mai bună armonie. In sfîrşită, ambele ţări voră suferi însemnate perderi materiale ; căci Sârbii nu se potă aştepta să câştige cele două districte, când totă lumea doresce, şi chiar ei în aparenţă restabilirea statului quo.
UNIREA BULGARIIiORU.
Telegramele cele mai nouă : _.	__
Nr. 245.
GAZETA TRANSI1VANIEI
1885.
După raportulă comandantului unei trupe bulgare, ce se trimisese în contra unei trupe sârbesc!, care ocupase teritoriu bulgarii, Sârbii se retraseră peste graniţă, lă-sându’şi sentinelele lorii împrejurulă punctului dela graniţă Crnivich; acestea observândă pe oficerulă bulgară, impuşcară asupra lui dâr fără resultată.
Filipopolu, 12 Noemvre. Cu mai mare grabă se facă înarmări atâtă în contra Şerbilor u, câtă şi în contra Turciloru. Graniţa rumeliotâ-turcescă se ocupă din nou; două regimente de infanteriă rumeliotă şi cinci regimente de reservişti se trimită adî acolo. — Escluderea prinţului Alexandru din armata rusă a strînsă şi mai multă poporulă împrejurulă lui.
Belgradu, 12 Noemvre. Din pregătirile militare se conchide, că se grăbesce acţiunea. A doua chemare se presintă la comandele de întregire şi plecă imediată la graniţă. Vaporulă , Deligrad* transportă trupe din Se-mendria la Radujevac. La rîulă Timocă se face ună podă de pontone pentru o eventuală demonstraţiune în contra Vidinului. Scolele şi oficiele din localităţile dela graniţe suntă închise.
Bucurescî 12 Noemvre. Din Sofia se anunţă de erî, că acolo s’au prinsă de poporaţiunea bulgară ma* mulţi agenţi streini, cari agitau în contra prinţului
Fiume, 12 Noemvre. Celă dinteiu transportă de 350 de cai, cumpăraţi din Ungaria de guvernulă grecescă, a sosită aci şi plâcă mai departe spre Grecia.
Petersburgu, 12 Noemvre. Consululă generală So-rokin a plecată Marţi în Constantinopolă. După cum spune ,Novoje Vremja," elă a primită ordină să se’n-torcă la Filipopolă şi să’şî reia oficiulă. — „Graşdanin“ diee, că resolvarea cestiunii rumeliote este o luptă între Rusia şi Anglia; acesta din urmă are mai mulţi sorţi de isbendâ.
Constantinopolă, 12 Noemvre. Mişcările trupeloră turcesc! la graniţa rumeliotă pară a fi definitivă terminate. Mai mulţi colonel! din statulă majoră generală turcescă, însărcinaţi cu comande de brigade, au plecată din Constantinopolă la graniţa rumeliotă.
Arta, 12 Noemvre. Pănă la 1 Noemvre erau concentraţi aci cam 5000 de omeni, trupe turcesc!. Turcii facă aprope de Arta (Albania) cu mare grabă şanţuri.
Salonicu, 12 Noemvre, Aci domnesce o activitate militară estraordinară şi sosescă în fîâcare di trupe turcesc!, care se trimită în grabă la graniţa grecescă. Ele se concentrâză mai cu sâmă împrejurulă Prevesei şi pote că s’au adunată pănă acji 20,000 de Omenî.
Londra, 12 Noemvre. Conferinţa a hotărîtâ, că să se provoce prinţulă Alexandru a se’ntârce la Sofia. Pănă la restabilirea sâu modificarea statului quo ante, va administra Rumelia ostică ună comisarii turcescă.
SOIRILE PILEI.
Din Deva ni se scrie: ,La 11 Noemvre n. s’a ţinută acolo controla reserviştiloră batalionului 19 de hon-vetjî. După ce s’au adunată feciorii, ună ofiţeră a începută a le ceti numele, der forte schimonosite: Ionă în Iânos, George în Gyuri, Nicolae In Miklos ş. a. Fe-
ciorii, neseiindă cine-i Iânos, Gyuri, Miklos, nu răspunseră nimică. Oficerulă începu atunci a-i striga din nou: Ionă Stefănescu! — Aici! — No moi, se stye, ke pe tinye kema acum Stefănescu Iânos. — Dumitrescu George! — Aici! — Tu inke stye, ke pe tinye kema acum Dumitrescu Gyuri. Şi aşa mai departe. Acum se nasce întrebarea, că în casă de mobilisare, când Stefănescu Iânos, Dumitrescu Gyuri ş. a. voră fi chemaţi şi nu se voră presenta, sciindâ că ei suntă botezaţi Ionă, George ş. a., fi-voră ei consideraţi ca desertori? Lucrulă e într’adevără curiosă." ■—■ Ună soldată bătrână.
—Clin 4*arele maghiare şi maghiarone din Timişora ci-tesce >Luminătorulă,« că pretoruîd cercului Răcaşiu, Const. Lazaru, a colectată în acelaşi cercă 44 fi şi i-a trimisă »Kulturegylet«-ului din Kluşiu. — Iartă-i lui Domne, că n’a sciută ce face.
