REDACŢIUNEA .ŞI ADMmiSTRiŢIIIXEÂ s
BRAŞOVU, piaţa mare Nr. 22.
,(jAZETA“ iese în fiecare di.
Pe unu an ii 12 fior., pe şe s e luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. Eomânla şi străinătate:
Pe ană 40 fr., pe ş6se luni 20 fr.. pe trei luni 10 franci.
ANULU XLVIII.
lâ poşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi.
AH UNCIURXX.E:
O seriă garmondti 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicări
Scrisori nefrancate nu ae prlmesofi. — Manuscripte nu se retrimltS.
KS 102
Joi 29 Augustu (10 Septemvre).
1885.
Din cansa S-tei sărbători de mâne cji&rolu nu va apare decâtă Vineri sera.
Braşovtl, 28 Augustu (9 Sept.) 1885.
In numărulă nostru de alaltaerî amu publicaţii sentinţa juclecătorâscă, prin care d-lu advocaţii Patiţa din Alba-Iulia a foştii condamnaţi la şâse săptămâni arestii, pentru că a măr-turisitu, că a primiţii cu poşta 20 esemplare din romanulu originală „Horea“ şi a vândută din ele la prietini şi cunoscuţi 17 esemplare.
Condamnarea s’a făcută pe basa paragrafului 24 ală legei de presă absolutiste (patenta împă-rătâscă dela 27 Maiu 1852,) care este încă susţinută pentru Transilvania. In acestă paragrafă se dice, că este culpabilă acela, care lăţeşee în esercitarea meseriei sale, tipărituri de cuprinsă penală seu de acele, despre care scie că suntă o-prite; mai departe acela, care face negoţă ne-permisă seu secretă cu astfelă de tipărituri, ori le vinde la locuri publice, biblioteci ş. a. său le împărţesce între alţii, cu scopă de a le lăţi.
Casulă penală prevădută în § 34 ală patentei împărătesei din 1852 presupune prin urmare o rea intenţiune din partea celui ce a lăţită tipărituri, ce cadă sub pedâpsa. Celă ce le răspândesce trebue să aibă consciinţa, că nu este permisă acesta; altmintrelea nu pâte esista nici o penalitate.
Este forte greu a stabili, când o carte său altă scriere este a se considera ca una de cuprinsă penală; mai alesă într’ună stată constituţională va fi greu de a se indica marginea, dela care începe penalitatea, afară de acele caşuri unde ori şi cine pâte cunâsce, că scrierea este de ună cuprinsă penală. De aceea mai alesă în-câtă privesce cărţile, ce se vendă prin librării, fiă interne, fiă din afară, nu p6te să se orienteze particularulă, decâtă numai fiindu’i cunoscută, că guvernulă a interzisă cutare său cutare opă.
Se naşce acum întrebarea, dâcă d-lă advocată Patiţa a răspândită cu intenţiune esemplare din romanulă „Horea“, şciindă că cuprinsulă lui este penală şi că cartea este oprită ? Din sentinţă şi motivele subscrise de snbj udele din Al-ba-Iulia, Vama, nu aflămă nimică cu privire la! intenţiunea advocatului Patiţa, ci într’ensele se •ia de basă numai şi numai mărturisirea acusa-tului, că din 20 esemplare, ce-a primită, a vândută 17. Ce e şi mai surprinzătorii, nu aflămă din actele memorate ale judecătorului nimică nic! despre cuprinsulă romanului din cestiune; se (jice numai că e „de cuprinsă duşmănosă patriei şi de natură, de-a aţîţa ura naţionala.“ Cum, ce şi prin ce ?... nu se spune. Pe lângă ucâsta nici in sentinţă, nici în motive nu se afirmă cu nici ună cuvântă, că numita carte ar fi fostă oprită de guvernă ; dar aflămă din motive că acusa-tulă a declarată că, după şciinţa lui, romanulu „Horea “ nu se numără între cărţile oprite.
Nu ne aducemă aminte în adevăru să fi cetită undeva că romanulă „Horeaw ar fi oprită, dâr după mintea sănătâsă a ori şi cui nici nu mai avea sensă oprirea lui, după ce a fostă permisă de ministeră vândarea cărţii „Revoluţiunea lui Horea“ de N. Densuşană şi după ce autorulă romanului declară, eă la compunerea cărticelei sale a luată de basă actele istorice, publicate în numita carte.
De sigură, că d-lui advocată Patiţa, din a-semenî consideraţiuni, nici prin minte nu i-a trecută, că romanulă „Horea“ pote să aibă ună cuprinsă penală, când elă face istoriă în formă de dialogă, şi — accentuămă din nou — rămâne a se dovedi cu citate positive din acelă romană, de este în adevără vrăşmaşă statului seu nu ?
Unde este dâr o urmă de rea intenţiune în modulă de procedere ală d-lui advocată? Dâcă judecătorulă nu scie să ne spună nimicu despre acesta, cum amă sci noi? Dâcă acelaşi judecă-toră nu ne scie spune de este oprită său nu romanulă „Horea,u de unde vomă sci noi?
Una însă resultă neîndoiosă atâtă din sentinţă câtă şi din motivele ei, că o faptă penală în sensulă legei nu esista în casulă de faţă, căci împrejurarea ca d-lă advocată Patiţa a primiţii dela vre ună prietină ună numără de esemplare prin poştă şi a vândută din ele amiciloră şi cunoscuţiloră săi, fără a i se dovedi râua intenţiune, nu in vâlvă după lege nici cea mai mică penalitate.
Stămă dâr faţă cu o sentinţă pe care, oricâtă de mare silinţă ne-amă da, nu-o putemă înţelege decâtă numai dâcă vomă avâ în vedere anormala situaţiune creată prin agitările pressei maghiare şi prin influinţa ce-o are acâsta agitaţiune chiar şi asupra acelora, ce suntă datori a ţinâ cumpăna dreptăţii mai pre susă de cu-rentulă pasiuniloră produse de politica (Jilei.
Ne surprinde şi faptulă că subjudele din Alba-Iulia a alesă pedâpsa cea mai aspră pentru d-lă Patiţa şi n’a făcută usă de împuternicirea ce i-o dă legea, ca săi prefacă pedâpsa arestului în pedâpsă bănâscă. Acâsta, în legătură cu cele atinse mai susă, face asupra-ne impresiunea că nu „siguranţa statului“ a jucată rolulă principală la urmărirea d-lui advocată Patiţa, ci tendinţa de a-i da acestui zelosă naţionalistă o lovitură nimicitâre morală şi materială.
