REDACţlCNEA ŞI AUMlNISTRA'ţlITNEA : BRAŞOVC, piaţa mare Nr. 22. ,GAZETA" IESE ÎN FIECARE ţ)I. Pe unii an fi 12 fior., pe ş6se luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate: Pe anfi 40 fr., pe şâsc luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. S£ PRENUMERĂ: la poşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi. ANULO XLVIII. ANDHoÎDlTllB: O seriă garmondfi 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare SorlsorT nefranoate nu ae prlmesou. — Manusorlpta nu se retrimită. N* 201. huni, Marţi 10 (22) Septemvre. 1885. Braşovft, 9 (21) Septemvre 1885. De multă vreme s’a observată între Bulgari 6recare fierbere secretă, dâr nimeni, afară de cei ce au fostă iniţiaţi în secretă nu s’a aşteptată la o surprindere ca ceea ce Bulgarii au făcut’o alal-tăeri lumei politice europene, nimeni n’a crezută că Bulgarii să fiă aşa de aprâpe de realisarea as-piraţiuniloru loru de unitate naţională. In nisce momente când, după întrevederile dela Grastein şi Kremsier, pacea părea mai asigurată ca înainte, Rumeliotii facă revoluţiune, răstârnă pe guvernatoră împreună cu guvernulă său şi proclamă uniunea Rumeliei orientale cu ac-tualulă principată suzerană ală Bulgariei, ba ce e mai multă, prinţulă Alesandru de Battemberg urmâză fără înţârtjiere apelului guvernului pro-visoră revoluţionară din Filipopolă şi primesce d’a fi domnă peste amândouă ţările. Acâsta ne reamintesce faptulă unirei principateloră române dunărene la 1859, prin care Europa asemenea a fostă surprinsă. P’atunci se vorbea de unirea principateloră române, tocmai aşa cum se va vorbi acum de unirea principateloră bulgare. In mijloculă celui mai mare entusiasmă Bulgarii au conferită deja Domnitorului loră titlulă de prinţă ală Bulgariei de nordă şi de sudă. Bulgarii <Şicîi unii, au făcută acâstă revoluţiune nesângerdsă de capulă loră şi Rusia nu e amestecată în afacere. Este anevoiă a crede, că Rusia să nu fi avută cunoscinţă de cele ce se pregătâu în Sofia şi Filipopolă, când sciută este, că Ruşi suntă, cari conducă a(jî atâtă armata câtă şi administraţia în Bulgaria, şi că oficerii miliţieloră ru-meliote, cari de trei nu riscâ elă să fiă dată josă de pe tronă, cum se vorbesce că malcontenţii sârbi ar fi plănuită să-lă dea josă pe Milan ? Fiă ori cum ar fi, ajunge că uniunea celor două Bulgarii este adl ună faptă săvârşită prin voinţa poporului bulgară, armata bulgară e mo-bilisată, prinţulă Alecsandru a ţinută deja intrarea s’a solemnelă în Filipopolă şi Bulgarii dela nordă şi sudă uniţi sub ună singură regentă se pună cu toţii în stare de apărare contra unui eventuală atacă din partea Turciei. Aici e punctulă de unde mişcarea din Rumelia începe să deviă ameninţătore pentru pacea Europei. Ce va face Turcia? Intra-va ea cu putere armată în Rumelia spre a restabili ordinea restituindă în postă pe guvernatorulă numită de ea şi silindă pe Bulgari să respecte tractatulă dela Berlină ? Ori d<5ră voră întreveni ârăşl puterile şi voră paralisâ acţiunea Turciei. Şi dâcă în înţelegere s’a făcută unirea principateloră bulgare, ce compensaţiă va primi de pildă Austria: Anecsiunea Bosniei, ori marşulă spre Salonică ? Multă agitate suntă atjl minţile diploma-ţiloră prin evenimentele din Rumelia şi dovâdă despre seriositatea şi importanţa loră este faptulă că Regele României şi ală Sârbiei au întreruptă călătoria loră spre a se întdrce imediată fie-care în ţâra sa. REVOLUŢIUNEA IN RUMELIA ORIENTALĂ. Sâmbătă lumea europenă a fostă surprinsă, în sensulă adevărată ală cuvântului, prin următârea telegramă : ,In Rumelia orientală a isbucnită revoluţiune. Gu vernatorulă Rumeliei Gavril-paşa şi guvernulă seu au fostă răsturnaţi Uuă comitelu provisoră admimstreză provincia, unde nu s’a turburată ordinea. Acestă comitetă a chemată în ajutorulă său pe Bulgarii dela Nordă* Totodată sosiră în aceeaşi Z* din Bulgaria urmă-torele scirî: Solia, 7/19 Septemvre. — Ună ucază prinţiară publicată astăzi ordonă mobilisarea armatei bulgare şi convâcă Camera deputaţiloră pentru Ziua de 10 curentă. Prinţulă, primindă invitaţia guvernului provisoră şi armatei rumeliote, a plecată dela Vama la Filipopolă