—0—
Totă acele 4iare anunţă, că d. Oprişă Peter, secretară telegrafistă în Timişăra, la invitarea d-lui Iokai a intrată în şirulă illusţriloră literaţi, care conlucră la marele opă ală clironomuiui: »Âustro-Ungaria în cuvinte şi icone.« D-lă secretară Oprişă va scrie ună studiu mai voluminosă etnografică despre Românii din Ungaria de sudu, specială despre cei din comitatulă Timişului. Totă elă va compune şi o grupă caracteristică a poporului română. Suntă unii, cari îşi închipuescă, 4*ce ;/Luminătorulă,« că d. Oprişă, care numai de vr’o trei an! se preâmblă prin Timişăra, eră comitatulă nu l’a studiată nicî când încă, va simţi în sine atâta modestiă, ca să decline dela sine o astfelă de însărcinare făcută dreptă refugiu în momentele din urmă, sciindă că totă ce pote oferi nu este lucru demnă şi corăspun4ătoră, ci numai o cârpeală.
-0—
„Concordia« hotelă cu cafenea, restauraţiune şi parcă, proprietatea comunei bisericesc! gr.-or. rom. din Lugoşă, se deschide Duminecă în 15/3 Noemvre 1885. La serbarea dsschiderei s’a invitată multă lume. Să recomandă călătoriloră odăile spaţiose, restauraţiunea bună, cafenea elegantă şi provisiunea eftină.
—0—
Din Puiu, comit. Hunedora, se scrie, că nisce ţăran! din Mica avură în (biele acestea o afacere la tri-bunalulă din Puiu. La întorcerea loră spre casă înop-tară pe drumă la o stână în munţi. A doua <Ji plecară mai departe pe josă. Pe drumă însă, fiindă frigă, îi apucară o furtună violentă, ţăranii se siliră a merge mai departe, ca să ajungă câtă mai curendă ârăşî la o stînă. După câtva timpă, unulă dintre ei nu mai putu merge; ceilalţi doi îlăduseră mai departe, der când ajunseră la adăpostă, ţăranulă era îngheţată. In munţi zăpada e înaltă de ună metru.
—O—
Ca în toţi anii în 4*ua de sf. Martin, aşa şi în anulă acesta o deputaţiune a comunităţii israelite din Pojună s’a dusă la Curtea din Viena, dândă rnonar-chului şese gâsce, puse pe tave de argintă şi legate cu panclice tricolore unguresc!. Trei din ele le-a dată mo-narchulă părechei princiare de coronă.
Din Pesta i se scrie f6ei vieneze »Fremdenblatt,« că de câtva timpă se observă între membrii asiguraţi ai »Reuniunei funcţionariloră* austro-ungari ună curentă, care ţîntesce ca conducerea şi administraţiunea să se separe, adecă să i se dea o formă dualisticâ, Curentulă I’au provocată funcţionarii ungur!. Ei ceră, ca în conducerea reuniunii să fiă representaţ! în modă corăspun-dătoră membrii unguri, publicaţiunile, apelurile, foile volante, der mai alesă raportulă socoteleloră şi protocolulă adunării generale a reuriiunei să se publice şi în limba maghiară şi că pentru membrii ungur! să se editeze ună diară maghiară. Ună eomitetă e însărcinată cu ese-Jcutarea acestoră puncte, er în casă când s’ară respinge cererile loră, atunci să lucreze într’acolo, ca membrii unguri să se separe cu totală de institut.ulă din Viena şi să înfiinţeze o nouă reuniune cu administraţiune un-gurescă.
—0—
„Răsboiulă* scrie, că jidovulă Abram Galfunchel s’a presentată la gara Filaretu din Bucurescî cu 10 co* lete, pe care voia să le espedieze ca marfă de manufactură; dar s’a constatată, că acele colete nu erau umplute cu marfă, ci cu cărămuţi. Etă ună »nignistoră“ cinstită.
Din ţinutulă BetUnului Nov. 1885.
Stimate D-le itedac’oră! Câletoriudă cinev’a din oraşele cele elegante europene în ţer’a Ardealului — pă-mântă locuită mai numai de Bomâni — şi aruncându-ş! privirea peste satele şi domiciliele cele modeste ale plu-gariloră noştri, sub impresiunea aspectului sombru cela oferă acestea ochiloră săi ar’ crede, cum-că îndăreptă au mai remasă acest! omeni de lumea cultă. E dreptă, că în decursulă timpiloră grei o parte însemnată din puterile materi de ale poporului română au secată, dâr în mânia tuturoră necasuriloră, dorulu său cătră lumină şi cultură cu mai multe oca4un! se vede manifestându-se prin fapte, ce suntă demne de atenţiunea chiar a unui streină. —
In 7 Nov. n. ună casă tristă m’a lâcută a cerceta o comună românescă ce 4ace în direcţiune s. v. dela Betleană, numită: »Rusii Betleanului.* Când am păşită pentru prima oră pe pămăntulă acelei comune ună pre-ţiosă şi frumosă monumentă mi-a atrasă atenţiunea. Ună monumentă, ce este situată pe o dalmă dintr’o grădină frumosă în faţa sărelui — rară va întâlni ochiulă privitorului prin părţile acestea. Elă este ridicată din partea unui fruntaşă română, Florea Băudeanu, în memoria fiului seu Ioană, fostă comerciantă în Deşiu. Multe calităţi frumose a dusă acestă tinără cu sine în mormântă. In (jiua amintită de 6 Nov. n. 4 preoţi au sânţită monumentulă. S’au ţinută două vorbiri cu acea ocasiune: una din partea preotului din Ceaba, Pavelă Salvanu, er alta din partea teologului abs. centr. Ioană
H.	Boteanu,
Monumentulă l’a cioplită ună română betlenenă: Iosifă Cocoiu. Ceea ce n’a isbutită să facă bravulă nostru română pe terenulă comercială, adecă să dea naţiunii şi societăţii ună comerciantă bravă, aceea cre-
FOILETONU.
