REOACT11TNEA KI ADUI-MSTRAI il NEA : BRAŞOVU, piaţa mare Nr. 22. ,GAZETA" IESE ÎN FIECARE pi. Pe unii ană 12 fior., pe şese luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi ntrăin&tatc: Pe anii 40 fr., pe ş6se luni 20 fr.. pe trei luni 10 franci. TRANSILVANIEI. St PRENUMERĂ: ANULU XLVIII. la poşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi. ANUNCIUB1LE: O seriă garmondâ 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare SorIsorI nefranoate nu «o prlmesou. — lanusorlpte nu se retrimită. m 205 Sâmbătă 14 (26) Septemvre. 1885. Din causa S-tei sărbători de mâne, 4i&?ulu au va apare p$.nă Luni sera. Braşovti, 13 (25) Septemvre 1885. Ceea ce se petrece aŢi la Balcani „este tri-umfulă ideei slave44, (Ţce unulu din organele bine acreditate rusesc! şi prin aceste cuvinte semna-lâză curentulu timpului de faţa, a acelui eurentu, pe care Pa foştii prevestită Napoleonii I. De triumfulu ideei slave se tractăză aŢi nu numai la Balcani, ci şi la Dunărea de susă pănă dincolo de pădurea boemă şi josă la Drava şi Sava. Nu e di lăsată de Dumnezeu în care sla-vismulu, ce cu o rară energiă stărue mereu înainte, nu ar ave să înregistreze unu succesă cât de mică pe cărarea ce duce la triumfulu ideei slave. In mijloculu acestoră puternice stăruinţe ale unui elementu şi mai puternică este o adevărată ridiculositate a vedă cu ce îngâmfare se repedă puternicii dela Pesta în numele maghiarismului violentă, aci în contra unei insti-tuţiun! croate, aci în contra bisericei serbesci aci în contra unei reuniuni slovace şi ne prinde mila de sdrtea micului şi isolatului poporă maghiară, când privi mă «resultatele acestei po- litice scurtă vădătdre şi îngâmfate. Dăeă este vorba de viitorulă triumfă ală ideei slave în Europa, atunci trebue se mărturi-sdscă orice omă nepreocupată, că gloria de a fi contribuită în timpulă de faţă relativă mai multă la promovarea scopuriloră slavismului se cuvine politiciloră şi diplomaţiloră maghiari multă lăudaţi ai veacului. Nu este de lipsă ca cineva să fi cetită ar-ticulele Ţiareloră oposiţionale maghiare ca să scie, că dăcă aŢi „Petersburgia Viedomosti44 p6te vorbi de „triumfulă ideei slave44 la Balcani, a-câsta este a se mulţumi în mare măsură politicei d-loră Andrassy-Tisza Kalnoky şi credemă că Maghiarii ar face multă mai bine dăcă nu şi-ar mai perde timpulă celă scumpă cu nisce încercări zadarnice şi ridicule de a pune stavilă mişcărei slave, ci şi-ar da odată contă cum se cade de a-deverata situaţiune, în care se află poporulă loră în mijloculă acestei mişcări. Nu cumva cei din Petersburg s’au gândită la liniştirea nedumeriţiloră politici maghiari, câud au desavuată în modă oficialu pasulă întreprinsă de prinţulă Alexandru ală Bulgariei ? Fi-voră mulţi Unguri cari voră crede şi aşa ceva şi voră aduce noue laude lui Kalnoky, a căruia politică a făcută ca Ţarulă să se lapede ac}i de faptele protegiaţiloră săi Bulgari. In adevără, cei din Petersburg se arată nemulţumiţi cu revoluţiunea din Rumelia orientală. Ţarulă rechiamă chiar pe oficerii ruşi din Bulgaria şi s’ar părea că Ruşi loră nu le place nicidecum, că Bulgarii au făcută acăstă revoluţiune „de capulă loră44. Rusia oficială protesteză dăr, ear cea neoficială remâne în Bulgaria şi lucră mai departe pentru triumfulu ideei slave. Generalulă rusă Cantacuzăne şi-a dată demisiuneu ca ministru de resboiu bulgară, der remâne ca „omă privată44 în Bulgaria şi pdte că spre trecere de timpă va a-jutâ tânărului căpitană de artileria, ce i-a succedată în postă, a conduce resortulă răsboiului. Situaţi unea după părerea ndstră este şi re- mâne gravă şi ameninţătore cu tdtă disgraţia în căre se dice că a cădută prinţulă Alexandru la curtea patronului său şi cu tote că, precumă ne-amă temută, scirea despre intrarea trupeloră turcesc! în Rumelia încă nu se adeveresce. Dela ba-şibozuci, cari au apărută pe scenă la fruntaria Rumeliei, pănă la Nizamii regulari este încă ună pasă măricelă şi cine scie dâcă manevrele diplomaţiei rusescî nu ţîntescă tocmai de a împedecâ pe Turcia ca să facă acestă pasă. UNIREA BULGARILOR^. Reproducemă uxmătorele sciri după „Voinţa Naţională:44 Se teiegrafezâ din Filipopolă cu data de 23 Septemvre, că Bulgarii conteză multă pe o acţiune paralelă de răscola în Macedonia. Se dl'ce că o deputaţiune din acea provinciă vine la Filipopolă să roge în numele poporului pe prinţulă Alexandru a întinde acţiunea bulgară pănă în Macedonia şi a procura arme şi mijloee pecuniare insurgenţiloră. După cum spune o telegramă din Varna dela 23 Septemvre, la Constantinopolă se vorbesce, că evenimentele din Bulgaria voră aduce o schimbare ministerială. Pdrta va adresa cătrâ puteri o circulară, prin care protestă energică contra Ioviturei dela Filipopolă şi contra atitudinii prinţului. Circulara se încheiă spunândă că, în aşteptarea răspunsului puteriloră, Porta se pregâtesce a păşi cu tată energia ce i-o dă dreptulă şi puterea sa la restab.lirea ordinei întocmite de tractatulu dela Berlin. Se crede totuşî că Porta nu va porni pe nici o cale de faptă pănă ce nu va avea răspunsulă puteriloră. Sgomotele despre eventuale turburărî în Macedonia, Creta şi Tripolitania suntă forte neliniştitore. Soiri sosite în Constantinopolă arată, că acţiunea Bulgariloră ar fi numai o parte dintr’ună plană hotărîtă a ataca pe Turcia în tote părţile ei vulnerabile. Sgomotele acestea capătă din ce în ce mai multă consistenţă. 