Nu cumva a jucată în acâsta afacere rolulă său tristă şi pofta de denunţare, ce predomină sufletele unoră âmenl slabi şi fâr’ de caracteră?
In ori şi ce casă trebue să regretămă a-dâncă, că a fostă cu putinţă şi acjl în anulă Domnului 1885 să se aducă o sentinţă lipsită de motive temeinice, ca cea memorată. Ţrebue să presupunemă, că acusatulă a apelată şi aşteptămă cu nerăbdare sentinţa forului mai înaltă.
Şi pănă atunci însă nu putemă să nu le (Jicemu conlocuitoriloră noştri maghiari, în a că-roră mână se află adl justiţia: Cu câtă puterea vâstră e mai mare acjî, cu atâtă mai multă să ve feriţi de a da sentinţe nedrepte, căci odată veţi trebui să respundeţl înaintea tribunalului istoriei!
Perchisiţiuni domiciliare.
Ni se scrie din C o h a 1 m ă cu data de 8 Septemvre;
»In (Jilele trecute, de vre-o săptămână, a venită la adresa părintelui administratoră protopopescă şi parochă gr. or. în Gohalmă, o proclamaţiune din România prin poştă, şi aflându-se părintele administratoră tocmai la ofi-ciulă poştală a desfăcută cuverta şi a aflată într’ânsa o hârtiă tipărită cu roşu. Magistrulă poştală, care e prietenă cu d. parochă, a cerută să vecjă ce e scrisă pe a cea hârtiă, şi părintele pănă a nu ceti încă i-a dat’o. Magistrulă poştală după ce ceti tjise: „Domnule, asta nu
ţi-o mai dau că e revoluţiă“, âr părintele administratoră îi respunse: »Nicî n’am lipsă de ea, dacă e vorba în ea de revoluţiă*.
Der ce să ve(Jî? Erî în 7 Septemvre pela 6 âre sera părintele administratoră se pomenesce că-i calcă casa d-sale procurorulă din Ibaşfalâu, judele criminală dela judecătoria din Cohalmă împreună c’ună notară şi cu doi martori. Aceştia au răscolită tâte cărţile, archi-va protopopăscă şi parochială şi tâte protocâlele de gestiune, pulpitulă mesei unde avea epistolele ş. a., ba nici măcară patrahirulă cu molitvelniculă, unde era şi sfânta cuminecătură, n’au rămasă nemişcate, c’ună cuvântă s’a făcută cea mai minuţiosă perchisiţiă în tote odăile d-sâle, der nu au aflată nimică. Biâta preotesă cu cinci copii, vătjenda atâta putere de domni dela judecată că-i cuprinde casa şi facă cercetări, s’au speriată tare.
Sărmană preoţime română, totă suspiţiunată a fostă ea şi înainte şi după 1848 şi pănă astăzi vedemă, că bieţii preoţii noştri, cari în cea mai mare parte trâescă numai după cornele plugului, suntă espuşî la cele mai grave urmăriri şi neajunsuri. Gând voră lua sfârşită a-ceste triste împrejurări ?
Suntu câteva săptămâni de când fiarele din Cluşiu erau alarmate de faima că se va înfiinţa acolo unii (Jiaru românescă. „Ellenzek“ a protestaţii solemnelă. Unii amică ală fâei nâstre de lângă Prută ne trimite următorulă articulă ca răspunsă la espectorarea fâiei oposiţionale maghiare :
BiarU romana, în Cluşiu.
Mare dosă de neruşinare trebue să aibă cineva, când strigă prin (Jiare în totă lumea ca ţiganulă din poveste: »Luati-lă de sub mine că mă omoră!« Tocmai aşa mi se pare şi spaima lui »Ellenzâk,« când (Jice cumcă în Gluşiu va apără ună (Jiară română.
Mai alesă cuvintele următore facă pe omă de nu scie, să rî(Jă său să se indigneze? Elă esclamă: *In acestu oraşu (în Cluşiu) românismulu îndrăsnesce a cugeta la întemeiarea unui diaru românii. Ce însemnâzft acesta ?«
Dar întrebămă şi noi pe jupânulă »Ellenzâk«: Cu ce dreptă ar vrâ dumnâlui să interzică Româniloră, ce-loră mai vechi locuitori din ori care oraşă, ori care col-ţişoră ală Transilvaniei, ală Bănatului, ală Bihorului şi ală Maramureşului, unde 75/100 suntă Români şi numai 25/100 alte amestecături: Unguri, Armeni, Nemţi, Slavoni, şi mare parte jidani, (Jică: cu ce dreptă ar vrea să inter(Jică Româniloră înfiinţarea unui (Jiară in limba loră?
Cine este mă rogă jupânulă .Ellenzâk,* că merge pănă acolo cu orba-i pretensiune, ca Românii din Transilvania, unde toţi locuitorii Transilvaniei, de ori ce naţionalitate, vorbescă românesce, pe când cu limba maghiară poţi muri de făme în cele mai multe localităţi — nici să scrie ei pentru ei în limba loră propriă, necum să mai vorbescă? — Dar cu ce dreptă totă jupânulă »Ellenzâk«- (şi cu elă mai multe cjiare unguresc!) pretinde ca în Bucurescî, capitala Regatului României, să aibă Ungurii nu numai (Jiarulă ungurescă, pe care îlă au deja de multă, fără să-i oprescă Românii din România, dar pretindă cu totă obrăsnicia (Jiarele ungurescl, să se înfiinţeze şi în Bucurescî ,Kulturegylet«-ulă ungurescă, pentru a maghiarisa pe cetăţenii români din România? (S’a şi înfiinţată o filială în Bucurescî. — Red.)
Apoi ce dovadă mai trebue Europei — lamei întregi — despre marea şi frumâsa libertate şi toleranţă ungurescă, faţă cu asemenea pretenţiunî, când chiar (Jiarele unguresc! arată lumei mari, că ei nu vrău nici atâta să sufere în Transilvania, ca Românii să aibă ună (Jiară ală loră. Ba mai multă! Că Românulă nici să în-drăsnâscă a cugeta! Autjiţî! Pănă şi cugetarea le este îuter(Jisă Româniloră!
Acâsta este constituţiunea cea mai liberală pe sub sore; acâsta e toleranţa, concesiunea şi sămânţa de înfrăţire pe care Ungurii o dorescă, dar Românii încăpăţânaţi nu voră să scie, decâtă de agitaţiuni şi de aţî-ţarea urei contra Unguriloră mărinimos!._____________«
Nr. 192
GAZETA TRANSILVANIEI
1885.
Ungurii n’ar trebui se-şi facă de capă, n’ar trebui să strige contra agitaţiunei Româniloră, pe care încă nu o au întâlnită de când s’au urcată la verfulă puterei.