Măriuţa
Novelă poporală
Măriuţa era copilă bună şi frumdsă. Ea moştenise dela părinţi o mică moşiorâ, avea locă la câmpă şi casă frumosă în sată. Der n’a avută multă bucuriă după ele pentru că, fiind orfană, a fostă pusă sub tutoria unui unchiu, care moşia i-a dat’o în arendă er’ pe ea a dus’o departe-departe între străin! unde a avută a lupta cu multe trude şi năcazuri, căci de ea sărmana nimeni n’avea miiă şi nimeri! n’o cruţa, sci ca pe o copilă, care rămâne fără pârinţ! şi ajunge să mânce pănea străi-niloră.
Dâr în totă răulă este şi ceva bună. Măriuţa a umblată multă şi a vecjută multe şi apoi cine vede multe învăţă multe, ea s’a dedată cu năcazulă şi cu răbdarea, s’a dedată a se mulţâmi cu puţină şi cine se scie mulţămi cu puţină să va bucura de multă. S’a făcută râbduriă, harnică, statornică şi cu frica lui Dum
ne(jeu.
Bogată în însuşiri bune, Măriuţa, când a fostă de optă-spre-^ece an!, s’a întorsă în Săleiora la moşia ei. In totă sătulă fată ca ea nu era, drăgălaşă şi cu minte, blândă şi frumosă ca ună ângeraşă. Peţitori falnici, bogaţi şi mândri ca păunul pe întrecute voiau să câştige iubirea Măriuţei, şi ea pe toţî îi îndatora, căci nu voia să iesâ nimeni nemulţumită din casa ei. Toţî o încungiurau şi o desmierdau cu vorbe bune şi drăgăstose, dâr nicî unulă dintre ei nu scia care va fi celă fericită şi pe cine place Măriuţa. Unii c|iceau, că de bună semă se va duce după Gonstantinu Paşcului, că acela este mai bo-
*'Uîî	^ «silica Jhiiului, că acela est° mai fru-
mosă, dâr Măriuţa nu cerea dela Dumne4eu nici frum seţă, nici bogâţiă ci numai pacea şi fericirea casei pentru că scia ea bine, că frumseţa fără minte şi bogăţia fără hărniciă nu ajunge nimică. S’a măritată după Goriţa, care era ună tânără săracă şi nu prea frumosă, însă avea ună sufletă blândă, minte bună şi era omă de în-ţelesă şi cu judecată.
Goriţa era înzestrată dela D-tJeu cu tote acele daruri şi însuşiri, cari potă se fericâseă pe o femeă şi Măriuţa ar fi fostă cu elă cea mai fericită, dacă nesce dmenî răi şi pismuitor! n’ară fi stricată sufletulă celă bună a-lui Goriţa............ îndată ce a căpătată elă pe Mă-
riuţa şi s’a făcută stăpână peste moşia ei, au incepută a-lă grămădi o mulţime de preteni, care de care mai vicleană şi mai lingariţă. Nu le zăcea la inima acestora binele şi fericirea lui Goriţa, ci pisma şi gândulă de a-lă înşela, ei în locă de a-i da sfaturi bune şi a-lă feri de rău, îlă încărcau cu laude şi linguşiri în-demnându-îă să se lase de lucru, că a lucrată elă destula pănă a fostă săracă, acum e destulă de bogată, să şâdâ numai şi se porunceseă, ca ună domnă.
Scimă, că laudele uşoră adămănescă pe omă, mai alesă pe celă ce n’a văzută multe în vieţa lui. Astăzi mai puţină, mâne mai multă şi aşa bietulă Goriţă căcju în cele din urmă cu totulă în cursa prietinilorO săi. Se făcu sumeţfi, leneşă şi domnosă. La lucru nu mergea în veci, pământurile şi le da în parte, (lilele de lucru la preotă, la primară şi la colectoră nu le făcea elă însuşi, ci le plătea cu bani.
Der dela o vreme o stîrşi şi cu banii, nu i mai ajungeau. Ce să facă bietulă omă? Năcazurile s’au mărită, dările s’au înmulţită : darea de pământă, despăgubirea jobăgiei, darea pe capă, arunculă satului, darea de cătăniâ, facerea drumului de ţâră, plata învăţătorului,
a notarului, a doftorului, a tutorului orfanală şi mai sciă primejdia câte şi mai câte dări cu cale şi fără cale, de unde să Ie plătâscă tote acestea plugarulă, aibă şi starea lui Goriţă, decâ nu va munci 4‘ua Ş noptea la moşia lui?
Dela o vreme să luă de gânduri şi Goriţa, căci ban! să dăe i se cerea mereu, dăr de eăpetată nu avea de unde să mai capete. Ce să facă? S’a dusă şi elă la jupânulă llzig să ia bani împrumută. Itzig să arăta omă bună şi tnilosă, pe Goriţa îlă primia cu prieteniă, îlă împrumuta cu bani câţi îi trebuiau ba adese-or! îlă omenea şi cu vinarsă numai în cinste pentru că jupânulă Itzig ţinâ în arândâ şi cârciuma satului.