0 telegramă din Sofia dela 23 Septemvre dice, că într’o întrevedere a unui corespondentă streină cu d. Ca-ravelof, ministrulă bulgară ar fi declarată că acţiunea Bulgariei se întemeiază pe dreptulă ce-lă are poporulă de a hotărî de sorta sa. Bulgarii speră că puterile nu voră avea ce să opună dorinţeloră poporului bulgară întru câtă realisarea acestoră dorinţe nu atacă dreptulă nimănui. întrebată asupra intenţiiloră ce le ar avea Bulgaria asupra Rumeliei, d. Caravelov ar fi (fisă că, dacă Bulgarii din Macedonia voră cere ajutorulă fraţiloră loră liberi , aceştia nu voră putea refusa de a le da ajutorulă cerută. Din Varna se telegrafăză cu data 23 Septemvre următorele: Revoluţia din Rumelia orientală a produsă în Constantinopolă o agitare ne mai pomenită. îndată ce Părta a fostă informată, Sultanulă a convocată ună consiliu de miniştri ale cărui desbaterî au ţinută 12 ore. S’au emisă deosebite păreri. Unii miniştri au fostă de părere să se pornescă imediată trupe în Rumelia spre a năbuşi răscola şi a restabili ordinea. Alţii au propusă să se consulte mai ânteiu semnatarii tractatului din Berlin. Părerea care a prevalată a fostă de a se face o învasiă în Rumelia prin diferite puncte; în acestă scopă să se dea ordine lui Hobart-paşa a debarca la Burgas 2000 de omeni, iar alte divisiun! să intre în Rumelia prin Macedonia şi pe valea Mariţei. Englitera a sfătuită pe Portă să nu trimită trupe în Rumelia, ceea ce ar da naştere la grave evenimente, ci să aştepte hotărîrea puteriloră semnatare ale tractatului dela Berlin. Se crede că Sul-fanulă ar înclina să urmeze sfaturile Engliterii, cu atâtă mai multă cu câtă armata n’ar fi tocmai pregătită şi tesaurulă publică nu ar fi pregătită să supdrte eheltuelile unui răsboiu. Sultanulă a întrebată pe d. Nelidofi, ambasadorulă Rusiei la Constantinopolă, care ar fi părerile sale în privinţa evenimenteloră din Rumelia orientală. D. Nelidoff ar fi răspunsă că e forte surprinsă de miş- carea bulgară şi că nu a primită încă instrucţiuni dela guvernulă din Petersburg. După scirile primite atjl nopte aici, agitaţia bulgară s’ar fi întinsă şi în Macedonia. Se 4'ce că Turcii s’ar fi adresata ambasadorului engleză şi însărcinatului extraordinară sir Henry Drummond Wolff cerândă ajutore pecuniare. Porta pare dispusă a înlesni multă negoţările privitore !a Egiptă cu sir H. D. Wolff. Credinţa generală în cercurile otomane este că lumea musulmană este în ajunulă unoră mari evenimente. După cum spune o telegramă din Sofia dela 23 Septemvre, toţi oficerii ruşi din armata bulgară au fostă rechemaţi. Poporulă bulgară îi taxează de trădători, im-putându-le că părăsecă Bulgaria tocmai în aşa momente decisive. Poporulă totuşî a înaintată o adresă Ţarului, pri care imploră ajutorulă lui şi ’lă rOgă să aibă milă de aventulă Bulgariloră pentru îndeplinirea misiunii istorice a slavismului în peninsula balcanică. Din tote oraşele se trimită asemenea adrese Ţarului. 0 deputaţiă de Bulgari a plecată a^I la Copenhaga unde se află acuma Ţarulă. Nenumărate telegrame se trimită din Bulgaria per-soneloră însemnate din Rusia cu rugămintea de a veni în ajutorulă causei slave. Din Belgradă se telegrafiază cu data de 23 Septemvre, că ună ucasă ală Regelui Serbiei ordonă mobilisarea armatei serbe. Mare agitaţiă domneşce în totă Serbia. Scupcina a fostă convocată de urgenţă la Nişă. Principele Muntenegrului a cerută de la Portă o întindere de teritoriu. Din Varna se telegrafiază la 23 Septemvre urmă-tărea gravă scire: Astădi armata otomană a ajunsă la frontiera Rumeliei. Trupele de geniu au restabilită linia ferată şi au începută să dreagă podulă Mustafa-paşa, distrusă (Jilele trecute de Bulgari. La Mustafa-paşa s’a întemplatu o ciocnire între Turci şi Bulgari. Şcirea acăsta a produsă o scădere imensă a titluri-loră otomane la bursa din Constantinopolă. La Adrianopolă se grămădescă mereu trupe. Cetimă în „România liberă:44 Impăratulă Alexandru III. ală Rusieloră a felicitată pe prinţulă Bulgariei pentru că a alergată acolo unde-lă chiamă poporulă şi i-a făcută urări de isbândă. „Naţiunea44 scrie: Aflămă din sorginte positivă că s’au dată ordine seriose ca până la 15 Septemvre reparaţiunile localului Camerei să fie neapărată terminate. Probabilă că, indată după întdreerea M. S. Regelui în ţară, Corpurile voră fi convocate în sesiune extraordinară Ni se asigură că minîsterulă de răsboiu a dată ordine comandanţiloră trupeloră din corpulă II. de armată*, să fie gata a’şî părăsi cartierele pe la sferşituld săptămâ-nei viitore. „L’Indăpendance roumaine44 scrie: Se 4ice, că guvernulă în consiliulă de miniştri de ieri, de la 11, a hotărâtă să chieme pe toţi oficerii români cari suntă în concediu în străinătate. îndată după sosirea M. S. Regelui, d. 1. C. Brătianu va lua porto-foliulă ministerului de răsboi, iar d. generală Fălcoianu va fi numită şefă ală statului-maior generală. „Drepturile44 Omului află, că a sosită dela Reni la Rusciucă unu vaporă rusescă bine echipată, avându pe bordulă său 2 coloneii, 5 maiori, 9 căpitani, 26 locotenenţi şi sub-locot. împreună cu 350 soldaţi puşi pe picioră de răsboiu. Se aştăptă mai multe transporturi în cursulă acestei săptămâni. „Pol. Corr.44 e informată din Petersburg, că Ţarulă Alexandru a provocată pe generalulă rusă principele Cantacuzene, care precum se scrie se află în serviciulă Bulgariei ca ministru de răsboiu, să’şi dea demisiunea din acăstă funcţiune. Mai departe se <Ţce? că împ&ratulă a interzisă oficeriloră ruşi d’a ajuta în orice modă mişcarea din Rumelia. In fine guvernulă rusă a o- | prită d’a merge voluntari ruşi în Rumelia ostică. Nr. 205. GAZETA TRANSILVANIEI 1885. După cum se anunţă din Filipopolu, oficerii ruşi cari se află acolo ’şi-ară fi dată deja demisiunea. Aceste sciri însă nu suntă încă confirmate. ur- ESPULSAREA ARDELENILORTJ. „Noua Revistă” publică între altele mătărele: ... O