însoţită de presidentulă consiliului. Sofia, 7 Septemve. — Trupele rumeliote au ocupai ă tote punctele strategice dela frontiera turcescă. Ele au distrusă tote comunicaţiunile telegrafice cu Turcia şi au asvîrlită în aeră podulă de peste Mariţa lângă Mustafa-paşa, între Andrianopolă şi Filipopolă. Importanţa estra-ordinară a acestoră scirî este cuprinsă în faptulă, că Bulgarii au proclamaţii uniunea Rumenei orientale cu Bulgaria de Nordă şi că principele Bulgariei însuşi se pune acum în capulă revoluţio-nariloră rumelioţî. Prin acesta se nimicesce fără nici o vărsare de sânge una din creaţiunile cele mai principale ale congresului din Berlină. Se asigură că atâtă în Viena câtă şi în Berlină soirile sensaţionale din Sofia au făcută mare surprisă asupra cercuriloră politice. Ore în adevără să nu fi şciută nimică cei din Viena şi din Berlină de ceea ce se petrecea în ascunsă în Rumelia ori că acestă revoluţiune este dinainte ticluită de cătră dl de Bismarck ? In totă casulă, rămâne forte bătătore la ochi atitudinea prinţului Alecsandru I, care se Z*ce c& mai multă sub influinţa Germaniei ca a Rusiei. Eată ce scrie organulă română »Voinţa Naţională* cu privire la răscola din Rumelia: »Se scie că Rumelia este o provinciă instituită prin tractatulă dela Berlin, după ultimulă răsboiu orientală, autonomă, fâeândă totuşi parte din imperiulă oto mană, insă cu o administraţiă propiă în capulă căreia se află ună guvernatoră numită de cătră Portă. Intre Rumelia şi Bulgaria nu există nici o legătură adminis trativă seu politică. • Răsturnarea dela Filipopolî, constituirea comitetului provisoriu şi apelulă acestuia la forţele Bulgariloră suntă nisce evenimente de o mare însemnătate, cari ar putea avea urmări grave. Formaţiunea stabilită prin tractatulă dela Berlin fiindă în parte atacată prin aceste evenimente, se înţelege că nici una dintre puteri nu ar putea privi cu indiferenţă lucrurile ce s’au petrecută la Filipopolî. • De aceea, se pâte spera că conflictulă se va aplana şi că pacea peninsulei nu va fi turburată, cu atâta mai multă cu câtă trturoră puteriloră europene le trebue i neapărată linişte pentru resolvarea cestiuniloră impuse ! de crisa economică generală, şi cari nu mai potă aştepta întârziere. ,Se tnţelege astfelă că şi Statulă nostru o doresce acesta, avândă mai multă decâtă oricine nevoiă de pace, spre a lucra la reformele necesare pentru consolidarea şi propăşirea lui interioră. Ori şi cum aşteptândă vii-torulă Românii, ca Stată orientală tânără, avândă între poporele celelalte o menire de cultură şi ordine, trebue să fie a(jî mai multă decâtă orî când prudenţi, liniştiţi şi pătrunşi de spiritulă de autoritate, de care au chiar Statele cele mai puternice nevoiă în asemenea împrejurări.* Proclamându-se, la 6 (18) Septemvre, unirea Bulgariei cu Rumelia, prinţulă Alexandru a sosită în 7 (19) Sedtemvre la u ore pimineţa în Bucurescî. La 8 ore a plecată în Rumelia. Entusiasmulă poporului bulgară e mare. S’au trasă salve de artileriă. Rusciuculă e împodobită cu stindarde. îndată cu prinţulă Alexandru ală Bulgariei a fostă încunoşciinţată despre revolta care a răşturnată pe guver-natorulă Rumeliei Orientale şi despre apelulă ce-i facă Bulgarii de sudă, a telegrafată părintelui său că din mo-mentulă ce se face apelă la elă, se vede obligată a merge în ajutorulă Rumelioţiloră, întâmple-se orî-ce. Se asigură, că d. I. C. Brătianu, preşedintele consiliului, ar fi telegrafată Sâmbătă dimineţa, Zice ,L’Indep. roumaine*, Regelui Garolă rugându-lă se se întârcă imediată în ţeră, din causa gravităţii evenimenteloră ce s’au ivită în Rumelia. Se pare sigură, Zice acelaşi Z*ar^> c& Austro-Un- • garia e decisă se plece imediată la Salonică. După cum i se scrie, armata să se fi concentrată în acestă scopă. Alte scirî spună, că ar fi şi pornită armata austro-ungară spre Salonică. * • Neue fraie Prese e de părere, că nil Rusia, care a legată frâţiă cu Austro-Ungaria numai erî la Kremsier, e iniţiatârea răscolei din Rumelia orientală, ci că acestă răscolă este făcută în modă sine de stătătoră de cătră Bulgari in speranţă, că marile puteri nu se voră opune