Goriţa începuse a se ingropa în punga jidovului cu datorii din ce în ce mai mari, astă-t}! lua ună florină mâne altulă şi totă la două la trei luni să ducea la jupânulă Itzig ca să-şi facă socotela. Itzig să impăca uşoră cu Goriţa, pentru că în locă de bani jidovulă sâ mulţămia şi numai cu câte o învoială în scrisă, ve$ bine eu câte două-cjecl or! trei cjecî florin! mai multă de I cum era dâtoriu, şi Goriţa o facea acăsta bucurosă pen-trucâ elă ar fi dată jupânului Itzig ori şi ce numai banii să nu’i câră pentrucă ban! nu avea.	I
Deşi nu prea voiosă, dâr Goriţa totnş! era mân-I gă’ată, căc! cu jidovulă o ducea bine, se dedase cu elă, i îlă cerceta mereu şi încă la începută numai din prie-1 tenie, pentru că Goriţa nu era beutoră, dâr dela o vreme cercetândă mereu cârciuma lui Itzig, începu să-i plaiâ şi lui a se uita în fundulă sticluţei, căci deşi n’avea p-tima beţiei totuşi, celă puţină din p ietenie, trebuia $ guste astăzi mai puţină, mâne mai multă, şi aşa tiitt crescândă.
Numai atâta îi mai lipsea ca să ajungă acolo uade
N 245.
GAZETA TRANSILVANIEI
demă, eumcă cu ajutorulă cerului va face pe tăremulă sciinţclorfl. Are fii studenţi în scolele năsăundene.
Intr’adevără aslfelă de omeni merită îmbărbătare, eândă vedemă, cumcă nu numai se nisuescă a da naţiunii bărbaţi bravi ci mai ajută şi instituţiunile prin cari se susţine religiunea şi moralulă în societate, precum face şi d. Beudeanu donendă sărmanei biserici din Ghiuza lucruri de preţă, despre cari celă competentă va raporta la timpulă său.
Dorescă ca d. Beudeanu să aibă mulţi imitatori şi vindecându-i-se rana causată prin perderea fiului său, să-lă ţină Ceriulă la mulţi ani spre folosulă naţiunii, şi ală patriei iubite.
Unu drumaru.
ASOCIAŢIUNILE NOSTRE.
In lupta mare de esistenţă a popâreloră, fiecare din aceste datoră este a-şi examina în continuu puterile şi aptitudinele proprii. Numai cunoscăndu-le pe acestea, îşi pote ajunge mai cu siguranţă scopulă cătrâ care ţîn-tesce. »Cunosce*te pe tine însuţi,u este o maximă forte vechiă.
S’a (fisă şi cu dreptă cuvântă se repeţesce, că se-cululă nostru este secululă asoeiaţiuniloră. »Unirea dă putere* este cea mai modernă arenă de luptă. Minuni suntă resultatele ei, ori în cătrău ne întorcemă privirea.
Mânecândă din aceste principii subscrisulă şl-a propusă a face ună studiu istorică, comparativă, despre tote asociaţiunile, respective reuniunile române din Austro-Ungaria deoriee categoria, precum: Asoeiaţiunî literare învăţătoreseî, reuniuni de femei, casine, institute de bani, reuniuni de cântări, de meseriaşi, de pompieri, asociărî de diletanţi pentru teatre, coruri de plugari etc. etc.
De aceea îmi permită a adresa o respectudsă
R u g a r e
cătră P. T. preşedinţi, respective secretari ai tuturoră asoeiaţiuniloră române din Austro-Ungaria ca celă multă pănă la 1 Decernvre v. a. c., să binevoiescă a ml comunica*; următorele date, relative la asociaţiunile în fruntea, cărora se află:
1.	Numele şi reşedinţa asociaţiunei cu posta ultimă.
2.	Când şi la a cui iniţiativă s’a înfiinţată?
3.	Cine suntă conducătorii actuali?
4.	De ce mijloce dispune ?
5.	Dâcă şi cum prospereză asociaţiunea ?
6.	Care e n mărulă membriloră actuali?
7.	A mî-se trămite câte ună exemplară de statute er, unde acesta n’ar fi posibila, a mî-se areta fe-lulă organisării.
Eventuale raporte amănunţite despre activitatea reuniuniloră voră da studiului meu o importanţă cu a-tâtă mai meritoriă.
Chiar şi rapârte despre asoeiaţiunî desfiinţate, în cari să se arăte căuşele desfiinţării, încă voră fi de mare interesă pentru studiu.
In speranţă, că rugarea mea va avea resultatulă dorită, sunt cu stimă
Braşov ă, 1/13 Noemvre 1885.
N.	Petra-Petreseu.
*) Sub adresa: N. Petra - Petrescu, Kronstadt (Siebenbiirgen).	|
INSCIINŢARE.
Adunarea generală a Reuniunei femeilor u Române, din Braşovu se va ţine Joi în 7 Noemvre a. o. în sala de desemnă a gimnasiului română după prânejă la 3 ore
Braşovă în 2 Noemvre 1885.
Maria Alexi	Dr. Nicolau Popu
v.-preşedintă.	actuară.
SCIRl TELEGRAFICE.
(Serv. part. ală »Gaz, Trans.*)
BERLINtJ, 14 Noemvre. — Ună individă nebună încercă se pătrundă cu forţa în palatulă imperială, sub cuvântă câ are să comunice împăratului ceva urgentă. Garda l’a dusă în institutului de nebuni.
NIŞtJ, 14 Noemvre. (Oficială.) Ministrultl de esterne Ga ras an in avisâ pe trimisultl Rhangabe s6 declare guvernului din Sofia, eâ guvernul fi serbeseft a răspunsa la provocarea bulgară cu declararea de răsboiu. Regele a plecata la ora 1 din nopte la Pirotfi, ca să ia comanda supremă a trupelor.
DIVERSE.