nouă umilinţă ne-a fostă reservată s’o vedemă comiţându-se de "cătră aceia car!... nu se sfiescă nu dau înapoi înaintea orî-cărei umilinţi, umilindă odată cu ei şi ţâra....................................... Triste timpuri au venită asupra capului nostru, decă Românii, în propria loră ţâră, nu mai au voiă a compătimi pentru nenorocirile fraţiloră loră .... Când va ajunge odată la capătă răbdarea acestui poporă atâtă de blăjină? Despre întrunirea din Ploesci cetimu în „Românulu”: Multă lume a luată parte la întrunirea în sala Murgulescu din Ploesci. Peşedinte ală adunării a fostă aclamată d. C. T. Grigorescă. D. Cristu Negoescu, luândă cuventulă, a combătută cu multă căldură espul-siunea celoră 6 Români. D. deputată Paladi, în termen! energici, a arătată că guvernulă a coruptă mare parte din tinerime şi s’a ridicată contra măsurii de espul-siune. D. Pătărlăgânu spune că nu mai cunâsce pe d. Brătianu celă dela 48. Românii din Transilvania au fostă isgoniţî numai pentru că au esprimată o dorinţă a loră, de-a vedea pe Român! tractaţi mai omenesce. înainte de-a se despărţi, cei adunaţi au aderată la protestarea făcută în Bucurescî. Despre întrunirea din Craiova resumămu din acelaşi (liaru: O împunătâre întrunire s’a ţinută la Craiova, în vasta sală lănci. Mai multe mii de cetăţeni se înteţâă prin curte şi stradele laterale, protestândă indignaţi contra nelegiuitului faptă ală guvernanţiloră. De pe la ârele şăpte nu se mai găsău locuri. Iniţiatorii întrunirii au trebuită să dea cuvăntulă, oratoriloră înscrişi, mai nainte de ora otărîtă veclendă impacienţa cetăţeniloră. Preşedinte ală întruniunii fu proclamată deputatulă Popă. înscrişi erau d-nii Săulescă, Viişorenu, Gurană, Mitescu, Niculescu şi d-nii deputaţi Pazu, Romanescu şi Peşiacof. D. Popă pronunţă câteva cuvinte prin care arată scopulă întrunirii. Aplause numărose primescă disele d-lui Popă, care dă cuventulă d-lui M. Săulescă, celă dintâiu înscrisă printre oratori şi unulă din iniţiatorii întrunirii. Mai vorbiră dnii Viişorănu şi Guranu, ara tândti toţi ilegalitatea actului guvernului. Reso-luţiunea s’a luatu, ca şi cea din Iaşi şi Ploesci, în sensulu celei din Bucurescî, alegendu-se şi unu comitetu SOIRILE PILEI. O corespondenţă dela 21 Septemvre n. din Alba-Iulia adresată făiei ,Ellenzâk« comunică următdrele: »Dela începutulă acestei luni oficerii, cari suntă toţi Români, pună de se cântă pre promenadă, cu mare vâlvă, bucăţi musicale românesci. E de amintită, că de câte-orî s’a adusă aci vre-ună preotă dela sate pentru cunoscuta pro-clamaţiă .irredentă,* ună preotă din sătulă vecină s’a dusă în pavilonă, ca să încunosciinţeze despre acesta pe respectivii oficerî. Primarulă, din causa vel vei repeţite, a interzisă capelei musicle a cânta acolo. In Alba-Iulia frecările naţionale suntă la ordinea (filei. E ună mare rău chiar că poliţiştii suntă Români, pe cari la nevoiă nu se pâte conta de locă. La 14 c. s’a dată ună ordină de regimentă, care intercfice corpului oficerescă amesteculă în afaceri politice. La 15 c. s’au adresată colonelului regimentului erăşi plângeri, că oficerii nebă-gândă în semă ordinulă se pârtă demonstrativă. De altmintrelea dorinţa generală este ca regimentulă de in-fanteriă Nr. 50 să se transfereze din Alba-Iulia.* Va să (fică. jupânulă corespondentă ar voi ca numai ciardaşulă să se cânte, orî-ce altă cântecă e «demonstraţia.* Nu scimă, comanda militară lăsa-se-va sedusă de nicsce jupânî smintiţi? —0— Aceiaşi fâiă susţine, că a primită scire din Alba-Iulia, că comanda militară de acolo a condamnată pe mai mulţi ficerî la arestă pe parolă (Hausarest.) din causa agitaţiuniloră române, şi de aceea pentru că ară fi ruptă de pe părete placatulă cu mersulă trenuriloră maghiară şi l’ară fi arsă pe când se cântau cântece valahe. F6ia promite că va aduce sciri autentice şi va spune în numărulă său următoră, decă e adevărată lu-crulă. Cum vedemă, jupânii dela „Ellenzek“ ne mai avândă de ce să se lege, tăbărăscă acum pe oficerii români din armata comună. Suntemă curioşi să vedemă pănă unde voră merge cu impertinenţele. —0— Ni se scrie, că în (fiua de 15 Septemvre n. a is-bucnită ună mare focă în comuna Solomonă din cerculă Cs. Garboului. Au arsă 21 case, 60 superedificate, nu-treţulă şi t6te bucatele spicose. Dauna se suiâ la 10,000 fi. Cei arşi se află în estremă miseriă, nerămânăndu-le nimică. Pănă acum au primită ajutdre dela d. Tiizes loachim din Cs. Garbou 24 metrete săcară şi 24 11., dela d. Valza Ferencz jude procesuală în Cs. Garbou 85 fl. Nenorociţii aştăptă ajutore ca să-şi uşureze miseria. —0— Colegulă lui «Ellenzek*, guvernamentalulă „Kalozs-vâri Kozlony** aduce şcirea, că oraşulă Dobriţină a votată 500 fl. (pentru Kulturegylet?) Acâstă scire o salută cu următârele cuvinte: „Tocmai în momentulă acesta pri-mimă scirea îmbucurătore, când Otto Herman ne-a făcută presentă mai multe scrisori d’ale lui Kossufh Lajos, care vorbescă despre pericululă ce ameninţă maghiari-mea din Ardeală. Di de bacuriâ acesta, cum puţine amă avută. Dumnedeu e cu luptele ndstre (care? celă un-gurescă?) Salutare nobililoră cetăţeni dela Dobriţină! Lui Kossuth Lajos însă mulţămirea fiecărui bună Maghiară.* Şi prin urmare fiecărui bună „patriotă*4. Avisă procurorului să ’i caute. —0— Liceulă care s’a înagurată (filele trecute la Boto şam de ministrulă instrucţiunei va purta după c m se afirmă, numele de liceulă .Lauriană*, în memoria unuia din fruntaşii învăţământului română, regretatulă academică şi profesoră la facultatea de litere din Bucure ici, A. Treb. Lauriană. —0- «Românulă* scrie: »D. căpitană Bataille a plecată Mercurî la Bruxelles, de unde se va întârce că-tră finele lunei împreună cu d. generală Brialmont pentru a asista la experiinţele ce se voră face prin tragere de tunuri cu cele două cupole, pentru forturile din giu-rulă capitalei. Una din aceste cupole ş’anume cea germană: cupola Gruson, din usina dela Magdeburg, a şi sosită în capitală şi se lucrâză la instalarea ei. Cupola francesă din usina dela St.