Să nu strige ca copilulă celă răsfăţată, care în răsfăţulă său striga pe strade de se spăriau vecinii: „Ajutorul că me muşcă unu câne turbatul« Şi cânele turbată nu era nicăirî. Dar odată într’adeveră, că a întâlnită pe cânele turbată; atunci înzadară a strigată ajutoră, că vecinii nu Pau credulă şi nu l’au apărată, şi Pau lăsată să strige pănă a păţit’o...
Şi Ungurii strigă cam de multă. Europa i’a ascultată, a venită spre a-i^ apăra, pănă când s’a convinsă că Maghiarii spună neadevără, şi că Nemaghiarii nu suntă cânii cei turbaţi; acuma a începută Europa a ignora strigătele Maghiariloră. Vedă să nu se întrecă cu gluma; căci şi gluma dacă dureză prea multă, apoi se desgustă toţi câţi o audă, şi pe urmă să nu le pară rău.
Câtă este Românulă de tolerantă le aducă esem-plulă următoră: In Botoşani (Moldova) Emerich Hajnal spiţerulă (apotecarulă), ungară din Transilvania, deşi în întregă oraşulă Botoşani nu se află mai mulţi de 4 seu 5 Unguri, şi nimeni în totă oraşulă nu cunosce limba ungurescă, totuşi la spiţeria lui Hajnal era o firmă ca de 6—7 metri| lungă şi 1 metru lată, şi pe firmă nu era scrisă alta decâtă : HAJNAL IMRE GYOGYSZERTÂRA, şi cu tote aceste nimenea nu i a (jish măcară ună cuvântă, deşi nimenea nu scia rce însemneză conţinutulă firmei. Ba din contră îlă lăudau că e bună naţionalistă şi că ţine aşa de multă la naţiunea sa. Dar cu tote acestea era patriotă română bună, încâtă ar fi de dorită se avemă în România mulţi patrioţi Români ca dânsulă. Eternă-i fia memoria 1
Pentru firma lui cea ungurăscă, nu s’a spăriatO statulă română, că va fi sguduită din temeliă, nici nu Pa învinovăţită nimenea că trateză şi vinde România la Unguri.
Avemă sate curată unguresc! în Moldova, dar cine îşi bate capulă sâ le româniseze? deşi în multe sate unguresc! nu sciu altă limbă decâtă pe cea ungu-rescâ. In cele mai multe sate însă vorbescă românesce, şi în multe sate nu mai vorbescă o bobă unguresce. Dar fie siguri Domnii Unguri din fericita Ungariă: că nici ună Ungură din România nu le invidieză fericirea ungurescă, nici chiară Vandory Lajos, nici nu dorescă o sorte mai bună, nici ajulorulă şi cultura Egylet-ului nu o dorescă; ei din contră se rogă la D-(jeu să nu-i feri-cescă ca pe Ciangăii din Bucovina.
Lase deră pe tdtă lumea să-şî cultive şi să-şî vorbescă limba şi nu trâmbiţe minciuni: că Ungurii nu impună limba nimănui cu forţa; când iotă ei răc-nescă şi sberă: că şi copii nemaghiariloră trebue luaţi dela părinţi cum se iau mieii dela oi ca să-i înveţe unguresce de mici şi numai unguresce; adecă o limbă cu care Ungurii în capitala loră nu se potă ajuta multă i apoi peste hotarulă regatului ungurescă, peră cu toţi de fome cu limba maghiară.
Dacă însă Maghiarii ţină la fraţii loră Unguri din România şi voiescă să nu li se facă şi loră aici, ceea ce facă ei cu fraţii noştri Români de acolo apoi, înceteze cu persecuţiunile şi cu violenţa loră.
Unu opincaru moldovenitu.
CESTIUNEA ARAB-TABIEI.
I6re, potă fi rău interpretate. Bine-voţî der, sub titlulă de lămurire, a-mî permite să scriu câte-va cuvinte.
N’am avută de potolita nici o agitaţiune contrară independenţei ţărei, nici a reserva pentru mai tânjiu o aprobare de acte, pe care le-aşî desaproba astăzi. M am mărginită a aminti celoră pe cari acăsta putea să-i intereseze, că alianţa isiaelită universală a dechiarată de mai multe ori, că ţinta ei salutară fiind îndoită, una de a lucra la emanciparea israeliţiloră pretutindeni pe unde nu se bucură de locfi de egalitatea drepturiloră, şi alta de a contribui la progresulă loră civilă pe acolo pe unde elă lasă încă de dorită, ea privesce — întru câtă este vorba de ântăiulă punctă— misiunea sa ca sfârşită prin tratatulă din Berlină şi că, astfelă fundă, nu i-a mai rămasă altă ceva de făcută decâtă să contribue, pe câtă putinţa ii va fi, la totă ce ar putea contribui la cres-cerea în România a progresului civilă ală israeliţiloră, pentru ca să potă sfârşi singuri opera loră de complectă egalare cu Românii. Şi am adaosă, că decă o bună mamă trateză pe copii săi cu aceeaşi dragoste, orî-care ar fi, de altmintrelî, defectele unora seu ale altora, ună bună fiu iubesce eu tinereţe pe mama sa, chiară când o crede ne-dreptă în privinţă-i.
Cunoscă în destulă de bine calităţile israeliţiloră din România spre a mă îndoi, că printr’ună patriotismă prea zelosă, nu voră reuşi în curând să dobândescă în România ună îocă egală cu coreligionarii loră din En-glitera, Francia şi Italia. De asemenea sciu forte bine câtă de multă Românii creştini îşi iubescă patria loră pentru ca să fiu sigură că, după ce au luată precauţi -unile pe care le-au crezută trebuinciose pentru propria loră desvoltare, nu voră voi să lase a se perde nici o forţă, care ar putea să fiă folositore ţărei. Mai cu deosebire prin unirea socială se înalţă naţiunile. Nimeni nu doresce cu mai mare vioiciune ca mine prosperitatea şi înălţarea României.
Vă rogă a primi cordiala simpat.iă a unuia din cei mai vechi filo-românî. — Armând Lemj.
Corespondentulă bucurescănă ală cunoscutului diară »I1 Diritto,* vorbindă în corespondenţa sa despre ce-stiunea israelită. spune, între altele, că deşi »Telegrafulă« a voită să escite poporaţiunea la ună măcelă contra evreiloră, bunulă simţă ală Româniloră nu-i lasă să as culte acele cuvinte. Românii suntă forte toleranţi şi măsura de care se plângă israeliţii, privitdre la comerciulă ambulantă, n’a fostă luată contra eveiloră, ci a fostă o măsură generală.