uniunei Rumeliei cu principatulă bulgară. Turcia va fi dispusă negreşită, Zice »N. f. Presse", de a întră cu armată în Rumelia şi a restitui ordinea, dar marile puteri nu-o voră lăsa să facă aoesta, precum n’au Iăsat’o să ocupe fortăreţele rumeliote în sensulă tractatului dela Berlină. Numele aşa se va pute împedeca ună răsboiu sângerosă în peninsula balcanică, acum când prinţulă Bulgariei plâcă la Filipopolă spre a sancţiona cu presenţa sa o vătămare flagrantă a tractatului din Berlină. Şi tote aceste se întâmplă câteva săptămâni după Kremsier, eslamă foia vienesă. Acesta este o amară des-amăgire pentru toţî cari amă privită în întâlnirile mo- .\ narchiloră o garanţiă pentru pacea Europei şi cari în îm- ' păcarea Austriei cu Rusia au văZută asemenea o garanţiă pentru durata tratatului din Berlină! ,Pester Lloyd* e fârte surprinsă de cele întâmplate în Rumelia. Nu cumva, se ’ntrebă, Rumelia ostică va fi punctulă din care se va svârcoli din nou cestiunea orientală? Vrea Batenbergulă să întinZă rebeliloră mâna , şi să-şi facă carieră prin feloniă (resvărţire) ? Vrea să-ş ruşineze însemnele cu marca înaltului trădătoră. Eve-nimentulă e fărte seriosă. După foia din Pesta, acestaeste resultatulă agitaţiunii panbulgare, care va pune înmişcarea 1 şi Macadoia, şi tote împreună suntă opera ambasadorului •) rusă Nelidoff din Constantinopole, ală cărui instrumentă a fostă guvernatorulă turcescă Gavrilă-paşa Ghrestovicî şi Nr. 201 GAZETA TRANSILVANIEI 1885. miliţia ostrumelică comandată în mare parte de ofieerî ruşî. Oficiosulă pestană Z'ce> atitudinea Porţii atârnă în acestă cestiune de posiţiunea ce o voră lua puterile semnatare faţă cu acestă violentare a tractatului din Berlin. Dacă revoluţiunea e locală şi necondusă de vr’ună puternică protectorii, atunci Turcia să restabilescă ordinea trimiţândă trupe în Rumelia şi împedecândă plănuita unire a acesteia cu Bulgaria, dacă însă suntă în joeă factori, cari au ajutată revolta şi voiescă a folosi acesta ca primulă actă ală unei nouă drame orientale, atunci ne aflămă la începutlă unoră evenimente, ale cărui uite-riore peripeţii adi nu se potă nicidecum calcula. ESPULSAREA ARDELENILORtJ. „Naţiuneau, organulu d-lui D. Brătianu, scrie unu primă, articulu, din care estragemă: Peste optă Z^e se voră împlini treidecî şi şepte de ani, de când ună grupă de tineri patrioţi luaă calea exi-liului, pentru că protestaseră contra atotă puterniciei consuliloră ruşî în afacerile României. Astăzi cu trenulă dela 8 ore de dimineţă, sese Români, mai toţi în flărea verstei, suntă aruncaţi preste graniţă, pentru că au în-drăsnită a cere prin pressă îmbunătăţirea sortei fraţiloră noştri de peste munţi. Sugrumătorulă simţăminteloră patriotice era în anulă 1848 consululă rusăscă. Astătjî acestă rolă odiosă este jucată de ună guvernă pretinsă română, condusă de unulă din fruntaşii marei ndstre mişcări naţionale. Acestă actă de răsbuare în contra unora din exilaţi, acestă nouă umilinţă a regatului român în faţa preten-ţiuniloră cabinetului austro-maghiară, a pusă vîrfă nele-giuiriloră şi înjosiriloră cu care guvernulă a însemnată presenţa Iui la cârma afaceriloră nostre publice. De vomă lăsa la o parte tomna anului 1848, nici ună ană în istoria nostră nu ne înfăţoşază atâta lipsă de mândriă naţională, atâta servilismă cătră streini, atâta degradare în aceia cari au condusă vr’odată destinele acestei ţări. Cu măsura sa în contra celoră şese fraţi de peste CarpaţI guvernulă s’a sinucisă moralminte. Elă este perdută pentru totdeuna în faţa acelora cari cugetă şi simtă româneşce. Pe când Maghiarii pună în mişcare tote forţele loră morale şi materiale spre a şterge orl-ce urmă de existenţa Româniloră în regatulă S-tului Ştefană, pe când ei grămădescă bani peste bani pentru ca să facă să înceteze graiulă Românescă dincolo de Carpaţî, pe când fiarele loră suntă tonică pb'ne de insulte la adresa na-ţiunei Române şi pe când însuşi suveranulă nostru este numită de »regeală boiloră/ guvernulă numită română, şi încă poreclită liberală-naţională, tace ca ună mută seu aprinde tămâia servilismului la piciorele inimiciloră noştri. Mai multă încă: cabinetulă română se face complicele acestora., caută să alunge din sînulă nostru pe toţi cei ce au o inimă românescă, pe toţi cari au o voce ca să strige când fraţii noştri se svârcolescă în lanţurile celei mai ruşinose robii. Dar.... acestă trădare a naţiunii, spre a servi interesele streimloră, va pune capătă domniei unei elice, care ....caută să ne facă strein! în propriulă nostru pământă. întrunirea de a seră, simpatiile ce s’au manifestată în-tr’însa pentru sortea exilaţiloră şi nobilulă avântă pentru causa fraţiloră noştri de peste Carpaţî, desaprobarea unanimă a purtării guvernului, au dovedită isolementulă în care să află elă şi golulă nemărginită ce s’a făcută îm-prejurulă lui. Cei şese exilaţi pornescă ducândă cu ei dorulă tuturoră Româniloră şi lăsândă în inimile nostre dispreţuia contra guvernului. Nedreptatea acestuia, în }ocă de a omorî în noi simţămintele naţionale, le va face să se des volte cu mai multă energiă şi să fructifice cu mai multă abundenţă căci, precum a (^isQ Tertullian despre primii creştini, sângele martiriloră este sămânţă spornică de noui proseliţl. Din lacrimile şi din durerile martiriloră causei naţionale, românismulă va înflori mai mândru şi mai falnică. Guvernulă întrebuinţeză astăzi cu mai multă în-drăsneală proscripţia şi exilulă, adică mijlocele de guvernare ale partideloră antice. Numai în statele vechi şi numai în epocele loră de decadenţă profundă capii partideloră învingtăăre se scăpau de adversarii loră exi-lându-i seu punendu-i pe lista celoră proscrişi. La noi, acăstă pedepsă necunoscută a începută a se aplica sub regimulă acesta, ca şi cum ne amă afla în timpurile lui Mariu şi Sulla. Setea de răsbunare, crispaţiile epileptice ale lăcomiei de putere, servilismulă cătră streini ş. a. iată motivele de statîi de cari se conducă guvernanţii noştri. Frumosulă cuvântă ală lui Pericles, că celă mai mare titlu de gloriă ală său este că n’a făcută pe nimeni să ia haina exilului, ar trebui să fiă în secolulă nostru maxima ori cărui capă de partidă. Pentru acestă guvernă exiliulă este, din contră, singura armă ce îi mai rămâne... „România“ scrie unu prim-articulu din care estragemă următdrele: Ună actă de adevărată sălbătăciă fu săvîrşită acum i în urmă de cătră guvernulă d-lui I. C. Brătianu.. Şese Români din societatea bucurescenă au fostă goniţi de pe ospitalierulă pământă românescă de cătră guvernulă M. Sele Regelui României. Crima loră este de a se fi născută dincolo de Carpaţî şi de a fi cutezată să compătimescă de suferinţele fraţiloră loră de sub sceptrulă Sântului Ştefană, — suferinţe în altă chipă atâtă de escomptate odinioră de cătră acei ce se erigă atp în apărători fervenţi ai asu-pritoriloră. In sprijinulă faptului său antinaţională şi liberticid d. I. C. Brătianu invocă o lege votată de Camera de-putaţiloră la 3 Apriliu 1881, prin care era autorisată *d’a espulsa pe vagabondii cari ară compromite siguranţa statului română.* Pe când însă vagabonzii de pe t6tă suprafaţa globului pământescă, — fără căpăteiu, fără meserii, fără capitaluri, fără ocupaţiunî, — mişue în totă lungulă şi latulă ţărei sugendă ca părăsite sângele şi sudorea Româniloră ; şi pe când pe unii din aceştia guvernulă îi subvenţioneză ca redactori de Z^re politice, nemţesc! şi unguresc!, cu dreptulă de a combate interesele române şi de a insulta, nepedepsiţi, pe Români în propiele loră căminurî — Românulă Alexandru Ciurcu, omă cu avere, cu proprietăţi, cu familiă, cu reputaţiune câştigată prin muncă onestă, activă şi inteligenţă, şi Nicolae Ciurcu, ună venerabilă bătrână, care n’a comisă altă crimă de-câtă aceea de a fi părintele lui Alecsandru Ciurcu şi cassieră ală Zarului »L’Independance roumaine,« şi alţi duoi tineri cari îşi continuau studiele la Facultatea din Bucurescî, precum şi doi funcţionari, — singurii Români, pote, ce se strecuraseră la căile ferate ale regimului — cadă victima surexcitaţiuniloră nervdse dictatoriale şi suntă asvîrliţî preste hotare ca »vagabonZî.