Naivitate. — Virginia se plângea cătră amica sa Eleonora, că Dionisiu a vrută să o sărute. — „Şi tu ce i-ai <fisă?tt o întrebă Eleonora. — „l-am <fisu se mergă înlături, că e prea obraznică,* răspunse Virginia. — »Şi nu te a sărutată?* »Nu prostulă!*
*
* *
Eecetă în contra împrumutătoriloră de cfiare‘ —
Adeseori abonentulă 1»nui (fiară e mereu şicanată de ve-cinu-său care, fundă pre sgarcită să aboneze (fiaruiă ş* cu tâte astea vrendă să scie ce conţine, trimite regulată la elă, că se închină cu sănătate şi-lă rogă se fiă aşa de bună a’i împrumuta pentru ună momentă (fiaruiă. in bunătate şi din consideraţiunl de bună vecinătate, îi împlinesce totdeuna rugămintea, deşi în cele din urmă cu orecare năcază ascunsă de obrăsnicia vecinului. Pentru asemenea easurî aduce »Papierzeitung* următorea practică recetă: Abonentulă să taiă cu băgare de semă o notiţă care’i va plăcea din (fiară, înainte d’a o împrumuta. Gurendă după ce s’a împrumutată (fiaruiă, ună servitoră ală împrumutătorului va alerga să cumpere ună esemplară din acelă numără. Cetitdrele, între care circulă foia împrumutată, de asemenea îşi voră cumpăra fi-ă care pentru sine, câte ună esemplară; nici una din ele nu pote dormi liniştită, înainte d’a sci, ce conţine partea tăiată. Esperimentulă se repeţesce în <fiua ur" mătore cu acelaşi resultată, în caşuri de încăpăţînare încă de câteva ori, — ş’apoi nu va mai fi necesară, mai
cu semă la femei, căci nu voră mai împrumuta.
* *
*
Pălăria joşii. — In Rusia este obiceiulă ca simplii supuşi, cari n’au în ochii funcţionariloră decâtă o infeli-ginţă forte mărginită, să’şl scotă cu respectă pălăria când
______________________________________________ 1885,
se adresâzâ la celă mai mică cinornik. ţb'Iele acestea din urmă ună organistă germană, care face o câlătoriă artistică în Rusia, se presentă cu pălăria pe capă la bi-roulă poştală din Odessa pantru a’şî lua scrisorile ce ’ se adresase »poste-restante.« Funcţionarulă dela ghişet, îi <4ise în limba rusă: — Cine ’ţî-a spusă, dobitocule, că poţi sâ’mî vorbesc! cu pălăria în capă ? Artistulă însă nu’şl perdu cumpătulă, şi observă, că în vestibulă era ună curentă de aeră. — Asta nu face nimică, <fice funcţionarulă. Decă nu’ţî scoţi pălăria nu’ţî voiu da scrisorile. — Vomă vedea, răspunse arfistulă. Şi trimise îndată o telegramă urgentă cu răspunsă plătită lai autoritatea superioră din St.-Petersburg, pentru a întreba decă era obligată d’a se supune la pretenţiunea funcţionarului. Aştepta răspunsulă în linişte care’i si sosi îndată, şi — ce triumfă ! — cu pălăria pe capă se duse de’şî luă scrisorile. „Ţarulă este departe/4 <ficl& Ruşii orî de câte ori este vorba să reclame în contra tiraniei funcţionariloră. După cum se vede, acesta proverbă
n’are în totd’auna dreptate.
* *
*
0 răfuială rară. — Ună Maură de frunte din Algeria îşî mărită feta după o căpeteniâ de Mauri, avută, der cam aspru şi pasionată. Tânăra femeiă, neţinendă semă de caracterulă bărbatului ei, pricinui dese nenţe-Iegerî, cari degenerară cu timpulă în fapte. Intr’o (fi ea se duse la tată-său plângendă şi tremurândă de mâniă, că bârbatulă-său a plămuit’o. De aceea cerea ea, ca tată-său să răsbune onorea casei şi a ficei sale. Inţe-leptulă Maură dete seriosă din capă, rămase câteva minute pe gânduri şi în fine ridică mâna, şi dete o sdra-venă palmă ficei sale, care aştepta răsbunarea. Tânăra femeiă se dete înapoi, ca şi cum ar fi cădută trăsnetulă la piciorele ei, şi punendu’şî mâna pe obrazulă pălmuită, striga tremurândă şi seînteindă din ochi: »Vai, tată! Asta’i răsbunarea ta asupra ofensatorului casei nostre?* Bătrenulă îşi netezi barba şi privindă fixă în ochii ficei sale (fise: »Negreşită. Mergi acum şi spune bărbatului tău, că i-am bătută nevasta, fiindă că şi elă mî-a bătută pe fica mea, şi că prin urmare ne-am achitată!* f/ise şi se’ntorse în altă parte, lăsându’şî fica să se gân-descă asupra acestei rare răfuelî.
* *
*
Dramă. — Cronicarulă (fiarului le Radical poves-tesce o »legendă“ dramatică a binalii:
Duoi zidari lucreză pe o schelă.
Schela se rupe, rămâindă la loeulă ei numai o bârnă de care lucrătorii se agăţă cu desnădăjduire. Dar bârna începe să se clatine; numai presinteză destulă re-sistenţă ca să părte greututea a două trupuri. Zidarii bagă de semă şi se uită unulă la altulă.
—	Ioane, (fise celă mai bătrână, am patru copii de hrănită.
—	Bine, Petre !
Şi zidarulă celă mai tânără îşi desface mânele după bârnă şi cade josă.
Celălaltă a scăpată.
Editoră : lacobtt Mureşianu.