Toţi sciu, că restricţiunile ce se fâceu în privinţa israeliţiloră au încetată după tratatulă dela Berlină prin modificarea art. 7 din Constituţiune, astfelă a(jî avemă israeliţî alegători, şi potă fi aleşi în diversele colegii politice, suntă advocaţi, juraţi, membri în consiliulă comunală, impiegaţi la căile ferate, Ia Banca naţională, la monopolulă tutunului şi alte instituţiunî publice.
Vorbindă despre protestarea israeliţiloră din Londra, cari au cerută lordului Salisbury să intervină, corespondentulă cjiarului »Diritto* scrie, că nu este adevărată că în România esistă o persecuţiune religidsă.
După câtă scimă, acelă corespondentă este ună israelită română, d. H. Răniştenu, doctoră în dreptă.
Felicitămă pe tănărulă advocată, care apără causa României în străinătate. Acesta este celă mai sigură modă d’a atrage simpatiile nostre în partea Israeliţiloră, încheiă »Românulă.*
Circulă diferite sgomote privitore la ună diferendă ivită între România şi Bulgaria. Lcă versiunea ce dă »Agenţia Havas* :
Autorităţile bulgare stabilindă, acum 15 cjile, ună postă militară ş’un biurou de vamă pe teritoriulă română, la 2 kilometre mai încoa de hotarfi, pe drumulă dela 03trovă la Silistra, guvernulă română a intervenită pe cale diplomatică spre a face să se dărâme construc-ţiunile. Der demersurile cabinetului din Bucurescî ră-mâindă infructuose, ordină se dete posturiloră române stabilite dincolo de Dunăre să se apropie de linia hotarului.
In consecinţă, ună mică detaşamentă română a o-cupată la 22 Augustă (3 Septemvre) înălţimea Arab-Ta-bia, punctă situată—fără să fiă vorba de nici o contes-taţiune în acestă privinţă — pe teritoriulă română. Bulgarii îndată s’au retrasă.
Incidentulă deci n’a avută nici o gravitate. Guvernulă română a propusă îndată d’a se numi o comisiune mixtă, care să fie însărcinată d’a procede, câtă se pote mai curendă, la o delimitare definitivă.
Ceşti unea israelită în România.
Deosebite versiuni circulându asupra sosirei d-lui Armând L6vy în Bucurescî, d-sa a adresată (Jiarului „LTndăpendance roumaine“ urmâtdrea scrisăre prin care esplică venirea sa acolo:
Mi s’au arătata acum liniile ce stimabilulă d-vostră (jiară mi-a consacrată şi care, deşi suntă forte binevoi-
ConfUctultt dintre Gemania şi Spania.
După scirile cele mai nouă ce sosescă despre afacerea Carolineloră, se pare că Germania e hotârîtă să cedeze Spaniei. »Nordd. Allg. Ztg.,* organulă cancelarului, scrie cu mnltă modereţiune şi acăstă împrejurare face pe »Wiener Abendpost* să constate, că după t6te semnele conflictulă se va aplana pe cale pacînică. Foile germane caută să scuse atitudinea pacînică a Germaniei, (Jicendă, că ea nu vrea să pericliteze tronulă lui Alfonso. Pote să fiă şi acesta causa moderaţiunei Germaniei, dar să nu uitămă că mai p6te fi causa şi tema Germaniei, d’a nu cădea într’o cursă, care să distrugă tote succesele ei dela 1870 înc-oce. Aşteptândă să vedemă ce desvoltare iau trădările dintre Germania şi Spania, să con-tinuămă a arăta ce se mai peirece în Spania.
Telegramele cele mai ncuă din Madrid spună, că poporulă spaniolă, cercurile militare şi politice ceră răs-bunare contra Germaniei. Foile liberale pretindă unanimă să se declare Germaniei răsboiu. Se crede că cru-cierii »Aragon« şi ,Marquez« voră reocupa cu puterea armeloră insula Yap, anulândă luarea în posesiune de că-tră Germania. In arsenale se lucreză cu celă mai mare zelă. Toţi Spaniolii preferă umilirei răsboiulă. Guvernulă chiar e silită să mergă cu curentulă şi în consiliulă de miniştri a declarată ministrulă preşedinte Ca-novas, că dacă Germanii nu voră evacua Garolinele, se va adresa Germaniei ună ultimatum. Se vorbesce şi aceea, că ambasadorii celoră două puteri îşi voră cere paşa-părtele. Generalulă Martinez Gampos şi admiralulă Ante-
quera se voră duce la Filipine. Mai multe (Jiare din Paris dau sub t6tâ reserva scirea, că consululă germană din Saragossa ar fi fostă omorîtă. In vr’o două oraşe din Francia chiar s’au făcută manifestaţiuni antigermane. Mare sensaţiune a produsă ună articula ală (Jiarului italiană ,Diritto*, organă ministerială, care susţine pro-testulă Spaniei în contra ocupaţiunei insulei Yap. Arti-cululă încheiă!astfelă: »Atitudinea Spaniei este în totă casulă ună simptomă, că Europa s’a săturată să mai sufere preponderanţa lui Bismarck*
In faţa acestui curentă antigermauă, nu e mirare deci, că puterniculă cancelară se simte de astădată slabă în faţa Spaniei şi că căpitanului vaporului de răsboiu »Hyâne* i s’a dată mână liberă, prin urmare pote părăsi insula Yap.
SOIRILE PILEI.
O telegramă ce a primit’o »Koluische Zeitung* spune, că autorii proclamaţiunei »irredentei« române nu suntă Români, ci Maghiari, cari au tipărit’o şi împărţil’o cu intenţiunea de a suspecta pe Români şi ca ministrulă Tisza să aibă motive de a persecuta pe Români. Foile unguresc! suntă cătrănite pe diarele din Germania, fiind că propagă scirî duşmănose Maghiariloră.
—0—
Din Huneddră i se scrie „Tribunei,“ că în birtulă lui Ianner de acolo, o societate de Maghiari vorbea despre Români şi Saşi, şi ună Maghiară strigă ca ună sălbatică în presenţa a doi Români ce se aflau în aceeaşi cameră: „Câţi Valahi şi Saşi suntă în lume, toţi suntă hoţi, mişei şi buni de furci ?‘‘ Ge s’ar fi întâmplată cu ună Română seu cu ună Sasă, care s’ar fi esprimată astfelă despre Maghiari ? De bună sâmă înfunda temniţa.