« Nu de aZî, nici de erî, ci cam de pela inceputulă fundării, dictatorulă îi purta Sâmbetele organului francesă... De aceea guvernulă d-ui 1. C. Brătianu, care de multă îşi bate jocă de opiniunea publică din ţeră, şi în consecinţă de Ziarele politice redijate în limba română, nu totă cu acelaşi oehiu putea privi ună Z*ară ce-i făcea Zile amare prin străinătate, pe unde cată a-şî da apa-rinţe de legalitate şi de ordine. Pentru aceste motive i-a jurată, se vede, pei'Zarea. Neputândă suprima d’a dreptulă Z'arulă, caută să’i suprime ori mijlocele materiale, ori cele intelectuale, în certitudinea că ,t6te caile conducă la Roma.« De aceea asistarămă mai ânteiu la expulsiunea filoromânului Galii, fundatorulă Ziarului »L’Independance roumaine,« de a-ceea apoi la sustragerea organului francesă dela judecătorii firesc!, cari suntă juraţii, şi la acţionarea lui la tribunalele civile cu cereri de daune-interese de căte 20 de mii lei, de aceea, acum în urmă, furămă ursiţi să asis-tămă la expulsiunea directorului şi cassierului său. Se măgulea guvernulă... că, depărtândă pe Galii, va răpi su-fletulă Ziarului. Din fericire, Alexandru Ciurcu fu aci, puse umărulă şi organulă merse înainte. Işî închipuia guvernulă... că devalisândă organulă francesă de 20 mii lei, ii va slei şi ulîimulă dinară pentru a nu mai putea face ună pasă mai multă. Din fericire, mai găsindu se judecători în Bucurescî, ca odinidră în Berlin, »L’lnde-pendance roumaine* îşi continua calea. Speră acum guvernulă , că răpindă Ziarului pe di-rectorulă său care’i este sufletulă şi pe cassieră care’i este braţulă, îi va da ultima lovitură de graţiă. Amară însă se înşelă, căci decă la expulsiunea filoromânului Galii s’a găsită ună Ciurcu care să pună umărulă, îndoială nu mai pote fi că la expulsiunea românului Ciurcu, se voră mai găsi umere şi mai vigurose încă pentru a ridica şi mai susă organulă. »L’Independance roumaine* are, se vede, daruiă Fenieelui: ea renasce din ţărenă’i, şi mai viuă şi mai tânără, şi mai frumosă ca mai nainte... D. I. C. Brătianu a căutată să amestece două personalităţi ale Ziarului francesă în comedia irredentismului închipuită, decă nu inventată de ocasiune. A uitată însă, seu s’a prefăcută că uită, — şi acesta pentru causă — că în Z*ua când apăru în colonele Z'arului faimosulă apelă ală pretinsului Comitetă de iniţiativă irredentistă, d. Al. Ciurcu lipsea din capitală , şi că, a doua seu a treea Zi întorcendu-se, cea d’intâiu grijă îi fu de a demonstra că nu are apelulă nici o valore, silindu-se încă, ca publicistă consciinţiosă, de a degagia răspunderea guvernului din seabrosa cestiune. Hei, der nu de acesta avea nevoiiă dictatorulă, ci de ună pretextă câtă de slabă măcară pentru a se scăpa, în modă indirectă, — căci pe calea cea francă nu are curagiulă, — de ună Z>ară importună ce’i făcea neajunsuri prin locuri şi regiuni de cari ’lă apucă florile. De aci expulsiunea bieţiloră studenţi Sacâşanu şi Ocăşanu, apoi a nenorociţiloră funcţionari Bânciulescu şi Corneanu, şi în fine a celoră duoi, în gldtă, pentru a nu fi băgaţi bine în gemă, — tatălă şi fiălă Ciurcu, consideraţi ca »vagabonZî, < în anulă de graţiă 1835, de cătră guvernulă celă mai liberală şi mai naţională de sub sore. Nu scimă decă agenţii d-lui I. C. Brătianu îi voră fi raportată ceea ce s’a petrecuta în capitala regatului în aceste 2—3 dile din urmă, ori de ’lă voră fi purtam după obiceiu, totă prin vâzduhurî pe aripe de zephyrî. Noi însă ’lă putemă asigura că, din momentulă ce scirea expulsiuniloră se răspândi, o indignaţiune ne mai pomenită cuprinse t6te sufletele: ună protestă unanimă is-bucni din tote pepturile. Echou ală acestoră simţăminte facendu-ne şi noi, protestămă cu ţâra întregă contra noiloră umilinţe naţionale şi contra nouăloră lovituri constituţionale ale regimului.... Protestămă, căci nu înţelegemă cum Românii potă fi trataţi în propria loră ţeră ca »vagabonZl şi expuşi rigorii unei legi făcută numai pentru străini... Protestămă, căci fiecare dintre expulsaţl îşi avea profesiunea lui, averea lui, ocupaţiunea lui, demnitatea lui, patria lui în România.... Protestămă, căci suntă în ţeră foi nemţesc!, unguresc! şi ovreescî cari, în tote oca-siunile, insultă instituţiunile şi demnitatea României şi îi combată interesele, fără ca