- Chaumont se aştăptă să so-sâscă în eurendă, astfelă că amândouă voră pută fi in- stalate pănă la finele lunei. când au să se facă şi espe-riinţele.* ______________ DIN BUCOVINA, Cernăuţi, 4 Septemvre n. 1885. »Ie vois cela evidemment, que nous ne prestons volontiers â la devotion que Ies offices qui flattent nos passions.* Montaigne. I. Şi chiară din acestă tristă causă, — căci unii factori conducători ai bisericei ortodoxe din Bucovina întrebuin-ţeză cam de demultă încdce posturile şi chemarea loră mai multă pentru flatarea pasiuniloră personale, decâtă pentru sacrele datorii, ce le cere dela ei biserica, — bărbaţii neoficioşi, der cu inimă devotată cătră «Ortodoxiă,* au prevăzută şi s’au temută de multă de acele urmări sinistre şi fatale, ce le descopere P. S. S. Metropolitulă Bucovinei clerului său prin cerculara-i din 12 (24) luliu a. c. Nr. 39, alăturândă acelei circulare şi «pro-testulă* subscrisă de toţi membrii Consistoriului şi a-dresată Ministeriului din Viena, căci despre o parte ca-tolicismulă şi despre alta rutenismulă ameninţă şi atacă biserica ortodoxă din Bucovina, şi care «protestă,* ce e dreptă, publicată şi prin (fiare germâne, apoi şi prin stimatulă organă acesta, n’a rămasă fără dreşi-care sensaţiune. Vrea să (ficâ, că ce va fi constatată şi fie-cine ce a cetită acelă «protestă,* noi Bucovinenii ortodocşi, po-poraţiunea indigenă şi autochtonă a acestei provincie, ai cărei antecesori români şi-au vărsată sângele loră «pentru lege şi moşiă,* Jegea* ortodocsâ şi «moşia* română, care hrăneşce astăzi pre asupritorii noştri în propria nostră casă, adecă şi pe .catolici* şi pe „Rutenii uniţi,“ cu cea mai mănosă ospitalitate; — Bucovina, necucerită prin focă şi sabiă, e astă(fi privită dreptă de o etapă africană şi păgână, pe care Polonii şi Rutenii au „mi-siunea“ să o creştinescă! La atâta ne ţină »misionarii* străini, catolici şi uniţi, că am ajunsă, căci suntemă încorporaţi cu lmperiulă Austriei! Acâsta, la adresa misionariloră poloni şi ruteni. Insă scopurile şi chiară şi nisuinţele proselitistice, atâtă confesionale câtă şi naţionale, e la noi sciulă, că ele, nu numai clandestină, ci chiară şi făţişă se urmărescă în Bucovina, nu de erî, alaltaeri, ci de când a venită acestă provinciă la Austria (— vide, ce se lucră astă(fi şi în Bosnia şi Erţegovina! —). Se impune deci îndoita întrebare: Decă, ce afirmâză şi „protestulă** Consistorului din 12 (24) luliu, are proselitismulă rutâno-catolică în Bucovina şi succese pentru sine, în ce constau, ântâiu forţele lui superiâre de cele ale strămoşeşcei legi orto-docse a poporului indigenă bucovinână, căci are succese intre acestă poporă, şi ală doilea, ce defensivă a întrebuinţată conducerea eparchiei şi bisericei ortodocse din£Bucovina în contra aceloră tentative proselitistice ale Ruteniloră şi Caloliciloră din Galiţia? Este prea sciută, că poporulă de rândă — şi numai între acesta a făcută ruteno-unismulă la noi pro-seliţî, — nu-şî părăsesce .legea* sa din convicţiune raţiunală, ci ddră numai de âre-care nevoiă şi mai rară din oreşî-care interesă ordinară. Forţa deci superidră a rutâno-uniţiloră la noi în Bucovina, avândă biserica or-todocsă, şi fondulă său propriu şi cleră prea bine salariată şi dotată, nu pâte deci consta în sine, în avan-tage confesiunale adecă unite, însăşi, ci în oreşî-care defecte ale preoţiloră ortodocşi respectivi, seu cu alte cuvinte: puterea uniţiloră ruteni constă în slăbiciunea şi numai în slăbiciunea îngrijitorilor^ de ortodocsismă în acestă ţâră. FOILETONUL CRĂIASA ^ÎNELORt. (poveste de I. Popă Retegannlu.) Bagă semă lumea asta n’a fostă niciodată fără împăraţi; aşa a rânduită Dumnezeu ca unii omeni să fiă mai mari, alţii mai mici; cei mai mari să poruncescă, âr cei mai mici să se supună şi să asculte. Apoi, precum bine sciţi D-vostră: câte ţări, atâţia împăraţi, aşa era din bătrâni, totă ţâra îşi avea împăratulă şi totă sătulă popa şi mergeau lucrurile strună de oble; astăcfi, firesce, nu mai pote fi aşa, că lumea s’a viclenită şi âmenii au sărăcită ; la ună împărată îi trebuescă mai multe ţări şi la ună popă mai muite sate, şi totă nu-i ■ mai vede omulă sătui. Dar, (fice că era într’o ţeră departe, şi e de multă de atunci, era ună împărată, împăratulă roşu. Şi elă, ca toţi împăraţii, avea bunurile şi bunătăţile sale, dar bine diee dicala: Unde-să turme mari de oi Suntă şi turme de nevoi, Unde-să turme de miei blânzi Suntă şi mii de lupi flământfi. Adecă împăratulă roşu avea mulţi dujmanî, şi nici se pute altfelă, că doră Numai omulă serimană Nu are nici ună dujmană. Apoi elă numai săracă nu era. Şi cu dujmanii trebuia să ţînă luptă pe mârte pe vieţă, că doră împăraţii nu se luptă âc’ aşa ca ciobanii, se-şî dea o trântă, două şi apoi âr să se ogâiă; nu, ei se bată ca ţapii, totă în capete, pănă unulă mai nu se pâte mişca, adecă armă- (file, că împăraţii stau şi se uită, chib(juescă, atunci apoi se împacă şi se facă prieteni buni. Şi când a plecată împăratulă roşu la bâtaiă în potriva dujmaniloră, şi-a luată rămasă bună dela înălţata împârătâsă, şi dela cei trei feciori ce ii dăduse Dumnedeu, apoi îi sărută şi dă să iasă pe pârtă afară. Atunci îi plesnesce ceva prin minte, îşi opresce calulă —■ că mergea călare, vedeţi d-vostră că gazdele — ehiamă feciorii la sine şi dân-du-le o legătură de chei, le (fise: «Vedeţi dragii tati, cheile aceste suntă dela palatele nostre, care suntă atâtă de multe, câte (file-să într’ună ană, şi încă mai multă cu trei, âtă vă dau vouă cheile, nu cumva să le perdă în cea cale lungă, âr voi fiţi cu minte, grijiţî de mama vostră şi de casă, şi în Iote puteţi intra, numai în chi-liuţa de cătră mâ(ja-di, unde slujesce cheia asta ruginită să nu întraţî, că de veţi întră, bine nu va fi.