Viceşpanulă Garaşiu-Severinului a începută o strictă cercetare, ca să pună mâna pe cei cari âu afişată pro-clamaţiunea în Garansebeşă. Proclamaţiunea, după o telegramă din Timişoră,s’a împrăştiată şi în ţinutulă Ră-caşului, şi s’a trimisă din Ploescî cu posta prin Pesta.
—0—
0 deputaţiune dintre foştii membri ai societăţii „Slovenska Mutica** s’a dusă în dJlele trecute la Viena, ca să înmâneze Maiestăţii Sale o petiţiune. Iu aceasta se cerea, ca ordinaţiunea ministerială, prin care s’a desfiinţată „Slovenska Matica,'* să se anuleze şi să se oprescă d’a se da averea „Maticei** reuniunei de cultură ungaro-slovacă. După cum spune acum „Vaterland*, viceşpanu Thuroczului a încunosciinţată pe petenţî, că petiţiunea s’a trimisă fără nici o observare său decisiune, ministrului de interne ungurescă.
—0—
S’au făcută paşi cătră ministrulă culteloră din partea inspectoru’ui şcolară, ca să se fericească şi Sebeşulă cu o scolă de stată.
—0—
Tribunalulu din Târgu-Mureşului, ca foră competentă pentru judecarea crimeloră de înaltă trădare, re-voluţiune etc., din incidentulă proclamaţiunei a adresată autorităţiloră municipale din Ardeală ună ordină, ca pe persânele bănuite că stau în legătură cu comitetulă „irredentei*' să le supraveghieze strică, şi în casulă dată să se facă perchisiţiunî domiciliare, să aresteze pe individă la cari s’ară găsi indicii şi să’i predea tribunalului din Tergu-Mureşului, ca să le facă instrucţiunea şi să’i judece.
—0—
Universitatea „Franz-Joseph“ din Cernăuţi îşi va deschide cursurile la 1 Octomvre 1885, scrie „Românulă.* Semnalămă printre profesori pe d-nii: Isidoră cavalerii de Ondulă, profesoră de bibliă, limba ebreă şi limbi orientale, Constantină Podovicî, profesoră de drep-tulă canonită grecă-ortodoxă, I6nă Sbiera, profesoră de limba şi literatura română, Vasile de Repta, profesoră de exegesa şi istoria bisericescă, Emiliană Voinţchi, profesoră de teologiă, morală, Vasile MitrofanovicI şi Juvenal Stefanelli, toţi profesândă cea rrai mare parte din cursuri în limba română.
—0—
Getimă în * Românulă:* »Regimentulă de geniu condusă de idea de a putea procura trupeloră în manevră şi campaniă apa necesară pe acolo pe unde nu esistă puţuri, a studiată o sistemă de puţă, şi (jilele a-cestea a şi esperimentată pe platoulă Cotrocenî sistema de puţă Pitoy. »Revista armatei* spune, că va face o descripţiei detaliată a acestui puţă, care crede că va interesa pe toţi oficeni noştri.*
—0—
„Voinţa Naţională1* e informată, că căpitanulă Di-mancea din artileriă, actualmente aflată în misiă în En-glitera, a inventată ună revolveră cu 6 seu mai mulie focuri, care se deschide şi aruncă singură cartuşele arse şi se pote desface în bucăţi cu mâna pentru a semnaţi Acestă revolveră este forte simplu şi se crede că va. avea şansa a se adopta în armata engleză.
Sr. 192.
GAZETA TRANSI1VANIEI
1885.
Arena. De câteva 4i'e se află în Braşovă societa-ieade acrobaţi şi gimnastici a d-Iui Adolf Kiss, care a şi dalii pănă acum patru representaţiunî. Celă ce a asistată la vre-una din acestea s’a putută convinge de destoinicia trupei, care e compusă din artişti escelenţî.
E de mirată precisiunea cu care se esecută diferitele (semiţii gimnastice şi de forţă la trapeză şi recă, jocurile ţi săriturile pe funiă, eserciţiile pe sf<5ră neîntinsă, peri-colosele salturi în aeră, danţurî ş. a. Intre aceste jocuri care ’ţî încordă atenţiunea, clovnii dîstragă publiculă prin lentele Iotă glume adeseori de minune potrivite. Pu-bpliculă găsesce în adevără momente de distracţiune la iceste representaţiunî.
P6catultt beţiei.
De lângă Reghinulă săsescă, 6 Septemvre.
II.
Din Reghinulă săsescă, dela podulă de vamă, pănă h drumulă care merge cătră Gurghiu şi ajunge la crâşma tai Clopotă Eisig, îi trebue omului să mârgă 20 minute; h Vanţa acestei călătorii, şi în stânga şi în drepta pe logi drumulă ţării se află 17 crâşme jidovesc!, şi vîndă ţie întrecute care de care vinarsă mai eftină, litra dela 18-18 cr. «vinarsă bună cu buruene şi măsură mare, am ijică ei,« pre lângă acesta mai vîndă jidovii pită, Ibacă, aprin^ătore şi altele, strigă după ămenî, încâtă nulă vrendă nevrândă întră înăuntru şi apoi, uitându-se. kuna şi la alta, îlă îndămnă păcatele pe sârmanulă de
că poftesce şi din celă bună cu buruene adecă din râarsă şi aşa bea de 3 cr., apoi de 5 pănă la 10 cr.
^iată că a băută atâta pănă ce mai pe urmă dă cu ştlăria după câni.
Acestea se întâmplă numai pe aicea, dară apoi pe larăşă în susă? Din Reghinulă săsescă pănă în Topliţa diă sputjă de jidovi se află, şi în ce măsură mare se ka vinarsulă de plutaşi, nimenea nu-şî p6le închipui. Ido dintre poporă o parte a şi ajunsă la sapă de 'mt Totă aşa stau treburile şi prin părţile Bicazului ş Tolgheşului, ba încă mai rău ca în alte locuri, o mul-jme de jidovi domineză totă ţinutulă acela.
Acolo dară şi pre aicea în unele locuri şi în diua ie aiji omenii se ţină de obiceiulă :elu vechiu, vinarsulă Si beu nu numai în crâşme, ci chiar şi în sântele bi- j trici, La prasnicî, cum e Archangeîulă Mihailă şi Ga-irili, Nascerea Domnului şi alte multe, mai tote, creştinii M mâncare şi băutură în biserică şi după ce preotulă jitii cu celea sânte, se apucă cu toţii de mâncate şi liote, în urma cărora urmeză bătăi şi de multe ori şi k\ celea.
Ore pentru ce se mai rabdă astfelă de lucruri, şi io le facă ună capătă?