Redactoră responsabilă : Dr. Aurel Mureşianu.
omulă se face neomă. Aşa şi totă aşa pănă ce la urmă nic! mâncare nu-i mai trebuia numai vinarsă să aibă.
Ve(fi aşa-i sortea unora. Cine ară fi creată despre ună copilă ca şi Goriţa, că din sîrguinciosă şi harnică cum era, să se facă ună prăpădită şi perde-veră. Dâcă Goriţa nu s’ară fi împrietinifă cu câţi traşî-împinşî, ră-mas-ar-fi omă de cinste şi de omeniă der — prietenii, după ce l’au scosă din fire, i-au mâncată şi noroculă. Acesta o vedea şi Goriţa der era lârcfiu, Intre ămenii de frunte şi de omeniă nu mai ave locă şi trebuia să rămână între aceia pe cari şi i-a alesă.
Der ce făcea Măriuţa? La mulţi le era milă de sortea ei şi o învăţau să nu mai sufere batjocura bărbatului ei, să nu mai şedâ pustiită şi singură de rîsulă omeniloră, să-şi vendă casa şi moşiora cum va pute şi să se ducă ori şi unde, numai să scape de urîtulă bărbatului. Der Măriuţa era femeiă cu minte şi nu se uita după gurile âmeniloră, pentru că scia ea bine, că legătura făcută înaintea altarului trebue să fiă statornică nu numai în bine ci şi in rău ţ)i şi nâpte se gândea numai la aceea cum ar pută să-şî îndrepte bărbalulă, Măriuţa cunoscea rana ce bântue inima iubitului ei soţă, că Goriţa era desperată şi apoi omulă în desperare nu mai pote face nici o faptă bună. Acesta o scia Măriuţa, der n’avea ce să facă; i se rupea inima de durere şi lacrimi tainice vărsa, der tâte înzadară.
Desperarea lui Goriţa crescea din (fi în (fi» ca şi năcazurile lui; năpârca jidovescă, acelă.Itzig afurisită, care mai ieri alaltă-ierl îlă purta pe pălmî, acum îlă batjocorea şi nu-lă mai băga în semă; nici bani împrumuta w-i mai da, şi nici vinarsă pe credinţă.
Nefericitulă Goriţa sâmţea acum amară adevărata I lui stare. Prietenii lui de mai înainte îlă priviau cor-diţă, ba adeseori se făceu, că nici nu-lă mai eunoscă. Aşa-i
lumea, aşa-să omenii, în bine toţi ţi-su prietini, în rău toţi te părăsescă!
Goriţă era singură! Ba nu, elă credea numai că e singură. Ună sufletă bună tetă ia mai rămasă credin-ciosă. Der cum pute Goriţa se mai erâdâ, că pote fi fiinţă, care îi va erta vreodată? i Şi totuşi Măriuţa i-a iertată, ea era sufletulă bună, care nu se depărlâ de lângă elă în nenorocire. Ea îiă mângâia cu vorbe dulci şi cu câtă îlă omenia mai bine, cu atâta Goriţa o preţuia mai multă şi cu câtă o preţuia mai multă, cu atâtă o asculta mai multă.
Numai acum începuse Goriţa a cunâsce ce este adevărata iubire şi câtă fericire îşi pote afla bărbatulă într’o femeiă bună şi credinciosă. Măriuţa, deşi o sărăcise bărbatulă ei, totuşi făcea ce făcea şi Goriţa ei nici odată nu pornea flămândă de acasă; când se întorcea de pe drumă ori dela lucru. Măriuţa totdeuna îlă aştepta cu masa întinsă, cu pane prdspătă şi mâncare bună, ba Măriuţa se scia îngriji pe sema lui şi de puţin vinars, pe care îl îndulcea. Astfel Goriţă s’a dedată cu încetulă a preţui mai multă mâncarea decâtă băutura, ba încă mai în urmă nici nu-i păsa decă are băutură orî nu, numai mâncare să aibă bună. Nu trecu multă şi Goriţă nici că mai voia să mai audă de cârciumă nici băutura s’o vedă, tdtă fericirea lui era acum numai de a face pe placuiă nevestei sale, lângă care îşi afla elă adevărata odihnă şi mulţămire.
Multă plâtesce o nevastă bună! Se povestea prin sată şi se mirau âmenii, ce-i cu Goriţă de s’a schimbată aşa, s’a lăsată de prieteni şi de blâstămăţii, (fiua îşi vede de lucru, sera se culcă ca omenii, ca şi cum n’ară mai fi elă Goriţa celă perdută şi ulicarniţu.
Şi Domne câtă de mângâiată se simeţa Măriuţa în inima ei, când aucfia aceste vorbe. Cu câtă lăcomiă se
uita tenăra nevastă în ochii bărbatului şi cu câtă spe ranţă se gândia ea la traiulă casei loră! Dâr ca tdte în lume nici acâstă fericire, plătită cu multe lacrămî şi dureri, n’a fostă statornică. Intr’o (fi> când nefericitulă Goriţa îşî desmierda minutele vieţii la sînulă nevestei sale, numai ce se trezesce, că uşa casei se isbesce înapoi şi etă, că întră doi juraţi şi cu primarulă adu cându-i o hârtiă dela judecătoriâ. Ddmne ce carte negră era cartea acesta, căci jupânulă Itzig le luase în datorii moşiora şi cu legea în mână âmbla să-i scotă afară din casa părintâscă.
Sudori reci eşiau pe fruntea nenorocitului! Păcatele trecutului apăsau greu pe inima lui Goriţa. Deră ce s’a făcută odată nu se mai pote desface.