« Apoi se duce împăratulă. £r copii rămână cu legătura de chei în mână sfătuindu-se că ce o fi avândă tată-său ore în chilia de cătră mâ(Jă-(fi? Deocamdată prindă ei a căuta prin alte chilii; într’una află arme felă de felă, rămase dela moşi strămoşi; în alta află bani din tâte ţările şi de peste tote mările, bani de aură şi de argintă, cum numai la împăraţi se pomenescă; in altă chiliă află haine împărătesei nouă şi vechi, rămase din moşi strămoşi, tote posomanturî şi petre scumpe; în altă chiliă află scumpeturî şi bogăţii, la s6re par’ că te puteai uita o leacă, dar la ele ba. Şi caută feciorii împăratului tote şi se miră dar nu prea, că erau obicinuiţi a vede asemeni scumpeturî. In urma urmeloră ajungă la chilia de cătră mâ(Jă-(fi. Aci stau locului şi se întrebă: să intre? să nu intre? Ar intra, se temă că cine scie ce o fi acolo? nu cum-ve să dea de ceva primejdiă, şi nici nu ar fi voită să calce voia tâtâne-sâu; nu ară intra? der nu-şî putâu stăpâni dorulă de a sci că ore ce e acolo? de ce să nu intre? In urmă se hotărăscă să intre, ce-a da Dumneijeu, aceea va fi! Şi vîrîră cheia cea ruginită în zară (in brâsca seu borta cheiei) şi suciră odată, de două ori, de trei ori, şi de abia putură deschide uşa aceea. Când după ce intrară în lăuntru, ce vă(fiiră? Chilia era golă-goluţă, nimică, dar chiar nimică nu văzură. Era câtă pe aci să iasă afară, când feciorulă celă mai mică zâresce aninată de părete ceva: o iconă cu faţa cătră părete. Haid, să vedemă ce o fi aceea ? dâră nu e chiar fermecată! Şi luară icona josă şi se uitară la ea, dar... oh, Domne! rămână înmărmuriţi lângă ea. Pe icână era pingălită (zugrăvită) ună ţipă de muiere atâtă de frumosă, cum nu mai vâ-dură nici când; amuţiră când o vă(jură şi nu-şî mai putură ridica ochii de pe ea. Veni vremea prânzului, dar unde să se potă ei deslipi de iconă? uitară totă, şi mâncare şi băutură, şi numai la icănă priveau. Impărătesa s’ar fi pusă la mesă, dar nu-i era îndemână singură, deci începu a striga după feciori — nimeni nu-i răspunde, apoi începu a-i căuta pe totă lo-culă, când într’ună târdiu îi află cu icăna în mână. Se uită şi ea la iconă, se miră de frumseţea femeiei aceia, şi par’ că ar fi voită să fie şi ea aşa. Intr’ună târdiu apoi mersără la mâncare. Dar voia cea bună era dusă din curtea împăratului roşu; feciorii nu mai aveau voiă la nimica, nici Ia mâncare nici la băutură, că de lucru nici pănă atunci nu avâu ; de abia aşteptau să vină tatâlă loră să le spună cine e fata ori muierea aceea? T6tă (fiuliţa Nr. 205. GAZETA TRANSI1VANIEI 1885. £ră la a doua întrebare, câ ce s’a opusă din partea administraţiunei biserice-u ortodoxe în contra tenta-tiveloră şi atacuriloră proseiitiste în Bucovina, răspun-demâ şi credemă, că cu toţi aceia, ce vădă lucrurile la noi cu ochi limpedî, răspuudemă că la neînţelesa şi ne-prevfi^StOrea conduită misionalâ a multoră preoţi păs-storalî ortodoxi din ţera acesta, s’a adausă o altă nepre-vedere din partea cârmei diecesane. La slăbiciunile preuţeşcî locale pe icî pe colo, s’ă adausă aneimia conducerii, eparchiale ortodoxe. Şi de când mai cu semă aceste t6te 0 Aici e răspunsulă celQ mai dureros şi mai agravătoră, că tristele succese ale proselitismului ruteno-unită dăteză mai cu sămă de atuncea, de când clerulG ortodocsG alG Bucovinei a devenita mai învăţată şi mai bine cultivată, (?) apoi şi mai bine salariată decâtă celă vechiu şi simplu, erectă încă dela Moldova, ori învăţată aici în modestulă cursă teologică de sub profesorulă Vlachovicî. Cu suirea în scaunulă episcopescă a lui Eugeniu Hacman, carele succedă demnului şi de t6tă ţăra veneratului şi iubitului Archiereu Isaia Băloşescă, coincidă •}succesele proselitismului ruteno-unită în Bucovina.*) Ce .păstoră bună" ală turmei sale ortodoxe fu acestă Arch'ereu în Bucovina, fiă că, pentru că şi dănsulă era Rutănă şi învăţată în teologia din Lemberg, ori că şi din alte cause, ce pote le va revela istoria ... dovedescă pe lângă actele aceste, că la anulă 1856, isbucnindă, .nnismulă* rutenă într’o comună română, au fostă silit! boerii cu Nestorulă loră, bătrenulă Hurmuzachi în frunte, să mergă la densulă, la episcopulă Hacmană, şi sfe-i aducă cu durere şi profundă indignaţiune morală aminte, că »elă, ca Episcopă, ce e datoră totă la trei au! să-şi visiteze diecesa, deja mai multă de câtă de (Jece anî nu «vizitezâ* măcar acele parochii, de cari se scie în glasă mare că suntă în pericolă de a decăde dela sînulă bisericei nostre.