In părţile săcuimii, încă asemenea în tote comunele ie afli jidovi, şi Săcuii beu spirtă şi vinarsă încâtă stau kprăpădâscă pământulă, cu băutulă întrscă şi pe Ro-mânl şi mai tare beu spirtulă nestinsă; deja în părţile Gurghiului mai toţi Săcuii suntă ajunşi la sapă de lemnă, lenitulă munţiloră şi ală păşuniloră îlă tragă Armenii Sovacfl şi Gergiti, eră Săcuii suflă în păsată.
In timpulă acesta în care trăimă, vinarsulă jocâ nare rolă şi vinarsulă aduce şi venitele cele mai mari, mica în ţera nostră nu are aşa trecere ca vinarsulă ţinarsulă îmbogăţesce pe evreii — noii * patrioţi* maghiari — er poporulă sărăcesce vă4§ndă cu ochii.
Cine nu mă crede pre mine, lase t6te întreprinderile la o parte, să vie şi să se facă vendăloră de vi-rnrsfl (crâşmară) în ospătăria lui Clopotă Eisig dincolo ie Reghinulă săsescă lângă drumulă care merge cătră tiarghiu, şi va vedea ce „Geschăft» va face şi câtă de ie ii va merge treba, îlă asigureză ori şi pre cine — mai s6 aibă capă bună, — că în scurtă timpă dela unica va ajunge la bani încâtă în Reghinulă săsescă îşi • ta pute cumpăra curţi de petră cum ’şi-au cumpărată \ jlovii, cari erî alaltâerî vindeu vinarsă pre lângă dru-nulă ţării, er astăcjl aceia facă cele mai strălucite „Ge-diăftur'* în oraşulă Reghinulă săsescă — pentru că intre Saşi — şi puţini Români câţi au avută vre-o în-vtorindere au începută a falimenta.
Ce ar fi de făcută, ca acestui rău să i se pdtă pune opătfl? Să meditămă cu toţii.	—..—..— Tu.
DIN BUCOVINA.
Cârnpulungă în Augustă 1885.
pilele trecute am avută ocasiune a fi presentă la )petrecere sărbătorâscă în mijloculă poporului română in Carpaţii bucovineni. Românulă munteană nu e ser-i i precum îlă afli la Câmpiă. Rîmlenii străvechi ai Morii republice Dorna şi Gâmpulungă au gustată prin jecole din isvorulă răcoritoră ală libertăţii, şi astăzi încă i cele mai grele împrejurări, deşi rămaşi înapoi în cui-■ tari înaintea altoră popdre conlocuitore, sciu a’şî rădica apulă şi a face pe streină să înţelegă că : «Românulă t fostă şi elă odată ceva, şi n’are nevoiă a se linguşi aimărui. Amintescă anume despre acestea, pentru că în jlii direcţiune şi sub alte împrejurări pe care aice nu
voiă a le desfăşura sistemulă, de linguşire şi protecţionismU luase pela noi dimensiuni îngrijifore.
De astadată însă era vorba că domnulă Niculai Cehowschi, judecătorulă districtului Gâmpulungă, fu numită Consilieră la tribunalulă din Suceava, şi vestea că domnia sa voesce a se depărta din mijloculă nostru, a pusă din t<5te părţile poporulă în mişcare.
Ca smeii din legende, călări alergau Românii noştri din tăte părţile în haine sărbătoreşti pentru a petrece pe funcţionarulă celă mai demnă, care prin ună şiră de anî plini de fapte meritabile a încărunţită în mijloculă loră, şi acuma avea să le dică: «rămasă bună*. In aju-nulă plecărei oraşulă Cârnpulungă era îmbrăcată în haine de sărbâtdre şi locuitorii lui şi dinprejură adunâudu-se în piaţă înaintară in numără imposantă cu facle aprinsă pănă la locuinţa domnului consilieră, unde după ce primi gratulaţiunile cele mai căldurdse din partea tuturoră cor-poraţiuniloră şi a notabililoră din districtă, fără deosebire de naţionalitate, i se făcură ovaţiunî pe care altă funcţionară publică n’a avută fericirea a le vede.
Mai strălucită şi surprin^ătoră se desfăşura plecarea d-lui consilieră Cehowschi a doua 4*- Reia 9 bre dimineţa şoseua ce duce dela Cârnpulungă spre Suceava presentă ună aspectă precâtă de măreţă pre atâtă de îmbucurătorii. Drumulă era acoperită de poporă — şirulă de trăsuri elegante, mestecându-se cu mulţimea căruţe-loră ţârăneşci de paradă, părea a nu ave capătă, eră înaintea trăsurei pline de flori a serbătoritului, banderie compuse totă din voinici de munte, îmbrăcaţi în sumane negre ca mura, sburau călare cu stegurile în mâni, în sunetulă săeăluşiloră aşezate de comunele situate d’a lun-gulă şoselei, unde poporulă făcându spaheră, strigăte puternice de: »să trăescă* răsunau din pepturile multimei adunate, şi nu încetară în totă decursulă călătoriei.
«Doamne, că frumosă petrecaniă îi mai facă*, es-clamâ ună călăreţă, ună Română verde şi înaltă ca bra-dulă, ce se intârejiase şi nu putea intra de înăbuşeală în şirulă lungă de călăreţi, „aşa nu mi-am închipuită că va fi, căci dacă şciamă despre una ca acesta «eşiamă cu comuna întregă afară, a fostă ună domnă «bună, nepărtinitorii, să trăiască, unde merge totă cu bine ,să mergă, Dumne4eu să’i ajute*.
Aprope de hotarulă districtului, se întinse într’ună locală anume pregătită o masă, unde luându-se ună de-jună în voia cea mai bună a tutorora s’au rădicată mai multe toaste pentru îndelunga sănătate şi în onorea astfelă sărbătoritului domnă, dintre care celă pronunţată de Vasili Flocea, ună română mie4osă de lângă pietrele Domnei sub Rarău, ar pute face onore celui mai cultă bărbată.
In fine sosi şi timpulă despărţirei. Domnulă consilieră mulţămi la toţi în modulă celă mai căldurosă şi se porni din mijloculă nostru, urmată de urările cele mai sincere din partea braviloră munteni, cari s’au grăbită cu cea mai mare bueuriă a petrece în modulă acesta pe domnulă demnă de onorea ce i au făcută — şi pe care poporulă munteană nu ’lă va uita niciodată — pentru că : precumă a 4isă Vasile Flocea în discursulă său bine nimerită : «bună a fostă, bine numai a făcută şi faptele bune din partea celoră cu puterea în mână, re-mânu vii în inima popâreloru, şi se străplantă din ge-neraţiune în. generaţiune ca ună odoră comună.