cineva să se fi gândită a cere să fiă censurate seu pedepsite, ne cum să se atenteze la existenţa loră prin depărtarea proprietariloră şi redactoriloră.... Protestămă, câd to* mai guvernulă a-cesta, poreclită liberală, care se lăuda că a lăsată cea mai deplină libertate pressei şi că portă mai susă de câtă toţi drapelulă demnităţii naţionale, atentă... la libertatea scrisului şi terfelesce stindardulă demnităţii. Româniloră. „LTndependance Roumaine“ dă următdrele scirî: Printr’o întâmplare destulă de bizară, plecarea es-pulsaţiloră a coincisă cu plecarea studenţiloră la con-gresulă din Brăila, aşa că espulsarea păru încâtva o festivitate veselă. La gară fiecare din espulsaţl forma ună centru ală unui grupă de părinţi, amici, cam^raZL veniţi să le Z^ă incă odată: ,La revedere în curându!* — D. generală Radu Mihaiu, ministru ală luerăriloră publice, s’a ridicată — în consiliulă de miniştri — în contra colegiloră săi d. C. Nacu şi D. Sturza, cari au susţinută espulsiunea. D. I. Câmpineabu de asemenea a făcută obiecţiunî. — Se Z*ce că mai mulţi deputaţi ară fi decişi să presinte, când se voră deschide camerile, o moţiune de blamă relativă la espulsarea Româniloră din Transilvania. Mulţi deputaţi din maioritate voră vota moţiunea. — Ni se spune din mai multe părţi că d. br. de Magr, ministru plenipotenţiară ală Austro-Ungariei, ar fi protestată energică în contra acusârii ce i s’a fă ■ cută-, că elă ar fi reclamată espulsarea celoră şese Transilvăneni. Cetăţenii din Buzău au adresată farului „LTndăp. roumaine“ următărea telegramă: Amă aflată cu viuă durere despre espulsarea celoră şese Români. Protestămă cu energiă contra acestui acta atâtă de arbitrară şi atâtă de umilitoră pentru ţeră. „Românuluw a publicată în două numere de-arăndulu protestulu în contra espulsării cu litere mari în totu latulu paginei ăntâiu. Acelaşi diaru află, că peste curându are să apară o nouă listă de espulsărî. Guvernulă se ocupă mai alesă cu stabilirea naţionalităţii mai multoră (Jiarişti născuţi în ţeră din părinţi din Transilvania, pe cari voesce să-i considere ca estreinî şi să-i espulseze. LE DI LEI. Pe Zidurile caseloră din Braşovă din partea comitatului o provocare, ca totî aceia cari au proclamaţiunî ;;irredentiste« să le îmâneze vicncomitelui pănă la 30 Septemvre n., căci în casă contrară voră fi aspru pedepsiţi aceia la cari se voră găsi asemeni proclamaţiunî. —0— Corespondentulă Z^arulul *Sieb. Deutsc-h. Tgbltt* scrie, că în noptea de 14 spre 15 Septemvre n. s’a făcută perchisiţiune domiciliară la preotulă gr. or. Russu din Alvinţă şi se vorbesce, că s’au confiscată câteva hârtii şi cărţi. Preotulă, care nu era acasă, când s’a întorsă dimineţă şi au aflată ce sja întâmplată, se pre-sentâ însuşi la locotenentulă de gendarmeriă în Sebeşfl, care-lă arestâ şi-lă"escortâ mai ânteiu la Alvinţă şi apoj la Alba-lulia. Perchisiţiunea din Rahău şi cea dela preetulă gr. or. Blagă, care a durată trei ore, n’au avută nici ună resultată. —0- La vânătărea ce o va face prinţulă de cordnă Ru-dolfă la Gurghiu se Zice că va lua parte şi prinţulă Vil-helmă ală Prusiei. -0- D. Augustină Ungură, fostă profesoră de musicâm Blaşiu, este dată în judecată pentru că la ună bală ală pompieriloră de acolo dată la 7 Iuniu, ca comandantă ală loră, n’a satisfăcută pretenţiunei unui »domnă« ser-vitoră beată dela judecătoria din Blaşiu, care nu era nici pompieră, să se jâce încă ună ceardaşă, după ce Nr, 201. GAZETA TRANSI1VANIEI 1885. du8 din programă se jucaseră. 0. Ungurâ e aeu-din causa acesta, că «agitâză contra statului" ie «Tribuna,* ia parte la adunări politice oprite unui rO (d. Ungură e subloeotenentă de honve4î în re-trvii). ţine vorbiri agifătore, propune în gimnasiu cân-revoluţionare ş. a. Cu cercetarea e însărcinată fo- 4) militară din Aiudă. —0— In pădurile de lângă Apaţa, Rotbavă şi Măieruşă va face vânătore, în 4‘lele acestea, după porc! săl-iticl, cari s’au îmulţitu cumplită şi cari facă mari stri-il in holde —0— ţ)iarele din Bulgaria scriu că o răscdlă mare se te#itesce în Serbia, care are de scopă detronarea re-tbi ilan. Diarulă «Slaveanin» din Ruseiuc, vorbindti toltimulă