* — Şi întru adevără, sub episcopatulă lui E. Hacmană făcu proselitismulă rutăno-unitfl cele mai mar! progrese în Bucovina, fără ca să i-se fi putută opune cineva, de-ore ce acestă Episcopă, de ună caracteră sarmato-despotică, voia în contra esenţei ortodoxismului să figureze numai eiă singură, de întrega biserică ortodoxă în Bucovina, deci, şi acăsta întru plăcerea altora, evita elă anume şi sinode preuţestl şi congresurî bisericesc!, cum şi în de obşte ori ce sfată, aducătoră aminte, că biserica ce-o administrăză, e o biserică constituţională. Ce era deci mai naturală şi mai imperiosă, decâtă câ, văcjendă boerimea şi inteliginţa ortodoxă şi naţională din Bucovina pericolele ce ameninţau biserica loră i prin nrmare şi naţiunalitatee română, din partea proselitismului rutăno-unită, să petiţiuneze şi să se r6ge până şi prin deputaţiuni speciale, la locurile supreme din stată, ca, fiindă pe atunci la stăruinţele nemuritorului Şaguna vorbă de despărţirea ierarchică a bisericei române de cea sârbescă din Austro-Ungaria, să fiă şi biserica ortodoxă bucovinănă una cu cea română, sub ună Metropolită. (Va urma.) * 0 RUGARE CĂTRĂ UNIVERSITATEA SĂSESCĂ. Representanţa scdlei române gr. cat. din Si-biiu s’a adresată mai de multe ori cătră Univer- *) A circulată la timpulă sSu o scire pe aici prin Cernăuţi, sprigmită şi de afirmări din Lemberg, că într’o adresă de felicitare, trimesă de-aicl, de (fiua onomastică a metropolitului unită din Lem-bergj Le viţki, i s’ar fi promisă, că în curândă va fi întrega biserică ortodoxă din Bucovina unită şi că acea adresă ar fi fostă intre alţii subscrisă şi de „secretarulU“ de pe atuncia ală episcopului Hacman. sitatea săsescă, ca să-i acorde o subvenţiune. T6te cererile şi rugările ei au rămasă însă păn’acum fără resultată, deşi erau destula de bine întemeiate pe faptulu, că acea şc61ă e lipsită şi că Universitatea e datdre, după dreptate şi echitate, a face ceva şi pentru locuitorii de confesiunea gr. cat. ai fostului fondu regescă. Representanţa memorată a adresatu la 17 Sept. a. c. o nouă rugare cătră adunarea gCnerală a universităţii săsesc!, cerândă o subvenţiune de 600 fl. începându dela 1 Ianuariu 1886. Sperămii că de astădată universitatea va dă ascultare justei cereri, din care estragemă următdrele pasagie: ,Scimă bine, că după tenârea articulului de lege dietale XII § 6 din 1876 averea Universităţii este de a se folosi spre scopurile culturale ale tuturora locuitoriloră din fondulă regiu ca comproprietari, fără deosebire de re-ligiune şi limbă; scimă, că din benefic ile Universităţii se împărtăşescG cu subvenţiuni plus minus, institutele de cultură ale tuturoră celorlalte confesiuni, singură numai institutele de cultură de confesiunea gr. cath. pănă în presente nu s’au împărtăşită cu nimică, cu nici o subvenţiune din cassa Universităţii, deşi poporaţiunea gr.-cath. de pe teritorulă fondului regiu numără peste 50,000 suflete «Decă alte confesiuni au lipsă de subvenţiuni pentru institutele loră de cultură, apoi nici institutele confesionali de cultură gr. cath. nu suntă scutite de atari lipse şi neajunse şi p6te în gradă mai superioră decâtă alte confesiuni. „Când subscrisa representaţiă a scălei gr. cath. de aici, îşi ia voia de nou a petiţiona pentru acordarea unei modeste subvenţiuni din cassa Universităţii, este moralmente necesitată a face acestă pasă, nu numai din mo-tivulă legei în valore, ci şi îmbuhjită şi strâmtorată de urgentele lipse şi neajunse, cu care este silită a se lupta <|ilnicâ din causa lipsei isvoreloră de venită necesare la dotarea şi susţinerea scblei sale. „Comuna bisericescă gr. cath. de aici, deşi numeră o poporaţiune pănă la 1500 suflete, însă acestă popo-raţiune constă în parte preponderantă din (plieri miseri, cari nu suntă în stare de-a’şi dota şi susţină scbla loră după recerinţele legei şi a timpului şi din acestă causă caută se sufere în modă simţitoră cultura poporului gr. cath. aici în acestă cetate de frunte unde şi Românii gr. cath. ’şî-au centrulă unui protopopiată. ,Nu aflâmă de lipsă spre motivarea cererei nbstre a indigita aici sumele de subvenţiuni, cu care se îm-părtăşescă tote celelalte confesiuni, afară numai de cea gr. cath., din beneficiile Universităţii, căci acelea suntă prea cunoscute din actele publicate ale Universităţii; vo-imă numai a observa, câ după părerea nostră, vedemă în împrejurările actuale o totală ignorare şi desconsiderare a confesiunei ndstre pre teritoriulă fostului fondâ regescă şi nu ne putemă esplica, că ce pote fi causa că singură numai pentru promovarea culturei poporaţiunei gr. cath. din fundulă reg. nu s’a dată păn’acum nici ună crucerO, ca şi când acestă confesiune nu ar esista de locă şi nu ar avă şi ea scălele şi institutele sale culturali destulă de lipsite." SOIRI TELEGRAFICE. (Serv. part. ală «Gaz. Trans.«) BUDAPESTA, 25 Septemvre. — Maiestatea Sa Regina şi archiducesele Gizella şi Valeria au sosi tu eri în Godollo. Duminecă voră visitâ esposiţiunea, unde se făcu mar! pregătiri de primire. SOFIA, 25 Septemvre. — La graniţa Ru-meliei orientale se ivescu başi-bozucî. SOFIA, 25 Septemvre. — In loeulu generalului Cantucuzâne a fostă numită ministru de răsboiu în Bulgaria ună căpitanii de artileriă, alâ căruia nume e necunoscută (?) Agentulă Rusiei arefusată de a lua în primire adresa Bulgariloră cătră Ţarulă. DIVERSE. Ciupercile regelui. — Regele Umberto e ună mare amatoră de ciuperci, nu tocmai pentru că ar avea o deosebită plăcere a le consuma, ci mai cu sămă fiindcă îi place să le culăgă însuşi, d’aceea se preumblă adesea în pădurile umede dela Monza. Suntă câteva (Jile că regele, care eşise diminăţa singură călare, întârziase a reveni la paiaţă. Regina Margerita, cam îngrijală, îlă aştepta pe terasa castelului; atunci regele venia pe josă ducendă calulă său cu mâna drăptă şi purtândă cu mare grijă în mâna stângă o legătură înodată astfelă cum pă-streză ţărancele micele loră proprietăţi Regina, cuprinsă de mirare, se uită cu lorgneta şi descoperi într’ună colţă ală legăturei misteriose corona Savoei (armele regale.) Era batista regelui, dăr ce ducea într’ânsa cu atâta grijă? Nimică altă decâtă ciupercile ce le culesese în pădure. Regina nu se putu stăpâni a esclama: »Ma-Umberto!