Astfelă domnulă consilieră Cehowschi, depărtându-se din mijlocnlă nostru, ne-a luată inimele cu densulă şi fiă sigură, că poporaţiunea întregă din ocolulă Câmpulungului moldovenescă de odinioră îlă va păstra pentru totdă-una în amintirea cea mai plăcută.	Vrânâu.
superedificatele parte lipseau, parte zăceau ruinate — numai o casă mai susta
Lad. Popă Chechisianulu, preotă gr. cat.
SCIEl TELEGRAFICE.
(Serv. part. ală «Gaz. Trans.*)
BUDAPESTA, 9 Septemvre. — Ospeţii poloni an dusă corbne la mormântulu lui Franciscu Deacă şi Woronieczky şi la statua lui Petofi. Mulţimea, ce numera mii, aclama cu entusiasmu.
KLAGENFURT, 9 Septemvre. — Maiestatea Sa a sosită eri la manevre, a fostă sărbă-toreşce primită. După ambtji Regele visitâ espo-siţiunea.
DIACOVAR, 9 Septemvre. — Fiscalulă e-piscopescă Kovacevici a fostă arestată pentru crima de înşelare.
MADRID, 9 Septemvre. — S’au făcută din nou manifestaţiuni antigermane; de astă dată în mai multe oraşe. In Valencia insigniile dela consu-latulă germană au fostă rupte. Se vestesce, că fregata germană nu a lăsată nici o garnisbnă în Yaps. Spiritele s’an mai liniştită în urma acestei scirî.
MULŢĂMITĂ PUBLICĂ.
Poputeleculu de Craine, 2 Septemvre 1885.
DIVERSE.
Dreptate rusâscă. — «Naţiunea* estrage urmâtorele jdintr’o corespondenţă pe care ună confrate din capitală (4ice că o primeşte din Chişinău: »La 16 Augustă, dimineţa, o mare nenorocire s’a întâmplată la marginea oraşului Chişinău. Nisce oficerî ruşi se întorceau beţi ‘ dela vânată, şi pe drumă se legau de nisce ţărance din sătulă PetricanI. Sosindă la ună hană, ofiţerii se de-teră josă din căruţă şi intrară în cârciuma evreului Leibu Lazar. Tocmai atunci lângă hană poposiau nisce | ţărani, cari se întorceau din oraşă. Intr’ună cară se (afla o copilă ţărancă fbrte frumosă. Ofiţerii, beţi morţi, i năvăliră asupra carului cu copila şi începură a o săruta, j Ţăranii rîdeau şi nu se supărau, pănă ce unulă din ofi-jţărî Ostrovsky îşi permise o necuviinţă, ridicândă polele j rochiei cu care era îmbrăcată fata. Copila a începută j să plângă, cerândă ajutoră dela tatălă său. Acesta sări j din cârciumă şi aflândă de ce e vorba apuca ună lemnă, jee-i veni în mână, şi îlă asvârli în capulă ofiţerului. Ofiţerulă lovită, cu sânge rece, scose ună revolveră şi-lă descărca în peptulă ţăranului. Ţăranulă că4u josă mortă. Consătenii omoritului se aruncară atunci cu furiă asupra miserabililoră şi o scenă desgustătăre avă locă. Ofiţe-j rulă lovită fu călcată în piciore şi ucisă; ceilalţi ofiţeri, vă4endă furia ţăraniloră, şi mai alesă numărulă loră, fugiră. Peste câteva ore veni la faţa locului ună batalionă de infanteriă şi însuşi generalulă Constantino-vicî, guvernatorulă Basarabiei. 27 ţărani fură arestaţi din cari s’au găsită culpabili numai 11, âr 16 au fostă liberaţi după ce au primită la poliţiă câte 150 vergi, însăşi copila ţăranului omorîtă a fostă arestată, lucru pe
câtă de curiosă pe atâtă de barbară.
*
* *
Divortulft la Ziirich. — Locuitorii din Zurich. cari ceră divorţă pentru incompatibilitate de caracteră, suntă închişi, soţulă şi soţia, în timpă de 15 4^e? într’ună turnă ce se află pe Iacă. Ei n’au decâtă o singură cameră, ună singură pată, ună singură scaună, ună singură cuţită, etc., astfelă că pentru a şedea şi a se culca pentru a se odihni şi mânca, este neapărată trebuinţă de complesinţa loră reciprocă. Pare că se întâmplă forte rară ca soţii să nu se împace mai nainte de cele cincisprezece 4ile> şi ca după nouă luni să nu se înregistreze câte o nouă nascere la primăria din Zurich.
Sacratissima Maiestate Ces. Reg. Ap. Franciscă Iosefă I. îndemnată de spiritulă filantropică s’a îndurată a dărui prea graţiosă din propria Sa casetă 100 fi. v. a. pre scopulă restaurărei S. Biserici şi a casei paroch. gr. cat. din parochia susă scrisă. Din care causă bucuria ce a produsă acestă prea înaltă dăruire e mare în inima poporului de aici, sărăcită şi bătută de vitrega’i sărte materială.
Deci pentru acesta, ca interpretulă fideliloră încre-4uţî grijei mele sufletesc!, subscrisulă îmî ţină de sacră datorinţă — ca tribută de recunoscinţâ filială — a aduce în publică cea mai adâncă a nostră mulţămită omagială, şi a esprima ferbintea nostră dorinţă fiescă, ca să trăescă Maiestatea Sa Prea Inălţatulă nostru monarehă pănă la cele mai adânci 4>le în înfloritorea-i sănătate.
Totă cu acestă ocasiune — după ce nerecunos-cinţa în ochii Românului încă din bătrâni s’a considerată de păcată negru — mă simţă deobligată a aduce în publică cea mai adâncă a nostră mulţămită şi II. Sale d. Baronă losica Samu, comite supremă ală comit. Clu şiului, căci s’a îndurată a ne oferi gratuită mai totă ma-terialulă de lemnă din care s’a ridicată şiura şi poeţi pre fondulă paroch. care la începutulă păstorirei mele sămână cu o pustietate în mijloculă căreia — după ce
* *
*
Sfârşitulă unei dame frumose. — In spitalulă din oraşulă Grenwisch a răposată 4*lele trecute o damă cu numele Annie Parker. Era fata unui bancheră şi cu frumseţea ei fenomenală a nebunită la timpulă său pe mulţi tineri. In vârstă de 16 anî avea peţitori cu grămada, dar mai târ4iu nici cu laţulă n’ar mai fi putută prinde unulă măcară, pentru că domnişora începuse a — bâ. Devenise o raritate între — beţivi. Tata nefericitei fete a murită de năcază, er pe fata a pus-o stăpânirea sub curatelă, şi peste ană, celă puţină de patru sute de ori a fostă ridicată de pe stradă şi dusă la in-chisore — mdrtă de betă. In închisore se purta tot-deuna ca o damă elegantă, dar abia scăpa de acolo, şi cădea eră în boia cea vechiă. Ca fată tânără o numeau «4îna cu părulă de aură* pentru părulă celă frumosă auriu ală ei. In timpulă din urmă gătea icăne frumose din părulă ei propriu pe sâma medicului ei. Nainte de morte a scrisă o epistolă reginei rugând’o să-i aşe4e pe mormântă o petră, însă fără inscripţiune.