său numără despre mişcarăa sârbescă, adaogă : X se răscole patrioţii sărbî şi să alunge pe surpâtorulă dujmanulâ sclaviloră ! * —0— Sub titlulă „Curiosă concepţiâ" aduce ,Kronstâdter eţ'jig" următorea notiţă: „In Meşterhaza, comitatulă şă-Turda, s’a întâmplată între Români şi Maghiar! o tîiâ, ceea ce se întâmplă şi în alte locuri. După cum Itme «Ellenzek* au fostă închişi părtaşii la bătaiă, prese pare insă numai Românii au fostă arestaţi şi icortaţî la judecătoria cercuală din Reghinulă-săsescă. acesta încă n’ar fi ni mică curiosă. Curiosă e însă tobarea lui ,Ellenzek:" dacă scie judele cercuală din eghnulâ-săsescă, că afacerea aparţine competenţei triplului din Mureşă-Oşorheiu ? Acesta adecă e com-ăentă în caşuri de înaltă trădare. Ne e cu totală nou, iar fi înaltă trădare, când îlă bate ună Română pe Maghiară.* —o— Concertîilu-Racovenu. — Duminecă sera s’a dată bsala hotelului Nr. 1 concertulă violinistului română, Rbă de naseere, Nae Racovenu. Publică a fostă puţină, Race trebue să regretămă, căci programa a fostă de-ftlil de alâsă, conţinândă următorele bucăţi: Partea I, Fraviata* de Verdi, «Berceuse» de Renard, «Doina şi îbi*a* de Seipek. Partea II, «E'egie* de Ernst, «Rigoletto* k Verdi şi «Nunta ţărănescă* de Wiest, tote pentru iolină cu aeompaniare de piano. In generală piesele 1 bine esecutate şi cu deosebire a plăcută pulului «Traviata* de Verdi, care a trebuită să fiă re-ptati Tinărulă concertistă e orbă din naseere, din are causă a trebuită să se lupte cu greutăţi enorme lină ce a ajunsă la perfecţiunea, ce o are a4î în mâ-urea violinei. Cu timpulă va ajunge de sigură la o fcvoltare mai înaltă în technică, mai alesă decă, după m ni se spune, va merge în una din capitalele mar! fte a continua studiile sele. Urămă tînărului violinistă carieră strălucită. Lugoşiu, 17 Septemvre 1885. Onorate D-le Redactoră! Din incidentulă proclama-{uiloră trămise de peste munţY, Vice-comitele comita-jloi nostru Caraşă-Severiuă a afişată pe tote edificiele wblice şi în tote cornurile stradeloră provocări în trei imbî de următorulă cuprinsă : Provocare! Cătră locuitorii comitatului Garaşă Seve-Pe cale ofieiosă amă constatată eumcă din regali română s’au trămisă în Comitatulă Caraşă-Severină tiîră singuratici proclamaţiunî anti-patriotice, turburătore ie pace, subscrise de «Comitetulă provisoră ală Irreden-i române.* Gonţiindă aceste tipărituri provocare distila lesă - maiestate, la infidelitate, răsculare şi alte ipte criminale, provocă pe toţi aceia cărora li s’au tri->& astfelă de tipărituri, seu pe altă cale au devenită posesiunea acelora, să mi le predea mie nesmintită ii la 30 Septemvre 1885 pe cale administrativă (a jeţului cercuală, primăriei oraşului). Lugoşă în 12 Septemvre 1885. Emerică Jakabfy m. p. viceşpană. * Duminecă la 13 1. c. s’a celebrată în catedrala in Lugoşă din partaa Ilustr. Sale Episcopului Dr. Victoră lihalyi cu asistenţa întregului capitlu catedrală ună pa-rastasă întru memoria Episcopului Dobra. După 20 1. c. Episcopulă Lugoşului va pleca în vi-staţiune canonică în părţile diecesei din Afdeală. Pe fma de 1 Octomvre a. c. s’a corn hemată congregaţiunea idinară de tomnă a comitatului Caraşă-Severină, ___________—d— STUDENŢII ROMÂNI LA SCOLELE MAGHIARE. Oreştiă, 17 Septemvre n. 1885. Domnule Redactoră! Credă că va fi de interesă i vă comunica unele despre starea studenţiloră români, ari îşi facă studiile la colegiulă reformată de aici. Păn’acuma maioritatea o compuneau Românii, as-ijl însă suntă puţini. Causa este maltratarea şi dis-preţulă ce trebue sâ’lă sufere tinerii noştri din partea profesoriloră şi colegiloră loră unguri. Potă vorbi de norocă aceia, cari o ducă pănă în clasa V şi VI gim.. mai departe însă nu mai e speranţă. Devjsa este: seu se facă unguri, seu de trecut în altă clasă — nici vorbă. Mulţi au părăsită acestă institut ă ducându-se său la gim-nasii române sâu la săsescî. Nu au avută însă toţi no-roculă a fi primiţi la alte institute. Unii, cari au încercată la Blaşiu, din causa. numărului celui mare nu au fostă primiţi şi aşa de voiâ de nevoiă s’au reîntorsă erăşi aici. Vă puteţi închipui cu ce o hi suntă