* Monarchulă Italiei însă îi răspunse surujândă: »Ga o bună menageră trebuie să-mi mulţumesc!, că ţi-am adusă astâZi celă puţină pentru cinci lire ciuperci de prima calitate.* Dăr lucru ciudată! Nici regina, nici nimeni din curtea regescă nu voescă să guste din ciupercile adunate de mâna regăscă, atâtă de mare este încrederea loră în cunoscinţele botanice ale regelui. Se înţelege că bucătarulă trebue să gătescă alte ciuperci cumpărate în târgă. * * * f NECROLOGU. — Emilîu de Buttyan, candidată de advocatură, şi-a dată sufletulă în manile Cerescului Părinte la 21 Septemvre n. după o suferinţă de 6 săptămâni în ală 25-lea ană ală vieţii sale. Rămăşiţele pământesc! s’au îmmormăntată Mercur! în 23 Snptemvre 1885 în cimiterulă gr. cat. din Reghinulă săsescă. Fiă-i ţărîna uşbră şi memoria binecuvântată! * * * \ NECROLOG^. — Simionu Cheţianu, parochulă Gy6.-Szt.- Mikloşului şi administratorulă protopopescă gr. cat. ală Giurgeului, în urma unui morbă de plămâni, a trecată din vieţa acăsta la cea eternă în 30 Augustu st. n. în Gy6.-Szt.-Mikloşă, în anulă ală 29-lea ală etăţii şi ală 2-lea ală prea fericitei sale căsătorii. Rămăşiţele pământesc! s’au îmormântată în cimitirulă armâno-cath. din G.-St.-Mikloşă în I-a Septemvre. Fiă-i ţărîna uşbră! * * * Uuti profesoră bătrână de musică, neînsurată şi lo-cuindă la ală cincelea cată ală unui otelă garnită, citea inscripţiunea pusă pe casa unui compositoră celebru, — Aşă vrea să sciu, Sciut’am că nu vi-ţi pute răbda; aşa vă trebue, de ce nu m’aţî ascultată! De altmintrelea şi eu suntă de vină; de nu vă opriam, pâte că voi nici nu vă gândiaţî a âmbla acolo.» «Tată, Zic*1 feciorii, fii bună, spune-ne, cine e muierea acea zugrăvită în iconă? felă e ori nevastă, să cercămă, d6r de ţi-o vomă putea face noră!«—«Dragii tati, nu e nevastă, ejfetă, e Z>na Zînel°rîL e crăiăsa loră, der e de când lumea de bătrână şi totă nu îmbătrânesce, şi de nu s’a mărita, nu bătrânesce în veci, că numai măritându-se îşi perde puterea de Zînă şi începe a bătrâni. Şâde departe de aci, în împărăţia Zinel°rb, unde nici nu măre nimeni, nici nu se nasce nimeni; 6menî pământeni insă, cari mergă nu se mai întorefl, toţi se prefacă în dobitdee ori în steni de petră, îi prefacă Z*-nele. Mulţi voinici au cercată să peţăscă pe crăiasa Zî_ neloră, dâr bine n’au umblată, căci Zânele i-au fermecată, deore-ce, de s’ară mărita cumva crăiasa loră, atunci împărăţia loră trebue să se stingă, căci e ursită de D-Zeu: atâta să trăăscă, pănă voră fi tcSte fete feciâre, şi căl-cândă numai una cuvăntulă ursitdrei, împărăţia să se prăpădescă, ele să pâră de odată, er cea măritată să se facă omă pământeană supusă năcazuriloră acestei vieţi. Dreptă aceea, puneţi-vă pofta în cuiu de a mai şi gândilaea!* împăratulă credea că cu vorbele acestea a băgată minte în capulă fecioriloră lui, şi nu-şi aducea aminte că prin ele mai tare le-a aţîţată dorulă de a o vedea şi lua de muiere. A pusă paie şi oleu pe focă, apoi poftea ca foculă să se stingă! Aşa e în lumea asta, er d-vostră de nu vă place, nu ascultaţi, pe mine lâsaţi-mă să o......... minţescă mai departe. După câteva Zile, vine feciorulă celă mai mare înaintea împăratului, şi Zice: „Tată, lasă-mă să-mi cercă noroculă. să mă ducă să vădă pe crăiasa Zîneloră."— ,,Eu te lasă, dragulă tati, ci sciu bine că numai în zadară te’i osteni; mai bine rămâi tu aici şi nici nu mai gândi la ea; mergemă şi peţimă făta împăratului verde, care vine bueurosă în casa n6st,ră, şi bine îţi va fi.« — «Ba, hsă-mă tată, dă’mi bani de cheltuelă şi haine de pri-menâlă, ună cală bună de călăriă, să mergă s’o aducă]soţiă.' — Bine, dute, numai să nu te căescî« Şt s’a dusă feciorulă celă mai mare ală împăratului în grajdă şi şî-a alesă calulă celă mai frumosă şi a intrată în chilia cu armele şi şî-a alesă armele cele mai nouă şi mai scumpe, şi şi-a umplută două părechl-de dăsagl cu bani, apoi a încălecată şi ... . hai la drumă. Când ese de pe portă îi stă în cale o babă bătrână şi urîtă şi-i cere ceva de pomană, der elă se face a nu o vedea şi merge mai departe. Baba însă Z*se: »Du-te du-te, că acuşi vii tu er înderăptă!« Şi se duse feciorulă cale de ună ceasă pănă ese din oraşă şi dă să treacă ună podă dintre hotară, der calulă nu vru să meargă. Dă în cală, dă tare cu sabia, der calulă stă neclătită, că de sub podă se auZiau răcnete ca de ursă. Şi unde nu ese de sub podă o mamiţă hîdă şi grozavă de-i se ridică părulă măciucă în vârfulă capului, şi hai băete în dâră ptă! de gândeai ca nici pe-acolo n’a mai fostă. A-jungândă acasă, spune tătâne-său cele întâmplate. — „Nu ţi-am spusă,* Z*ce bătrânulă, «că aşa te vei reîntorce, cum ai plecată ? Mulţam Domnului, că n’ai âmblată mai rău !* Preste câteva Zii® vine la împăratulă feciorulă lui celă mijlociu şi ăr se rogă să-lă lase, doră elă va fi mai norocosă decâtă celă mai mare. Ce să vă mai înşiră vorbă? acesta încă âmbla chiar ca celă mai mare. Acum stau ca opăriţi amândoi, când se ivesce celă mai mică, ună drăguţă de fecioră, câtă totă lumea se mira de o-brâjorii lui cei frumoşi, nici semnă de barbă ori de mustăţi, vine acela la împăratulă : «Tată, cercat’au fraţii mei, der în zadară, ar fi ruşine pe noi, ca nici unulă să nu isbu-timă, nici baremî a vede pe crăiasa Zîneloră, necum a o avea desoţiă! Fii bună, lasă-mă să-mî încercă şi eu noroculă.* împăratulă începe a rîde cu hohotă, apoi Z'se; >Dacă fraţii tăi cei mai mari nu putură eşi nici din hotară afară, atunci tu o să intri în ţera Zîneloră ? Una ca asta mi-ar plăcea să o vădă! Gată-te cum ’ţî place, că pe sără sciu eu că cinămă laolaltă!* (Va urma.) Nr. 205. GAZETA TRANSILVANIEI 1885. Onraulft la bursa de Viena din 23 Septemvre st. n, 1885. 97.- Rentă de aură 4°/0 ... 