Editoră : Iacobtt Mureşianu.
Redactoră responsabilă: Dr. Aurel Mureşianu.
Nr. 192.
GAZETA TRANSILVANIEI
Ouraulâ la bursa da Viea&
Bursa de Bnmiresci.
din 7 Septemvre st. n. 1885.
Cota oficiaui (lela 12 Augusto st. v. 1835.
Rentă de aură 4°/0 • • • 98.95 Rentă de hârtiă 5°/0 . . 91.25 împrumutul^ căiloră ferate
ungare...............148 50
Amortisarea datoriei căi-lorfi ferate de ostă ung.
(1-ma emisiune) . . . 98.20 Amortisarea datoriei căiloră ferate de ostă ung.
(2-a emisiune) . . . . 124.--Amortisarea datoriei căiloră ferate de ostă ung.
(3-a emisiune) .... 109.25 Bonuri rurale ungare . . 103.— Bonuri cu cl. de sortare 1C2.— Bonuri rurale Banat-Ti-
miştt.................103.—
Bonuri cu cl. de sortarel02.— Bonuri rurale transilvane 103.—
Bonuri croato-slavone . . 102.50 Despăgubire p. dijma de
vină ung.................97.75
Imprumutulă cu premiu
ung...................118 50
Losurile pentru regularea Tisei şi Segedinului . 123.50 Renta de hărtiă austriacă 82.85 Renta de arg. austr. . .	83.40
Renta de aură austr. . . 109 60 Losurile din 1860	. . . 139.25
Acţiunile băncel austro-
ungare ................ 869 —
Act. băncel de credită ung. 287.— Act. băncel de credită austr. 286.10 Argintulă —. — GalbinI
împărătesei............ 5 87
Napoleon-d’orI...........9.911/2
Mărci 100 împ. germ. . . 61.25 Londra 10 Livres sterlinge 124.90
Renta română (5°0).	.	.	.
Renta rom. amort. (5°/0) .	.
» convert. (6°/o)	•	•
împr. oraş. Buc. (20 fr.) . Credit	fonc.	rural	(7°/0)	.	.
■	„	„	(5°/o)	.	.
»	»	urban	(7%')	.	.
.	(6°/o)	•	•
»	»	»	(5%)	•	•
Banca naţională a României Ac. de asig. Dacia-Rom.
«	»	* Naţională
Aură.........................
Bancnote austria ce contra aură
Cump.
88
93
88
30
1007>
857,
987,
91
827,
107,
2.02
vend
89
931/a
89
32
1017a
867a
997,
92
837a
117,
2.04
Numere singuratice â 5 cr. din „Ga* Transilvaniei “ se potîl cump&ra în tungeria lui I. Gross.
Anunciu importanta.
La subsemnatul!!, careiocuesce forte apr6pe de gimnasiu românu se primesed şcolari şi studenţi în cuartirti şi costă sub cea mai conscien-ţiosă îngrijire şi cu preţuri eftine*
Ştefanii Szabo,
Concursti.
(2-2)
Cancelistă
Strada Furcfie Nr 398.
Anunţâmă acelorii onoraţi cetitori, cari voră binevoi a se abona la f<5ia ndstră de aici încolo că avemă încă în reservă numeri dela începutul!! anului 1885, prin urmare potă să aibă colecţiunea întrăgă.
Administratiunea >Gaz. Trans.»
Pentru ocuparea postului de învăţătoră la şcdla confesională cat. din comuna Uva-mare pe „Luncă“ afară de comună se escrie i cursă pănă la 20 Septemvre 1885 st. nou cu emolumintele următon
a)	salară anuală plătită din cassa alodială a comunei Ilva-i în rate lunare 180 fi.
b)	4 orgii de lemne.
c)	cuartiră liberă
Doritorii de a ocupă acestă postă au a-şi aşterne rugarea cu t<5l cumentele de cualificaţiune recerute prin lege. Suplicele intrate târziu nu se voră prind la acestă senată.
Din şedinţa senatului tinată în Ilva-mavt
II va-mare, în 30 Augustă 1885. Preşedintele
I. Baiu.
Secretarulă
G o n s t a ntii
învăţătorii primari
O t e 1 u
nou
î n
r a s o v u.
>3
>
o
Wr
c3
fa
n
3
O
3
>3
O
O
OTELULU „E U R 0 P A“
in BraşovQ,
cetate, strada Vămii Nr. 11.
Am onore a face cunoscută onor. publică, că am deschisă otelulă meu celă nou „Europa^ aranjată cu celă mai mare comfortu modernă
în 3 Septemvre st. n. 1885.
Prin deschiderea acestui otelă credă că am satisfăcută unei trebuinţe de multă simţite, dându-se oca-siune onor* călători de a visitâ ună otelă situată numai şepte-decî paşi departe de piaţa mare, în mijloculă oraşului în strada cea mai de frunte şi aranjată în modulă celă mai comfortabilă şi bine îngrijită.
ST Odăi eftine. Şalonulu de mâncare spre grădină. ^
In legătură cu otelulă „ Europaw am deschisă şi
BESTAUBAŢIUNEA
situată în parterre unde pe lângă alte beuturi se servesce şi
Bere bună de Dreher dela Sfeizibruch. ,
Pentru mâncări bune şi vinuri alese am îngrijită cu deosebire.
SERV10rUI.tr promptu, preţurile forte eftine
f
De vreme ce am încredinţată conducerea afaceriloră curente ale otelului unoră puteri probate şi eu însumi mi-am dată t6tă silinţa a satisface tuturoră dorinţeloră onoratului publică speră că mă va onoră cu cercetarea în numără câtă mai mare a otelului şi a Restauraţiunei mele, ce i le recomandă cu distinsă stimă
STEFAUtJ EAETHA,
proprietară.
Otelu
nou
1 n
r a ş o v u.

Tipografia ALEXI, Brasovă.