... „Aşa a voită ursita Goriţă, uită-te la mine, nu desnâdăjdui, decă păgânulă fără milă ne va sc6te afară din casă, nu vei rămână singură, eu nu mă voiu depărta de lângă tine, vomă munci împreună, vomă trăi şi noi cum trăescă alţi omeni, inima nostră e bună şi Dumnezeu nu ne va uita. Aşa-i Goriţă?*
Măriuţa îi totă vorbea şi se trudea să-lă mângăiă, dâr Goriţa nu răspundea nimică, numai din când în când suspină greu, cu atâtă mai grea cu câtă îi voroia Măriuţa mai dulce.
Dela o vreme Goriţă a eşită din casă şi s’a dusă.. Unde? Nimeni nu scia să spună. Sărmana Măriuţă !.........
Trecuseră câteva săptămâni în aşteptare zadarnică, încă Itzig nu venise cu esecutorulă şi cu pandurii, când
în miedulă (filei clopotulă suna în turnă. Ţi se rupea
inima aşa suna de jalnică. Cine a murită?.......... Inima
fragedă a unei femei uşoră se rupe sub o durere grea........
Măriuţa eraJmârtă.	O. M.
Nr. 245.
GAZETA TRANSILVANIEI
1885.
CtarsoJft la bursa d© Vioaa
din 12 Noerobre st. n 1885.
Rentă de aurd 4°/0 . . . 97.95 Rentă de hârtiă 5°/0 . . 90.50 Imprumutulâ căilorâ ferate
ungare................148.30
Amortisarea datoriei căi-lorfi ferate de ostâ ung.
(1-ma emisiune) ... 97.— Amortisarea datoriei căi-lorfi ferate de ostâ ung.
(2-a emisiune) .... 124 75 Amortisarea datoriei căilorâ ferate de ostâ ung.
(3-a emisiune) .... 109.— Bonuri rurale ungare . . 103.80 Bonuri cu cl. de sortare 1C3.80 Bonuri rurale Banat-Ti-
mişd..................103.80
Bonuri cu cl. de sortarel03 80 Bonuri rurale transilvane 102.50
Bonuri croato-slavone . . 102. — Despăgubire p. dijma de
vină ung...............97.50
Imprumutulâ cu premiu
ung....................118 60
Losurile pentru regularea Tisei şi Segedinului . 121.20 Renta de hărtiă austriacă 82.20 Renta de arg. austr. . .	82.55
Renta de auru austr. . . 109 25 Losurile din 1860	. . . 140.—
Acţiunile băncel austro-
ungare................. 866 —
| Act. băncel de credită ung. 287.—
. Act. băncel de credită austr. 282 60 f Argintulă —. — Galbinl
i împărătesei................ 5.90
i Napoleon-d’ori............ 9.98
| Mărci 100 împ. germ. . . 61.75 ( Londra 10 Livres sterlinge 125.60
Bursa de Biienrescl.
Cota oficială dela 30 Octomvre st. v. 1385.
Cump. vând.
Renta română (5°,»).	...	86	ST1/*
Renta rom. amort. (5°/0)	.	.	90	91x/a
» convert. (6 °/0)	.	.	86	87x/a
împr. oraş. Buc. (20 fr.)	.	.	31	313/*
Credit fonc. rural (7°/0) . .	101 Va 102 Va
„	„	(5%) . .	85	861/4
»	»	urban	(7 °/0)	.	.	96 Va	97 V»
.	*	,	(6%)	.	.	90	91
•	,	>	(5®/0)	•	•	80x/3	818/*
Banca naţională a României	1050	1100
Ac. de asig. Dacia-Rom.	244	250
«	» »	Naţională	199l/a	211
Aură............................. 121/*	12.
Bancnote austriace contra aură. . 2.02	2.04
Cursulu pieţei Braşovu Uin 13 Noembre st. n. 1885
Bancnote românesc! . . .	. Cump.	8 64	Vând.	8.69
Argint românesc ....	.	8 6)	*	8 65
: Napoleon-d’ori ....	.	9.94	*	9 99
Lire turcesc!		*	11.26	*	11.38
| Imperial!		»	10.16	*	10.24
1 Galbeni		f *	5 90	»	594
1 Scrisurile fonc. * Albina»	, »	100.50	>	101.—
Ruble Rusesc!			122.—	A	123.—
Discontulă	...	»	7—10 °/o pe anii.
MB** Numere singuratice ă 5 cr. din „Gazeta Transilvanieiu se pota cumpăra în tutungeria lui I. GEOSS,
Anunţămu aceloru onoraţi cetitori, cari vortt binevoi a se abona la f6ia nostră de aici încolo, că avemfi încă în reservă numeri dela începutulu anului 1885 prin urmare potft sg aibă colecţiunea completă.
De 87 3iin îziâmţata
c, r.
brevetata
Fabrică de pături si strae
vorm. Idchtenauer’s W-we & Sohne
espedăză prin deposituîu ei din Viena
Paturi de cai
190 centim. lungi, 130 centim. late, de calitate forte durabilă, cu oâmpulă de colore închisă şi bordurele în colori deschise bucata cu
fl. 1.65 cr.
inclusive împachetare, astfelă fără de alte cheltuelî. Numai prin fabricaţiunea în cantităţi mari şi în urma venefărei colosale suntemă in stare a da aceste Pături de cai în calitate atătă de bună şi cu preţuiţi aşa de eftină.
mr SE SE OBSERVE BINE ADRESA: Haupt-Niederlage, Silberstern, Wien, I., Rothenthurmer-strasse 14.