97 90 Rentă de hârtiă 5°/0 • ■ 90.40 ImprumutulO căilorti ferate ungare ............... 148. Amortisarea datoriei căi-lorfi ferate de ostii ung. (1-ma emisiune) . . . Amortisarea datoriei căi-lorâ ferate de ostii ung. (2-a emisiune) .... Amortisarea datoriei căi-lord ferate de ostii ung. (3-a emisiune) .... 108.50 Bonuri rurale ungare . . 101. Bonuri cu cl. de sortare ICI 25 Bonuri rurale Banat-Ti- mişti.................102. Bonuri cu cl. de sortarelOl 25 Bonuri rurale transilvane 101. Bonuri croato-slavone . . Despăgubire p. dijma de vină ung.............. împrumutul^ cu premiu ung................... Losurile pentru regularea Tisei şi Segedinului Renta de hârtia austriacă Renta de arg. austr. . . Renta de aură austr. . . Losurile din 1860 . . . Acţiunile băncel austro- ungare ............... Act. băncel de credită ung. Act. băncel de credită austr. Argintulă —. — Galbinl împărătesei ..... Napoleon-d’orI........... Mărci 100 împ. germ. . . Londra 10 Livres sterlinge 102 - 117. - 120.75 81.35 82, 107 90 138 70 860 - 282. 281.50 5.92 9.99 61.90 126.12 Bursa de Bueuresci. Cota oficială dela 11 Septemvre st. v, 1885. Cump. vând. Renta română (5°0). Renta rom. amort. (5°/o) » convert. (6°/0) împr. oraş. Buc. (20 fr.) Credit fonc. rural (7°/o) * 11 11 (5°/o) » » urban (7°/0j » » » (6%) • . > (5°/0) Banca naţională a României Ac. de asig. Dacia-Rom. « * » Naţională Aură......................... Bancnote austria ce contra aură 89V.J 933/, 88V* 30 102 86Va 98Va 92 V, 83 90»/* 941U 891/, 32 103 871/a 991/a »3V* 831/a 11. 2.02 12.V, 2.04 Cursuiu pieţei Braşovsj din 24 Septemvre st. n. 1885 Bancnote românesc! . . . . Cump. 8.78 ^end. 8.84 Argint românesc . . . . . . * 8.50 * 8.70 Napoleon-d’orî . . * 9.96 > 9.99 Lire turcescî . . » 11.17 k 11.25 Imperial! . 10.15 • 10.20 Galben! . - » 5 85 > 5 90 Scrisurile fonc. «Albina* . . * 100.50 * 101.- Ruble Rusesc! . . » 123.— » 124.- Discontulă . . . 7—10 °/0 pe ană. Numere singuratice ă 5 cr. din „ Gazeta Transilvanieiu se potu cumpăra în tutungeria lui I. GliOSS. Adeverulu învinge! Am cumpărată întrega provisiune dela o renumită fabrică de straie şi pături de cai cu jumătate din preţulă regulată, şi de aceea vendă câtă va dura acăsta provisiune m0Br~ Numai cu fl. 1.75 bucata din cele mai mari, grose, late .şi forte durabile Pături de cai Aceste pături suntu 190 centimetri lungi si 130 centimetri late, cu bordure (chenare) colorate şi de grosimea unei scânduri, de aceea adevărată durabile. Aceste pături se află în două cualităţi şi costă I-a cualitate, fbrte fine fi. 1.95, cualitutea II. 1.75. Trimiterea cn bani gata, său rambursă, Aceste pături se espe-deză (jilnică în tăte părţile lumii, şi pretutindenea facă ună efectă estra-ordinară, de vreme ce se potu întrebuinţa şi ca plapomă de pată şi cari mai înainte au costată mai multă ca îndoită. Mai departe se află în deposită: 500 duz. PĂTURÎ PENTRU BIRJARI de colore galbenă cu 6 vărgî şi bordure diferită colorate, complecte, mari, fărte fine numai â 2 fl. 60 cr.: bucata- Pentru proprietari de birji cu deosebire recomandabile. Asemenea se găsesce la mine: Plapome de mătase, din cea mai fină mătase-Bouret, în colorile cele mai pompăse: roşii, al-bastru-galbene, ver(}i, portucalii, vărgate, destulă de lungi şi late pentru patu celă mai mare, bucata 3 fl. 75, perechea numai 7 fl. Scrisori de mulţămire şi cu comande dela persăne de încredere stau cu sutele în biroulă meu spre convingere, şi-mi permită a publica unele din tr’aceste. Bachmaning, posta Lambach, 15 Iuniu 1885. D-lui I. H. Rabinowicz, Viena. De vreme ce cu acele două trimiteri de mai nainte m’amă mulţămitu forte, Vă rogCi ca să-mi mai trimiteţi încă 20 bucăţi pături de cai, şi adecă 8 bucăţi din I-a cualitate şi 12 bucăţi din a Il-a cualitate Yă rogă însă a observa, ca totă câte două bucăţi să. fie cu bordurile la felu Cu stimă Franciscu Biener, birtaşă. D-lui I. H. Rabinowicz7 Viena. Comandeză prin tr,acesta 150 bucăţi pături de cai, 190 centimetri lungi, 130 centimetri late, precum le-amă avută în preţulă de 1 fl. 75 cr., cu bani gata şi sunteţi rogată pentru grabnică espedare. Presidiulă-comunală St. Pol ten, în 6 Augustă 1835. pentru primară: Consiliulu-comunalu, Troppau 17 Iuniu 1885. D-lui I. H. Rabinowicz, Viena. Posedândă pătura trimisă ca mostră, Vă rugămă a ne trimite promptă 60 bucăţi în tocmai după calitatea aceştia, şi aşteptândă factura semnămă. Societatea pe acţii de rafinâriă de zaharu din Troppau I. de Jutrzenka. D-lui I. H. Rabinowicz, Viena. Stimata D-V6stră trimitere primită, comandeză prin tr’acesta încă 30 bucăţi pături de cai de aceeaşi cualitate, ca ce!e dânteiu cu bordure roşii, galbine şi albastre. Preţulă păturiloră s’afla aci alăturată. pentru Administraţia bunuriloru Lovasz-Patona: Petying I. L. Petona, Ungaria 8 Aprilă 1885. FEKIŢl-VK! De orece am luată asupră-mi, vânzarea a aces-toră pături, nu este nimeni altulă în stare a lifera pături de cai în acostă mărime şi cualitate cu acestă preţă de batjocură, de aceea este de a se feji de anunciurile înşelătdre imitate. 3 6) ADRESA: [facil: I. H. K1 Wien, III., Hintere Zollamtsstrasse 9. II (2-3) Concursă. Pentru ocuparea postului de învăţătorii la şcdla greco-catolică din Şieuţă, comitatulu Bistriţa-Năsăudu, se escrie concursă. Emolurnentele suntu: a) . Salariu învăţătorescă anuală 200 fl. plătiţi în rate lunare din fondulă scolastică. b) . Cuartiră liberă în localulă şcblei. Doritorii de a ocupa acestu postă îşi voră subşterne concursele loră, proptite cu documentă de cualificaţiune şi din limba maghiară, cătră subscrisulă senată şcolasticu pănă în 15 Octomvre a. c., în care Tinoerafia. ALEXI. Brasovă.