priviţi de cătră profesorii de aici, cari — după cum sciţi — au declarată, că voră lucra cu trupă şi sufletă pentru tendinţele »Kulturegylet-* ului. Nu potă trece cu vederea şi aceea, că studenţii români trebue să facă servicii, cari de altcum se ţină de servitori. Aşa în 15 Septemvre am vâ4ută pe piaţă vr’o 6 tineri deja mai înaintaţi în vârstă şi din clase mai înalte, cărândă în ciubere mar! pomele dela via directorului D. Afară de greutatea, ce trebuiau să-o porte, trebue considerată depărtarea viiloră, ce suntă situate pe dealuri. Di, suntă buni Olahii pentru aşa ceva, er domnitorii de unguri numai de seandale, şi decă e vorba de ună serviciu: să denunţe şi să discrediteze pe Români. Domnişorii de ungur! suntă bun! ca să ducă facle şi să strige la «eljenurî* pănă răguşescă — cum au făcută cu ocasiunea trecerii Ciangăiloră pe aici — er pentru a căra dela holde dovlecî ect. şi pomele dela vii, domne feresee! Ar fi o ocupaţiune prea necavalerescă’ pentru dânşii. E mai cavalerescă şi mai potrivită a-şi bate jocă de trecători şi a-şî face observaţianile loră necălite. de cordnă a visitatu er! esposiţiunea, £r la amăcj a plecată acasă la Laxenburg. BUDAPESTA, 21 Septemvre. — In urma încurcăturilor^ în Rumelia orientală Regele Serbiei xMilan a întreruptă cura sa dela Gleichenberg şi a plecată a întâlniră pe ună Română care avea după nele aparţinglore de cereala Bocşia şi Reciţa la adressa j elauna ^T, eelorfl mai distinşi şi harnici bărbaţi ai comunelorb. Şi pentru a da adunării generale însămnătatea culturală ce i se cuvine, er de altă parte de a dovedi, că poporulă nostru română este consciu de progresulă culturei şi civilisaţiunei la care este chiămată după calităţile şi aptitudinile sale, apoi spre a procura Româniloră din aceste părţi o adevărată sârbătore culturală, comitetulă arangiatoră a luată disposiţiunile necesare, ca adunarea generală se fie împreunată şi cu festivităţi sociale cunoscute din programulă deja publicată. Pe când se aduce acâsta la cunoşcinţa on. publică, deodată comitetulă arangiatoră, apelândă la tdte inimile seră în vieţa loră măgari, se mirau că ce lighioiă să fie aceea care o duce Românulă. Penciu 4>cea că trebue să fiă vre-ună felă de cală mică; Iofciu 4>cea că trebue să fiă vre-ună neamă de epure; Sfetcu însă se mira mai multă ca toţi şi 4‘cea: Be mă, cală să fie ăsta! nu se pote ; epure să fie! nu se pdte că e mare, de şi are piciorulă ca calulă şi urechile ca epurile. Se gândiră Bulgarii ce se gândiră, dor o nimeri ee lighioiă e aceea, nu ghiciră. La finele finelui se hotărîră să întrebe pe Deadu Ivană. «Be, Deadu Ivană, dise Iofciu, ce lighioiă să fiă aia, care este la Română? Gală să fiă nu se pote, că are urechile ca epurile. Epure să fiă nu se pote, că -omânescl, invit» pe toţi amicii şi iubitorii de progresulă are c0Pltâ * bota ca calula- Noi t0U ,ne ostenima culturei nostre naţionale a lua parte la festivităţile adunării fondului de teatru română din acestă ană, cari voră ave locă aici în Bocşia montană, şi a contribui în tdtă privinţa la câtă mai curânda ridicare a templului Taliei române! Bocşia montană, Septemvre 1885. Pentru comitetulă arangiatoră: Ioane Mar cu m. p., not. com. SCffil TELEGRAFICE. (Serv. part. ală «Gaz. Trans.*) BUDAPESTA, 21 Septemvre. — Principele ghicimă ce lighioiă este şi nu putemă să-i dămă de hacă, te rugămă pe tine, Deadu Ivană, spune la noi ce lighioiă este asta?* Deadu Ivană, după ce merse şi vă4u şi elă măgarulă 4ise: «Be! mă, ce proşti sunteţi, luaţi voi pe astă lighioiă de cală. Ma, să vă spui eu ce este asta, ghiciţi? sciţi be ce este asta, asta este epure bătrână.* Işala! strigară Bulgarii mulţumiţi că graţiă sciinţei lui Deadă Ivană au aflată ce lighioiă era aceea, căreia e nu-i putea găsi originea şi classa căreia aparţinea — i «Imparţialulă*. Editoră: Iacobă Mureşianu. Redactoră responsabilă: Dr. Aurel Mureşianu. Nr. 201. GAZETA TRANSILVANIEI Mersultl trenuri loru pe linia Predealii-Budapesta şi pe linia Tei aşii-Aradft-lSiidapesta a lei ferate orientale de stătu reg. ung. Predealu-Budapesta Budapesta—Fredeală Teiiaşft- ' ■ adft-Budapesta Budapesta-f radft-Teiuşil