Concursă.
Pentru ocuparea unui postii de secretară la Institutului de creditii şi de economii „ALBIUfA^ tu 8iMiu dotată cu salariu anuală de fl. 1,200 şi dreptă de pensiune.
Doritorii de a ocupa acestă postă au se dovedăscă :
1.	Că suntă de etate între 18 şi 40 ani.
2.	Că suntă deplină sănătoşi.
3.	Conduită corectă.
4.	Cunoscinţă deplină a limbei române, maghiare şi germane.
5.	Cualificaţiune mai înaltă dooumentată prin testimonii şcolare.
Petiţiunile scrise de însuşi concurenţii sunt a se trimite la subscrisa Direcţiune până la 1 Decembre st. n. a. c.
Sibiiu, 12 Noemvre 1885.
Direcţiunea
Institutului de creditii şi de economii „Albina« în Sibiiu.
Nro. 12702—1885.
Publicatiune.
In urma esmisului inspectoratului de dare din 26 Octomvre a. c. Nro. 15,904, se provdcă, conformă înaltei ordinaţiuni ministeriale de finanţe din 10 Octcmvre ă. c. Nro. 63,475, toţi posesorii de clădiri nouă, cari nu au fostă supusă dârei său ai aceloru clădiri, care, dela măsurarea dârei de casă pro 1885 începândă s’au folosită ca locuinţe, computându-se aci ţăte nouăle clădiri şi reedificările despărţăminteloră de locuinţă în Stu-pini, Dîrste, Nou, Timişulă superioră şi inferioră şi Predealulă, — ca să ’şi procure fără întârdiere dela oficiulă orăşănescă de dare libelele pentru fassionarea dârei de case şi făssionându-le în modă corăspunijătoră să le reaş-ternă celă multă pănă în 30 a 1. c. la oficiulă orăşănescă de dare, dis-punându-se la casă contrară peutru negligenţii posesorii de case, ca libelele loră de fassionare să se fasionede ex offo şi pe basa acestora să se determine darea de casă, respective arunculă generală după darea de venită pro 1886.
Braşovă, 7 Noemvre 1885.
Magistratul^ orăşănescă.

<30
NE STB ABA TA TOR V
CONTRA
FRIGULUI Şl UMEŞE LEI
Numai 1 fl. 85 cr.
Nou inventată, celă mai bună, bine ţesută câl-durosu şi elegantă vestmîntă este aşa numitulă
■ ■
„Bira<ix:xi“-jAGKx:
i	Nu se află niinieă mai bună, durabilă, eftină şi comodă ca aceste nou
fnvantatele „Burger“ Jacken practice pentru bărbaţi şi dame, pentru băeţî şi ete, care se află în colorile sură, cafeniu, drapQ, civilă închisă şi negru, — şi recunoscute de călră persone cu autoritate pentru
1.	„Elasticitatea pe fiecare <î©r§>ii66
2.	„Conservarea temperatnrei egale a corpului.64
3.	„Eronomia altorfi haine scumpe.66
4.	„Eitină, durabilii, fasonu frumoşii modernii.66
Care posede ună „Burgar“ Jaeke, este în timpă de ernă celă mai bine apărată în contra frigului, pentru aceea să nu cruţe nimeni acestă mică sumă, care o daloresee peutru conservarea sănătăţii.
Mai departe să desfacă:
1200 bucăţi flanela de irna căldurose din Merino pentru bărbaţi, dame, băeţl şi fetiţe â 1. fl. 20 cr.
800 bucăţi ismene de 6rnă din Merino fină pentru bărbiţî şi dame â 1 fl. 30 cr. 800 bucăţi fuste pentru dame, forte pompose, căldurose, împletite (tricotate) din lână cu 3—5 rânduri de bordure şi cu aplicaţiune franţuzăscă, suficientă ca haină de ernă, a costată mai nainte 5 fl., acuma bucata cu 1 fl. 80 cr.
Singurulă looă pentru vânzarea şi espedarea cu rambursă (Nachnahme) numai la
ULIUS FEKETE, Versendungs-Haus
Wien, Hundsthurmerstrasse 18i
38*

	T0TE CULORILE: MARABUTS-CHEN. SI VOLANE DE PENE f	
	GRAND MAGAZIN	
	PENTRU	
o CL Ui	DAME, DE MODE ŞI COHFECŢIOTE	fc fi
Vi- ul o </5-	Kovâsznai & Keresztesy,	O m
Ui z	Braşov» 3	H
ca- Z <	recomandă depositulă loru bine asortată de	<
z UI a	Mărfuri de modă şi de manufactură	ik > 9 A
t ca	indigene şi streine«.	9 fc
O a. 1±J	Exposiţiimo de haine gata pentru D6mne	Ui Z
	(Toillet) şi Mantale cu preţuri	< o
	câtn se pote de ieftine.	UI
	COLECŢIUNI DE MOSTRE SE TRIMIT GRATIS.	a
	ASORTIMENT MARE 0E STOFE PENTRU HAINE	
Tarifa ammţuriloru şi iuserţinnilorn.
P e n	tru rep	eţi	ri se	a c	6rdă următdrele rabate:	
Pentru	repeţiri	de	3—	4	ori 		101
}>	n	V	5—	8	ii ......	15".
u	n	11	9—	11	n ......	20°,
ii	ii	11	12—	15	ii ......	301
M	ii	11	16 —	20	ii ......	
Dela 20	de repeţiri		în susă				n
TiDogratia ALEXI, Braşovă.